§ 1.Precizări prealabile. .....................................................................................................

60
§ 2. Stabilirea actividui brut al moştenirii.........................................................................61
§ 3.Stabilirea activului net al mostenirii prin scăderea pasivului succesoral din activul
brut....................................................................................................................................62
§ 4.Reunirea fictivă (pentru calcul) a valorii donatiilor făcute de cel ce lasă mostenirea.62
4.1.Reunire fictivă..................................................................................................63
4.2. Gratuităţi nesupuse reunirii. ...........................................................................64
4.3. Prezumţia de donaţie. .....................................................................................64
4.4. Efectele prezumtiei.........................................................................................65
4.5. Evaluarea bunuirilor .......................................................................................65
4.5.1. Regula...............................................................................................65
4.5.2. Evaluarea dezmembramintelor proprietatii .....................................66
§ 5. Ordinea efectuarii operatiunilor necesare pentru stabilirea masei de calcul.............66
§ 6. Determinarea masei succesorale.................................................................................67
6.1. Determinarea activului brut al moştenirii, prin însumarea valoării bunurilor existente în
patrimoniul succesoral la data deschiderii moşteniri..........................67
6.2. Determinarea activului net al moştenirii prin scăderea pasivului succesoral din activul
brut.......................................................................................................70
6.3. Reunirea fictivă doar pentru calcul la activul net, a valorii donaţiilor făcute de cel ce lasă
moştenirea........................................................................................72
§ 7. Imputarea liberalităţilor..............................................................................................79
§ 8. Reducţiunea liberalităţilor excesive............................................................................80
8.1. Căile procedurale de exercitare a dreptului de reducţiune..............................80
8.1.1. Acţiunea în reducţiune.....................................................................80
8.1.2. Excepţia de reducţiune.....................................................................81
8.2. Ordinea reducţiunii liberalităţii excesive........................................................81
8.3. Efectele reducţiunii.........................................................................................82
Concluzii...........................................................................................................................84
Bibliografie.......................................................................................................................86

1
CAP. I UNELE ASPECTE PRIVIND REZERVA SUCCESOARALĂ
1. Introducere
Rezerva succesorală este o instituţie controversată datorită naturii sale decompromis: a adopta din
punct de vedere legislativ o devoluţiune exclusiv legală arechivala cu negarea nu doar a libertăţii
testamentare, ci şi a celei de a dispune prinacte cu titlu gratuit inter vivos, fiind în final, o restricţie
majoră asupra dreptului deproprietate. La polul opus, o devoluţiune exclusiv testamentară,
guvernată de voinţaneîngrădită a dispunătorului, ar fi problematică nu doar atunci când aceasta
arlipsi, ci şi atunci când îi neglijează (ne) intenţionat pe cei faţă de care ar exista oobligaţie legală
sau morală de confortare patrimonială.Un sistem succesoral nu poate acorda exclusivitate
niciuneia dintre cele douădevoluţiuni, coexistenţa acestora fiind absolut necesară1. Preferinţa
legislativăpentru unul dintre cele două moduri de transmisiune a moştenirii nu face decât săîncline
balanţa fie în favoarea succesibililor rezervatari, fie în favoarea libertăţiidispunătorului.În dreptul
român actual, Noul Cod Civil asigură un echilibru perfect, caproporţie, între rezerva succesorală
şi libertatea testamentară: jumătate din averealui de cujus este sustrasă în mod imperativ voinţei
sale, în timp ce jumătateacealaltă se află la libera sa dispoziţie. Fiind pe poziţii de egalitate, este
greu dedecelat o preferinţă legislativă.Prin studiul de faţă ne propunem să facem câteva constatări
în legătură cuinstituţia în discuţie, atât sub imperiul Codului Civil de la 1864, căruia i s-a alăturat
Decretul-Lege nr.319/1944, cât şi în ambianţa textelor Noului Cod Civil. Rezervasuccesorală nu
este o chestiune pur teoretică, fapt pentru care am considerat că esteoportun să analizăm şi
consecinţele practice atrase de necesitatea asigurării efectivea rezervei, consecinţe concretizate, în
special, prin modul de calcul şi restituirileocazionate de raport şi reducţiune.Fiind o instituţie de
compromis, în opinia noastră, pornim din start de laideea că rezerva succesorală este o necesitate
în domeniu. Oportunitatea sa va fiimaginea fidelă a modului în care legea o reglementează.
2. Istoric
Pentru a putea aprecia în mod adecvat stadiul calitativ al reglementăriirezervei succesorale
contemporane este deopotrivă necesară şi utilă o scurtă analizăa acesteia din perspectivă
istorică.Sistemul rezervei introdus prin Codul Napoléon a fost un hibrid întrelegitima din dreptul
roman, preluată în vechiul drept francez în regiunile de dreptscris, şi rezerva cutumiară, întemeiată
pe ideea coproprietăţii familiale. Rezervaconsacrată legislativ ca partea succesiunii, vizând toate
bunurile lăsate de defunct, afost acordată numai rudelor în linie dreaptă (ascendenţi şi descendenţi),
fiind limitaatât a donaţiilor, cât şi a legatelor excesive.Codul Civil român de la 1864 a preluat
sistemul eclectic napoleonian, cudeosebirea că 2 ascendenţii rezervatari erau doar cei privilegiaţi
spre deosebire de lul francez care acorda rezerva tuturor ascendenţilor. Fundamental deosebităva

1
M. Grimaldi, Droit civil Succesions, Ed. Litec, Paris, 2001, p. 36-37
2
M. Eliescu, Curs de succesiuni, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1997, p. 134
2
fi reglementarea ulterioară a situaţiei succesorale a soţului supravieţuitor, acel„intrus” care a reuşit
să se ataşeze cercului familial. Codul Napoléon nu asigura unstatut echitabil acestuia, fapt pentru
care ambele sisteme, francez şi român, şi-aureevaluat poziţia succesorală a soţului supravieţuitor.
Consecinţele vor viza întregansamblul rezervei ereditare, după cum vom observa pe parcursul
prezentuluistudiu.O definiţie minimală, deja celebră 3, a rezervei succesorale ar fi: rezerva
estesuccesiunea însăşi, minus cotitatea disponibilă. O atare definiţie era utilă subimperiul
Codului civil de la 1864, care stabilea4 doar întinderea cotităţii disponibile,rezerva fiind dedusă
în mod indirect. Deşi devoluţiunea succesorală predominantăla acea vreme era cea legală, textele
de lege cuantificau exclusiv libertatea de adispune prin acte cu titlu gratuit, deci limita devoluţiunii
testamentare. Noul Cod Civil acordă definiţii legale celor două noţiuni, cotitate
disponibilă,respectiv rezervă, aceasta din urmă consacrată anterior doar la nivel doctrinar.
Art.1086 din Noul Cod Civil dispune: „rezerva succesorală este partea din bunurilemoştenirii la
care moştenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiarîmpotriva voinţei defunctului,
manifestată prin liberalităţi ori dezmoşteniri”.Definirea cotităţii disponibile intervine, ca topologie
a textelor, doar dupăstabilirea modalităţii de calcul a rezervei. Astfel, conform art. 1088 Noul Cod
Civil ,„rezerva succesorală a fiecărui moştenitor rezervatar este de jumătate din cotasuccesorală
care, în absenţa liberalităţilor sau dezmoştenirilor, i s-ar fi cuvenit camoştenitor legal”. Abia apoi,
în art. 1089 se menţionează ce anume reprezintăcotitatea disponibilă, ,,partea din bunurile
moştenirii care nu este rezervată prinlege şi de care defunctul putea dispune în mod neîngrădit prin
liberalităţi”.În opoziţie cu reglementarea din Codul Civil de la 1864, Noul Cod Civilstabileşte
cotitatea disponibilă în funcţie de rezervă, lucru firesc raportat lamenţinerea devoluţiunii
legale ca regulă generală. Ca repere legislative avem maiîntâi calcularea rezervei ca fracţie de 1/2
din cota legală, iar apoi deducerea cotităţiidisponibile printr-o simplă operaţiune de scădere a părţii
de moştenire sustrasevoinţei dispunătorului din întreaga succesiune. „Întrucât soluţia legală nu
poate fi decât una singură, mai ales că în aceastămaterie drepturile moştenitorilor urmează să
fie stabilite cu o precizie„matematică” (la propriu şi la figurat) 5 şi mijloacele prin care se
ajunge la aceastăunică soluţie legală trebuie să fie apte ca în concret să fundamenteze
verificarearaţionamentului: prin însumarea rezervei succesorale cu cotitatea disponibilă vatrebui
să obţinem nici mai mult, nici mai puţin decât însăşi succesiunea lăsată de decujus.

3
Cod. civ. 1864, art. 841-843
4
Fr. Deak, Stabilirea drepturilor succesorale ale ascendenţilor privilegiaţi şi colateralilor privilegiaţi înconcurs cu
soţul supravieţuitor (II,) în R.R.D. nr. 4/1989, p. 30.
5
D. Chirică, Drept civil. Succesuni şi testamente, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2003, p. 304 apud H. Capitant, F. Terré, Y.
Lequette, Les grands arrêts de la jurisprudence civile, p. 617.
3
Cap. II. Consideraţii generale privind materia succesiunii
§1. Noţiunea de moştenire şi reglementarea legală a acesteia.
1.1. Noţiunea de moştenireMoştenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice
decedate cătreuna sau mai multe persoane în fiinţă (art. 953 C.civ.). Pornind de la definiţia dată
deCodul civil rezultă următoarele6: - moştenirea reprezintă transmiterea unui patrimoniu;-
obiectul transmisiunii este reprezentat de un patrimoniu, aşadar de ouniversalitate de
drepturi şi obligaţii, şi nu de bunuri individual determinate;- subiectele raportului juridic de
moştenire sunt reprezentate de persoana fizicădecedată, în calitate de transmiţător, şi de una sau
mai multe persoane fizice sau juridice,în calitate de dobânditori.Moştenirea este unul dintre
modurile de dobândire a proprietăţii, alături de altele,cum ar fi convenţiile sau prescripţia
achizitivă (a se vedea art. 557 C. civ.); ea se deschidenumai la moartea unei persoane fizice, fiind
astfel un mijloc de dobândire a proprietăţiimortis causa. Dreptul succesoral oferă soluţia juridică
a transmiterii patrimoniului uneipersoane fizice la decesul acesteia7. Diferenţa dintre moştenire şi
celelalte moduri dedobândire constă în aceea că transmisiunea patrimoniului succesoral este o
transmisiuneuniversală, pe când transmisiunile inter vivos nu pot opera, în principiu, decât cu
titluparticular8.
1.2. Reglementarea legală a materiei moştenirii Dreptul la moştenire este unul din drepturile
fundamentale fiind prevăzut de art.42 din Constituţia României, articol prin care se statuează
principiul potrivit căruia„dreptul la moştenire este garantat”. Prevederea dreptului la moştenire
ca drept fundamental are ca efect subordonareafaţă de acesta a întregului drept legislativ în materia
succesiunilor; orice normă legalăcontrară trebuie lipsită de eficienţă juridică şi nici o convenţie
internaţională contrară nupoate fi ratificată.Reglementarea generală a materiei moştenirii este
realizată în prezent de un singuract normativ, respectiv de Noul Cod civil, în Cartea a IV-a
intitulată „Despre moşteniri şiliberalităţi”.Anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, materia
moştenirii era reglementatăatât de Codul civil de la 1864 cât şi de numeroase alte acte
normative (Legea nr.319/1944 privind drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor, Legea
nr. 18/1991 cumodificările ulterioare, Legea nr. 10/2001, etc.), în prezent reuşindu-se realizarea
uneireglementări unitare.

6
I. Genoiu, Dreptul la moştenire în Noul Cod civil, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2012, p. 15.
7
D.C. Florescu, Dreptul succesoral, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011, p. 8.
8
C. Macovei, M.C. Dobrilă, Cartea a IV-a. Despre moştenire şi liberalităţi, în Fl.A. Baias, E. Chelaru,
R.Constantinovici, I. Macovei (coordonatori), „Noul cod civil. Comentariu pe articole art. 1 – 2664”, Ed.C.H. Beck,
Bucureşti, 2012, p. 998
4
§2. Reprezentarea succesorală.
Succintă prezentare
2.1. Noţiune şi reglementare legală
Reprezentarea succesorală reprezintă o excepţie de la principiul proximităţiigradului de
rudenie în cadrul aceleiaşi clase de moştenitori, cât şi de la principiulegalităţii între rudele
din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad.Conform art. 965 din Legea nr. 287/2009 „prin
reprezentare succesorală, unmoştenitor legal de un grad mai îndepărtat, numit reprezentant, urcă,
în virtutea legii, îndrepturile ascendentului său, numit reprezentat, pentru a culege partea din
moştenire ce is-ar fi cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost nedemn faţă de defunct sau decedat la
datadeschiderii moştenirii”.Prin reglementarea instituţiei reprezentării succesorale, legiuitorul
înlătură uneleconsecinţe injuste ale principiului proximităţii gradului de rudenie şi ale
principiuluiegalităţii între rudele de acelaşi grad.De exemplu, dacă defunctul D are doi fraţi (F1 şi
F2), dintre care unul estedecedat (F2) la data deschiderii moştenirii, lăsând doi copii (N1 şi N2),
moştenirea arurma să fie culeasă în întregime doar de unul din fraţii defunctului (F1), întrucât
doaracesta are capacitate succesorală la data deschiderii moştenirii. Întrucât fratele (F1) esterudă
de gradul al II-lea cu defunctul, conform principiului proximităţii gradului derudenie,
nepoţii de frate ai defunctului, rude de gradul al III-lea, vor fi înlăturaţi de lamoştenire. Însă, ca
urmare a aplicării instituţiei reprezentării succesorale, se permite cacei doi nepoţi de frate să
culeagă moştenirea lăsată de unchiul lor, urcând în locul şigradul părintelui lor decedat, şi să
culeagă partea de moştenire ce i s-ar fi cuvenit acestuiadacă era în viaţă la data deschiderii
moştenirii9.
2.2. Domeniul de aplicare
Ca şi în vechea reglementare, pot veni la moştenire prin reprezentare succesoralănumai
descendenţii copiilor defunctului şi descendenţii fraţilor sau surorilor acestuia.Descendenţii
copiilor defunctului, rude în linie dreaptă, pot veni la moştenire prinreprezentare fără limită de
grad, iar descendenţii fraţilor şi surorilor defunctului, rude înlinie colaterală, pot beneficia de
reprezentare până la gradul al IV-lea inclusiv.Conform art. 968 alin. (2) C.civ. împărţirea
moştenirii, în cazul în care opereazăreprezentarea succesorală, se face pe tulpină.Noul Cod civil
introduce un principiu nou dispunând că poate fi reprezentatăsuccesoral atât persoana lipsită de
capacitatea de a moşteni precum şi nedemnul, chiaraflat în viaţă la data deschiderii
moştenirii10.Având în vedere faptul că renunţătorul nu poate fi reprezentat, nici nedemnul carea
renunţat la moştenire nu poate fi reprezentat11.De asemenea reprezintă o inovaţie faptul că

9
I. Genoiu, op. cit., p.25.
10
Codul civil de la 1864 prevedea în art. 668 alin. (1) că „Nu se reprezintă decât persoanele moarte”
11
Colectiv de autori, op. cit., p. 358
5
reprezentarea operează chiar dacăreprezentantul este nedemn faţă de reprezentat sau a renunţat la
moştenirea lăsată de acesta ori a fost dezmoştenit de el, cel dintâi trebuind să îndeplinească faţă de
defuncttoate condiţiile generale cerute de lege pentru a putea moşteni.Dispoziţiile referitoare la
instituţia reprezentării sunt de strictă interpretare,întrucât reprezentarea constituie o excepţie
de la principiile devoluţiunii legale, şi înconsecinţă nici o altă persoană în afara celor expres
prevăzute de lege nu pot beneficia deefectele reprezentării succesorale12.2.3. Condiţiile
reprezentăriiConform dispoziţiilor art. 967 C.civ., pentru a putea opera reprezentarea
trebuieîndeplinite două condiţii:a) reprezentatul să fie, la data deschiderii succesiunii, fie lipsit
de capacitatesuccesorală, fie nedemn faţă de defunct, chiar dacă se află în viaţă la data
deschideriimoştenirii [art. 967 alin. (1) C.civ.]b) reprezentantul trebuie să îndeplinească toate
condiţiile generale13 cerute delege pentru a moşteni [art. 981 alin. (2) C.civ.].Potrivit art. 966 alin.
(2) C.civ., dacă sunt îndeplinite condiţiile menţionate maisus, „reprezentarea operează în toate
cazurile, fără a deosebi după cum reprezentanţii suntrude de acelaşi grad ori de grade diferite în
raport cu defunctul”.Ceea ce înseamnă14 că reprezentarea se aplică în toate cazurile15, la infinit16
şi dedrept imperativ.
2.4. Efectele reprezentării succesoraleEfectul principal al reprezentării succesorale, regăsit şi în
noul Cod civil în art.968 sub denumirea de efect general, este împărţirea moştenirii pe tulpini şi
nu pe capete17.Cu titlu de noutate, noul Cod civil defineşte conceptul de „tulpină” ca fiind:-
înlăuntrul clasei I, descendentul de gradul întâi care culege moştenirea saureprezentat la
moştenire;- înlăuntrul clasei a II-a, colateralul privilegiat de gradul al doilea care culegemoştenirea
sau este reprezentat la moştenire.Potrivit art. 982 alin. (2) şi (3) C.civ., „dacă aceeaşi tulpină a
produs mai multeramuri, în cadrul fiecărei ramuri subdivizarea se face tot pe tulpină, partea
cuvenitădescendenţilor de acelaşi grad din aceeaşi ramură împărţindu-se între ei în mod
egal”.Legea nr. 287/2009 stabileşte, ca o inovaţie, efectul particular al reprezentării,prevăzând
obligaţia copiilor nedemnului, concepuţi înainte de deschiderea moştenirii dela care acesta a fost
exclus, de a raporta, la moştenirea acestuia din urmă, bunurilemoştenite prin reprezentarea
nedemnului, dacă vin la moştenirea acestuia în concurs cualţi copii ai săi, concepuţi după
deschiderea moştenirii de la care a fost înlăturatnedemnul; aceasta, însă, numai în cazul

12
L. Stănciulescu, op. cit., p. 50.
13
Capacitate succesorală, nedemnitate şi vocaţie la moştenire.
14
A se vedea I. Genoiu, Dreptul la moştenire… op. cit., p. 72.
15
Reprezentarea operează atât în cazul în care numai unul dintre copii defunctului este predecedat saunedemn, cât şi
în cazul în care toţii copii defunctului sunt predecedaţi sau nedemni. Prin urmare, chiar dacăla moştenire vor veni doar
nepoţii defunctului (rude din aceeaşi clasă şi acelaşi grad), aceştia nu vor culegemoştenirea pe capete, ci pe tulpini.
Similar se întâmplă şi în situaţia în care la moştenire vin, prinreprezentare, descendenţii fraţilor/surorilor
defunctului.
16
Reprezentarea fraţilor şi surorilor defunctului este admisă numai până la gradul al IV-lea inclusiv.
17
„Pe capete” - adică în părţi egale între moştenitori.
6
şi în măsura în care valoarea bunurilor moşteniteprin reprezentare a depăşit valoarea pasivului
succesoral pe care reprezentantul a trebuitsă-l suporte ca urmare a reprezentării. În esenţă,
legiuitorul român a urmărit restabilirea egalităţii între descendenţiinedemnului, în cazul în
care doar unul (unii) dintre aceştia a(u) beneficiat dereprezentare, restul nefiind încă
concepuţi la data deschiderii moştenirii reprezentatului18. Prin reprezentare moştenitorii
dobândesc nu numai drepturi, ci şi obligaţii înraport cu vocaţia succesorală a fiecăruia, însă
beneficiarul reprezentării nu este obligat săaccepte succesiunea, el având dreptul de opţiune
succesorală al oricărui succesibil.Reprezentarea succesorală nu trebuie confundată cu
retransmiterea dreptului deopţiune succesorală - atunci când succesibilul chemat să culeagă
moştenirea moare dupădeschiderea succesiunii (ci nu la o dată anterioară deschiderii moştenirii,
cum se întâmplăîn cazul reprezentării), dar înainte de a-şi exercita dreptul de opţiune succesorală
şi de adeveni astfel moştenitor. În acest caz, moştenitorii succesibilului care a decedat fără a
fiexercitat dreptul de opţiune succesorală îl exercită separat, fiecare pentru partea sa, întermenul
aplicabil dreptului de opţiune privind moştenirea autorului lor19.De asemenea, reprezentarea
succesorală nu se confundă, nici nu se aseamănă cureprezentarea legală (de pildă a minorului
de către părinte) şi nici cu reprezentareaconvenţională (de pildă a mandantului de către
mandatar). În ceea ce priveşte calculul cotităţii disponibile sub incidenţa reprezentării încazul
descendenţilor, moştenitori rezervatari, se ţine cont de numărul tulpinilor şi nu denumărul
descendenţilor, principiul proximităţii gradului de rudenie având întâietate înfaţa reprezentării20.
Astfel, dacă la data deschiderii moştenirii de cujus are un fiu în viaţăşi unul predecedat care are 3
copii, cotitatea disponibilă se va calcula ţinând cont de celedouă tulpini şi nu de cei patru
descendenţi. Cotitatea disponibilă va fi de 1/3 şi nu de 1/4.Pentru o bună înţelegere a instituţiei
reprezentării succesorale prezentăm, cu titlude exemplu, următoarea speţă21:

18
De exemplu, la moartea lui A, moştenirea sa este culeasă în nume propriu de fiul său B şi prinreprezentare
de către nepotul său de fiu D, copil al fiului nedemn C al defunctului. După deschidereasuccesiunii lui A, este conceput
şi se naşte E, un al doilea copil al lui C. La decesul ultimului, fiul său D vatrebui să raporteze la moştenire bunurile
culese prin reprezentare din succesiunea bunicului său A, pentru arestabili egalitatea cu fratele său E îndreptăţit la
raport
19
D.C. Florescu, op. cit., p. 36.
20
D. Văduva, op. cit., p. 43.
21
I. Turculeanu, C. Bănicioiu, Succesiunile în noul Cod civil, www.barouldolj.ro, Craiova, 2011, 09 iunie
2012,http://www.barouldolj.ro/files/2626_Material%20prezentat%20de%20Prof%20Univ%20Dr%20ION%20
TURCULEANU%20-%20Lect%20Univ%20Dr%20CATALIN%20BANCIOI.pdf
7
În acest caz, atât în noul, cât şi în vechiul Cod civil, moştenirea se va împărţi înmod egal între A,
B, C, luând fiecare câte 1/3 din moştenire, D şi E fiind înlăturaţi de lamoştenire potrivit principiului
proximităţii gradului de rudenie (A, B, C sunt rude degradul I cu de cuius pe când D şi E sunt rude
de gradul II cu defunctul).Dacă C este nedemn potrivit vechiului Cod Civil, D şi E nu vor beneficia
dereprezentarea succesorală, întrucât locul persoanei reprezentate nu este vacant şi util,persoana
reprezentată fiind în viaţă în momentul deschiderii moştenirii, astfel încâtmoştenirea se va
împărţi egal între A şi B (care îi vor înlătura de la moştenire pe D şi Ecare sunt rude de gradul II
cu de cujus), luând fiecare câte ½ din moştenire. Potrivit noului Cod civil însă, D şi E vor beneficia
de reprezentarea succesorală,astfel încât vor urca în locul şi gradul lui C, devenind
moştenitori de gradul I şi moştenind cât ar fi moştenit C dacă ar fi acceptat succesiunea. Astfel,
A şi B vor culegefiecare câte 1/3 din moştenire, iar D şi E vor lua împreună tot 1/3, respectiv câte
1/6fiecare.Dacă C a decedat înaintea lui de cujus, în accepţiunea atât a vechiului, cât şi anoului
Cod civil, D şi E vor beneficia de reprezentarea succesorală, astfel încât A şi B vorculege fiecare
câte 1/3 din moştenire, iar D şi E vor lua împreună tot 1/3, respectiv câte1/6 fiecare.

8
CAP. III REZERVA SUCCESORALĂ Secţiunea I – Noţiune şi caractere juridice.1.
Noţiune.Potrivit legii, orice persoană fizică poate dispune liber de bunurile carealcătuiesc
patrimoniul sau, astfel încat patrimoniull lăsat la moarte poate fi, valoric,cu totul neînsemnat;
nimeni nu este obligat să lase o moştenire, chiar dacă are rudeapropiate sau soţ supravieţuitor. Dar
dreptul de dispoziţie, drept exclusiv şi absolut,poate fi exercitat numai in limitele şi cu modificările
determinate de lege22.Astfel de limitări – cele mai importante ale dreptului de dispoziţie în
materiaanalizată – sunt prevăzute în favoarea unor rude apropiate ale
defunctului(descendenţi şi părinţi), în favoarea soţului supravieţuitor, care au calitatea
demoştenitori rezervatari. Aceste limitări vizează însă numai libertăţile făcute prinacte inter vivos
(donaţii) şi mortis causa (legate), precum şi exheredările făcute printestament. Asemenea acte de
dispozitie, fără a fi interzise, trebuie să se încadreze înanumite limite prevăzute de lege în favoarea
moştenitorilor rezervatari. În schimb,chiar şi în prezenţa lor, actele cu titlu oneros şi actele cu titlu
gratuit care nu suntlibertăţi, ci simple acte dezinteresate (de exemplu, comodatul,
împrumutul cudobandă) nu comportă limitări în materia succesorală, pentru că nu au
drepturmare micşorarea patrimoniului succesoral, evident, cu condiţia ca, sub aparentaacestor acte
pentru care legea nu prevede limitări, să nu fie încheiate acte (deexmplu, donaţie deghizată)
pentru care legea prevede limitări în favoareamoştenitorilor rezervatari. Dacă nu există
legaţi rezervatari, dreptul de dispoziţie alcelui care lasă moştenire este nelimitat. De exemplu, dacă
la data decesului va aveanumai rude colaterale (fraţi, unchi) aceste rude nu vor putea ataca actele
liberale aledefunctului (donaţii sau legate făcute în favoarea altor persoane ori exhederare) pemotiv
că ar fi excesive. Dacă defunctul are numai moştenitori rezervatari sau dacănu are rude în grad
succesibil, actele sale de dispozitie – fie şi liberalităţi sauexhederări – produc efecte fără
limitări.Conform art. 1086 NCC, „rezerva succesorală este partea din bunurilemoştenirii
la care moştenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiarîmpotriva voinţei
defunctului, manifestată prin liberalităţi ori dezmoşteniri”23.Sub imperiul CCA, doctrina a definit
rezerva succesorală ca fiind acea partedin moştenire care în puterea legii, se cuvine anumitor
moştenitori legali şi de carecel ce lasă moştenirea nu poate dispune prin acte cu titlu gratuit24.
Definiţia NCC surprinde o trăsătură esenţială a rezervei succesorale,respectiv că
moştenitorii au dreptul la o parte din bunurile moştenirii, înmaterialitatea lor, iar nu
doar la un echivalent valoric reprezentând cota lor derezervă, stabilită prin raportare la activul net
al patrimoniului succesoral. Prin reglementarea rezervei, legiuitorul apără moştenitorii

22
art.41 alin 1 din Constituţia României
23
M. Mureşan, S. Fildan, Şt.I. Lucaciuc, Drept civil. Succesiuni, Ed. Cordial Lex, Cluj-Napoca, 2012, p.150
24
Pentru alte definiţii - identice în esenţa lor - a se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 319-320; Şt. D. Cărpenaru,op. cit., p.
466; C. Stătescu, op. cit., p. 194; D. Macovei, op. cit., p. 114. Cu privire la dezvoltarea istorică şila justificarea
instituţiei juridice a rezervei succesorale, a se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 320-324
9
rezervatari(descendenţii, părinţii şi soţul supravieţuitor al defunctului) împotriva donaţiilor
şilegatelor testamentare făcute de defunct, asigurându-le primirea a cel puţin uneipărţi din
moştenirea ce li se cuvine potrivit legii, chiar împotriva voinţei (tacite sauexprese) a lui de cujus.
Astfel, în toate cazurile în care o persoană are moştenitorirezervatari, averea acestei persoane se
împarte, teoretic, în două părţi valoricedistincte: rezerva, de care persoana în cauză nu poate
dispune cu titlu gratuit înfavoarea altor persoane (căci această parte trebuie să rămână
moştenitorilorrezervatari) şi cotitatea disponibilă, de care persoana respectivă poate dispune cutitlu
gratuit în mod liber, donând-o sau testând-o cui doreşte. Actele cu titlu gratuitprin care el ar
dispune şi de rezervă (sau de o parte din ea) sunt supuse reducţiunii,putând fi - la cererea
moştenitorilor rezervatari - desfiinţate în tot sau în parte (cuconsecinţa revenirii bunurilor
respective în masa succesorală), în măsura necesarăîntregirii rezervei.Cotitatea disponibilă este
aşadar acea „parte din bunurile moştenirii care nueste rezervată prin lege şi de care defunctul putea
dispune în mod neîngrădit prinliberalităţi” (art. 1089 NCC).
2. Caracterele juridice ale rezervei succesoraleCaracterele juridice ale rezervei succesorale se
exprimă în faptul că rezervaeste o parte a moştenirii şi că ea este relativ şi parţial indisponibilă,
fiind sustrasăactelor de dispoziţie cu titlu gratuit (inter vivos sau mortis causa) ale lui de cujus.A.
Rezerva este o parte a moştenirii, care se cuvine şi trebuie să rămânămoştenitorilor rezervatari,
chiar împotriva voinţei celui ce lasă moştenirea. Ea nueste socotită, în dreptul nostru, ca o cotă-
parte din bunurile efectiv rămase la datamorţii lui de cujus, ci ca o cotă-parte din bunurile care ar
fi rămas la data morţii lui,dacă de cujus n-ar fi făcut liberalităţi inter vivos sau mortis causa25.
Întrucât rezerva este o parte a moştenirii care se atribuie rezervatarilor încalitate de moştenitori
legali26, ea poate fi pretinsă numai de cei care vin efectiv lamoştenire, deci îndeplinesc condiţiile
necesare pentru aceasta (au capacitatesuccesorală, vocaţie concretă la moştenire şi nu sunt
nedemni) şi acceptp pur şisimplu sau sub beneficiul de inventor moştenirea.Conferind calitatea
de moştenitor rezervatar descendenşilor, părinţilor şisoţului supravieţuitor al defunctului, legea
condiţionează de chemarea efectivă lamoştenire şi de acceptarea ei. De exemplu, părinţii nu au
dreptul la rezervă înprezenţa descendenţilor pentru că fac parte din clasa a II-a de moştenitori
legali, iarnepoţii în prezenţa copiilor defunctului, dat fiindcă sunt rude de gradul II (nu auvocaţie
concretă). Tot astfel, nedemnitatea sau renunţarea la moştenire –desfiinţând ca efect
retroactiv vocaţia succesorală - desfiinţează şi dreptul larezervă27.

25
M. Mureşan, S. Fildan, Şt.I. Lucaciuc, op.cit., p. 151-152.
26
În dreptul roman, unde rezerva (portio legitima) era concepută ca parte din bunurile defunctului (parsbonorum), cel
îndreptăţit o culegea independent de calitatea de moştenitor, chiar renunţător fiind
27
Dacă moştenitorul rezervatar renunţător îşi retractează în mod valabil renunţarea (art. 701 C.civ.), eldevine
moştenitor acceptat, redobândind ca atare, şi dreptul la rezerva succesorală. Vezi M. Eliescu,op.cit.,p.326-327 şi
infra .nr.281.
10
Rezerva fiind o parte a moştenirii, atribuirea ei implică obligaţia de plată adatoriilor28, ultra vires
hereditatis dacă acceptarea moştenirii a fost pură şi simplă,iar dacă a fost sub beneficiu de inventor
intra vires hereditatis şi numai cu bunurilemoştenirii (cum viribus)29. Într-adevăr, rezerva îi apără
pe moştenitorii rezervatariîmpotriva actelor liberale excesive ale defunctului, dar nu poate înlătura
obligaţiasuccesorilor acceptanţi, inclusiv cei rezervatari, de a plăti datoriile moştenirii. Dupăcum
vom vedea, rezerva se calculează numai în raport de activul net existent înpatrimoniul defunctului
în momentul deschiderii moştenirii, deci după scădereapasivului succesoral.Consecinţele faptului
că rezerva este o parte din moştenire:a) Rezerva poate fi pretinsă numai de moştenitorii
rezervatari care auvocaţie (chemare)30 şi care vin efectiv la moştenire31. Cercul moştenitorilor
rezervatari şi cuantumul rezervei sunt stabiliteimperativ de lege, neputând fi modificate prin
voinţa celui care lasă moştenirea, nicichiar cu acordul viitorilor (prezumtivilor) moştenitori
rezervatari care ar consimţi,de exemplu, la micşorarea cuantumului rezervei. De altfel, un
asemenea act ar fi unpact asupra unei moşteniri viitoare interzis şi ca atare. Dar el ar fi nul absolut
chiardacă ar Imbrăca forma unei dispoziţii testamentare, deci pentru cauză de moarte,făcută de
testator. De exemplu, dispoziţia prin care el ar dispune micşorarearezervei moştenitorilor
săi sau ar impune o sarcină asupra rezervei32. Sunt interzisedispunătorului „orice dispoziţii,
sarcini, condiţii, clauze, care ar leza drepturilemoştenitorilor rezervatari”33.Evident, legea
stabileşte imperativ numai dreptul la rezervă, dar nu şiobligaţia exercitării dreptului,
astfel încât, după deschiderea moştenirii, succesibilulrezervatar poate renunţa - total sau parţial- la
dreptul conferit de lege, de exemplu,prin renunţarea la moştenire sau sub forma impărţini bunurilor
succesorale prinbună invoială în cadrul procedurii succesorale notariale sau într-o altă
formălegală34.Actele încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la rezervăsunt
sancţionate cu nulitatea absolută întrucât dezmoştenirea rezervatarilorcontravine celor mai
elementare norne de morală, de echitate, rezerva succesoralăavând, în ultimă instanţă, şi
caracter social, familia fiind nucleul de bază alsocietăţii.b) Moştenitorii rezervatari nu
pot face acte de acceptare sau de renunţare larezervă, înainte de moartea lui de cujus, adică atâta
timp cât moştenirea nu s-adeschis (căci asemenea acte ar constitui pacte - interzise - asupra unei

28
Vezi şi Maseud, op.cit., p.692-nr.689
29
Vezi infra nr.282
30
Aşa fiind, tatăl şi mama defunctului nu au drept la rezerva succesorală în prezenţa descendenţilor, nefiindchemaţi
la moştenire, căci ei fac parte din clasa a II-a de moştenitori, care este înlăturată de la moştenire decătre descendenţi,
care fac parte din clasa I-a (cf. M. Eliescu, op. cit., p. 326).
31
Prin urmare, nu au drept la rezervă succesibilii nedemni şi nici cei renunţători.
32
Ph. Malaurie, op.cit., p. 290, nr. 616.
33
CSJ, s. civ., dec. nr.1314/1994, în “Dreptul” nr.7, 1995. p. 87.
34
art.81 alin.3 din Legea nr.361/1995.
11
succesiuniviitoare35, fiind lovite de nulitate). Dreptul la rezervă este un drept propriu, născut în
persoana moştenitorilorrezervatari la data deschiderii moştenirii, iar nu dobândit de la
defunct prinsuccesiune. În privinţa dreptului la rezervă, descendenţii, părinţii şi
soţulsupravieţuitor nu sunt succesori în drepturi (habentes causam) faţă de
acteleîncheiate de defunct şi prin care se aduce atingere acestui drept, ci au calitatea deterţi şi, ca
atare, aceste acte nu le sunt opozabile. Toate celelalte acte încheiate de celcare lasă moştenirea
(acte cu titlu oneros şi acte dezinteresate) produc efecte faţă demoştenitorii rezervatari - ca şi faţă
de orice alt moştenitor - în calitatea lor desuccesori în drepturi, cu deosebire că moştenitorii
nerezervatari sunt succesori îndrepturi cu privire la toate actele defunctului, inclusiv
liberalităţile.c) Rezerva este colectivă, globală (reprezentând o masă de bunuri cuveniteprin lege
unui grup de moştenitori). Numai soţul supravieţuitor are o rezervăatribuită de lege în mod
individual36.În cazul în care există o pluralitate de moştenitori rezervatari, de exemplu,doi sau mai
multi copii, rezerva lor se determină şi se atribuie în mod colectiv,global37. Legea stabileşte
cotitatea disponibilă (art.841 şi 843 C.civ.), iar restulbunurilor se atribuie cu titlu de rezervă, în
indiviziune, moştenitorilor rezervataricare pot şi vor să moştenească38.Din caracterul colectiv al
rezervei, al determinării şi atribuirii ei globale, nutrebuie trasă concluzia că de renunţarea
sau nedemnitatea unui moştenitorrezervatar vor profita comoştenitorii săi rezervatari.
Rezerva se calculează înfuncţie de cei care moştenesc şi care au calitatea de rezervatari; cine
nu moşteneştenu poate fi rezervatar. De exemplu, în cazul a trei copii (rezerva ar fi de 3/4),
dintrecare unul este nedemn sau renunţă la moştenire, rezerva se calculează în funcţie
demoştenitorii rezervatari care vin efectiv la moştenire (deci 2/3). Prin copil saupărinte
„lăsat” de defunct (art.841 şi 843 C.civ.) trebuie să înţelegem „lăsat camoştenitor”. Ori, titlul
de moştenitor al renunţătorului sau nedemnului sedesfiinţează cu efect retroactiv, el
devenind străin de moştenire39.d) Moştenitorii rezervatari au dreptul la rezervă în natură, ei fiind
(chiardin momentul deschiderii succesiunii) proprietari asupra rezervei, şi nu
doarcreditori ai moştenirii pentru valoarea acesteia, aşa încât ei nu pot fi siliţi să semulţumească
cu valoarea părţii rezervate lor din moştenire, ci pot pretindepredarea bunurilor în
natură.Întrucât cotitatea disponibilă şi, indirect, rezerva succesorală suntdeterminate ca
părţi din moştenire, ca fracţiuni din „bunurile defunctului” (deexemplu, art.841 C.civ.),
moştenitorii rezervatari au dreptul la rezervă, în principiu,în natură, iar nu sub forma

35
A se vedea supra, nr. 46.
36
A se vedea infra, nr. 54.
37
Rezerva soţului supravieţuitor este determinată şi se atribuie în nu colectiv, chiar dacă vine la moştenireîn concurs
şi împreună rezervatari. Într-un anumit sens, rezerva are caracter individual moştenitorirezervatari.
38
M. Eliescu, op. cit., p. 307; R. Popescu, op. cit., p. 56.
39
M. Mureşan, Notă sub dec. CSJ, s.civ. nr. 1314/1994, în Culegeri tematice de practică judiciară. Succesiuni de M.
Mureşan, Kocsis Jozsef, Ed. Cordial Lex, Cluj-Napoca, 1996, p. 64
12
echivalentului în bani. Ei îşi valorifică dreptul larezervă nu în calitate de creditori ai unei
creanţe, ci în calitate de proprietari(copro-prietari în indiviziune) de bunuri. Dacă prin actele
liberale ale defunctului s-aadus atingere rezervei, ea trebuie să fie reintregită în natură, iar nu prin
echivalent. De exemplu, donatarul sau legatarul nu ar putea obliga pe rezervatar să
acceptecontravaloarea rezervei; în limita rezervei donaţia urmează să fie rezolvită, respectivlegatul
devine ineficace, moştenitorul rezervatar dobândind proprietatea bunului în limitarezervei. Nici
defunctul nu poate nesocoti dreptul la rezervă în natură, de exemplu,să dispună vânzarea prin
licitaţie a imobilului şi atribuirea sau reîntregirea rezerveidin preţul obţinut40. Numai în mod
excepţional, în cazurile şi în condiţiile prevăzuteexpres de lege, rezerva poate fi atribuită sau
întregită sub forma unui echivalent înbani. De exemplu, dacă bunul donat a fost înstrăinat
de donatar înainte dedeschiderea moştenirii41.Evident, moştenitorul rezervatar poate
accepta atribuirea sau întregirearezervei sub forma unui echivalent bănesc; el are dreptul, iar
nu obligaţia de apretinde rezerva în natură.Precizăm că dreptul la rezerva în natură nu
vizează totalitatea bunurilor dinpatrimoniul defunctului (cotă-parte din toate bunurile). Dacă
valoarea obiectuluiliberalităţii (de exemplu, a bunului donat sau lăsat legat) se încadrează în
limitelecotităţii disponibile, beneficiarul liberalităţii îl poate păstra, rezerva
fiindsatisfăcută în natură din alte bunuri, inclusiv sume de bani, existente
înpatrimoniului succesoral. Prin urmare, dispunătorul are o facultate de alegere;poate hotărâ
bunurile (de exemplu, anumite lucruri mobile sau imobile) care voralcătui obiectul liberalităţii în
limita cotităţii disponibile şi, implicit, rezerva înnatură (restul bunurilor mobile sau imobile).
Mai mult decât atât, se admite şi„delegarea” facultăţii de alegere a legatarului, care va desemna
bunurile ce voralcătui disponibilul legat42, restul bunurilor în natură revenind
moştenitorilorrezervatari. Dacă legatarul este şi el moştenitor rezervatar, va putea adăuga
lacotitatea disponibilă, în acest scop, şi cota sa de rezervă.e) Fiind o parte din moştenirea cuvenită
rezervatarului, ca moştenitor legal(ab intestat), rezerva succesorală nu poate fi, în nici un caz, mai
mare decât cota-parte ce i-ar reveni din moştenire potrivit legii (în funcţie de clasa de moştenitori
şide numărul de comoştenitori chemaţi împreună cu el la moştenire), ci poate fi celmult egală cu
aceasta.B. Rezerva succesorală este indisponibilă, adică cel ce lasă moştenirea nupoate
dispune cu titlu gratuit de partea din moştenire care constituie rezervasuccesorală.

40
CSJ, s. civ., dec. nr. 1314/1994. Nici atribuirea uzufructului unuia dintre moştenitorii rezervatari nu poatesuplini
rezerva, care trebuie să fie asigurată în plină proprietate, aşa cum nici rezerva celuilalt moştenttor nupoate fi grevată
de uzufruct, el având dreptul să pretindă rezerva în plină proprietate. Trib. Siprem, s. civ.,dec. nr.760/1969, în CD,
1969, p. 149-153. Pentru ipoteza legatului în uzufruct sau rentă viageră, înprezenţa moştenitorului rezervatar,
reglementată de art.8-14 vezi şi idem, dec. nr.4/1984, în R.R.D., nr.11,1984, p.71-72.
41
Pentru amănunte vezi infra nr.227.
42
C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., M. Eliescu, op.cit., p.328; Ph. Malaurie, op.cit., p.291-
292, nr. 617.
13
Indisponibilitatea rezervei este însă relativă (interdicţia de a dispuneexistă numai în prezenţa
moştenitorilor rezervatari) şi parţială, căci priveştenumai rezerva, nu şi cotitatea disponibilă
şi priveşte numai actele cu titlu gratuit,nu şi cele cu titlu oneros43. În practica instanţei supreme
rezerva a fost declaratăchiar şi inalienabilă şi insesizabilă. Este adevărat că, în prezenţa
moştenitorilor rezervatari la data deschideriimoştenirii, actele liberale ale defunctului prin
care se aduce atingere rezerveimoştenitorilor rezervatari sunt supuse reducţiunii până
la limita cotităţiidisponibile. Dar aceasta nu înseamnă că bunurile din patrimoniul unei persoane
înviaţă (parte din ele) sunt indisponibile şi, mai ales, că sunt inalienabile şiinsesizabile.
Este eronată afirmaţia că rezerva este inalienabilă şi insesizabilă. Câttimp trăieşte, omul este liber
să-şi înstrăineze, fie şi cu titiu gratuit, bunurile sale;viitoarea şi eventuala rezervă succesorală
nu înseamnă inalienabilitate. Iarcreditorii pot urmări bunurile şi după moartea titularului
patrimoniului, rezervastabilindu-se după scăderea datorillor. Chiar şi noţiunea de
indisponibilitate arezervei (creatoare de confuzii), poate fi reţinută numai în înţelesul că „nu poate
fiştirbită prin donaţii sau legate” şi exheredări, iar nu ca „situaţia unui lucru... decare nu se poate
dispune”44. Aşadar, moştenitorii rezervatari nu pot fi dezmoşteniţi, nici indirect (prinacte cu titlu
gratuit asupra bunurilor dispunătorului) şi nici direct (prin dispoziţieexpresă de înlăturare de la
moştenire), căci rezerva constituie o parte a moştenirii„pe care legea o deferă, imperativ,
moştenitorilor rezervatari, fără a ţine socotealade voinţa liberală a defunctului“45.Potrivit art. 1087
C. civ. descendenţii, alături de ascendenţii privilegiaţi şisoţul supravieţuitor, sunt moştenitori
rezervatari. Aceştia beneficiază, în temeiullegii, chiar împotriva voinţei defunctului, de o
fracţiune din moştenire, numitărezervă succesorală46. Secţiunea II. Moştenitorii rezervatari şi
întinderea rezervei.1. Moştenitorii rezervatariConform art. 1087 NCC, sunt moştenitori
rezervatari: soţul supravieţuitor,descendenţii şi ascendenţii privilegiaţi ai defunctului.Întinderea
rezervei succesorale este reglementată de art. 1088 NCC, potrivitcăruia „rezerva succesorală a
fiecărui moştenitor rezervatar este de jumătate dincota succesorală care, în absenţa liberalităţilor i
s-ar fi cuvenit ca moştenitor legal”.În această privinţă, actuala reglementare se deosebeşte
fundamental dedispoziţiile CCA, care cunoştea un asemenea algoritm de calcul al rezervei numai

43
M. Mureşan, S. Fildan, Şt.I. Lucaciuc, op.cit., p.153.
44
De exemplu, persoana căsătorită poate face donaţii şi poate dispune prin testament de întreaga sa avere înfavoarea
terţilor, numai că - după deschiderea moştenirii - soţul supravieţuitor (moştenitor rezervatar), vaputea cere reducţiunea
liberalităţilor până la limita cotităţii disponibile.
45
M. Eliescu, op. cit., p. 326.
46
Rezerva succesorală reprezintă o limitare a dreptului persoanei de a dispune în mod liber şi după buna savoinţă, în
legătură cu bunurile sale, şi este definită la art. 1086 C. civ. ca fiind „partea din bunurilemoştenirii la care moştenitorii
rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinţei defunctului,manifestată prin liberalităţi ori
dezmoşteniri”. Codul civil în vigoare consacră in terminis rezervasuccesorală, legiuitorul preluând definiţia
formulată de doctrină . Codul civil de la 1864 nu determina înmod direct noţiunea de rezervă succesorală, însă din
textele prevăzute sub titlul "Despre partea disponibilăa bunurilor" (art. 841-855 şi 939-941 C. civ. şi art. 2 din Legea
nr. 319/1944) se putea stabili aceea partedin patrimonial defunctului care, prin efectul legii, este “rezervat” anumitor
moştenitori legali
14
înprivinţa rezervei soţului supravieţuitor. Cât priveşte ceilalţi moştenitori rezervatari,întinderea
rezervei diferea în funcţie de clasa de moştenitori din care proveneau şide numărul acestora astfel:-
rezerva descendenţilor era de 1/2, când la moştenire venea un singurdescendent, de 2/3,
când la succesiune veneau doi descendenţi şi, respectiv, de 3/4,când la moştenire veneau trei sau
mai mulţi descendenţi; - rezerva ascendenţilor privilegiaţi (a părinţilor) era de 1/4 din
moştenire,când la succesiune venea un singur părinte, respectiv de 1/2 din moştenire, când
lamoştenire veneau doi sau mai mulţi părinţi (această din urmă ipoteză posibilănumai în
cazul adopţiei cu efecte restrânse)47. Ascendenţii ordinari şi rudele colaterale ale defunctului,
indiferent de clasadin care fac parte sau de gradul de rudenie, nu beneficiază de rezervă
succesorală. De exemplu, colateralii privilegiaţi (fraţii şi surorile defunctului şi descendenţii
lor),deşi fac parte din aceeaşi clasă de moştenitori legali ca şi părinţii, nu
suntmoştenitori rezervatari.Prin efectul Legii nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire
al soţuluisupravieţuitor (art.1-2) dreptul la rezervă succesorală a fost prevăzut şi în
favoareasoţului supravieţuitor al defunctului, fie că vine la moştenire în concurs cu alţimoştenitori
rezervatari (descendenţi sau ascendenţi privilegiaţi), fie că va fi singurulmoştenitor rezervatar care
vine la moştenire în concurs cu alte rude ale defunctuluiori cu persoane străine, beneficiare de
liberalităţi48. Legea determină cuantumul rezervei, în toate cazurile, numai în modindirect,
prin arătarea cuantumului cotităţii disponibile, restul patrimoniuluidefunctului alcătuind
rezerva. Rezerva astfel determinată - colectiv sau individual -este la adăpost de libertăţile excesive
ale defunctului, indiferent de beneficiarulliberalităţii, persoană străină sau moştenitor legal, chiar
rezervatar. De exemplu,dacă defunctul are 2 copii şi doreşte să favorizeze pe unul dintre ei, o poate
facenumai în limitele cotităţii disponibile, rezerva celuilalt neputând fi atinsă,
subsancţiunea reducţiunii liberalităţii excesive. În acest sens, rezerva are un caracterindividual,
raportat la fiecare moştenitor, nu numai în cazul soţului supravieţuitor,dar şi în cazul
descendenţilor ori al ascendenţilor privilegiaţi.
2. Rezerva descendenţilor
2.1. Noţiunea de descendentPotrivit art. 975 alin. (1) NCC, „descendenţii sunt copiii
defunctului şiurmaşii lor în linie dreaptă la nesfârşit”.Comparativ cu Codul civil de la 1864, se
poate observa că noul Cod civilreglementează expres faptul că vocaţia succesorală a
descendenţilor nu este limitatăde gradul de rudenie. Fac parte din clasa I de moştenitori
legali următoarele categorii dedescendenţi :a) copiii defunctului din căsătorie şi urmaşii

47
M. Mureşan, S. Fildan, Şt.I. Lucaciuc, op.cit., p.154.
48
Descendenţii şi părinţii defunctului, precum şi soţul supravieţuitor sunt moştenitori rezervatari
înmajoritatea statelor occidentale (vezi, de exemplu, art.536 C. civ. italian, art.762-763 C. civ. Austriac,art.470 C. civ.
elveţian. Common law-ul englez nu cunoaşte instituţia rezervei succesorale. În SUA, numaiîn statul Louisiana se
recunoaşte instituţia rezervei.
15
acestora; Descendenţii sunt copiii defunctului şi urmaşii lor în linie dreaptă lanesfârşit,
indiferent de sex şi indiferent dacă sunt din aceeaşi căsătorie sau dincăsătorii diferite, întrucât,
potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) dinConstituţia României, există egalitate între
cetăţenii români şi, de asemenea, aceştiasunt egali în drepturi „fără privilegii şi fără discriminări”.
Provenienţa copiilor defunctului din căsătorii diferite nu prezintă importanţăîn ceea ce priveşte
vocaţia acestora la moştenire. Potrivit noului Cod civil, Cartea aII-a – Despre familie, Titlul III,
Capitolul II, art. 448, indiferent că provin dinaceeaşi căsătorie, căsătorii diferite sau din afara
căsătoriei, copiii sunt egali îndrepturi.b) copiii defunctului din afara căsătoriei a căror
filiaţie a fost stabilităpotrivit legii şi urmaşii acestora;Potrivit art. 305 alin. (1) C. civ., copii din
afara căsătoriei sunt asimilaţicopiilor din căsătorie, cu condiţia ca filiaţia să fi fost stabilită potrivit
legii.Tot astfel, dar într-un sens mai larg, potrivit art. 48 alin. (3) din Constituţie,copii din afara
căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie. Dispoziţiilelegale privind filiaţia firească din
căsătorie se aplică, prin asemănare şi filiaţieifireşti din afara căsătoriei. Între filiaţia firească din
căsătorie şi aceea din afaracăsătoriei există unele deosebiri de reglementare în ceea ce priveşte
modul stabiliriilor, privitor la filiaţia faţă de tată. Prin urmare, nu există nici o deosebire
dintrerudenia din căsătorie şi cea din afara căsătoriei, rezultând o concordanţă deplinăîntre legătură
de sânge şi reglementarea juridică a acesteia49.Copilul născut din afara căsătoriei are vocaţie
succesorală la moştenirealăsată de tatăl din afara căsătoriei (decedat în timpul procesului de
stabilire apaternităţii) de la data concepţiei, hotărârea judecătorească definitivă prin care
sestabileşte paternitatea copilului din afara căsătoriei producând efecte retroactivepână la această
dată.De asemenea, copilul din afara căsătoriei are vocaţie succesorală şi lamoştenirea
lăsată de rudele faţă de care are vocaţie succesorală ca urmare astabilirii filiaţiei din
afara căsătoriei (descendenţii şi ascendenţii tatălui, rudelecolaterale pana la gradul IV, calculat
în raport cu copilul din afara căsătoriei ).Copilul din afara căsătoriei vine la moştenirea
ascendenţilor tatălui în douăsituaţii:• cea a retransmiterii - tatăl, în calitate de moştenitor legal sau
testamentar -supravieţuind un timp cât de scurt defunctului, dobândeşte el succesiunea acestuiadin
urmă (chiar dacă nu a acceptat-o, dar nici nu a repudiat-o) şi - confundată cu asa proprie - o lasă
propriilor săi moştenitori legali sau testamentari, printre aceştiaaflându-se şi copilul din afara
căsătoriei. El va trebui să dovedească „existenţa”moştenitorului în momentul deschiderii
primei moşteniri şi propriile drepturisuccesorale asupra moştenirii lăsate de acesta. • cea a
moştenirii prin reprezentare, specifică numai moştenirii legale, copiluldin afara căsătoriei cu
vocaţie succesorală legală (reprezentant) pretinde drepturilesuccesorale ale ascendentului său,
decedat la data deschiderii moştenirii, urcând înlocul, gradul şi drepturile acestuia. În acest

49
Bineînţeles, şi de această dată copii care au doar unul din părinţi comun, vor moşteni împreună numai pe acesta,
neavând vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de tatăl vitreg, respectiv mama vitregă.
16
caz, reprezentantul trebuie sădovedească că el personal are capacitate succesorală (existentă la
data deschideriisuccesiunii) şi că cel reprezentat, la data deschiderii succesiunii, era fie lipsit
decapacitate succesorală, fie nedemn faţă de defunct, chiar dacă se află în viaţă la datadeschiderii
moştenirii.50 c) copiii adoptaţi de către defunct şi urmaşii acestora (mai puţin urmaşiicopiilor
adoptaţi cu efecte restrânse anterior anului 1997);În categoria descendenţilor vor intra şi
copiii adoptaţi, prin adopţie,adoptatul şi descendenţii săi dobândind fără nici o discriminare,
aceleaşi drepturicu copiii din căsătorie.În evoluţia sa, regimul juridic al adopţiei a suferit mai multe
modificări:- înfierea cu efecte depline şi înfierea cu efecte restrânse (art. 66-85 C. familiei); -
adopţia cu efecte depline şi efecte restrânse (Legea nr. 11/1990);- adopţia cu efecte depline
(O.U.G. nr. 25/1997 aprobată prin Legea nr. 87/1998). În cazul adopţiei cu efecte depline
„adoptatul are vocaţie concretă lamoştenirea părinţilor adoptatori şi a rudelor acestora, însă
nu vine la moştenireapărinţilor fireşti şi a rudelor din familia firească, întrucât, prin efectul acestui
tip deadopţie, s-au stabilit raporturi de rudenie cu adoptatorul şi rudele acestuia şi auîncetat relaţiile
de rudenie cu familia firească” .În cazul adopţiei cu efecte restrânse, „adoptatul are vocaţie
concretă numaila moştenirea părinţilor adoptatori, nu şi a rudelor acestora şi, în acelaşi
timp,moşteneşte şi pe părinţii fireşti şi rudele acestora, întrucât, prin efectul acestui tip deadopţie,
s-au stabilit raporturi de rudenie numai între adoptator şi adoptat şi s-aumenţinut cele cu familia
firească”51. d) copiii rezultaţi prin reproducere umană asistată medical cu terţ donator şiurmaşii
acestora;Reproducerea umană asistată medical cu terţ donator este reglementată înarticolele 441 -
447 din noul Cod civil, în cadrul capitolului destinat filiaţiei şiprezintă importanţă în materia
moştenirii datorită faptului că se genereazăraporturi de rudenie între copil şi părinţi, aşadar
în categoria descendenţilor fiindincluşi şi copii rezultaţi prin reproducere umană asistată medical
cu terţ donator.Reproducerea umană asistată medical cu terţ donator, potrivit dispoziţiilor art.
441Cod civil, nu determină nici o legătură de filiaţie între copil şi donator şi, prinurmare, copilul
astfel conceput nu are vocaţie succesorală la moştenirea lăsată deterţul donator. În schimb, potrivit
art. 446 C. civ., „tatăl are aceleaşi drepturi şiobligaţii faţă de copilul născut prin reproducere umană
asistată medical cu terţdonator ca şi faţă de un copil născut prin concepţie naturală”, rezultând că
acestaeste „asimilat de către Codul civil copilului natural” şi, prin urmare,
copilulconceput prin reproducere umană asistată cu terţ donator şi descendenţii acestuiavor avea
vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de defunct.
2.2. Împărţirea moşteniriiPotrivit principiului proximităţii clasei de moştenitori, descendenţii
făcândparte din clasa I de moştenitori legali înlătură de la moştenire pe moştenitorii dinclasele

50
art. 967 alin. (1) C.civ.
51
Astfel, în situaţia în care persoana care lasă moştenirea este adoptatorul, atât în cazul adopţiei cu efectedepline, cât
şi în cazul adopţiei cu efecte restrânse, adoptatul şi descendenţii săi pot veni la moştenire,deosebirile de mai sus apar
doar atunci când defunctul este fie o rudă a adoptatorului, fie o rudă firească aadoptatului.
17
subsecvente . Soţul supravieţuitor, care nu face parte din nici o clasă de moştenitori, vineîn concurs
la moştenire cu fiecare dintre acestea, inclusiv cu clasa I, având drepturisuccesorale proprii.
Descendenţii din clasa întâi de moştenitori sunt chemaţi la moştenire înordinea gradului
de rudenie cu defunctul, astfel încât descendenţii în grad maiapropiat înlătură de la moştenire pe
cei în grad mai îndepărtat.Conform dispoziţiilor prevăzute de art. 975 alin. (4) C. civ., „moştenirea
saupartea din moştenire care li se cuvine descendenţilor se împarte între aceştia în modegal, când
vin la moştenire în nume propriu, ori pe tulpină, când vin la moştenireprin reprezentare
succesorală”.Aşadar, descendenţii din clasa I de moştenitori, de acelaşi grad, chemaţi lamoştenire
în nume propriu, împart moştenirea pe capete, adică în părţi egale.Se impune a fi menţionat
faptul că noul Cod civil nu limitează regulaîmpărţirii în cote egale numai cât priveşte
descendenţii de gradul I, cum rezulta dininterpretarea literară a dispoziţiilor art. 669 din vechiul
Cod civil.În cazul adopţiei reglementate de Codul civil în vigoare, ca şi în adopţiei cuefecte
depline, reglementată anterior anului 1997, adoptatul şi descendenţii lui potbeneficia de
reprezentare ca şi copiii din filiaţia firească.În cazul adopţiei cu efecte restrânse – întrucât adoptatul
şi descendenţii săidevin rudă numai cu adoptatorul, nu şi cu rudele acestuia –
descendenţiiadoptatului pot veni la moştenire prin reprezentare numai dacă adopţia cu
efecterestrânse a fost făcute de de cujus (schema 1), el având calitatea de adoptator52.

În schimb, dacă adopţia cu efecte restrânse a fost făcută de cel reprezentat(descendent al

defunctului sau frate/soră, ori nepot de frate/soră), respectiv părinţiidefunctului, reprezentarea nu
mai poate avea loc, fiindcă reprezentantul nu arevocaţie proprie la moştenirea lăsată de defunct
(schema 2 şi 3)53.

52
În schimb, dacă adopţia cu efecte restrânse a fost făcută de cel reprezentat(descendent al defunctului sau frate/soră,
ori nepot de frate/soră), respectiv părinţiidefunctului, reprezentarea nu mai poate avea loc, fiindcă reprezentantul nu
arevocaţie proprie la moştenirea lăsată de defunct (schema 2 şi 3)
53
Ibidem, p.86
18
Atunci când ne situăm în cazul reprezentării succesorale, moştenirea seîmparte pe tulpini,
astfel încât (prin derogare de la principiul proximităţii graduluide rudenie în cadrul aceleiaşi clase
de moştenitori cât şi de la principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad), pe
de o parte pot veni la moşteniredescendenţi de grade diferite, iar pe de altă parte este posibil ca
descendenţi, rudede acelaşi grad cu defunctul să primească din moştenire cote diferite, iar nu
egale.Atunci când descendenţii defunctului vor veni la moştenire în concurs cusoţul supravieţuitor,
acestuia din urmă îi va reveni cota de 1/4 din moştenire, iardescendenţilor cote de 3/4, pe care o
vor împărţi în mod egal.Cota de moştenire legală ce va reveni soţului supravieţuitor se va calcula
înraport cu întreaga moştenire, iar restul se va împărţi între descendenţi conformregulilor
menţionate mai sus.În ipoteza în care defunctul a dezmoştenit pe toţi descendenţii săi, aceştia
vorculege doar rezerva, iar partea rămasă se atribuie rudelor din clasa subsecventăcare îndeplinesc
condiţiile de a moşteni54.Dacă, în schimb, în urma dezmoştenirii, un moştenitor primeşte
o cotăinferioară cotei sale legale, moştenitorul cu care vine în concurs culege partea carear fi
revenit celui dezmoştenit55 .Prin analogie, rezultă că dacă există mai mulţi descendenţi şi numai
unuldintre aceştia este dezmoştenit, acesta va culege rezerva, iar ceilalţi vor culege restulmoştenirii
în cote egale56.Problema descendenţilor decedaţi la data deschiderii moştenirii sau care
suntnedemni ori renunţători.Întrucât cuantumul rezervei este în funcţie de numărul copiilor, se
pune întrebareadacă urmează să luăm în calcul descendenţii care nu mai există la data
deschideriimoştenirii sau care sunt nedemni ori renunţă la moştenire?57- Descendentii decedaţi.
Dacă defunctul a avut unul sau mai mulţi descendenţi care nu mai există la datadeschiderii
moştenirii (predecedaţi, comorienţi sau codecedaţi)58, la stabilirea rezervei nusunt luaţi în
considerare, deoarece - neavând capacitate succesorală - nu au calitatea demoştenitori legali şi, cu

54
Art. 964 alin. (2) C. civ. .
55
Art. 1075 alin. 3 C. civ.
56
I. Genoiu, Drepturile succesorale ale rudelor defunctului.
57
Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p.309.
58
Vezi supra nr. 28-30
19
atât mai prin, de moştenitori rezervatari.Dacă însă descendentul, de exemplu, copilul care nu există
la data deschideriimoştenirii a lăsat unul sau mai mulţi urmaşi, care pot şi vor să vină la moştenire,
lastabilirea rezervei se va lua în calcul şi descendentul decedat, indiferent de numărulurmaşilor lui
şi indiferent dacă aceştia vor culege moştenirea (rezerva) prin reprezentaresau în nume propriu.
Descendentul declarat disparut este socotit a fi în viaţă (art.19 din Decretulnr.31/1954)
câtă vreme nu a intervenit o hotărâre declarativă de moarte, rămasădefinitivă. Dacă
data morţii stabilită în hotărâre va fi anterioară (concomitentă)datei deschiderii moştenirii, cel
declarat mort va fi avut în vedere potrivit celoraratate (decedat cu sau fără posterioritate).-
Descendenţii nedemni sau renunţători.Controversată este problema dacă la stabilirea
cuantumului rezerveisuccesorale urmează să ţinem seama de acei copii care există la data
deschiderii moştenirii, dar sunt îndepărtaţi de la moştenire pentru nedemnitate succesorală saucare
renunţă la moştenire? De exemplu, dacă defunctul are doi copii, dintre careunul nevrednic sau
renunţător, rezerva va fi de 2/3 sau 1/2 din moştenire? Potrivitunei opinii, rămasă singulară în
literatura noastră de specialitate, rezerva urmeazăsă fie calculată ţinând seama şi de descendenţii
renunţători sau nevrednici59.Împărtăşim fără rezerve opinia dominantă, potrivit căreia la
stabilirearezervei urmează a se ţine seama numai de descendenţii care vin efectiv
lamoştenire - rezerva fiind o parte a moştenirii - iar nu şi de cei care, datoritănedemnităţii
succesorale sau a renunţării, sunt străini de moştenire. Aceasta pentrucă prin „copii lăsaţi“
legea are în vedere, în această materie, copiii lăsaţi camoştenitori, iar rezerva are
caracter colectiv în raporturile dintre cei care omoştenesc şi nu cu persoane straine de
moştenire60. În exemplul dat, rezerva arecaracter colectiv numai dacă cei doi copii moştenesc
împreună, nu şi dacă unul estenevrednic sau renunţător.
• Cuantumul rezervei descendenţilor care nu sunt de gradul I.Dacă toţi descendenţii chemaţi
la moştenire ca rezervatari sunt rude degradul I (copii) cuantumul rezervei se stabileşte şi se
atribuie colectiv (indiviziune)potrivit celor arătate şi se va împărţi între ei pe cote-părţi, în mod
egal, adică pecapete. De exemplu, dacă defunctul are doi copii acceptanţi şi a desemnat un
legataruniversal, rezerva va fi de 2/3, fiecare copil având o cotă-parte de 1/3.Se pune însă
întrebarea, care va fi cuantumul rezervei (şi cum se va împărţi)dacă alături de copii sunt chemaţi

59
M. Eliescu, op. cit., p.329-331. În sensul acestei opinii este şi jurişprudenta franceză, vezi Ph. Mazeaud,op. cit., p.
702-704, nr. 882.
60
D. Alexandresco, op. cit., p. 379, nr. 591 bis; M. Cantacuzino, op. cit., p. 301 nr. 225; C. Hamangiu, I.Rosetti-
Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., p. 689, nr. 1015; D. Hirlădeanu, Dreptul de acrescământ înmostenirea legală si
stabilirea intinderii rezervei, în R.R.D., nr. 6, 1977, p. 21-24; C. Stătescu, op. cit., p.198; Şt. Cărpenaru, op. cit., p.
467; D. Macovei, op. cit., p. 117-118; D. Chirică, op. cit., p. 156; R.Popescu, op. cit., p. 58; E. Safta-Romano, op.
cit., p. 309; Not. de stat al rai. N. Bălcescu, Bucureşti,încheierea nr. 243/1958, cu Notă de O. Căpăţână, în L.P., nr.
12, 1958, p. 109; Trib. Suprem, s. civ., dec.nr.613/1988, în R.R.D. nr. 3, 1989, p. 66-67. “Legiuitorul prin vorba copil
a înţeles copii succesibili, careau calitatea de moştenitor”. Cas. I, dec. nr.136/1891, în C. civ. adnotat, vol.I I, p. 257,
nr. 4.
20
la moştenire ca rezervatari şi descendenţii carenu sunt de gradul I (nepoţi, strănepoţi etc.) sau dacă
toţi cei cu vocaţie rezervatarăsunt de grad subsecvent? De exemplu, unicul copil al defunctului sau
unul dintre ceidoi copii ai defunctului este decedat la data deschiderii moştenirii, dar a lăsat
treiurmaşi? Sau, unicul copil, ori cei doi copii ai defunctului sunt nedemni
saurenunţători, dar au trei urmaşi (nepoţi în raport cu defunctul)? Rezerva va fi de 1/2,respectiv
de 2/3 (în funcţie de numărul copiilor) sau de 3/4 (având in vederenumărul total al
descendenţilor care vin la moştenire)? În lumina soluţiilor adoptateÎn literatura de specialitate
trebuie să distingem Între două ipoteze.a) Dacă descendenţii de grad mai îndepărtat vin
la moştenire prinreprezentare succesorală rezerva se stabileşte după numărul tulpinilor, adică
aldescendenţilor de gradul I. De exemplu, dacă unicul copil al defunctului estedecedat,
dar are trei urmaşi (nepoţi ai defunctului), care vin la moştenire prinreprezentare61, rezerva va fi
de 1/2 din moştenire, iar nu de 3/4. Tot astfel, dacă unuldintre cei doi copii ai defunctului este
decedat şi reprezentat prin cei trei urmaşi,rezerva va fi 2/3, deci in funcţie de numărul tulpinilor şi
se va împărţi în modcorespunzător (copilul în viaţă 1/3, iar cei trei nepoţi împreună 1/3). Soluţia
se impune şi este admisă în unanimitate, pentru că reprezentanţii urcă în gradul, loculşi drepturile
reprezentatului, inclusiv în ipoteza în care ambii copii ar fi decedaţi saureprezentarea ar opera în
mai multe grade.b) Controversată este problema stabilirii rezervei în cazul în care mai
mulţidescendenţi de grad subsecvent vin la moştenire (ca rezervatari) în nume propriu,ceea ce se
întâmplă dacă singurul succesibil sau toţi succesibilii de gradul întâi suntnedemni sau renunători
(motiv pentru care nu pot fi reprezentaţi) şi au mai mulţiurmaşi. Rezerva se va stabili în funcţie de
numărul descendenţilor de gradul întâi(care nu moştenesc) sau în funcţie de numărul
descendenţilor de rang subsecventcare vin la moştenire în nume propriu? De exemplu. dacă unicul
copil sau ambiicopii ai defunctului sunt nedemni sau renunţători 62 şi au trei sau mai
mulţidescendenţi, rezerva va fi de 1/2, respectiv, de 2/3 din moştenire, în raport denumărul
copiilor defunctului, sau de 3/4 ţinând seama de numărul descendenţilorde gradul următor?Potrivit
părerii dominante63, rezerva se stabileşte, şi în această ipoteză, tot înfuncţie de numărul
descendenţilor de gradul întai; în caz contrar unicul copil saucei doi copii ai defunctului ar
putea modifica cuantumul rezervei (de la 1/2,respectiv 2/3, la 3/4) prin renunţare la
moştenire, ceea ce nu se poate admite.Potrivit altei opinii, dacă descendenţii de grad mai

61
Reprezentarea operează “în toate cazurile” când condiţiile pentru aceasta sunt. Vezi supra nr. 47.
62
În cazul a doi copii, dacă numai unul este nedemn sau renunţător, urmaşii lui nu mai pot moşteni, fiind cănu poate
opera reprezentarea succesorală şi deci vor fi înlăturaţi de la moştenire de către celălalt copil aldefunctului, rudă de
gradul I (principiul proximităţii gradului de rudenie). Pentru o altă soluţie, carenesocoteşte regulile reprezentării
succesorale, vezi C. Harnangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op.cit., p.692; E. Safta¬Romano, op. cit., p. 310.
63
Vezi, de exemplu, C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, loc. cit.; M. Eliescu, op. cit., p.332;St.
Cărpenaru, op. cit., p. 468; D. Macovei, op. cit., p. 118; R. Popescu, op. cit., p. 59-60; E. Safta-Romano,op. cit., p.
309-310.
21
îndepărtat vin lamoştenire în nume propriu, rezerva trebuie să se calculeze în funcţie de
număruldescendenţilor care vin la moştenire şi nu pe tulpini, deoarece moştenesc propriunume,
iar nu prin reprezentare şi ascendentul lor nu era obligat să acceptemoştenirea chiar
dacă aceasta ar avea drept consecinţă sporirea rezerveisuccesorale64.Cu toate că această
din urmă soluţie este în concordanţă cu regulile careguvernează reprezentarea succesorală, ne
alăturăm primei opinii, pe considerentulcă rezerva, având caracter imperativ, nu poate fi
majorată prin voinţadescendenţilor şi împotriva voinţei defunctului. Precizăm însă că, după
părereanoastră, în cazul venirii la moştenire a descendenţilor de grad mai îndepărtat înnume
propriu, numai stabilirea rezervei se face în funcţie de numărul copiilordefunctului (pe tulpini),
dar împărţirea rezervei între descendenţii de gradsubsecvent se face în mod egal, adică pe
capete.
2.3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al descendenţilorDreptul la moştenire al
descendenţilor prezintă următoarele caracterejuridice:a) descendenţii pot veni la moştenire,
atât în nume propriu (ca regulă cei degradul I, şi prin excepţie cei de gradul II şi III), cât şi prin
reprezentare (doardescendenţii de gradele II şi III); Descendenţii de gradul I (copii defunctului)
pot veni la succesiune în numepropriu şi niciodată prin reprezentare.Datorită faptului că noul Cod
civil permite reprezentarea succesorală atâtsuccesibililor predecedaţi, cât şi a celor nedemni şi
chiar în viaţă, descendenţii degradele II, III etc., pot veni la moştenirea defunctului de regulă prin
reprezentare,însă, ca excepţie, pot veni şi în nume propriu în cazul în care autorul lor esterenunţător
sau dezmoştenit.De asemenea aceştia pot veni în nume propriu la moştenire, doar pentrucotitatea
disponibilă, când descendenţii de grad proxim ar fi fost cu toţiidezmoşteniţi.b)
descendenţii sunt moştenitori rezervatari;Potrivit art. 1087 C. civ. descendenţii, alături de
ascendenţii privilegiaţi şisoţul supravieţuitor, sunt moştenitori rezervatari. Aceştia beneficiază, în
temeiullegii, chiar împotriva voinţei defunctului, de o fracţiune din moştenire, numitărezervă
succesorală.Diferenţa între masa succesorală şi rezerva succesorală constituie cotitateadisponibilă
care poate forma obiectul liberalităţilor (donaţii şi/sau legate)65.Rezerva succesorală a fiecărui
descendent moştenitor rezervatar este dejumătate din cota succesorală care, în absenţa

64
Vezi M. B. Cantacuzino, op. cit., p. 300-301, nr. 225; D. Chirică, op. cit., p. 157-158
65
Rezerva succesorală reprezintă o limitare a dreptului persoanei de a dispune în mod liber şi după buna savoinţă, în
legătură cu bunurile sale, şi este definită la art. 1086 C. civ. ca fiind „partea din bunurilemoştenirii la care moştenitorii
rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinţei defunctului,manifestată prin liberalităţi ori
dezmoşteniri”. Codul civil în vigoare consacră in terminis rezervasuccesorală, legiuitorul preluând definiţia
formulată de doctrină . Codul civil de la 1864 nu determina înmod direct noţiunea de rezervă succesorală, însă din
textele prevăzute sub titlul "Despre partea disponibilăa bunurilor" (art. 841-855 şi 939-941 C. civ. şi art. 2 din Legea
nr. 319/1944) se putea stabili aceea partedin patrimonial defunctului care, prin efectul legii, este “rezervat” anumitor
moştenitori legali.
22
liberalităţilor sau dezmoştenirilor, i s-ar fi cuvenit ca moştenitor legal66 .Codul civil de la 1864
stabilea cote diferenţiate în funcţie de număruldescendenţilor şi era de ½ din moştenire
dacă defunctul a lăsat un copil, de 2/3 dinmoştenire dacă a lăsat doi copii, şi de ¾ din moştenire
dacă a lăsat trei sau mai mulţicopii. Astfel, se poate observa că sunt mai mici cotele cuvenite
descendenţilor înlumina noilor dispoziţii legale comparativ cu cele prevăzute de vechiul Cod
civil.Pentru calculul rezervei se au în vedere descendenţii care vin efectiv lamoştenire,
neţinându-se seama de succesibilii care nu au capacitate succesorală ladata deschiderii moştenirii
sau care au renunţat la moştenire, cu excepţia celorobligaţi la raport, potrivit art. 1146 alin. (2) C.
civ.67 Dacă la data deschiderii moştenirii defunctul are unul sau mai mulţi copiidecedaţi68, la
stabilirea cuantumului rezervei se va ţine seama şi de aceştia numai încazul în care au descendenţi,
în caz contrar nu se va ţine seama şi de aceştia. Cotadin rezerva succesorală ce se cuvenea copiilor
care nu mai sunt în viaţă la datadeschiderii moştenirii le va revenii descendenţilor acestora,
potrivit regulilor reprezentării. Pentru a putea culege rezerva, descendenţii trebuie să
îndeplineascăcondiţiile cerute de lege pentru a putea moşteni69, să aibă vocaţie utilă şi concretă
lamoştenire70 şi în acelaşi timp trebuie să accepte moştenirea71.Odată cu culegerea moştenirii
descendenţii au obligaţia corelativă de asuporta în mod proporţional datoriile moştenirii.
Acestea vor fi suportate numai înlimita bunurilor succesorale, astfel cum prevede art. 1114
alin. (2) C. civ.:„moştenitorii legali şi legatarii universali şi cu titlu universal răspund
pentrudatoriile şi sarcinile moştenirii numai cu bunurile din patrimoniul
succesoral,proporţional cu cota fiecăruia”72.Descendenţii, la fel ca şi ceilalţi moştenitorii
rezervatari, au dreptul săprimească rezerva în natură, ci nu sub forma echivalentului bănesc.
Ei îşi valorificădreptul al rezervă „nu în calitate de creditori ai unei creanţe, ci în calitate
deproprietari (coproprietari în indiviziune) de bunuri”73. Dacă defunctul a adus atingere rezervei
succesorale, ea trebuie reîntregită înnatură, numai în mod excepţional, în cazurile şi condiţiile

66
Dacă copii defunctului vin la moştenirea defunctului în concurs cu soţul supravieţuitor, aceştia vor culege¾ din
moştenire. Această cotă se va împărţi la numărul copiilor care vin în nume propriu la moştenire şirezultatul, care
reprezintă cota lor succesorală, se va împărţi la 2, pentru a afla rezerva fiecărui copil.
67
Potrivit art. 1146 alin. (2) C. civ. „În lipsă de stipulaţie contrară din partea donatorului,
soţulsupravieţuitor şi descendenţii defunctului sunt obligaţi la raport numai dacă ar fi avut vocaţie
68
Indiferent dacă sunt predecedaţi sau dacă sunt persoane care au murit în acelaşi timp
69
Moştenitorul rezervatar trebuie să fie în viaţă la data deschiderii moştenirii, să aibă
capacitatesuccesorală, să nu fie considerat nedemn şi să nu fi renunţat la moştenire.
70
De exemplu, părinţii defunctului, deşi sunt moştenitori rezervatari, aceştia nu au dreptul la rezervă înprezenţa
descendenţilor deoarece aceştia fac parte din clasa I de moştenitori, pe când cei dintâi fac parte dinclasa a II-a. În
aceeaşi situaţie ne aflăm şi în cazul în care nepoţii vin la moştenire în prezenţa copiilordefunctului, dar fiind că nepoţii
sunt rude de gradul II, pe când copii sunt rude de gradul I (deci nu auvocaţie concretă).
71
Per a contrario moştenitorii legali cu vocaţie la moştenire dar care au renunţat la moştenire nu vor putea culege nici
măcar rezerva ce li s-ar fi cuvenit.
72
În vechea reglementare culegerea rezervei implica obligaţia de plată a datoriilor, ultra vires hereditatisdacă
acceptarea moştenirii era pură şi simplă, sau intra vires hereditatis în cazul în care acceptareamoştenirii s-a făcut
sub beneficiu de inventar (Fr. Deak, op. cit., p. 303).
73
Ibidem, p. 305.
23
expres prevăzute de lege,rezerva putând fi atribuită sau reîntregită sub forma unui echivalent
bănesc74. De asemenea, descendentul, în calitate de moştenitor rezervatar are dreptulla deplina
proprietate asupra bunurilor care formează rezerva succesorală, astfelîncât aceasta nu poate fi
grevată de sarcini. Dacă există pluralitate de moştenitori rezervatari, rezerva se determină şi
seatribuie în mod individual fiecărui moştenitor rezervatar şi nu colectiv.Mai este necesar să
menţionăm faptul că dreptul la rezervă al descendenţiloreste un drept propriu, care se naşte
direct în patrimoniul acestora la datadeschiderii succesiunii, nu este un drept ce a aparţinut
defunctului, şi prin urmare elnu se transmite prin succesiune. Acest fapt are importanţă în privinţa
poziţieimoştenitorilor rezervatari în raport de actele dispuse de defunct în timpul vieţii75,actele ce
încalcă rezerva neputându-le fi opozabile moştenitorilor, aceştia avânddreptul să ceară desfiinţarea
lor. Deşi rezerva are un caracter imperativ76 , descendenţii pot opta să renunţe în totsau în parte
la rezerva succesorală care le revine (însă numai după deschidereamoştenirii), întrucât
caracterul imperativ se referă la instituirea dreptului de rezervă, şi nuobligă şi la exercitarea
dreptului, moştenitorul rezervatar având, la fel ca orice altsuccesibil, dreptul la opţiune
succesorală. Sunt nule renunţările la rezerva succesorală făcute de moştenitori înainte
demoartea defunctului.
2.4. Calculul rezervei descendenţilor77.
În cazul în care în calitate de moştenitori rezervatari vin la moşteniredescendenţii de
gradul I, cuantumul rezervei acestora va fi de ½ din cota pe care arfi cules-o, în absenţa
liberalităţilor sau dezmoştenirilor. Dacă copiii defunctului vin în concurs cu soţul supravieţuitor,
ei vor culege ¾din moştenire. Cele ¾ se vor împărţi la numărul copiilor, care vin în nume propriula
moştenire şi rezultatul care reprezintă cota lor succesorală se va diviza cu 2, pentru a afla rezerva
fiecărui copil.Ceilalţi descendenţi, alţii decât copiii (gradul I), adică nepoţii, strănepoţii
etc.(descendenţi de gradul al II-lea, al III-lea etc.) pot veni la moştenire
prinreprezentare succesorală (în cazul predecesului sau nedemnităţii descendentului degrad mai
mic).Când descendentul în grad subsecvent vine la moştenire prin reprezentareapărintelui lor
predecedat sau nedemn, rezerva se va calcula la cota succesoralăcalculată după numărul tulpinilor
(adică al descendenţilor de gradul I). În a doua situaţie, când mai mulţi descendenţi în grad
subsecvent vin lamoştenire în nume propriu, ipoteză posibilă numai dacă toţi moştenitorii în gradul

74
De exemplu dacă bunul donat a fost înstrăinat de donatar înainte de deschiderea moştenirii.
75
Aceasta deoarece, de regulă moştenitorii, ca şi continuatori ai defunctului, sunt ţinuţi a le respecta, şi lesunt
opozabile astfel de acte, însă în acest caz suntem în faţa unei excepţii.
76
Caracterul imperativ al rezervei consta în faptul că legea stabileşte categoriile de moştenitori rezervataricât şi
cuantumul rezervei şi acestea nu pot fi modificate prin voinţa defunctului nici chiar cu acordulviitorilor moştenitori
rezervatari. Sunt interzise dispunătorului orice dispoziţii, sarcini, condiţii, clauze carear leza drepturilor moştenitorilor
rezervatari. Orice clauză care aduce atingere drepturilor moştenitorilorrezervatari asupra rezervei este lovită de nulitate
absolută.
77
D.C. Florescu, op. cit., p. 121.
24
Isunt dezmoşteniţi sau sunt renunţători, rezerva se va stabili la cota succesoralăcalculată evident
din cotitatea disponibilă după numărul succesibililor acceptanţi degradul al II-lea sau eventual al
III-lea, dacă descendenţii de gradul al II-lea sunt cutoţii dezmoşteniţi sau renunţători, adică pe
capete.c) descendenţii sunt moştenitori sezinari;Potrivit art. 1126 C. civ., descendenţii,
alături de soţul supravieţuitor şiascendenţii privilegiaţi, sunt moştenitori sezinari 78
.Sezina
poate fi definită ca reprezentând un beneficiu, o ficţiune a legii, în virtuteacăreia anumiţi
moştenitori (denumiţi moştenitori sezinari) au de drept, din momentuldeschiderii succesiunii,
stăpânirea de fapt a acesteia, dreptul de a administra patrimoniulsuccesoral şi de a exercita
drepturile şi acţiunile defunctului79.Pentru a beneficia de sezina moştenirii, descendenţii,
soţul supravieţuitor şiascendenţii privilegiaţi trebuie să aibă vocaţie concretă la
moştenire80. Moştenitorulrezervatar dezmoştenit păstrează calitatea de moştenitor sezinar
cât priveşte rezervasuccesorală.Sezina produce următoarele efecte:
• moştenitorul sezinar intră în stăpânirea de fapt şi administrarea tuturor bunurilorsuccesorale fără
îndeplinirea vreunei formalităţi prealabile, deci înainte de obţinerea certificatului de
moştenitor.Însă există şi unele excepţii, moştenitorul sezinar având nevoie de certificatul
demoştenitor pentru a-şi dovedi drepturile succesorale asupra sumelor de bani depuse la unităţile
bancare ori pentru valorile sau alte bunuri mobiliare păstrate în casete desiguranţă
bancară81.De asemenea, moştenitorul sezinar deşi intră în stăpânirea de fapt a moştenirii, vafi
împiedicat să exercite acest drept asupra bunurilor mobile succesorale cu privire la cares-ar fi luat
măsuri speciale de conservare de către notarul public82.Dacă bunurile succesorale se află în posesia
unui terţ, moştenitorii sezinari le potobţine folosind acţiunea în revendicare sau acţiunile posesorii,
după caz.• moştenitorul sezinar poate exercita de la data deschiderii moştenirii
toateacţiunile patrimoniale care aparţineau defunctului, petitorii sau posesorii, şi poate
fiurmărit ca pârât de creditorii succesiunii, fără atestarea prealabilă a calităţii
demoştenitor.d) descendenţii au obligaţia de a raporta donaţiile;Raportul donaţiilor este obligaţia
pe care o au între ei soţul supravieţuitor şi descendenţiidefunctului care vin efectiv şi împreună la
moştenirea legală de a readuce la moştenirebunurile care le-au fost donate fără scutire de raport de
către cel ce lasă moştenirea.În lipsă de stipulaţie contrară din partea donatorului, cei menţionaţi
mai sus sunt obligaţila raport numai dacă ar fi avut vocaţie concretă la moştenirea defunctului în

78
Sunt sezinari moştenitorii care beneficiază de rezerva succesorală. Aşadar, este înlocuit astfel criteriulfolosit de
Codul civil de la 1864 pentru a determina moştenitorii sezinari – rudenia în linie dreaptă.
79
I. Genoiu, Dreptul la ... op. cit., p.403.
80
Sezina are caracter individual, nu aparţine colectiv tuturor rudelor din clasa beneficiară; de asemeneasezina are
caracter succesiv, locul moştenitorului sezinar cu vocaţie concretă, renunţător sau nedemn, esteluat de către
moştenitorul sezinar subsecvent
81
Art. 8 din Legea nr. 58/1998.
82
Art. 72 - 76 din Legea nr. 36/1995.
25
cazul în careaceasta s-ar fi deschis la data donaţiei (art. 1146 C. civ.). Prin urmare, din analiza
conţinutului art. 1146 C. civ. derivă următoareleconcluzii:Din categoria moştenitorilor
legali, numai soţul supravieţuitor (când vine înconcurs cu descendenţii) şi descendenţii
sunt ţinuţi de obligaţia de a raporta donaţiilefăcute de defunct în favoarea lor; ascendenţii
privilegiaţi sau ordinari, colateraliprivilegiaţi sau ordinari nu sunt ţinuţi de această
obligaţie.Având în vedere că legiuitorul menţionează ce descendenţii şi soţul supravieţuitorsunt
obligaţi la raportul donaţiilor când „vin efectiv şi împreună la moştenirea legală”rezultă că
obligaţia legală de raport revine numai donatarului, nu şi legatarului83. Suntreaduse la moştenire
doar bunurile donate fără scutire de raport soţului supravieţuitor saudescendenţilor de către cel ce
lasă moştenirea. Prin dispoziţiile art. 1150 alin. (1) lit. a) NCC., legiuitorul îi permite donataruluisă
scutească de raport donaţiile. Scutirea poate fi făcută prin chiar actul de donaţie sauprintr-un act
ulterior, întocmit într-una din formele prevăzute pentru liberalităţi. Dacă prin donaţia făcută cu
scutire de raport s-a încălcat rezerva comoştenitorilor,moştenitorul donatar nu va fi obligat la
raport, dar va suporta reducerea ei în limitelecotităţii disponibile, conform regulilor generale ale
reducţiunii liberalităţilor excesive.Sunt supuse raportului donaţiile făcute prin act autentic,
darurile manuale şidonaţiile indirecte. De asemenea sunt supuse raportului şi donaţiile grevate
de sarcini,însă, obligaţia de raport priveşte numai beneficiul efectiv ce revine donatarului,
rezultatprin scăderea contravalorii sarcinii din valoarea totală a donaţiei.Nu sunt supuse raportului,
aşa cum prevede art. 1150 C. civ.:- donaţiile pe care defunctul le-a făcut cu scutire de raport; -
donaţiile deghizate sub forma unor înstrăinări cu titlu oneros sau efectuate prin persoaneinterpuse,
cu excepţia în care se dovedeşte că cel care a lăsat moştenirea a urmărit altscop decât scutirea de
raport;- darurile obişnuite, donaţiile renumeratorii şi, în măsura în care nu sunt excesive,
sumelecheltuite pentru întreţinerea, sau dacă este cazul, pentru formarea profesională
adescendenţilor, a părinţilor sau a soţului şi nici a cheltuielilor de nuntă, în măsura în carecel care
lasă moştenirea nu a dispus altfel;- fructele culese, veniturile scadente până în ziua deschiderii
moştenirii şi echivalentulbănesc al folosinţei exercitate de donatar asupra bunului donat;- bunul
care a pierit fără culpa donatarului.Legea prezumă că liberalităţi făcute de defunct în timpul vieţii
în favoarea soţuluisupravieţuitor şi descendenţilor, nu au caracter definitiv, ci au numai un caracter
de avansîn contul moştenirii, defunctul neintenţionând să avantajeze pe donatar în
detrimentulcelorlalţi moştenitori legali, faţă de care are aceeaşi afecţiune.În ipoteza în care
defunctul ar intenţiona să avantajeze pe donatar în detrimentulcelorlalţi moştenitori legali, acesta
poate dispune în favoarea acestuia, de o manierădefinitivă, prin donaţii scutite de
raport.Moştenitorii obligaţi la raport, deşi aduc la masa succesorală donaţiile primite dela defunct,

83
A se vedea I. Genoiu, Dreptul la ..., op. cit., p. 311.
26
aceştia păstrează fructele bunurilor culese până la data deschiderii succesiunii(întrucât sun
consideraţi posesori de bună credinţă). De asemenea donatarii beneficiazăde posibilitatea de a
alege între două opţiuni: să accepte succesiunea şi implicit săraporteze donaţiile primite de la
defunct, fie renunţă la succesiune şi păstrează donaţia84 .Prin stipulaţie expresă în contractul de
donaţie, donatarul poate fi obligat laraportul donaţiei şi în cazul renunţării la moştenire. În acest
caz, donatarul va readuce lamoştenire numai valoarea bunului donat care depăşeşte partea din
bunurile defunctului lacare ar fi avut dreptul ca moştenitor legal. [art. 1147 alin. (2) C. civ.]
Obligaţia de raport are un caracter personal, descendentul donatarului, dacă vineîn nume propriu
la moştenirea defunctului, neavând obligaţia să raporteze donaţia făcutăascendentului său, chiar
dacă a acceptat moştenirea acestuia din urmă. În schimbdescendentul donatarului care
vine la moştenirea defunctului prin reprezentare esteobligat să raporteze donaţia făcută
ascendentului său. Pot cere raportul donaţiilor, potrivit art. 1148 C. civ., numai descendenţii şi
soţulsupravieţuitor, precum şi, pe cale oblică, creditorii personali ai acestora.
Prevedereaexpresă a faptului că pot cere raportul donaţiilor şi creditorii personali ai
soţuluisupravieţuitor şi descendenţilor defunctului reprezintă un element de noutate faţă
dereglementarea anterioară.Modul de efectuare a raportului este reglementat de art. 1150 C. civ.:
„Raportul seface prin echivalent. Este considerată nescrisă dispoziţia care impune donatarului
raportulîn natură”.Cu toate acestea, dacă doreşte, donatarul poate efectua raportul în natură dacă
ladata cererii de raport este încă proprietarul bunului şi nu l-a grevat cu o sarcină reală şinici nu l-
a dat în locaţiune pentru o perioadă mai mare de 3 ani. Raportul se realizează în cadrul
partajului, prin bună învoială sau pe calejudecătorească. [art. 1152 alin. (1) C. civ.]Raportul
cerut de unul din moştenitori profită şi celorlalţi moştenitori îndreptăţiţisă solicite raportul, cu
excepţia celor care au renunţat în mod expres la raport. Dreptul laraport poate fi exercitat şi de
creditorii personali ai moştenitorului inactiv, pe cale oblică.Dreptul la acţiunea prin care se solicită
raportul se prescrie în termen de 3 ani dela data la care cel îndreptăţit să ceară raportul a cunoscut
donaţia, dar nu mai devreme dedata deschiderii moştenirii sau de data la care bunul donat i-a fost
predat celui obligat laraport, dacă această dată este ulterioară deschiderii moştenirii.Din
coroborarea dispoziţiilor art. 1088 cu art. 975 NCC, se poate concluziona cărezerva descendenţilor,
indiferent de numărul lor, este de:- 1/2 din moştenire, dacă ei sunt singurii moştenitori legali
care vin lamoştenirea defunctului;- 3/8 din moştenire dacă vin la succesiune85, împreună cu soţul
supravieţuitor.Beneficiază de această rezervă, descendenţii de orice grad: copii, nepoţi,

84
În caz de renunţare la moştenirea legală, descendentul sau soţul supravieţuitor nu mai are obligaţia deraport, putând
păstra liberalitatea primită în limitele cotităţii disponibile [art. 1147 alin. (1) C. civ.]
85
Evident, cotele menţionate se raportează nu la patrimoniul efectiv lăsat de de cujus la data încetării saledin viaţă, ci
la patrimoniul ce ar fi rămas dacă defunctul n-ar fi făcut donaţii (căci valoarea acestor donaţiise adună, fictiv, cu
valoarea efectiv rămasă, spre a rezulta valoarea masei succesorale (a se vedea infra,acest capitol, § III, nr. 56).
27
etc.,indiferent că vin la moştenire în nume propriu sau prin reprezentare şi indiferentdacă sunt copii
din căsătorie, din afara căsătoriei ori din înfiere.Dacă vin la moştenire descendenţii de gradul II,
III sau IV, ori de câte ori eivin la moştenire prin prezentare (întrucât toţi descendenţii de
gradul I ar fiprecedaţi ), rezerva acestor descendenţi nu se calculează pe capete, deci nu
seîmparte numărul fiilor defunctului din care descend aceşti nepoţi, adică se împartepe tulpini
(art.975 alin. 4 NCC). De ex., dacă la decesul lui D vin la moştenire N 1 şiN2 , nepoţi după fiul F
1, precum şi N3, N4, N5 şi N6, nepoţi după fiul F2, rezervalor legală (globală colectivă) este 2/3
din moştenire; aceasta se va împărţi în douăjumătăţi (fiind două tulpini); prima jumătate se va
împărţi între cei doi nepoţi lăsaţide fiul predecedat F1, iar cealaltă jumătate se va împărţi între
ceilalţi patru nepoţilăsaţi de fiul predecedat F2. În mod similar, se procedează şi în continuare,
dacăunul sau unii dintre nepoţi ar fi predecedaţi şi în locul lor ar veni,
prinreprezentare, propriii lor descendenţi, care vor culege, împreună, partea dinrezervă
cuvenită părintelui lor pe care îl reprezintă.Dacă însă descendenţii de gradul II, III sau IV nu vin
la moştenire prinreprezentare, ci în nume propriu (întrucât singurul sau toţi descendenţii lui de
cujusde gradul I ar fi renunţători), atunci rezerva lor le va fi împărţită pe capete (în părţiegale),
urmând ca numai în cazul în care unul dintre descendenţii de acelaşi grad arfi predecedat, partea
cuvenită acestuia să fie considerată o tulpină şi să se împartăîntre cei ce-l reprezintă. Întinderea
rezervei descendenţilor va rămâne aceeaşi,indiferent de numărul de copii lăsaţi de defunct şi
indiferent de numărul total denepoţi sau strănepoţi care o culeg86.
§ 3. Rezerva ascendenţilor privilegiati şi colateralilor privilegiaţi
3.1. Ascendenţii privilegiaţi
3.1.1. NoţiuneAscendenţii privilegiaţi fac parte, alături de colateralii privilegiaţi, din clasa a II-ade
moştenitori legali şi sunt ascendenţii de gradul I al defunctului. Se numesc„privilegiaţi”
întrucât înlătură de la moştenire ceilalţi ascendenţi ai defunctului, numiţiascendenţi
ordinari.Potrivit art. 967 alin. 1 C. civ., ascendenţii privilegiaţi sunt tatăl şi
mamadefunctului.În ceea ce priveşte dreptul la moştenire nu prezintă nicio importanţă dacă
filiaţiaeste din căsătorie sau din afara căsătoriei, părinţii având aceleaşi drepturi
asuprasuccesiunii copilului lor, indiferent dacă acesta a rezultat în cadrul unei căsătorii sau înafara
acesteia87. Art. 448 C. civ.88 stabileşte egalitatea în drepturi a copiilor, indiferent dacăaceştia
provin din aceeaşi căsătorie, din căsătorii diferite sau din afara căsătoriei. Prin urmare, dacă
descendenţii au drepturi egale faţă de părinţii lor şi faţă derudele acestora, având în vedere
şi faptul că vocaţia legală la moştenire estereciprocă, atunci este logic să acordăm aceleaşi

86
M. Mureşan, S. Fildan, Şt.I. Lucaciuc, op.cit., p.155-156.
87
I. Genoiu, op. cit., p. 43-44.
88
Art. 448 C. civ. prevede următoarele: „Copilul din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită potrivitlegii are,
faţă de fiecare părinte şi rudele acestuia, aceeaşi situaţie ca şi aceea a unui copil din căsătorie”.
28
drepturi egale şi părinţilor faţă decopii. Deşi nu este consacrată in terminis de Codul civil în
vigoare, cum de altfel seîntâmpla şi înainte de intrarea în vigoare a acestuia, vocaţia succesorală a
tatălui dinafara căsătoriei este pe deplin recunoscută, aşa cum îndeamnă şi prevederile art.500 C.
civ. care afirmă, fără a face distincţia între părinţii din căsătorie şi cei dinafara căsătoriei, că
„părintele nu are nici un drept asupra bunurilor copilului(...) înafara de dreptul la moştenire şi la
întreţinere”.Dacă însă stabilirea filiaţiei se face prin recunoaştere, însă scopul acesteia nueste cel
legal şi nici nu are în vedere interesul suprem al copilului, ci este dată strictîn vederea realizării
unei vocaţii succesorale legale, recunoaşterea este lovită denulitate absolută, fiind contrară
bunelor moravuri şi ordinii de drept, întrucât„dreptul la moştenire trebuie să fie un efect al
stabilirii raporturilor de rudenie iarnu cauza ei”89.Oricum, dreptul la moştenire al tatălui din afara
căsătoriei într-un astfel decaz este infirmat nu datorită statutului său de părinte necăsătorit
cu mamadefunctului, ci datorită faptului că actul prin care a fost stabilită filiaţia a fostanulat,
legătura de rudenie fiind astfel desfiinţată 90 .În cazul căsătoriilor anulate sau declarate nule,
potrivit art. 305 C. civ.„nulitatea căsătoriei nu are niciun efect în privinţa copiilor, aceştia
păstrând situaţiade copii din căsătorie”, ceea ce înseamnă că aceştia vor avea dreptul
să-şimoştenească părinţii. Ori, în virtutea aceluiaşi principiu al reciprocităţii vocaţieisuccesorale,
este firească să recunoaştem şi dreptul părinţilor de a-şi moşteni copiiirezultaţi dintr-o căsătorie
nulă sau anulată 91
. De asemenea, mai trebuie menţionat că noţiunea de „ascendenţi privilegiaţi”se
referă la părinţii fireşti ai defunctului, dacă este vorba de rudenia firească, sau lapărinţii adoptivi
ai defunctului, dacă este vorba de rudenia civilă stabilită prinadopţie.Art. 470 C. civ. prevede că:
„Prin adopţie se stabilesc filiaţia dintre adoptat şicel care adoptă, precum şi legături de rudenie
între adoptat şi rudele adoptatorului.Raporturile de rudenie încetează între adoptat şi descendenţii
săi, pe de oparte, şi părinţii fireşti şi rudele acestora, pe de altă parte.Când adoptatorul este soţul
părintelui firesc sau adoptiv, legăturile derudenie ale adoptatului încetează numai în raport
cu părintele firesc şi rudelepărintelui firesc care nu este căsătorit cu adoptatorul”. După cum
se poate observa, în cazul adopţiei reglementate de Codul civil învigoare, la fel ca şi în cazul
adopţiei cu efecte depline, reglementată anterior anului 1997, dacă defunctul a fost adoptat,
la moştenirea acestuia vor avea vocaţiesuccesorală părinţii adoptatori, şi nu părinţii fireşti,
întrucât, după cum am arătatmai sus, prin adopţie s-au stabilit raporturi de rudenie cu adoptatorul
şi rudeleacestuia şi au încetat relaţiile de rudenie cu familia firească.Efectele adopţiei cu efecte
restrânse continuă să se producă pe plansuccesoral şi în prezent în cazul în care adopţia a
fost făcută conform Coduluifamiliei, anterior adoptării O.U.G. nr.25/1997, în conformitate

89
Fr. Deak, Tratat... op. cit., p. 101.
90
D. Negrilă, Ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi – partea întâi, 2012, 09 iunie 2012,
<http://lecturijuridice.blogspot.ro/2012/06/ascendentii-privilegiati-si-colateralii.html .
91
Ibidem.
29
cu principiulconstituţional al neretroactivităţii legii, în lipsa vreunei dispoziţii exprese atât în
O.U.G. nr. 25/1997, cât şi în Legea nr. 274/2004, dar şi în noul Cod civil, care sătransforme
înfierile cu efecte restrânse în adopţii92. În lumina noului Cod civil, existenţa uneia dintre cele
două categorii depărinţi - fireşti sau adoptatori - o exclude pe cealaltă, însă în practică mai pot
fiîntâlnite încă şi situaţii în care la moştenirea adoptatului au vocaţie succesorală atâtpărinţii
adoptatori cât şi cei fireşti, cum se întâmplă în cazul adopţiei cu efecterestrânse, care, după cum
am arătat, mai produce încă efecte şi prezent.În cazul reproducerii umane asistată medical cu terţ
donator, astfel cumprevede art. 441 şi urm. C. civ, utilizarea procedeului medical
menţionat nudetermină nici o legătură de rudenie între copil şi donator. Tatăl copilului
astfelconceput este bărbatul care şi-a dat consimţământul la reproducerea umană asistatămedical,
fie că este soţul mamei, fie că este un alt bărbat. Prin urmare, având învedere că între copilul născut
prin reproducere umană asistată medical şi cel careşi-a dat consimţământul se stabileşte o relaţie
de rudenie, aceştia vor avea vocaţiesuccesorală reciprocă. Pe cale de consecinţă această vocaţie nu
subzistă şi în cazuldonatorului. În privinţa mamei, situaţia nu cunoaşte nici o deosebire faţă de
regulacunoscută şi anume că aceasta este cea care a dat naştere copilului.Dacă nici la data
concepţiunii, nici la data naşterii copilului conceput prinreproducere umană asistată medical cu
terţ donator, părinţii acestuia (cei care auconsimţit la aceasta) nu sunt căsătoriţi, vocaţie
succesorală la moştenirea lăsată decopil va avea doar mama. Filiaţia faţă de tată poate fi stabilită
faţă de partenerul mamei, care şi-a dat consimţământul la realizarea reproducerii umane
asistatemedical cu terţ donator, fie pe cale judecătorească, fie pe cale de recunoaştere93.De
asemenea, au vocaţie la moştenirea defunctului ascendenţii privilegiaţi aiacestuia, ei înşişi rezultaţi
prin metoda reproducerii umane asistate medical cu terţdonator.
3.1.2. Împărţirea moşteniriiŢinând cont de faptul că devoluţiunea legală a moştenirii este
guvernată deprincipiul chemării rudelor la moştenire în ordinea claselor de
moştenitori,ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire în următoarele cazuri:
a) defunctul nu are descendenţi (moştenitori legali din clasa I);
b) defunctul are descendenţi, însă aceştia au renunţat la moştenire;
c) defunctul are descendenţi, însă aceştia sunt nedemni de a moşteni şi nu pot fireprezentaţi;
d) defunctul are descendenţi, însă aceştia au fost dezmoşteniţi, prin urmareculegând
numai rezerva succesorală legală, restul revenindu-le moştenitorilor dinclasa a II-a.În ceea ce
priveşte împărţirea moştenirii în cazul ascendenţilor privilegiaţi sepot întâlni următoarele situaţii:
1) Ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire în concurs cu colateraliiprivilegiaţi.Ca şi
Codul de la 1864, noul Cod civil consacră o excepţie de la principiulproximităţii gradului de

92
D.C. Florescu, op. cit., p. 44.
93
V. Stoica, L. Dragu, op. cit., p. 108
30
rudenie în cazul clasei a II-a de moştenitori legali,ascendenţii privilegiaţi, deşi rude
de gradul I, neînlăturând de la moştenire pecolateralii privilegiaţi, rude de gradele II – IV.În
cazul în care la moştenire ascendenţii privilegiaţi suportă concursulcolateralilor
privilegiaţi, moştenirea va fi împărţită în funcţie de numărulascendenţilor privilegiaţi
care vin efectiv la moştenire. Deci, nu va avea importanţădacă în viaţă sunt ambii părinţi ai
defunctului, ci numai dacă ambii au vocaţieconcretă la moştenire (ambii au acceptat moştenirea,
nu sunt nedemni, nu au fostdezmoşteniţi).Potrivit dispoziţiilor art. 978 C. civ., moştenirea se va
împărţi astfel:- în cazul în care la moştenire vine un singur părinte al defunctului acesta va culege¼
din moştenire, restul de ¾ revenind colateralilor privilegiaţi, indiferent denumărul
acestora;- în cazul în care la moştenirea defunctului vin doi părinţi, aceştia vor culege ½
dinmoştenire, cealaltă jumătate cuvenindu-se colateralilor privilegiaţi, indiferent denumărul lor.
Aşadar, cota cuvenită ascendenţilor privilegiaţi se deduce cu prioritate dinmoştenire sau din
partea de moştenire cuvenită clasei a doua de moştenitori,colateralii privilegiaţi având
posibilitatea de a primi şi împărţi între ei numaidiferenţa. Practic, din masa succesorală se
va scădea cota cuvenită ascendenţilor şiabia apoi se va atribui cota cuvenită colateralilor
privilegiaţi. Deducem deci, o prioritate legală (un drept prioritar) în privinţa modului în care culeg
moştenireaascendenţii privilegiaţi faţă de colateralii privilegiaţi94. În ipoteza în care la moştenire
vin 3 sau poate chiar 4 părinţi, aceştia vorîmpărţi în mod egal cota de ½ din moştenire care revine
ascendenţilor privilegiaţi.Putem întâlni şi cazuri în care defunctul are soţ supravieţuitor şi
descendenţi, însăaceştia au fost dezmoşteniţi, moştenirea împărţindu-se astfel: soţul supravieţuitor
vaculege o cotă de 1/8 reprezentând rezerva succesorală (adică jumătate din cota de ¼care i se
cuvine atunci când culege moştenirea în concurs cu descendenţii95.Descendenţii vor
culege de asemenea doar rezerva succesorală, şi anume o cotă de3/8 din moştenire (jumătate din
cota de ¾ ce le revine când vin la moştenire înconcurs cu soţul supravieţuitor), iar restul de 3/8 va
reveni întregii clase a II-a,respectiv ascendenţilor privilegiaţi şi colateralilor privilegiaţi. Cota
cuvenită clasei aII-a de moştenitori legali va fi împărţită între ascendenţii privilegiaţi şi
colateraliiprivilegiaţi, în funcţie de numărul celor dintâi, aşa cum am arătat mai sus.În cazul în
care ascendenţii privilegiaţi ai defunctului, moştenitorirezervatari, însă dezmoşteniţi, vin la
moştenire în concurs cu colateralii privilegiaţi,cei dintâi vor culege rezerva legală (1/2 din cota
legală), iar restul va fi cules de cătrecei din urmă. Drept urmare, dacă există un singur părinte al
defunctului şi acesta afost exheredat, acesta va culege ½ din ¼, adică 1/8 din moştenire, restul de
7/8 revenind colateralilor privilegiaţi, indiferent de numărul lor, iar dacă la moştenirealui de cuius

94
D. Negrilă, Ascendenţii ... op. cit., <http://lecturijuridice.blogspot.ro/2012/06/ascendentii-privilegiati-si-
colateralii.html .
95
Potrivit art. 972 alin. (3) C. civ.: „Cota soţului supravieţuitor în concurs cu moştenitorii legali aparţinândunor clase
diferite, se stabileşte ca şi când acesta ar fi venit în concurs numai cu cea mai apropiată dintreele”.
31
vin doi, trei sau patru părinţi, toţi dezmoşteniţi însă, aceştia vor culegeîmpreună ½ din ½, adică
¼ din moştenire, restul de ¾ revenind colateralilorprivilegiaţi, indiferent de -numărul lor.
Aşadar, cei doi, trei sau patru ascendenţiprivilegiaţi ai defunctului, dezmoşteniţi, vor culege
din moştenirea defunctuluiurmătoarele cote:- dacă sunt doi părinţi, fiecare va culege câte 1/8
din moştenire;- dacă sunt trei părinţi, fiecare va culege câte 1/12 din moştenire;- dacă sunt patru
părinţi, fiecare va culege câte 1/16 din moştenire.2) Ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire în
concurs cu soţul supravieţuitorşi cu colateralii privilegiaţi ai acestuia; Deşi nu este rudă cu
defunctul, soţul supravieţuitor nu este înlăturat de la moştenirede prezenţa ascendenţilor
privilegiaţi şi a colateralilor privilegiaţi, acesta venind lamoştenire în concurs cu oricare dintre
clasele de moştenitori. [art. 971 alin.1 C. civ.Pentru a determina cota care revine fiecărei
categorii de moştenitorimenţionată se vor parcurge două etape: în primul rând se va determina
cota partece revine clasei a II-a de moştenitori, iar ulterior cota ce va reveni
doarascendenţilor privilegiaţi. Pentru a stabili partea ce revine întregii clase a II-a, din întreaga
moştenirese va scădea cu prioritate cota cuvenită soţului supravieţuitor , restul
reprezentândmoştenirea ce le va reveni celor dintâi.Partea soţului supravieţuitor, în toate cazurile,
se impută asupra moştenirii,micşorând astfel părţile care se cuvin celorlalţi moştenitori. Potrivit
dispoziţiilor art. 977 alin. (1) C. civ., „dacă soţul supravieţuitor vinela moştenire în concurs
atât cu ascendenţii privilegiaţi, cât şi cu colateraliiprivilegiaţi, ai defunctului, partea
cuvenită clasei a doua este de două treimi dinmoştenire”. Aşadar, soţul supravieţuitor va moşteni
o cotă de 1/3, iar întregii clase a II-aîi va reveni o cotă de 2/3 din moştenire.Pentru determinarea
cotei ascendenţilor privilegiaţi, după imputarea asupramoştenirii a cotei soţului supravieţuitor96,
din restul (respectiv din 2/3) se va scădeacota cuvenită ascendenţilor privilegiaţi, în funcţie de
numărul lor, ca şi a douaprioritate, iar abia apoi se va atribui diferenţa colateralilor privilegiaţi.
Astfel, dacăla moştenire vine un singur părinte, acesta va primi o cotă de 1/4 din 2/3 adică 2/12,iar
dacă la moştenire vin ambii părinţi aceştia vor primi fiecare câte 2/12, deci 4/12împreună. Schema
atribuirii moştenirii va fi, în acest caz, următoarea: soţulsupravieţuitor primeşte 1/3=2/6;
un părinte primeşte 2/12=1/6, urmând ca restul de3/6 (adică jumătate) să se împartă între colateralii
privilegiaţi; doi părinţi primesc4/12=2/6, urmând ca restul de 2/6 să se împartă între colateralii
privilegiaţi.Observăm aşadar, că noul Cod civil preia cotele stabilite şi de Codul civil dela 1864,
însă, în plus, cel dintâi reglementează, de o manieră conjugată, drepturilesuccesorale ale rudelor
defunctului şi ale soţului supravieţuitor97 .3) Ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire în
concurs doar cu soţulsupravieţuitor Cota soţului supravieţuitor este de ½ şi se va scădea cu

96
Codul civil în vigoare, la fel ca şi Codul de la 1864, nu reglementează acest aspect, însă, potrivitliteraturii de
specialitate, în ipoteza în care soţul supravieţuitor vine la moştenire în concurs cu alţimoştenitori, se
stabileşte mai întâi cota acestuia, iar restul se împarte între ceilalţi moştenitori.
97
I. Genoiu, Dreptul la ... op. cit., p. 107.
32
prioritate urmând cacealaltă jumătate să se atribuie ascendenţilor privilegiaţi, în funcţie de numărul
lor. Astfel, un singur părinte venit la moştenire va culege întreaga cotă rămasă,primind deci 1/2,
respectiv vor împărţi cota de ½ în 2, 3 sau 4 părţi egale atuncicând la moştenire au vocaţie concretă
2, 3 sau 4 părinţi.4) Ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire singuri Ne aflăm în această situaţie
atunci când:a) defunctul nu are fraţi, surori sau descendenţi ai acestora şi nici
soţsupravieţuitor, precum şi în cazul în care fraţii/surorile şi soţul supravieţuitor nuîndeplinesc
condiţiile de a moşteni;În această ipoteză ascendenţii privilegiaţi vor culege împreună
întregulpatrimoniu succesoral. Se va avea în vedere vocaţia concretă a ascendenţilo
rprivilegiaţi, analizându-se dacă amândoi sau numai unul dintre ei erau în viaţă la momentul
deschiderii moştenirii, demnitatea faţă de defunct, felul în care şi-aumanifestat dreptul de opţiune
succesorală. Deşi Codul civil în vigoare prevede în mod expres că la
moştenireadefunctului pot veni unul sau doi părinţi (fireşti sau din adopţie), având în vedere
căefectele adopţiei cu efecte restrânse continuă să se producă pe plan succesoral pânăîn prezent,
se mai pot întâlni încă cazuri când defunctul a fost adoptat cu efecterestrânse (anterior anului
1997), la moştenire având vocaţie succesorală concretă atât părinţii adoptatori cât şi cei
fireşti. În această situaţie moştenirea va fiîmpărţită în 2, 3 sau 4 părţi egale, în funcţie de
numărul părinţilor care vin efectiv lamoştenire, conform principiului egalităţii rudelor din aceeaşi
clasă şi acelaşi grad. Dacă numai unul din părinţi (fireşti sau din adopţie) are
capacitatesuccesorală la data deschiderii moştenirii, acesta va prelua întreaga moştenire.În cazul
în care defunctul are şi descendenţi, însă au fost dezmoşteniţi,aceştia din urmă vor culege
rezerva succesorală, respectiv ½ din moştenire, iarrestul de ½ le va reveni ascendenţilor
privilegiaţi.b) defunctul nu are fraţi/surori sau descendenţi ai acestora şi are
soţsupravieţuitor dar acesta a fost dezmoştenit;Soţul supravieţuitor va culege numai rezerva
legală, restul moşteniriicuvenindu-se părinţilor defunctului [art. 1075 alin. (1) C. civ.]Drept
urmare soţul supravieţuitor va culege ½ (reprezentând rezervasuccesorală) din cota
legală de ½ conferită de lege în concurs cu ascendenţiiprivilegiaţi, adică ¼ din moştenire,
restul de ¾ revenind părinţilor defunctului.În cazul în care defunctul are şi descendenţi,
însă şi aceştia au fostdezmoşteniţi, moştenirea se va împărţi astfel: soţul supravieţuitor
va culege ½ (reprezentând rezerva succesorală) din cota de ½ din moştenire, care i se
cuvineatunci când culege moştenirea în concurs cu descendenţii. Descendenţii vor culegede
asemenea rezerva succesorală (1/2 din cota de ¾ ce le revine când vin la moştenire
în concurs cu soţul supravieţuitor, iar restul moştenirii va reveni ascendenţilor privilegiaţi.
Drept urmare soţul va culege rezerva succesorală de ¼din moştenire, descendenţii o cotă de
3/8 din moştenire, reprezentând rezervasuccesorală, iar ascendenţii privilegiaţi vor culege o
cotă de 3/8 din moştenire.c) defunctul are fraţi/surori sau descendenţi ai acestora precum
33
şi soţsupravieţuitor însă au fost dezmoşteniţi;Având în vedere faptul fraţii/surorile defunctului,
sau descendenţii acestoranu sunt rezervatari, în urma dezmoştenirii aceştia vor fi înlăturaţi de la
moştenire,patrimoniul succesoral al defunctului împărţindu-se între soţul supravieţuitor (încalitate
de moştenitor rezervatar), şi ascendenţii privilegiaţi, la fel ca în cazulprezentat mai sus
la subpunctul a), fiecare dintre acestea, partea din moştenire ce lise cuvine. Rezerva părinţilor, fie
din căsătorie, fie din afara căsătoriei sau din înfiere,(care sunt chemaţi la moştenire numai atunci
când defunctul nu a lăsat descendenţidirecţi), este o cotă fixă de 1/2, dintr-o cotă variabilă
ce diferă, după cum lamoştenire vine un singur părinte, ori mai mulţi, respectiv după cum
ascendenţii vinsinguri, fără concursul altor moştenitori legali, ori în concurs cu
colateraliiprivilegiaţi din aceeaşi clasă şi/sau cu soţul supravieţuitor. Prin urmare:- dacă
ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire singuri, fără concursul altuimoştenitor legal,
rezerva lor succesorală va fi de 1/2 din întreaga moştenire,indiferent dacă doar unul sau
ambii părinţi acceptă moştenirea;- dacă ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire în concurs cu soţul
supravieţuitor,rezerva lor succesorala va fi de ¼ din moştenire, indiferent de numărul lor;- dacă
vin la moştenire numai cu colateralii privilegiaţi, în ipoteza unui singurpărinte moştenitor, acesta
va avea dreptul la o rezerva succesorala în cota de 1/8 din moştenire (1/2 din ¼), în timp ce, dacă
la moştenire vin doi sau mai mulţi părinţiacceptanţi, rezerva acestora globală va fi de ¼ (1/2 din
½) şi se va împărţi în părţiegale, în funcţie de numărul lor98.- dacă ascendenţii privilegiaţi vin
la succesiune în concurs atât cu colateraliiprivilegiaţi, cât şi cu soţul supravieţuitor, atunci
rezerva acestora va fi de:a) 1/12 din moştenire (½ din 1/6), dacă la succesiune vine un singur
părinte;b) 1/6 din moştenire (1/2 din 2/6), dacă la succesiune vin mai mulţi părinţi. La calculul
rezervei succesorale se vor avea în vedere numai persoanele carevin efectiv la moştenire, adică
numai ascendenţii, colateralii şi soţul supravieţuitorcare acceptă în termen succesiunea şi doresc
să participe la dezbaterea succesorală apatrimoniului defunctului. Nu vor fi luaţi în
considerare nerezervatariidezmoşteniţi, nici succesibilii (ascendenţi/colaterali privilegiaţi
sau soţulsupravieţuitor) care sunt predecedaţi şi nu au capacitate succesorală, nici
ceirenunţători şi nici cei nedemni fată de defunct şi care nu au fost iertaţi expres deacesta.Aşa
fiind, când la moştenire vine un singur părinte, acesta va culege cota saparte din moştenire, cu titlu
de rezervă succesorală, în funcţie de distincţiile făcutemai sus. Dacă la moştenire vin doi sau mai
mulţi părinţi (adică inclusiv adoptatoriicu efecte restrânse), aceştia vor culege cota globală şi

98
Într-o astfel de situaţie, în doctrină s-a subliniat că in cazul in care defunctul a donat sau testat o partedin bunurile
sale, mai mică decât valoarea cotităţii disponibile (de ½, in cazul de faţă), părinţii rezervatarivor beneficia de întreaga
lor rezervă (care n-a fost ştirbită), dar colateralii privilegiaţi - nefiind rezervatari -îşi vor vedea micşorate (sau chiar
aneantizate) drepturile lor succesorale, nefiind îndreptăţiţi să cearăreducţiunea libertăţilor făcute de de cujus (a se
vedea M. Eliescu, op.cit., p. 325). Astfel dacă defunctulavea o avere de 400 000 lei, dar a lăsat legate de 150 000 lei,
părinţii rezervatari vor primi 200 000 lei, iarfraţii vor rămâne numai cu restul de 50 000 lei, căci libertăţile se scad
din cotitatea disponibilă
34
colectivă pe care le-o atribuielegea cu titlu de rezervă succesorală, pe care o vor împărţi în părţi
egale, în funcţiede numărul lor.
3.1.3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al ascendenţilorprivilegiaţiDreptul
la moştenire al ascendenţilor privilegiaţi prezintă următoarelecaractere juridice:- nu
beneficiază de reprezentare;Prin urmare, ascendenţii privilegiaţi vor culege moştenirea
numai în numepropriu, regula generală aplicabilă fiind aceea că ei vor împărţi moştenirea în
părţi egale,ca rude de grad egal, făcându-se aplicarea principiului stabilit de art. 964 alin.4 C. civ.;-
sunt moştenitori rezervatari; Potrivit art. 1087 C. civ. ascendenţii privilegiaţi sunt
moştenitori rezervatarialături de soţul supravieţuitor. Aceştia au dreptul la rezervă, în
temeiul legii, chiarîmpotriva voinţei defunctului.Rezerva succesorală a ascendenţilor
privilegiaţi este de jumătate din cotasuccesorală care, în absenţa liberalităţilor sau
dezmoştenirilor,li s-ar fi cuvenit camoştenitor legal. - sunt moştenitori sezinari [art. 1087 C.
civ.];Potrivit art. 1126 C. civ. ascendenţii privilegiaţi cu vocaţie concretă la moştenirebeneficiază
de sezina moştenirii, deci pot intra în posesia acesteia înainte de eliberarea certificatului de
moştenitor şi pot exercita de la data deschiderii moştenirii toate acţiunilepatrimoniale care
aparţineau defunctului.- nu au obligaţia de a raporta donaţiile primite de la defunct.
3.2. Colateralii privilegiaţi
3.2.1. NoţiuneColateralii privilegiaţi fac parte, alături de ascendenţii privilegiaţi, din clasa a II-ade
moştenitori legali.Se numesc „privilegiaţi” întrucât înlătură de la moştenire ceilalţi colaterali
aidefunctului, numiţi colaterali ordinari, reprezentaţi de unchi, mătuşi, veri primari, fraţi şisurori
ai bunicilor.Potrivit art. 967 alin. 2 C. civ., sunt colaterali privilegiaţi „fraţii şi suroriledefunctului,
precum şi descendenţii acestora, până la al patrulea grad inclusiv”, respectivurmătoarele categorii
de rude:- fraţii şi surorile defunctului, rude de gradul al II-lea;- copiii fraţilor şi surorilor
defunctului, rude de gradul al III-lea;- nepoţii fraţilor şi surorilor defunctului, rude de gradul al IV-
lea.Potrivit dispoziţiilor art. 672 din Codul civil de la 1864, aparţineau categorieicolateralilor
privilegiaţi: fraţii, surorile sau descendenţii acestora. Aşadar, vechiul Codcivil nu condiţiona
apartenenţa colateralilor privilegiaţi la clasa a doua de moştenitorilegali, de gradul de rudenie. Este
adevărat însă că, în art. 676, Codul civil de la 1864 dispunea că rudele succed până la al
doisprezecelea grad inclusiv. Acest text de lege afost abrogat însă prin dispoziţiile Legii asupra
impozitului progresiv pe succesiuni din 1921, care, în art. 4, restrângea vocaţia succesorală a
rudelor colaterale până la gradul alpatrulea inclusiv. De altfel, acest principiu a fost reluat şi de
Legea nr. 319/1944. Aşadar,anterior datei de 1 octombrie 2011, nu Codul civil de la 1864, ci o
lege specială limitavocaţia succesorală a rudelor colaterale ale defunctului la gradul al IV-lea
inclusiv,inconvenient înlăturat însă de noul Cod civil, prin dispoziţiile sale complete.Prevederea
legală nu face nici o diferenţă între fraţii născuţi din aceeaşi căsătoriea părinţilor lor, din căsătorii
35
diferite sau din afara căsătoriei, precum şi cei rezultaţi dinadopţie sau prin reproducere umană
asistată medical cu terţ donator.Prin urmare, din categoria colateralilor privilegiaţi fac parte
următoarele categoriide fraţi:a) fraţii buni, care au aceeaşi mamă şi acelaşi tată, fiind rezultaţi din
aceeaşicăsătorie;b) fraţii uterini, care au aceeaşi mamă şi taţi diferiţi, rezultaţi din căsătorii
diferitesau din afara căsătoriei;c) fraţii consangvini sau consângeni, care au acelaşi tată şi mame
diferite, rezultaţidin căsătorii diferite sau din afara căsătoriei;d) fraţii rezultaţi din adopţie99.
În cazul adopţiei reglementate de Codul civil în vigoare, la fel ca şi în cazuladopţiei cu efecte
depline, reglementată anterior anului 1997, fraţii rezultaţi din adopţieau vocaţie la moştenirea
fratelui defunct, întrucât, prin adopţie s-au stabilit raporturi de rudenie cu adoptatorul şi rudele
acestuia şi au încetat relaţiile de rudenie cu familiafirească.În cazul adopţiei cu efecte restrânse
adoptatul şi descendenţii lui nu au devenitrude cu rudele adoptatorului, prin urmare nici cu
descendenţii lui.De exemplu , dacă soţii au doi copii din căsătorie şi au adoptat cu efecte
restrânseun al treilea copil, acestea din urmă nu a devenit frate cu copiii din filiaţia firească şi
niciaceştia cu el, astfel încât, dacă unul dintre copii fireşti moare, moştenirea va fi culeasă defratele
său din filiaţia firească, adoptatul neavând vocaţie la această moştenire. Iar dacăadoptatul ar muri
întâi, nici unul dintre copiii din filiaţia firească ai adoptatorilor nu voravea vocaţie în calitate de
fraţi-surori la moştenirea adoptatului. În cazul adopţiei cuefecte restrânse colateralii privilegiaţi ai
adoptatului se recrutează dintre rudele (fraţii şisurorile) sale fireşti.În cazul în care adoptatorul a
adoptat mai mulţi copii ne putem afla în una dinurmătoarele ipoteze:- toţi copii au fost adoptaţi cu
efecte depline, situaţie în care, în urma adopţieiaceştia au devenit rude şi prin urmare au vocaţie
succesorală reciprocă;- toţi copii au fost adoptaţi cu efecte restrânse şi prin urmare aceştia se află
înrelaţie de rudenie doar cu părinţii adoptatori; ei nu au vocaţie succesorală unii faţă dealţii. Când
doi, sau mai mulţi fraţi fireşti au fost adoptaţi cu efecte restrânse de aceeaşipărinţi adoptatori, ei
(şi descendenţii lor) au vocaţie succesorală reciprocă, întrucât încazul adopţiei cu efecte restrânse
rudenia firească s-a menţinut. În schimb dacă fraţii dinfiliaţia firească au fost adoptaţi unul cu
efecte depline, altul cu efecte restrânse, în modreciproc, nu au vocaţie succesorală. Cât priveşte
vocaţia succesorală a adoptatului dinadopţia cu efecte restrânse la moştenirea lăsată de copiii
adoptaţi de părinţii săi fireşti,acesta va moşteni în calitate de frate sau soră, pe cei care au fost
adoptaţi cu efectedepline şi nu va putea moşteni pe cei adoptaţi cu efecte restrânse.Aceste principii
se aplică în mod corespunzător şi în cazul descendenţilor din fraţişi surori, atunci când adopţia
cu efecte restrânse a fost făcută de fratele sau soradefunctului (ori copilul lor). De
exemplu, defunctul are doi fraţi din filiaţia firească. Unuldintre ei (F2), decedat la data deschiderii
moştenirii, are un copil din adopţia cu efecterestrânse (Nf). Acesta din urmă – neavând vocaţie

99
I. Genoiu, op. cit., p. 51-52
36
succesorală la moştenirea lăsată dedefunct – nu va putea veni la moştenire prin reprezentare, astfel
încât moştenirea va ficuleasă, în calitate de colateral privilegiat, numai de fratele din filiaţia
firească (F1).Adoptatul nu ar putea veni la moştenire nici în nume propriu, astfel încât – dacă
celălaltfrate al defunctului ar fi decedat la data deschiderii moştenirii – ea ar fi culeasă
deascendenţii privilegiaţi sau, în lipsa lor, de moştenitorii din clasa subsecventă (a se vedeaschema
4)100.

e) În cazul reproducerii umane asistată medical cu terţ donator, astfel cum prevedeart. 441 şi urm.
C. civ, utilizarea procedeului medical menţionat nu determină nici olegătură de rudenie între copil
şi donator. Tatăl copilului astfel conceput este bărbatulcare şi-a dat consimţământul la
reproducerea umană asistată medical, fie că este soţulmamei, fie că este un alt bărbat. Prin urmare,
având în vedere că între copilul născut prinreproducere umană asistată medical şi cel care şi-a dat
consimţământul se stabileşte orelaţie de rudenie, aceştia vor avea vocaţie succesorală reciprocă.
Pe cale de consecinţăaceastă vocaţie nu subzistă şi în cazul donatorului. În privinţa mamei, situaţia
nu cunoaştenici o deosebire faţă de regula cunoscută şi anume că aceasta este cea care a dat
naşterecopilului.De asemenea, au vocaţie la moştenirea defunctului ascendenţii privilegiaţi
aiacestuia, ei înşişi rezultaţi prin metoda reproducerii umane asistate medical cu
terţdonator101.
3.2.2. Împărţirea moştenirii
În ceea ce priveşte împărţirea moştenirii în cazul colateralilor privilegiaţi, înpractică pot fi
întâlnite următoarele situaţii:1) Colateralii privilegiaţi vin la moştenire în concurs cu soţul
supravieţuitor şi cuascendenţii privilegiaţi ai acestuia;Pentru determinarea cotei ce revine fiecărei
categorii de moştenitori, în aceastăsituaţie, aşa cum am arătat şi în cazul subclasei ascendenţilor
privilegiaţi, în primul rândse va determina cota parte ce revine întregii clase a II-a de moştenitori,
iar ulterior cota ceva reveni doar ascendenţilor privilegiaţi.Când suportă concursul soţului
supravieţuitor, potrivit dispoziţiilor art. 977 alin.(1) C. civ., partea cuvenită clasei a doua este de

100
Ibidem, p. 53
101
Ibidem, p. 54
37
două treimi din moştenire.Pentru determinarea cotei colateralilor privilegiaţi, după imputarea
asupramoştenirii a cotei soţului supravieţuitor, din restul (respectiv din 2/3) se va scădea
cotacuvenită ascendenţilor privilegiaţi, în funcţie de numărul lor, ca şi a doua prioritate,diferenţa
reprezentând partea colateralilor privilegiaţi. Astfel:- în cazul în care, la moştenire, colateralii
privilegiaţi vin în concurs cu un singurpărinte, cei dintâi vor culege, indiferent de numărul lor, 3/4
din moştenire, restul de ¼revenind unicului ascendent privilegiat al defunctului;- în cazul în care
la moştenire colateralii privilegiaţi vin în concurs cu doi părinţi,cei dintâi vor culege, indiferent de
numărul lor, ½ din moştenire, restul de ½ revenindascendenţilor privilegiaţi ai defunctului.Ipoteza
specială în care la moştenire sunt chemaţi soţul supravieţuitor,descendenţii – ca şi
moştenitori legali rezervatari exheradaţi de defunct – şi clasa a douade moştenitori - ca şi
moştenitori chemaţi să culeagă moştenirea în urma dezmoştenirii –va determina acelaşi mod de
lucru pe care l-am analizat mai sus. Astfel, în aceastăsituaţie, colateralii privilegiaţi vor suporta
calculul prioritar al cotei soţului supravieţuitor,apoi calculul de asemenea prioritar al rezervei
descendenţilor, urmat de calculul coteatribuite ascendenţilor privilegiaţi, urmând ca partea lor să
fie calculată şi atribuită abia înultimă instanţă. Aşadar, întâi se va scădea cota cuvenită soţului
supravieţuitor, respectiv1/4, calculată conform art. 972 alin. (2) C. civ. La aceasta se
va adăuga rezervadescendenţilor, adică 3/8 din masa succesorală. Rezultă că cea de-a
doua clasă de moştenitori va avea dreptul să primească, împreună, 3/8 din masa succesorală.
Dinaceasta se va scădea cota ascendenţilor privilegiaţi, în funcţie de numărul lor,
respectiv1/4x3/8=3/32 dacă este un singur părinte şi 1/2x3/8=3/16 dacă sunt ambii părinţi.
Prinurmare, cota cuvenită colateralilor privilegiaţi va fi de 3/4x3/8=9/32 dacă
suportăconcursul unui singur părinte şi de 1/2x3/8=3/16 dacă sunt ambii părinţi.Dacă
dezmoştenirea s-a extins atât în privinţa descendenţilor cât şi a soţuluisupravieţuitor, atunci
acestuia din urmă nu-i va reveni decât rezerva sa de 1/8. La ea se vaadăuga rezerva descendenţilor,
respectiv 3/8, astfel încât partea cuvenită întregii clase adoua de moştenitori va fi de jumătate din
masa succesorală. Din aceasta părinţii vor primi1/4x1/2=1/8 dacă este unul singur sau 1/2x1/2=1/4
dacă sunt ambii părinţi. Rezultă căfraţii/surorile defunctului vor putea primi 3/8 dacă vin în
concurs cu un singur părintesau 1/4 dacă vin în concurs cu ambii părinţi.Noul Cod civil preia cotele
stabilite şi de Codul civil de la 1864, însă, în plus, celdintâi reglementează, de o manieră
conjugată, drepturile succesorale ale rudelordefunctului şi ale soţului supravieţuitor .2)
Colateralii privilegiaţi vin la moştenire în concurs doar cu soţul supravieţuitorCota cuvenită
acestuia din urmă, potrivit art. 977 alin. (2) C. civ., va fi de 1/2 dinmasa succesorală, urmând ca
restul de 1/2 să se împartă între colateralii privilegiaţi, înfuncţie de numărul acestora şi de celelalte
reguli care le sunt aplicabile.3) Colateralii privilegiaţi vin la moştenire numai în concurs
cu ascendenţiiprivilegiaţi În această ipoteză, potrivit dispoziţiilor art. 978 C. civ., moştenirea se
38
va împărţiastfel:- în cazul în care, la moştenire, colateralii privilegiaţi vin în concurs cu un
singurpărinte, cei dintâi vor culege, indiferent de numărul lor, 3/4 din moştenire;- în cazul în care
la moştenire colateralii privilegiaţi vin în concurs cu doi părinţi,cei dintâi vor culege, indiferent de
numărul lor, ½ din moştenire.Cota colateralilor privilegiaţi nu este influenţată de concursul a 3 sau
poate chiar 4ascendenţi privilegiaţi, aceştia urmând a împărţi în mod egal cota de ½ din
moştenirecare revine subclasei ascendenţilor privilegiaţi.4) Colateralii privilegiaţi vin la moştenire
singuri, caz în care aceştia vor culegeîntreaga moştenire.Partea cuvenită colateralilor privilegiaţi
se împarte între aceştia în mod diferit, înfuncţie de modul în care vin la moştenire - în nume propriu
sau prin reprezentare, şi înfuncţie de faptul dacă sunt fraţi buni cu defunctul sau fraţi numai de
mamă ori numai detată102.În cazul în care colateralii privilegiaţi vin la moştenire în nume propriu
şi suntfraţi buni, conform prevederilor art. 981 alin. (1) C. civ., moştenirea se va împărţi
întreaceştia în mod egal, adică pe capete, potrivit principiului egalităţii moştenitorilor dinaceeaşi
clasă şi acelaşi grad. Tot astfel se împarte moştenirea şi între descendenţii dinfraţi şi surori, dacă
ei vin la moştenire în nume propriu.În cazul în care colateralii privilegiaţi vin la moştenire în nume
propriu şi sunt atâtfraţi buni, cât şi fraţi consangvini ori uterini, moştenirea se va împărţi între ei
pe linii, înconformitate cu prevederile art. 981 alin. (3) şi 4 C. civ. Fraţii buni sunt cei care au
aceeaşi mamă şi acelaşi tată, indiferent că aceştia suntrezultaţi din aceeaşi căsătorie sau din
căsătorii diferite , din afara căsătoriei, din adopţiacu efecte depline, încuviinţată de ambii soţi sau
prin reproducere umană asistată medicalcu terţ donator.Fraţii uterini sunt cei care au aceeaşi mamă,
indiferent că sunt rezultaţi din aceeaşicăsătorie sau din căsătorii diferite, din afara căsătoriei, din
adopţia cu efecte depline,încuviinţată de numai de mamă sau prin reproducere umană asistată
medical cu terţdonator, încuviinţată numai de mamă.Fraţii consangvini sunt acei fraţi care au
acelaşi tată, indiferent că sunt rezultaţidin aceeaşi căsătorie sau din căsătorii diferite, din afara
căsătoriei, din adopţia cu efectedepline, încuviinţată de numai de tată.Împărţirea pe linii este o
modalitate specială de împărţire a moştenirii, în aceastăsituaţie moştenirea sau partea din
moştenire ce se cuvine colateralilor privilegiaţi seîmparte în două părţi egale, corespunzătoare
celor două linii: linia paternă (dimidiapaternis) şi linia maternă (dimidia maternis). Apoi,
jumătatea paternă se împarte întrefraţii defunctului pe linie paternă, iar jumătatea maternă se
împarte între fraţii defunctuluipe linie maternă. Fraţii buni, fiind fraţi cu defunctul pe ambele linii,
vor lua cota-partecorespunzătoare din ambele jumătăţi.După cum se poate observa, împărţirea
pe linii reprezintă o excepţie de laprincipiul împărţirii egale a moştenirii între rudele de
grad egal, întrucât fraţii buni voravea o cotă mai mare decât fraţii consangvini ori uterini, deşi sunt
rude de grad egal.Această excepţie se manifestă numai în privinţa rezultatului final al calculului,

102
Ibidem, p. 54-56
39
împărţireaîn cadrul fiecărei linii făcându-se totuşi în mod egal. Precizăm că renunţarea unuia
dintrefraţii buni va profita tuturor colateralilor, pe ambele linii, iar renunţarea unuia dintre
fraţiiconsangvini sau uterini va profita celor cu care ar fi venit la moştenire pe linia sa,maternă sau
paternă.Dacă la moştenire sunt chemaţi fraţi şi surori făcând parte din aceeaşi categorie,de
exemplu, toţi sunt fraţi consangvini cu defunctul, moştenirea se va împărţi între aceştiape
capete.De exemplu, la moştenirea defunctului (D) sunt chemaţi părinţii lui (T şi M), unfrate bun
(F1), doi fraţi consangvini (F2 şi F3) şi doi trei uterini (F4, F5 şi F6).

Moştenirea lăsată de defunct se va împărţi astfel:- jumătate se cuvine părinţilor în viaţă, fiecare
moştenind câte ¼ din moştenire.- partea din moştenire cuvenită colateralilor privilegiaţi (adică ½)
se va împărţi pedouă linii egale între ele: linia maternă (1/4) şi linia paternă (1/4). - pe linia maternă
vor veni la moştenire fratele bun ( F1), precum şi fraţii uterini(F4, F5 şi F6), între care jumătatea
maternă se va împărţi în mod egal, câte 1/4 din ¼adică câte 1/16 pentru fiecare. - pe linia paternă
(1/4) vor veni la moştenire fratele bun (F1), precum şi fraţiiconsangvini (F2 şi F3), între care linia
paternă se va împărţi în mod egal, câte 1/3 din ¼adică 1/12 pentru fiecare. Fratele bun a cules
moştenirea atât pe linia maternă (1/16) cât şipe linia paternă (1/12), deci în total 7/48.
În concluzie, partea din moştenire cuvenită colateralilor privilegiaţi s-a împărţitastfel:- fraţii uterini
au cules o cotă de 3/48, - fraţii consangvini 4/48, - iar fratele bun 7/48. Dacă, în aceeaşi ipoteză,
fratele uterin F4 şi fratele consangvin F2 renunţă lamoştenire, înseamnă că linia maternă se va
împărţi în două părţi, corespunzătoare frateluibun şi fratelui uterin, iar linia paterna se va împărţi
în trei părţi, corespunzătoare frateluibun şi celor doi consangvini103. Colateralii privilegiaţi pot
veni la moştenire numai în nume propriu, în timp cedescendenţii lor pot veni atât în nume propriu
cât şi prin reprezentare.Împărţirea pe linii se aplică şi descendenţilor din fraţi sau surori, indiferent
că vinla moştenire în nume propriu sau reprezentare. În cazul reprezentării, moştenirea saupartea
din moştenire ce li se cuvine se va împărţi între ei pe tulpină, conform prevederilorart. 981 alin.
(1) şi 2) C. civ., după regulile de stabilire a tulpinii consacrate de art. 968alin. (2) C. civ.; tulpina
va fi dată în funcţie de colateralul de gradul 2 care culegemoştenirea sau este reprezentat la
moştenire. Dacă este vorba numai de fraţi buni,tulpinile vor fi egale între ele. Dacă însă este
vorba de fraţi uterini sau consangvini,alături de împărţirea pe tulpini se impune a fi aplicată şi

103
Ibidem, p. 57-58.
40
împărţirea pe linii. Astfel, înprimul rând se va face împărţirea pe linii, apoi se va calcula partea ce
se cuvine fiecăruicolateral privilegiat de gradul doi - care va constitui partea cuvenită fiecărei
tulpini – iarabia apoi se va proceda la împărţirea efectivă a moştenirii. În cadrul fiecărei
tulpini,meşterirea se va împărţi în mod egal între reprezentanţi, dacă aceştia sunt rude de gradegal,
sau de asemenea pe tulpină dacă mai există îndeplinite condiţiile încă ale uneireprezentări.Pornind
de la exemplul anterior, dacă fratele bun (F1) este predecedat, el va fireprezentat la moştenire de
descendenţii săi, iar cota pe care o vor împărţi aceştia va fi de7/48, cât s-a calculat conform
împărţirii pe linii. De asemenea, dacă este decedat şi unuldin fraţii uterini sau este nedemn şi în
plus acesta are doi copii, aceştia din urmă vorculege prin reprezentare cota cuvenită celui dintâi,
adică 3/48, cotă care se va împărţi înmod egal între cei doi104.
3.2.3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al colateralilorprivilegiaţi Dreptul
la moştenire al colateralilor privilegiaţi prezintă următoarele caracterejuridice:- nu sunt moştenitori
rezervatari; Ceea ce înseamnă că, în cazul în care aceştia sunt exheredaţi de către
defunct,colateralii privilegiaţi pierd drepturile pe care le au, în virtutea legii, neavând
beneficiulrezervei pe care îl au ascendenţii privilegiaţi şi soţul supravieţuitor.- nu sunt moştenitori
sezinari;Aceasta reprezintă un element de noutate faţă de vechea reglementare. Codul de la1864,
în determinarea rudelor defunctului beneficiare ale sezinei moştenirii, a avut învedere rudenia în
linie dreaptă, colateralii privilegiaţi fiind una din categoriile demoştenitori care beneficiau
de sezină. Codul civil în vigoare renunţă la acest criteriu şi îiconsideră moştenitori sezinari pe
descendenţi, pe ascendenţii privilegiaţi şi reţine acestcaracter şi pe soţul supravieţuitor.În
conformitate cu prevederile art. 1127 C. civ., colateralii privilegiaţi, în calitatealor de moştenitori
legali nesezinari, vor dobândi stăpânirea de fapt asupra patrimoniuluisuccesoral precum şi dreptul
de a administra acest patrimoniu numai în urma eliberăriicertificatului de moştenitor, dar cu efect
retroactiv din ziua deschiderii moştenirii. - nu au obligaţia de a raporta donaţiile primite de la
defunct;- vin la moştenire în nume propriu şi prin reprezentare;Fraţii şi surorile defunctului pot
veni la moştenire numai în nume propriu, înschimb descendenţii lor pot beneficia şi de
reprezentarea succesorală105.
§ 4. Drepturile succesorale ale ascendenţilor ordinari
4.1. Noţiunea de ascendent ordinarPotrivit dispoziţiilor art. 982 alin. (1) C. civ., ascendenţii
ordinari sunt rudele înlinie dreaptă ascendentă ale defunctului, cu excepţia părinţilor acestuia.Se
numesc ascendenţi ordinari, întrucât sunt înlăturaţi de la moştenire de cătreascendenţii privilegiaţi.
În categoria ascendenţilor ordinari intră bunicii, străbunicii şi ceilalţi ascendenţi,fără limită de
grad. Chiar dacă legea nu pune nicio limită referitor la gradul de rudenie, caîn cazul colateralilor,

104
Ibidem, p. 58-59
105
Ibidem, p. 59
41
fiind vorba de o rudenie în linie dreaptă, având în vedere vârstelecelor implicaţi, ne vom opri totuşi
foarte aproape de gradul 4 de rudenie. Diferenţa stă înaceea că, dacă sunt întrunite condiţiile pentru
a moşteni, gradul 4 de rudenie va putea fidepăşit, mergându-se la gradele următoare, iar limitarea
este de natură obiectivă, naturală,iar nu de natură legală.În ipoteza în care, la moştenirea
defunctului, sunt chemaţi ascendenţii ordinari,vor fi luate în calcul ambele linii ale moştenirii, atât
cea maternă cât şi cea paternă. Prinurmare, moştenitori vor fi atât bunicii, străbunicii sau ceilalţi
ascendenţi din partea mameidefunctului, cât şi bunicii sau străbunicii sau ceilalţi ascendenţi
din partea tatăluidefunctului. Ceea ce înseamnă că vor avea vocaţie succesorală generală patru
persoane,dacă moştenitori sunt bunicii, respectiv opt persoane, dacă moştenitori sunt străbunicii.
Ascendenţii ordinari fac parte din clasa a treia de moştenitori legali şi, potrivit art.982 alin. (2) C.
civ. pot veni la moştenire „... dacă descendenţii, ascendenţii privilegiaţi şicolateralii privilegiaţi nu
îndeplinesc condiţiile necesare de a moşteni”. Astfel, ei vor venila moştenire dacă descendenţii,
ascendenţii privilegiaţi ori colateralii privilegiaţi nu există, nu pot moşteni sau nu doresc să
moştenească. Drept urmare, ascendenţii ordinarivin la moştenire în cazul în care:- moştenitorii din
primele două clase lipsesc;- moştenitorii din primele două clase sunt renunţători;- moştenitorii din
primele două clase sunt nedemni şi nu pot fi reprezentaţi;- în afară de ascendenţii ordinari,
defunctul are colaterali privilegiaţi, pe care însăi-a dezmoştenit. Colateralii privilegiaţi nefiind
moştenitori rezervatari, în urmaexheredării, sunt înlăturaţi de la moştenire;- defunctul are
numai moştenitori rezervatari (descendenţi şi ascendenţiprivilegiaţi), însă aceştia au fost
dezmoşteniţi. Prin urmare, moştenitorii rezervataridezmoşteniţi vor culege numai rezerva
legală, restul revenindu-le ascendenţilorordinari106.
4.2. Împărţirea moşteniriiÎn interiorul clasei a III-a de moştenitori legali, se aplică principiul
proximităţiigradului de rudenie, astfel încât ascendenţii ordinari vor fi chemaţi la moştenire
înordinea gradelor de rudenie cu defunctul, astfel cum prevede art. 982 alin. (3) C. civ.,moştenitorii
de grad mai apropiat înlăturând de la moştenire pe cei de grad maiîndepărtat. Aşadar,
dacă la moştenirea unui defunct, în rândul ascendenţilor ordinariexistă atât bunici cât străbunici,
primii chemaţi vor fi bunicii, ca moştenitori de gradul 2,iar abia apoi, dacă aceştia nu pot sau nu
vor să moştenească, vor fi chemaţi la moştenirestrăbunicii, în ordinea celorlalte grade de rudenie.
Chemarea la moştenire se va opri lamoştenitorii din acel grad care îndeplinesc condiţiile pentru a
putea moşteni, fără a maiavea relevanţă dacă există sau nu alţi moştenitori, din gradele următoare.
Ascendenţii ordinari cu vocaţie concretă la moştenire vor împărţi moştenirea saupartea din
moştenire care li se cuvine, în părţi egale, potrivit principiului egalităţii rudelordin aceeaşi clasă şi
acelaşi grad. Ascendenţii ordinari pot veni la moştenire singuri sau în concurs cu

106
D. Negrilă, Ascendenţii ... op. cit., <http://lecturijuridice.blogspot.ro/2012/06/ascendentii-privilegiati-si-
colateralii.html
42
soţulsupravieţuitor al defunctului. În acest caz, cota cuvenită soţului supravieţuitor se vastabili
cu prioritate, iar cota ascendenţilor ordinari se va atribui abia după aceea107.a. În cazul în care
ascendenţii ordinari vin la moştenire singuri, ei vor culegeîntreaga moştenire. Patrimoniul
succesoral va fi împărţit pe capete la numărul demoştenitorii care vin împreună efectiv
la moştenire. Prin urmare, dacă la moştenire vinbunicii defunctului - rude de gradul 2 – moştenirea
se va împărţi în funcţie de numărullor. Dacă la moştenire vin străbunicii defunctului - rude de
gradul 3 – moştenirea se vaîmpărţi de asemenea în funcţie de numărul lor. Regula împărţirii pe
linii , maternăpaternă, nu va avea nici o relevanţă şi nu se va aplica în nici un caz în cazul
ascendenţilorordinari.b. În cazul în care ascendenţii ordinari vin la moştenire în concurs cu
soţulsupravieţuitor, acesta va culege o cotă de ¾ din moştenire. Cota soţului supravieţuitor seva
imputa asupra întregii moştenirii, iar ascendenţilor ordinari le va reveni restul,respectiv
1/4 din moştenire.c. În cazul în care ascendenţii ordinari vin la moştenire în concurs cu
descendenţiidefunctului, care vin la moştenire în calitate de moştenitori rezervatari,
urmare a exheredării acestora, vom distinge după cum există sau nu concursul
soţuluisupravieţuitor, două situaţii108:- Dacă la moştenire vin soţul supravieţuitor, descendenţii în
calitate de moştenitorirezervatari şi ascendenţii ordinari, moştenirea se va împărţi astfel: soţul
supravieţuitor vaculege cota care i se cuvine109 în concurs cu descendenţii, respectiv ¼,;
descendenţii vorprimi rezerva la care au dreptul, calculată din întreaga masă succesorală,
respectiv1/2x3/4=3/8; ascendenţii ordinari vor primi restul moştenirii, adică 1/1-(1/4+3/8)=1/1-
5/8=3/8.- Dacă la moştenire vin descendenţii în calitate de moştenitori rezervatari şiascendenţii
ordinari, moştenirea se va împărţi astfel: descendenţii îşi vor primi rezervasuccesorală, respectiv
1/2 din moştenire, iar ascendenţii ordinari vor primi restul,respectiv 1/2 din moştenire.d.
În cazul în care ascendenţii ordinari vin la moştenire în concurs cu ascendenţiiprivilegiaţi
exheredaţi de către defunct, cei din urmă culegând doar rezerva care li secuvine în temeiul legii,
vom distinge de asemenea după cum există sau nu concursulsoţului supravieţuitor, următoarele
situaţii: - dacă la moştenire vine soţul supravieţuitor, ascendenţii privilegiaţi camoştenitori
rezervatari exheredaţi şi ascendenţii ordinari, moştenirea se va împărţi astfel :soţul supravieţuitor
va primi cota ce i se cuvine ca şi cum ar veni în concurs numai cuascendenţii privilegiaţi, respectiv
1/2 din moştenire; ascendenţii privilegiaţi îşi vor primirezerva la care au dreptul, calculată din
diferenţa rămasă, adică din 1/2; deci, dacă existăun singur părinte, rezerva sa va fi de 1/8x1/2 deci
1/16, iar dacă există 2 părinţi, rezervalor va fi de 1/4x1/2 deci 1/8; astfel, cotele deja
atribuite vor fi următoarele:1/2+1/16=9/16 dacă există un singur părinte sau 1/2+1/8=5/8

107
I.Genoiu, op.cit, p.61-62.
108
Ibidem, p. 62.
109
Art. 972 alin. (2) C. civ. prevede: „Cota soţului supravieţuitor în concurs cu moştenitori legali aparţinândunor clase
diferite se stabileşte ca şi când acesta ar fi venit în concurs numai cu cea mai apropiată dintre ele”.
43
dacă există doi părinţi;prin urmare, partea cuvenită ascendenţilor ordinari va fi de 7/16 atunci când
la moştenirea venit un singur părinte rezervatar sau de 3/8 atunci când la moştenire au venit
ambiipărinţi rezervatari .- dacă la moştenire vin ascendenţii privilegiaţi ca moştenitori
rezervatariexheredaţi împreună cu ascendenţii ordinari, moştenirea se va împărţi astfel:
ascendenţiiîşi vor primi rezerva la care au dreptul în funcţie de numărul lor, calculată din
întreagamasă succesorală, respectiv 1/8 dacă există un singur părinte şi 1/4 dacă există
ambiipărinţi ; ascendenţii ordinari vor primi diferenţa, adică 7/8 dacă au venit în concurs cu
unpărinte al defunctului şi respectiv 3/4 dacă au venit în concurs cu ambii părinţi
aidefunctului.
4.3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al ascendenţilor ordinari.Dreptul la moştenire
al ascendenţilor ordinari prezintă următoarele caracterejuridice:- ascendenţii ordinari nu sunt
moştenitori rezervatari;Ceea ce înseamnă că, în cazul în care ascendenţii ordinari sunt exheredaţi
de cătredefunct pierd drepturile pe care le au, în virtutea legii, neavând beneficiul rezervei pe careîl
au ascendenţii privilegiaţi şi soţul supravieţuitor.- ascendenţii ordinari nu sunt moştenitori sezinari;
Noul Cod civil exclude ascendenţii ordinari din categoria moştenitorilor sezinari.Spre deosebire
de Codul de la 1864 care avea în vedere, în ceea ce priveşte atribuireasezinei, criteriul rudeniei în
linie dreaptă, legea civilă în vigoare renunţă la acest criteriu,din categoria rudelor în linie dreaptă
îi consideră sezinari doar pe descendenţi şi peascendenţii privilegiaţi, iar în plus, alături de aceştia
conferă beneficiul sezinei şi soţuluisupravieţuitor.Ascendenţii ordinari, în calitatea lor de
moştenitori legali nesezinari, vor dobândistăpânirea de fapt asupra patrimoniului succesoral
precum şi dreptul de a administra acestpatrimoniu numai în urma eliberării certificatului de
moştenitor, dar cu efect retroactivdin ziua deschiderii moştenirii. - ascendenţii ordinari nu au
obligaţia de a raporta donaţiile primite de la defunct;- ascendenţii ordinari nu pot veni la moştenire
prin reprezentare.
§5. Drepturile succesorale ale colateralilor ordinari.5.1. Noţiunea de colateral ordinar.Potrivit art.
983 alin. (1) C. Civ „Colateralii ordinari sunt rudele colaterale aledefunctului, până la gradul al
patrulea inclusiv, cu excepţia colateralilor privilegiaţi "110.Se numesc ascendenţi ordinari,
întrucât sunt înlăturaţi de la moştenire de cătreascendenţii privilegiaţi. Din clasa a IV-a, a
colateralilor ordinari, potrivit definiţiei fac parte următoarelecategorii de rude:- unchii şi mătuşile
defunctului, rude de gradul al III-lea;- verii primari ai defunctului, rude de gradul al IV-lea;- fraţii
şi surorile bunicilor, rude de gradul al IV-lea.Ca şi în cazul celorlalţi moştenitori legali, rudele
colaterale pot fi din căsătorie,din afara căsătoriei, rezultaţi din adopţie sau prin metoda reproducerii
umane asistatămedical cu terţ donator.În lumina noului Cod civil, similar cu adopţia cu efecte

Acest articol reia prevederile art. 963 alin. 2 C.civ. care statuează că vocaţia succesorală a colateralilor se întinde
110

numai până la gradul al patrulea inclusiv.

44
depline, încuviinţatăanterior anului 1997, la moştenirea defunctului pot veni numai colateralii
ordinari dinfamilia adoptatoare, nu şi cei din familia firească. În cazul adopţiei cu efecte
restrânse,încheiate anterior anului 1997, moştenirea adoptatului cu efecte restrânse va fi culeasă
decătre ascendenţii ordinari ai acestuia din familia firească.În ipoteza în care, la moştenirea
defunctului au vocaţie succesorală concretămoştenitorii din clasa a IV-a , vor fi chemate la
moştenire atât rudele din partea mameicât şi rudele din partea tatălui defunctului.. Ascendenţii
ordinari fac parte din clasa a treia de moştenitori legali şi, potrivit art.982 alin. (2) C. civ. pot veni
la moştenire „... dacă descendenţii, ascendenţii privilegiaţi şicolateralii privilegiaţi nu îndeplinesc
condiţiile necesare de a moşteni”. Astfel, ei vor venila moştenire dacă descendenţii, ascendenţii
privilegiaţi ori colateralii privilegiaţi nuexistă, nu pot moşteni sau nu doresc să moştenească. Drept
urmare, ascendenţii ordinarivin la moştenire în cazul în care111 : Moştenirea, potrivit art. 983 alin.
(2) C. civ., este atribuită colateralilor ordinaridacă „descendenţii, ascendenţii privilegiaţi,
colateralii privilegiaţi şi ascendenţii ordinarinu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a
moşteni”.Descendenţii, ascendenţii privilegiaţi, colateralii privilegiaţi şi ascendenţiiordinari
nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a moşteni în următoarele situaţii:- lipsesc moştenitorii
din primele trei clase;- moştenitorii din primele trei clase sunt renunţători;- moştenitorii din
primele trei clase sunt nedemni şi nu pot fi reprezentaţi;- în afară de colaterali ordinari, defunctul
are colaterali privilegiaţi şi ascendenţiordinari, pe care i-a dezmoştenit. Prin dezmoştenire,
colateralii privilegiaţi şi ascendenţiiordinari, nefiind moştenitori rezervatari, sunt înlăturaţi de la
moştenire;- defunctul are numai moştenitori rezervatari (descendenţi sau
ascendenţiprivilegiaţi), dar aceştia au fost dezmoşteniţi, motiv pentru care aceştia vor culege
numairezerva succesorală, restul revenindu-le colateralilor ordinari.5.2. Împărţirea
moşteniriiMasa succesorală se va împărţii între rudele din clasa a IV-a de moştenitori legaliprin
aplicarea principiul proximităţii gradului de rudenie, ceea ce înseamnă că ascendenţiiordinari vor
fi chemaţi la moştenire în ordinea gradelor de rudenie cu defunctul, astfelcum prevede art. 982
alin. (3) C. civ., moştenitorii de grad mai apropiat înlăturând de lamoştenire pe cei de grad mai
îndepărtat112. Aşadar, dacă la moştenirea defunctului, în rândul colateralilor ordinari
existăunchi şi mătuşi, veri primari, cât şi fraţi sau surori ai bunicilor defunctului, vor fi chemaţila
moştenire unchii/mătuşile defunctului, ca moştenitori de gradul al treilea. Verii primarişi
fraţi/surorile bunicilor – fiind moştenitori de gradul al patrulea, vor fi chemaţi lamoştenire numai
dacă unchii şi mătuşile defunctului nu pot sau nu vor să moştenească.Chemarea la moştenire se va
opri la moştenitorii din acel grad care îndeplinesc condiţiilepentru a putea moşteni, fără a mai
avea relevanţă dacă există sau nu alţi moştenitori, dingradele următoare. Între colateralii ordinari

111
I. Genoiu, Dreptul la ..., op. cit., p. 117.
112
I. Genoiu, Drepturile succesorale ale rudelor defunctului în reglementarea Codului civil, p.65-66
45
de acelaşi grad moştenirea se va împărţi pe capete, fiecaremoştenitor beneficiind de o cotă egală
din masa succesorală. De asemenea, în cazulcolateralilor ordinari nu operează împărţirea pe linii
a moştenirii, aşa cum se întâmplă încazul colateralilor privilegiaţi. Astfel, dacă la moştenire vor fi
chemaţi unchii mătuşiledefunctului, pe ambele linii - maternă sau paternă - ei vor împărţi
moştenirea în părţiegale, în funcţie de numărul lor. În mod similar, dacă la moştenire vor fi chemaţi
veriiprimari ai defunctului, ei vor împărţi de asemenea moştenirea în părţi egale, în funcţie
denumărul lor, indiferent de linia maternă sau paternă pe care vin. Colateralii ordinari pot veni
la moştenire singuri sau în concurs cu soţulsupravieţuitor al defunctului. În acest ultim
caz, cota cuvenită soţului supravieţuitor se vastabili cu prioritate, iar cota colateralilor ordinari se
va atribui abia după aceea.În practică putem întâlni următoarele situaţii:a. Colateralii ordinari vin
la moştenire singuri, situaţie în care ei vor culegeîntreaga moştenire. Masa succesorală va fi
împărţită la numărul de moştenitorii care vinîmpreună efectiv la moştenire, fiecare succesor
beneficiind de o cotă egală. Aşadar, dacăla moştenire vin unchii şi mătuşile defunctului - rude de
gradul al III-lea – moştenirea se va împărţi în funcţie de numărul lor. Dacă la moştenire vin verii
primari ai defunctuluialături de fraţii şi surorile bunicilor defunctului - rude de gradul al IV-lea –
moştenirea seva împărţi de asemenea în funcţie de numărul lor. Regula împărţirii pe linii a
moştenirii(dimidia maternis, dimidia paternis) nu are nicio relevanţă şi nu se va aplica în
situaţiacolateralilor ordinari .b. Colateralii ordinari vin la moştenire în concurs cu soţul
supravieţuitor, situaţieîn care, potrivit art. 983 alin. (4), cei dintâi vor culege o cota de ¼ din
moştenire. Cotasoţului supravieţuitor, care este în acest caz de 3/4 din moştenire, se va calcula
cuprecădere. După imputarea asupra întregii mase succesorale a cotei soţului
supravieţuitor,diferenţa rămasă, respectiv 1/4 din moştenire, se va atribui colateralilor ordinari,
fiindîmpărţită între aceştia în mod egal, în funcţie de numărul lorc. Colateralii ordinari vin la
moştenire în concurs cu descendenţii exheredaţi aidefunctului. Vom distinge, după cum există sau
nu concursul soţului supravieţuitor, douăsituaţi:- În ipoteza în care la moştenire vin, în concurs,
soţul supravieţuitor, descendenţiica moştenitori rezervatari exheredaţi şi colateralii ordinari,
moştenirea se va împărţiastfel: soţul supravieţuitor va culege cota care i se cuvine113 în concurs
cu descendenţii,respectiv ¼,; descendenţii vor primi rezerva la care au dreptul, calculată din
întreagamasă succesorală, respectiv 1/2x3/4=3/8; colateralii ordinari vor primi restul
moştenirii,adică 1/1-(1/4+3/8)=1/1-5/8=3/8.- În cazul în care defunctul nu are soţ supravieţuitor,
moştenirea se va împărţiastfel: descendenţii vor culege rezerva succesorală, respectiv 1/2
din moştenire, iarcolateralii ordinari le va reveni cealaltă jumătate din moştenire, care ulterior le
va fiîmpărţită în cote egale, în funcţie de numărul lor.d. Colateralii ordinari vin la moştenire

113
Art. 972 alin. (2) C. civ. prevede: „Cota soţului supravieţuitor în concurs cu moştenitori legali aparţinândunor clase
diferite se stabileşte ca şi când acesta ar fi venit în concurs numai cu cea mai apropiată dintreele”.
46
în concurs cu ascendenţii privilegiaţiexheredaţi de defunct114. Şi în această situaţie, după cum
există sau nu concursul soţuluisupravieţuitor, vom distinge două cazuri:- dacă defunctul are soţ
supravieţuitor, moştenirea se va împărţi astfel: soţulsupravieţuitor va culege cota ce i se cuvine
ca şi cum ar veni în concurs numai cuascendenţii privilegiaţi, respectiv 1/2 din moştenire (art. 972
alin. (2) C. Civ); ascendenţiiprivilegiaţi vor culege doar rezerva succesorală, adică jumătate din
diferenţa rămasă dupăimputarea cotei soţului supravieţuitor; Prin urmare, dacă există un singur
părinte, rezervaacestuia va fi de 1/8x1/2 deci 1/16, iar dacă există 2 părinţi, rezerva lor va fi de
1/4x1/2deci 1/8; - dacă defunctul nu are soţ supravieţuitor, ascendenţii privilegiaţi vor culege
doarrezerva succesorală la care au dreptul, în funcţie de numărul lor, calculată din întreagamasă
succesorală, respectiv 1/8 dacă există un singur părinte şi 1/4 dacă există ambiipărinţi; colateralii
ordinari vor primi diferenţa de 7/8 dacă au venit în concurs cu unsingur părinte al defunctului şi
respectiv 3/4 dacă au venit în concurs cu ambii părinţi aidefunctului.
5.3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al ascendenţilor ordinari
Dreptul la moştenire al colateralilor ordinari prezintă următoarele caracterejuridice:-
colateralii ordinari nu sunt moştenitori rezervatari; Ceea ce înseamnă că, în cazul în care sunt
exheredaţi de către defunct pierddrepturile pe care le au în virtutea legii, neavând beneficiul
rezervei pe care îl auascendenţii privilegiaţi şi soţul supravieţuitor.- colateralii ordinari nu sunt
moştenitori sezinari;În calitate de moştenitori legali nesezinari, vor dobândi stăpânirea de fapt
asuprapatrimoniului succesoral precum şi dreptul de a administra acest patrimoniu numai înurma
eliberării certificatului de moştenitor, dar cu efect retroactiv din ziua deschideriimoştenirii. -
ascendenţii ordinari nu au obligaţia de a raporta donaţiile primite de la defunct;- ascendenţii
ordinari nu pot veni la moştenire prin reprezentare.
§6.Rezerva soţului supravieţuitor
6.1.Cuantumul rezervei sotului supravietuitor115 Coroborând dispoziţiile art.1088 cu art. 972
NCC, rezerva soţuluisupravieţuitor este de 1/2-a parte (jumătate) din cota de succesiune la care
esteîndreptăţit ca moştenitor legal. Potrivit art.2 din Legea nr.319/1944, rezerva soţului
supravieţuitor(determinată şi de această dată indirect, prin stabilirea cotităţii disponibile), este
de1/2 din cota succesorală ce i se cuvine în calitate de moştenitor legal.116 După cumam văzut117,
această cotă-parte de moştenire legală a soţului supravieţuitor variazăîn funcţie de clasa (sub-clasa)
de moştenitori cu care vine în concurs (art.1 lit.a-d),iar în lipsa rudelor din cele patru clase el are
dreptul la întreaga avere a defunctului(art.1 lit.e). Rezultă că în rezolvarea problemelor

114
Ibidem, op.cit., p.67.
115
Cu privire la condiţiile cerute soţului supravieţuitor pentru a moşteni şi deci pentru a beneficia de
rezervăsuccesorală vezi supra nr. 69.
116
Vezi Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 2000/1956, în C.D., 1956, vol. I, p. 333-334.
117
Supra nr.72-72 bis.
47
care se pun în legătură cudrepturile succesorale ale soţului supravieţuitor trebuie, în toate
cazurile, să sedetermine cu exactitate, pe bază de probe, calitatea moştenitorilor cu care el vine
înconcurs (rude ale defunctului făcând parte dintr-o anume clasă de moştenitori legalisau legatari
care nu fac parte din clasele de moştenitori legali), întrucât cota legală,şi deci şi rezerva soţului
supravieţuitor depinde de calitatea moştenitorilor cu carevine în concurs118. Bine înţeles, în toate
cazurile, pentru stabilirea rezervei soţuluisupravieţuitor se va ţine seama numai de rudele
defunctului împreună cu care el„vine la moştenire” (art.1 din Legea nr.319/1944), deci care
moştenesc efectiv, adicănu sunt renunţători, nedemni sau exheredaţi (dacâ, în acest din urmă caz,
nu suntmoştenitori rezervatari)119. De exemplu, dacă defunctul are ca rude
numaicolateralii privilegiaţi, iar aceştia sunt nedemni, renunţători sau sunt exheredaţi,
ladeterminarea rezervei soţului supravieţuitor se va ţine seama numai de existenţabeneficiarului
liberalităţii (legatar sau donatar).În lumina celor arătate rezerva soţului supravieţuitor va fi: - 1/8
din moştenire, când sotul vine în concurs cu descendenţii defunctului(clasa I de mostenitori )
indiferent de numărul lor sau de gradul lor de rudenie cudefunctul (copii, nepoti), (prin moştenire
legală, în acest caz i s-ar cuveni 1/4;jumătate din aceasta, adică 1/8, este rezerva sa
succesorală);- 1/6 din moştenire, când sotul vine în concurs atât cu ascendenţii privilegiaţi(
părinţi) indiferent de numărul lor, cât şi cu colateralii privilegiaţi (fraţi aidefunctului)
de asemenea indiferent de numarul lor, deci 1/2 din cota legala de 1/3);- 1/4 din moştenire, daca
vine în concurs numai cu ascendenţii privilegiaţi(părinţii) sau numai cu colateralii privilegiaţi (
fraţii defunctului ), în ambele cazuriindiferent de numărul lor, deci ½ din cota legală de
½;Observăm că în concurs cu clasa a II-a de moştenitori legali rezerva soţuluisupravieţuitor
depinde de existenţa sau inexistenţa celor două categorii de rude aledefunctului care compun
această clasă mixtă;- 3/8 din moştenire, dacă vine în concurs cu ascendenţii ordinari (clasa a III-
ade moştenitori) sau cu colateralii ordinari (clasa a IV-a), în ambele cazuri indiferentde numărul
lor, deci 1/2 din cota legală de 3/4;- 1/2 din moştenire în lipsa rudelor din cele patru clase de
moştenitori legali,deci 1/2 din întreaga moştenire, deoarece concurează numai cu
beneficiarulliberalităţii, care nu are calitatea de moştenitor legal, inclusiv ipoteza „în care ar fiavut
această calitate dar a renunţat la moştenirea legală”.Sintetic, rezerva soţului supravieţuitor se poate
exprima prin formula120:Cota legală de 1/4: 1/3: 1/2; 314 sau 12. În sfârşit, se mai impune
precizarea câ soţul supravieţuitor este rezervatarnumai în privinţa dreptului de moştenire
legală prevăzut de art.1 din Legeanr.319/1944 (la care art.2 face trimitere).

118
Vezi în acest sens şi Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 578/1986, în C.D., 1986, p. 81-82.
119
Vezi şi supra nr.72 şi M. Eliescu, op. cit., p. 337-338: Sc. Şerbănescu, Notă la dec. T.reg.Craiova, col.civ., nr.
3743/1957, în L.P., nr. 21/1958. p. 116-117.
120
Fr.Deak, Tratat de drept succesoral, p.315.
48
 În privinţa dreptului la moştenire specialasupra mobilelor şi obiectelor aparţinând
gospodăriei casnice şi asupra darurilor denuntă (art.5) şi în privinţa dreptului de abitaţie (art.4),
soţul supravieţuitor nu sebucură de rezervă, aceste drepturi speciale putând fi înlăturate prin voinţa
celuicare lasă moştenirea.
Însă rezerva soţului supravieţuitor prevăzută de art.2 dinLegea nr.319/1944 (prin raportare
la dreptul său de moştenire legală prevăzută deart.1), se va calcula asupra întregii moşteniri,
incluzând şi bunurile gospodărieicasnice, darurile de nuntă sau casa de locuit în măsura
în care au aparţinutdefunctului121.
În toate cazurile e vorba de jumătate din cota cuvenită soţului în raport demoştenitorii cu
care vine efectiv la moştenire, fără a se ţine seama de succesibiliinedemni, renunţători sau
dezmoşteniţi prin libertăţile făcute lui de cujus.
6.2. Particularitatile caracterelor juridice ale rezervei sotului supravietuitor.Sub raportul
caracterelor juridice, rezerva soţului supravieţuitor prezintăunele particularităţi, derogatorii sau
suplimentare faţă de cele generale122.
6.2.1. Rezerva soţului supravieţuitor nu are caracter colectiv, ci i se atribuieindividual, chiar dacă
concurează cu alţi moştenitori rezervatari. De exemplu, dacă defunctul a desemnat un legatar
universal şi are ca moştenitori legali soţul supravieţuitor şi doi copii, rezerva soţului
supravieţuitor se calculează şi se atribuiedistinct de rezerva colectivă a celor doi copii,6.2.2.
Rezerva soţului supravieţuitor nu este o fracţiune raportată directasupra moştenirii (cum se
întâmplă în cazul descendenţilor sau a părinţilor), ci ofracţiune din cota de moştenire legală,
potrivit principiului portio legitima est portioportionis ab intestato (rezerva este o parte din partea
de moştenire legală).Menţionăm că, de lege ferenda, se preconizează stabilirea rezervei, pentrutoţi
moştenitorii rezervatari, după această metodă, indiscutabil mai justă123.
6.2.3. Rezerva soţului supravieţuitor este o cotă fixă (de 1/2) dintr-o cotăvariabilă (cota de
moştenire legală). Întrucat rezerva sa nu se raportează la moştenire, întinderea ei este
variabilă în funcţie de moştenitorii cu care vine înconcurs, indiferent că aceştia sunt moştenitori
rezervatari sau nerezervatari orilegatari. Cota de rezervă maximă (1/2 din moştenire) o
are numai dacă nuconcurează cu nici un moştenitor legal, cerand reducţiunea
liberalităţii făcutelegatarului sau donatarului, care nu sunt moştenitori legali. Aşadar, rezerva
soţului supravieţuitor se particularizează prin faptul că:- se calculează distinct, individual, iar nu

121
Vezi şi supra nr.75.2 şi 80; M. Eliescu, op. cit., p. 338; C. Stătescu, op . cit., p. 200; St. Cărpenaru, op. cit., p.470;
R. Popescu, op. cit., p.62; D. Chirică, op. cit., p. 161-162.
122
Vezi supra nr. 195-200
123
De exemplu, în dreptul elveţian, rezerva este stabilită sub forma unei fracţiuni din cota de moştenirelegală (3/4 în
cazul descendenţilor şi 1/2 în cazul părinţilor şi soţului supravieţuitor). Vezi J. Guinand, M.Stettler, op. cit., p. 112.
49
global sau colectiv124, ca la ceilalţimoştenitori rezervatari.- soţul are dreptul la rezerva succesorală
numai cu privire la partea lui demoştenitor legal, dar nu are rezerva cu privire la bunurile
aparţinând gospodărieicasnice, de care defunctul putea dispune, dacă - valoric - rezerva soţului nu
ar fiatinsă.Rezerva soţului supravieţuitor - când vine în concurs cu alţi moştenitori caresunt şi ei
rezervatari (adică cu descendenţi sau cu părinţii defunctului) - se imputăasupra cotităţii
disponibile, deci ea nu micşorează rezerva celorlalţi moştenitori. Depildă, dacă defunctul lasă o
moştenire în valoare de 30.000 lei, iar ca moştenitori doicopii şi soţul supravieţuitor, mai
întâi se calculează rezerva copiilor (1/2 dinmoştenire, adică 15.000 lei), iar din cotitatea
disponibilă rămasă (de 15.000 lei), secalculează rezerva soţului, (care, în concurs cu copiii este de
jumătate din 1/4, adică1/8 din întreaga moştenire, adică 1/8 x 30.000 = 3.750 lei). Prin urmare, de
cujus nuputea, în acest exemplu, să dispună cu titlu gratuit decât de partea din moştenirecare
depăşea, valoric, rezerva copiilor şi a soţului, adică depăşea suma de 18.750 lei(în exemplul dat,
cotitatea disponibilă era de numai 12.250 lei).6.3. Imputarea rezervei soţului supravieţuitor asupra
moştenirii. Dacă soţul supravieţuitor vine singur la moştenire ca moştenitor legal saudacă vine
împreuna cu alţi moştenitori legali care însa nu sunt rezervatari(ascendenţi ordinari sau
rude pe linie colaterala), rezerva la care are dreptul seimpută, se calculează şi se satisface,
indiscutabil din întreaga moştenire. De exemplu,daca defunctul nu are descendenţi sau părinţi ca
moştenitori şi a instituit legatarauniversal pe sora sa, rezerva soţului supravieţuitor de ¼ se v-
a imputa asupraîntregii moşteniri, legatara beneficiind de rest (3/4 din mostenire)125. Tot astfel
dacă legatarul este un tert, numai ca rezerva soţului supravieţuitor va fi, în acest caz, de1/2 din
mostenire, potrivit art. 2 coroborat cu art.1, lit.e, din Legea nr. 319/1944,legatarul beneficiind de
cealaltă jumatate din moştenire.Foarte controversată este însa problema imputării rezervei
soţuluisupravieţuitor în cazul în care, alături de el, există şi alţi moştenitori rezervatari(descendenţi
sau părinţi, indiferent de numărul lor). Referitor la această ipoteză, s-apus întrebarea “dacă rezerva
soţului supravieţuitor se va imputa, adică socoti,asupra cotităţii disponibile sau asupra rezervei
descendenţilor sau părinţilor”126 . La întrebarea astfel pusă s-a răspuns că rezerva soţului
supravieţuitor se vaimputa exclusiv asupra cotităţii disponibile, micşorand-o, şi nu asupra
rezerveidescendenţilor sau părinţilor, care ramâne neatinsă127. De exemplu, dacă defunctul alăsat
trei copii ca moştenitori şi soţul supravieţuitor, iar prin testament a instituit unlegatar universal,
rezerva copiilor va fi de ¾ din moştenire, iar din restul de ¼cotitatea disponibilă după C.civ. se

124
A se vedea Fr. Deak, op.cit., p. 613.
125
Rezerva soţului supravieţuitor, evident, nu se cumulează cu cota succesorală legală. N. Rodeanu, Notăcritică la
sent. Civ.. nr.4448 a T.pop.rai. T.Vladimirescu,Bucureşti în L.P. nr.9,1961,p.126 şi urm.
126
M.Eliescu, op.cit.. p.338.
127
Vezi de exemplu, ibidem : C.Stănescu, op. cit., p 200-201; St.Cărpenu,op.cit.,p.470; D.Macovei,op.cit.,p.120;
E.Safta-Romano, op.cit.,p.312-314.
50
deduce rezerva de 1/8 a soţului supravieţuitor,(art.2 coroborat cu art.1 lit a din Legea nr.319/1944),
rămânâd o cotitate disponibilăde 1/8 din moştenire, care va reveni legatarului universal.În ceea ce
ne priveşte, nu putem împărtaşi această soluţie, care nu ţineseama de modificarile aduse Codului
civil prin Legea nr. 319/1944 si care s-a impusmulta vreme datorita prestigiului incontestabil al
autorului care a elaborat-o. După o altă părere128, în soluţionarea corectă a problemei, rezerva
soţuluisupravieţuitor nu se poate imputa exclusiv asupra rezervei
moştenitorilorrezervatari cu care vine în concurs, dar nici exclusiv asupra cotităţii
disponibile.Însăşi punerea problemei în aceste două variante (imputare asupra
cotităţiidisponibile sau asupra rezervei celorlalţi rezervatari) este inexactă, de natură aprovoca
rezolvări nejuste, îndemnănd la adoptarea soluţiei, aparent mai judicioasă,de imputare asupra
cotităţii disponibile.În realitate, Legea nr.319/1944, a recunoscut anurnite drepturi succesorale -
inclusiv dreptul la rezervă - în favoarea soţului supravieţuitor „din averea celuilaltsoţ” (art.1 şi 2
care trimite la primul), deci drepturile sale trebuie „imputate”(socotite) asupra masei succesorale
(iar nu exclusiv asupra cotităţii disponibile şinici exclusiv asupra rezervei descendenţilor sau
părinţilor), pentru că acestedrepturi sunt prevăzute de lege nu din cotitatea disponibilă (care se
va cunoaşte defapt numai după ce se defalcă şi rezerva soţului supravieţuitor) şi nici din
rezervacelorlaiţi moştenitori rezervatari cu care el vine în concurs, ci „din averea celuilaltsoţ”, deci
din moştenirea întreagă a soţului decedat, din care legea a defalcat înfavoarea soţului supravieţuitor
o anumită cotă succesorală ca moştenire legală şi ocotă, mai mică (jumătate din prima)
drept rezervă succesorală. Înseamnă cădrepturile celorlalţi moştenitori, prevăzute de Codul
civil (inclusiv rezerva legală),urmează să fie satisfăcute după deducerea cotei prevăzute de Legea
nr.319/1944 înfavoarea soţului supravieţuitor. Cu alte cuvinte, dacă în cadrul moştenirii legale se
admite - aşa cum amarătat129 - că partea sotului supravietuitor, imputându-se asupra masei
succesorale,micşorează părtea ce se cuvine celorlalti moştenitori, atunci în cadrul
devoluţiuniitestamentare trebuie admis, consecvenţa ne-o cere, că rezerva lui se impută totasupra
masei succesorale şi prin intermediul ei, micsorează rezerva celorlalţimoştenitori
rezervatari cu care vine în concurs, aşa cum micşorează şi cotitateadisponibilă.Această concluzie
se impune, întrucăt prin imputarea liberalităţilor numaiasupra cotităţii disponibile se ajunge
la o concluzie inadmisibilă, în sensul căliberalitatea făcută de de cuius, în favoarea unei
persoane, profită unei (unor) altepersoane neagreate de el. De exemplu, dacă soţul supravieţuitor
concurează cu doiparinţi şi o sora a defunctului, în cadrul devoluţiunii legale a moştenirii se

128
Fr. Deak, Stabilirea drepturilor succesorale ale ascendenţilor privilegiaţi şi colateralilor privilegiaţi înconcurs cu
soţul supravieţuitor, în R.R.D. nr. 4, 1989, p. 33-35; E. Boroi, G. Boroi, Corelaţia dintreprevederile art.939 din Codul
civil şi Decretul-Lege nr. 319/1944, în R.R.D., nr. 9-12, 1989, p. 30; R.Popescu, op. cit., p. 62-65; D. Chirică, op. cit.,
p. 162-164.
129
Vezi supra nr. 73.
51
admite,aşa cum am văzut, că soţul supravieţuitor primeşte 1/3, iar restul de 2/3 se împarteegal
între părinţii şi sora defunctului (1/3 si 1/3). Dacă defunctul a lasat untestament prin
care a instituit-o pe sora sa (care l-a ingrijit în ultima boală) legatarauniversală, în cadrul sistemului
imputării libertaţilor asupra cotitaţii disponibile (fără micşorarea rezervei parinţilor ) se ajunge
la următoarea concluzie: soţulsupravieţuitor primeşte rezerva de 1/6 (potrivit art.2 din
Legea nr.319/1944); părinţii rezerva de ½ prevazută de art.1088 prevazută de NCC (deci mai
mult decatcota de 1/3 ce li se recunoaste în cadrul devoluţiunii legale a moştenirii ), iar
soradefunctului a instituit legatara universal restul de 1/3, la care ar fi avut dreptul şifără testament.
Înseamnă că testamentul făcut în favoarea sorei profita părinţilor,contrar voinţei testatorului şi
cu nerespectarea principiului in conditionibustestament primum locum voluntas defuncti
obtinet.În schimb, dacă se admite soluţia imputării rezervei soţului supravieţuitorasupra masei
succesorale, se ajunge la următoarea solutie : soţul supravieţuitorprimeşte rezerva de 1/6; rezerva
părinţilor de ½ se calculează asupra restului maseisuccesorale, deci ½ din 5/6=5/12 (5/24 pentru
fiecare părinte ); sora urmând săprimescă restul de 5/12. În felul acesta sora primeşte, graţie
testamentului, ceva maimult decât cota sa legala (1/3) şi nu mai puţin decât cei doi parinţi.Iar dacă,
în aceeaşi ipoteză, există un singur părinte, soţul supravieţuitor aretot rezerva de 1/6 (4/24), unicul
părinte are rezerva de ¼ din 5/6 (= 5/24 din întreagamostenire ), legatarul universal primind restul
de 5/8 (=15/24), beneficiind de o cotamai mare decat cota sa legală în concurs cu un părinte şi
soţul supravieţuitor (careeste de ½=12/24).Este adevărat, că nici aceasta soluţie nu este pe deplin
satisfacatoare, întrucâtde legatul făcut în favoarea surorii, profită şi părinţii care primesc mai mult
decatcota lor din cadrul devolutiunii legale a mostenirii, dar în stadiul actual al legislaţiei,altă
soluţie ni se pare greu de acceptat130. În concluzie, rezerva soţului supravieţuitor nu se
imputa nici exclusiveasupra rezervei altor mostenitori, dar nici exclusive asupra cotitatii
disponibile , cise satisface din moătenirea lăsată de defunct, privită ca unitate, urmând ca parţile
celorlalţi moştenitori legali, inclusiv rezervatari, să se calculeze asupra maseisuccesorale
rămase dupa defalcarea cotei-parţi cuvenite soţului supravieţuitor131.Admiterea acestei soluţii se
impune datorită faptului ca Legea nr.319/1944 s-a suprapus Codului civil şi adoptarea ei nu poate
să nu influenţeze (micşoreze) nunumai cotele legale ale tuturor moştenitorilor cu care concurează,
dar şi rezervaprevăzută în favoarea unora dintre ei. Din cele aratate rezultă că prin Legea
nr.319/1944 a fost modificată –pentruipoteza concursului cu soţul supravieţuitor – nu numai
rezerva parinţilor, dar şi adescendentilor, pentru care rezervele urmează să fie calculate nu asupra
moşteniriiîntregi (“bunurile dispunatorului”-art.1088.art .1089 NCC ), ci asupra

130
După cum s-a arătat, „cu toate imperfecţiunile ei, aseastă soluţie poate fi singura accepabilă în actualul stadiu al
legislaţiei „ , D.Chirică,op.cit., p.104
131
131 Succesiunile şi partajul succesoral - Corneliu Turianu-Culegere de pracztică judiciară.
52
maseisuccesorale care rămâne după defalcarea rezervei soţului supravieţuitor (1/8), deciasupra
cotei de 7/8 din moştenire, astfel încât rezerva în cazul unui copil lăsat dedefunct este de 7/16 (1/2
din 7/8), a doi copii de 7/12 (2/3 din 7/8), iar a trei copii saumai mulţi de 21/32 (3/4 din 7/8)132.
Precizăm, de asemenea, că în ipoteza libertăţii făcute în favoarea soţuluisupravieţuitor sau a altor
moştenitori rezervatari trebuie determinate – tot în modularatat –rezerva tuturor moştenitorilor
rezervatari (inclusiv beneficiarul libertaţii ),pentru a se vedea dacă rezerva moştenitorilor care nu
beneficiază de libertate a fostori nu atinsă, beneficiarul libertaţii putând cumula, bineînţeles,
cotitatea disponibilăcu rezerva astfel determinată133.
7. Cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor în concurs cu copiiidintr-o căsătorie
anterioară a defunctului.
7.1. Reglementarea si justificarea cotitatii disponibile specialePotrivit art. 1090 alin. 1 NCC,
„liberalităţile neraportabile făcute soţuluisupravieţuitor, care vine la moştenire în concurs
cu alţi descendenţi decât ceicomuni lor, nu pot depăşi un sfert din moştenire şi nici partea
descendentului care aprimit cel mai puţin”134.Dacă defunctul nu a dispus prin liberalităţi de
diferenţa, dintre cotitateadisponibilă stabilită potrivit art.1089 CC şi cotitatea disponibilă specială,
atunciaceastă diferenţă revine descendenţilor.Cele două reguli menţionate mai sus sunt pe deplin
incidente şi în ipoteza încare descendentul menţionat a fost dezmoştenit direct, iar de această
dezmoştenirear beneficia soţul supravieţuitor135.Astfel, „bărbatul sau femeia care, având copii
dintr-alt maritagiu, va trece înal doilea sau subsecvent maritagiu, nu va putea dărui soţului din
urmă decât o parteegală cu partea legitimă a copilului ce a luat mai puţin şi fără ca, nici într-un
caz,donaţiunea să treacă peste cuartul bunurilor”136. Prin urmare, dacă defunctul a fost căsătorit
de mai multe ori şi are camoştenitor unul sau mai mulţi copii (descendenţi) dintr-o căsătorie
anterioară (din afara căsătoriei sau din adopţie), nu poate gratifica pe soţul din ultima
căsătorie(soţul supravietuitor) în limita cotităţii disponibile ordinare (obişnuite) - prevăzutăde
art.841 C.civ. şi art.2 din Legea nr.319/1944 - ci numai in limita unei cotităţidisponibile speciale,
egală cu partea copilului care a luat mai puţin (limităvariabilă), cel mult un sfert din
moştenire (limită fixă, maximă)137. Prin instituirea acestei cotităţi speciale legiuitorul a
urmărit ocrotireacopiilor defunctului pe care i-a avut înainte de încheierea ultimei
căsătorii,împotriva influenţelor şi presiunilor pe care soţul din ultima căsătorie (mama sautatăl

132
După cum am văzut, în cazul descendenţilor de gradul 2-3, etc.- indiferent că vin la moştenire prinreprezentare
sau prin nume propiu-rezerva se calculează pe tulpini, deci tot în funcţie de număruldeşcendenţilor de
gradul unu din care provin.
133
Pentru cumulul rezervei cu cotitatea disponibilă sau a cotităţii disponibilecu rezervva, vezi infra nr.244-245.
134
M. Mureşan, S. Fildan, Şt.I. Lucaciuc, op.cit., p.160.
135
Ibidem, p.160.
136
Francisc Deak-Tratat de drept succesoral, op. cit. pag.320.
137
Ibidem, p.321.
53
vitreg) ar putea să le exercite asupra părintelui recăsătorit, determinându-1 peacesta din urmă
să-i facă liberalităţi în detrimentul copiilor. În practicajudecătorească problema s-a pus
relativ frecvent138, ceea ce dovedeşte utilitateainstituţiei cotitătii disponibile speciale, chiar dacă
în prezent (după adoptarea Legiinr.319/1944) efickuţa textului este (valoric) relativ redusă139.
7.2. Noţiunea de „copil” Se admite unanim că prin „copii dintr-alt maritagiu” - în lumina Codului
familieişi a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.25/1997 - trebuie să înţelegem nu numaicopiii
(unul sau mai mulţi) dintr-o căsătorie anterioară a defunctului (chiar declarată nulăsau anulată
art.53 C.fam.), dar şi pe cei din afara căsătoriei, precum şi pe copiii adoptaţide către defunct, cu
condiţia ca data concepţiei (nu neapărat naşterea) copilului din afaracăsătoriei (indiferent de
momentul stabilirii filiaţiei), respectiv data actului deîncuviinţare a adopţiei să fie anterioară
încheierii ultimei căsătorii de către defunct. Într-adevăr, de la intrarea în vigoare a Codului familiei,
copiii din afara căsătoriei, cât şi ceidin adopţie sunt asimilaţi copiilor din căsătorie.Pe de altă parte,
prin copii trebuie să înţelegem nu numai descendenţii de gradul I,ci şi pe cei de grade subsecvente,
indiferent că vin la moştenire prin reprezentare sau înnume propriu. Întinderea rezervei lor
succesorale se va stabili, în toate cazurile, după cumam văzut, nu pe capete, ci pe
tulpini.Descendentul care se prevalează de dispoziţiile art.1090 NCC., trebuie
săîndeplinească condiţiile dreptului de moştenire legală (să aibă capacitate şi
vocaţiesuccesorală, să nu fie nedemn) şi să nu fie renunţător, deci să poată şi să vrea să vinăefectiv
la moştenirea ascendentului decedat140.
7.3. Noţiunea de „dăruire” Termenul de „dăruire” vizează nu numai donaţiile, dar şi legatele, deci
toateliberalităţile făcute de defunct în favoarea soţului din ultima căsătorie. Scopul ocrotitoravut
în vedere de legiuitor se poate realiza numai intr-o asemenea interpretare a textului.În consecinţă,
descendentul defunctului, in sensul precizat mai sus, poate, invocadispoziţiile art.1090
NCC în următoarele cazuri: - Dacă defunctul a făcut în favoarea soţului supravieţuitor
donaţii în timpulultimei căsătorii sau chiar anterior căsătoriei, dacă se dovedeşte că perspectiva
acesteicăsătorii a fost cauza impulsivă şi determinantă a libertatii. În toate cazurile, trebuie să
fievorba de donaţii care nu sunt supuse raportului; dacă donaţia este supusă raportului,urmează să
fie readusă, în natură sau prin echivalent, la moştenire şi deci reprezintă doarun avans asupra

138
Vezi, de exemplu, Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 10541/1955 şi nr. 1238/1955, în C.D., 1955. vol. I, p.183-189;
idem, dec. nr. 25/1958, î, J.N., nr. 4, 1958, p. 127-129; idem, dec. nr. 472/1964, în C.D., 1964, p.127-129; idem, dec.
nr. 1485/1966, în C.D., 1966, p. 158-162; idem, dec. nr. 15/1972, în C.D., 1972, p.175-177; idem, dec. nr. 1615/1972,
în R.R.D., nr. 4, 1973, p. 175-176; Trib. Jud. Timiş, dec. civ. nr.1577/1976, în R.R.D. nr. 5, 1977, p. 68-69; Trib.
Suprem, s .civ, dec. nr. 1414/1977, în C.D., 1977, p. 84;idem, dec. nr. 2143/1984, în C.D. 1984, p. 89-91; idem, dec.
nr. 613/1988, în R.R.D., nr. 3, 1988, p. 66-67.
139
De lege ferenda, dacă propunerea de modificare a rezervei succesorale (de jumătate din moştenire pentrutoţi
moştenitorii rezervatari) va fi adoptată, instituţia cotităţii disponibile speciale se va impune cunecesitate,
pentru că cotitatea disponibilă ordinară (1/2 din moştenire) de care ar putea beneficia soţul dinultima căsătorie (pe
lăngă rezerva succesorală proprie) ar fi prea mare în lipsa unei limite speciale.
140
Francisc Deak-Tratat de drept succesoral, op. cit. pag.321.
54
moştenirii141.- Dacă prin testamentul lăsat, defunctul a făcut în favoarea soţului
supravieţuitorlegate, chiar dacă data testamentului este anterioară încheierii ultimei căsătorii,
deoarecese poate presupune menţinerea dispoziţiilor testamentare favorabile sub influenţa
soţuluidin această căsătorie. Dacă textul s-ar aplica numai în cazul testamentului cu
datăulterioară încheierii căsătoriei, testatorul ar putea paraliza aplicarea art.939 C.civ. printr-un
testament olograf antedatat.- Dacă prin testamentul lăsat, defunctul a prevăzut exheredarea directă
(expresă)şi parţială (nominală) a descendenţilor în cauză, iar de această exheredare urmează
săbeneficieze soţul din ultima căsătorie. După cum am văzut142, în această ipoteză
soţulsupravieţuitor culege cotitatea disponibilă nu ca legatar, ci în calitate de moştenitor legal.Dar
această exheredare va produce efecte numai în limita cotităţii disponibile, şi anume,în limita
cotităţii disponibile speciale dacă sunt îndeplinite condiţiile art.1090 NCC, deşinu este vorba de
un legat sau de o donaţie (motiv pentru care am menţionat distinctaceastă ipoteză).
7.4. Corelaţia dintre dispozitiile art.1090 NCC. şi cele ale Legii nr. 319/1944.Înainte de adoptarea
Legii nr.319/1944, aplicarea dispoziţiilor din Codul civil erao problemă relativ simplă; soţul
supravieţuitor nu era moştenitor legal, dar putea figratificat în limitele cotităţii disponibile ca
orice altă persoană, însă în concurs cudescendenţii defunctului dintr-o căsătorie anterioară
numai în limitele cotităţii disponibilespeciale.
Această din urmă cotitate se calcula în felul următor: la numărul copiilordefunctului (inclusiv cei
din ultima căsătorie) care veneau efectiv la moştenire, se adăugao unitate (soţul supravieţuitor),
iar moştenirea (incluzând şi donaţiile) se împărţea lanumărul obţinut, rezultatul fiind cotitatea
disponibilă specială de care putea beneficiasoţul supravieţuitor (sub formă de donaţii şi/sau legate),
cu respectarea celor două limite;să nu fie mai mare decât partea copilului care a luat mai puţin143
(limită variabilă) şi să nudepăşească 1/4 din moştenire (limită fixă, maximă). În măsura în care
rezultatul era maimare decât limita cotităţii disponibile speciale, diferenţa se atribuia
copiilor, dacădefunctul nu a dispus de această diferenţă până în limita cotităţii disponibile
ordinare înfavoarea unui terţ144. De exemplu, dacă defunctul avea un copil din prima căsătorie
şialtul din ultima, moştenirea se împărţea la 3, dar soţul supravieţuitor putea lua numai 1/4cu titlu
de cotitate disponibilă specială, copiii beneficiind de restul moştenirii (3/4), dacădefunctul nu a
dispus în favoarea unui terţ de 1/12 din moştenire (diferenţa dintrecotitatea disponibilă
ordinară şi cotitatea disponibilă specială, deci 1/3 minus 1/4), caz încare copiii luau numai rezerva

141
Vezi M. Eliescu, op. cit., p. 342 şi infra nr. 229 şi urm.
142
Supra nr. 175.1
143
Legea vizează ipoteza în care, datorită donaţiilor primite de la defunct cu scutire de raport sau datoritădispoziţiilor
testamentare (legate sau exheredări directe), unii dintre descendenţi primesc mai mult dinmoştenire decât alţii. Întrucât
cotitatea disponibilă specială nu poate depăşi partea copilului care a luat maipuţin, ea se raportează la această parte,
reprezentată de regulă de cota de rezervă a copilului în cauză.
144
Vezi C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., p. 699-701.
55
lor de 2/3. După adoptarea Legii nr.319/1944, s-a pus problema dacă art.1090 NCC a mairămas
în vigoare. Concluzia unanimă este că dispoziţia a rămas în vigoare, nefiindabrogată expres,
dar nici implicit, raţiunea pentru care a fost instituită cotitateadisponibilă specială
subzistând şi în prezent.Nu există controverse nici în privinţa corelaţiei dintre cotitatea
disponibilăspecială şi cotitatea disponibilă ordinară. Cele două cotităţi nu se cumulează, cea
specialăimputăndu-se asupra cotităţii disponibile ordinare (deducându-se din aceasta).
Prinurmare, dacă defunctul a făcut liberalităţi în favoarea soţului din ultima căsătorie (în1imita
cotităţii disponibile speciale) putea face liberalităţi şi în favoarea terţilor (printrecare şi fostul
soţ dintr-o căsătorie anterioară)145, dar numai până la limita cotităţiidisponibile ordinare
(deci pentru diferenţa dintre cotitatea disponibilă ordinară - mai mare- şi cotitatea disponibilă
specială - mai mică), astfel încât rezerva copiilor să nu fieîncălcată.În schimb, controversată este
problema corelării dispoziţiilor art.1090 NCC. cudrepturile succesorale prevăzute în favoarea
soţului supravieţuitor de Legea nr.319/1944.Este evident că, în lumina acestei legi, drepturile
soţului supravieţuitor care concureazăcu deseendenţii defunctului dintr-o căsătorie anterioară nu
mai pot fi limitate exclusiv lacotitatea disponibilă specială prevăzută de art.1090 NCC, ci trebuie
să fie stabilite ţinăndseama şi de noua calitate a soţului supravieţuitor de moştenitor legal
rezervatar. Chiardacă, în principiu, şi această ideie este unanim admisă, în concret există o mare
varietatede soluţii privind determinarea cuantumului cotităţii disponibile speciale şi a
celeiordinare şi în privinţa atribuirii diferenţei dintre cele două cotităţi disponibile.Fără a intra
în analiza variatelor soluţilror propuse şi aplicate în practicajudecătorească146, prezentăm
în continuare soluţia pe care o socotim corectă147.
7.5. Determinarea cuantumului cotităţii disponibile speciale şi a cotitaţiiordinare. Regimul
juridic al diferenţelor dintre cele două cotităti disponibile.Corelarea dispoziţiilor art. 1090
NCC, cu dispoziţiile Legii nr. 319/1944,presupune următoarele operaţii:a) În toate cazurile
în care defunctul a făcut liberalităţi (inclusiv ipoteza în care aprevăzut exheredări directe) prima

145
În literatura de specialitate s-a pus problema cuantumului cotităţii disponibile speciale în cazul în caredefunctul a
fost căsătorit de mai multe ori (mai mult de două ori), ajungându-se la concluzia că toţi foştiisoţi, precum şi soţul
supravieţuitor, împreună nu vor putea fi gratificaţi decât în limitele cotităţii disponibilespeciale (M. Eliescu, op. cit.,
p. 42-43; E. Safta-Romano, op. cit., p. 319. Pentru dreptul francez, în acestsens vezi Mazeaud, op. cit., p. 720, nr.
896). După părerea noastră, Codul nostru civil vizează numailiberalităţile făcute soţului supravieţuitor („soţul din
urmă”, iar nu „a son nouvel poux”, art.1098 C.civ.fr.),astfel încât soţii anteriori intră în categoria terţilor faţă de care
este operantă doar cotitatea disponibilăordinată. Având în vedere justificarea instituţiei (vezi supra nr. 211),
formularea din art.939 este maicorespunzătoare, deoarece influenţa exercitată de soţii anteriori putea fi anihilată prin
revocarea donaţiei(art.937 alin.1 C.civ.) sau a dispoziţiei testamentare (art.802 C.civ.) până în ultima clipă a vieţii
autoruluiliberalităţilor.
146
Pentru o sinteză a acestor soluţii şi critica lor, vezi E. Boroi. G. Boroi, loc. cit., p. 26- 29; D. Chirică, op.cit., p.
167-172.
147
Vezi în acest sens, E.Boroă, G.Boroi, op.cit., p.29-32; R.Popescu, op.cit., p.67-69. Vezi şi D.Chirică, op.cit., p.170-
172. Precizăm însă. că autorul calculează neclar cotitatea disponibilă specială (1/4 x 7/8 = 7/32), în loc de 1/4 din
moştenire cum prevede art.939 C.civ., iar în privinţa regimului juridic al diferenţei dintre cele două cotităti disponibile
are altă părere (vezi infra nr.urm. lit.b).
56
operaţiune este stabilirea cotităţii disponibile ordinare,şi indirect a rezervei moştenitorilor
rezervatari. Prin urmare, în problema analizată,urmează să se stabilească rezerva soţului
supravieţuitor care este de 1/8 şi - după cum amvăzut148 - se impută asupra întregii moşteniri
(„averea” defunctului soţ, art.1-2 din Legea nr.319/1944), iar rezerva copiilor (de 1/2, 2/3 sau 3/4)
se calculează asupra restuluimoştenirii (7/8). Presupunând, de exemplu, că soţul din ultima
căsătorie a defunctului este instituitlegatar universal şi concurează cu un copil din prima căsătorie,
rezerva copilului va fi de7/16 (1/2 din 7/8). Totalul rezervei va fi de 1/8 + 7/16 = 9/16, iar cotitatea
disponibilăordinară restul moştenirii, adică 7/16.Prin urmare, soţul supravieţuitor din ultima
căsătorie a defunctului, dacă vine înconcurs cu unul sau mai mulţi copii dintr-o căsătorie anterioară
a defunctului (ori dinafara căsătoriei), nu poate fi gratificat de către soţul său cu o valoare în
limitele cotităţiidisponibile obişnuite, ci numai în limitele unei cotităţi disponibile speciale, care -
fără aputea depăşi un sfert din moştenire - nu poate fi mai mare decât partea de moştenire acopilului
care a luat cel mai puţin. Sunt ocrotiţi astfel atât copiii din căsătoria anterioară adefunctului, cât şi
cei din căsătoria actuală, care vor profita deopotrivă de partea dincotitatea disponibilă ordinară
care ar depăşi cotitatea disponibilă specială149. În ce priveştechemarea lor la moştenire (şi,
implicit, dreptul la rezerva specială), se aplicăreglementările de drept comun. Vor
beneficia, deci, copiii născuţi, dar şi cei doarconcepuţi la data deschiderii succesiunii; copiii
din afara căsătoriei aflaţi în aceste situaţiivor beneficia, indiferent de data când li s-a stabilit legal
filiaţia (această stabilire operândretroactiv, de la data naşterii şi chiar de la data concepţiei); copiii
adoptaţi numai de soţuldefunct vor beneficia indiferent dacă au fost înfiaţi cu efecte restrânse ori
cu efectedepline de filiaţie firească; vor beneficia nu numai adică descendenţii de gradul I, ci
şinepoţii, strănepoţii, etc., îndreptăţiţi la moştenire (şi implicit la rezerva specială)
prinreprezentare, etc. Nu vor putea beneficia însă de această rezervă specială copiii nedemnisau
renunţători. Pe de altă parte, trebuie precizat că sunt limitate la această cotitatedisponibilă
specială nu numai donaţiile, dar şi legatele testamentare pe care soţulrecăsătorit le-ar
face noului său soţ în considerarea acestei calităţi, adică atât donaţiile şilegatele făcute în timpul
căsătoriei, cât donaţiile făcute anterior, dar în vedereacăsătoriei150.Calculul cotităţii
disponibile speciale a soţului, în concurs cu copii dintr-ocăsătorie anterioară, se face
împărţind valoarea moştenirii la o cifră reprezentând numărulcopiilor (care vin la moştenire), plus
1 (soţul), iar dacă rezultatul depăşeşte un sfert dinmoştenire, cotitatea disponibilă de care poate
beneficia (prin donaţii sau legate), soţulactual se reduce la suma ce reprezintă acest sfert, diferenţa

148
Supra nr.210.
149
E vorba, fireşte, atât de copiii din căsătorie, cât şi de cei din afara căsătoriei ori din înfiere, dar numai decei care
vin efectiv la moştenire, adică nu sunt nedemni sau renunţători.
150
Pentru explicaţii mai detaliate, a se vedea M. Eliecu, op.cit., p. 340-342.
57
profitând copii lor151.Liberalităţile (donaţii sau legate) care depăşesc această cotitate disponibilă
suntsupuse reducţiunii152. Donaţiile deghizate şi cele făcute prin persoană interpusă sunt însănule,
în temeiul dispoziţiilor art. 1033 NCC, care instituie o prezumţie legală (relativă) deinterpunere de
persoane pentru donaţiile făcute unei rude ale soţului donatar „la a căreimoştenire acesta ar avea
vocaţie în momentul donaţiei care nu a rezultat din căsătoria cudonatorul”. Liberalităţile făcute de
defunct unor terţe persoane nu pot depăşi, împreună culiberalităţile făcute soţului supravieţuitor,
cotitatea disponibilă ordinară. Deci, cotitateadisponibilă specială a soţului supravieţuitor se impută
asupra cotităţii disponibile ordinareşi nu asupra rezervei copiilor, care nu poate fi ştirbită.Tot
asupra cotităţii disponibile ordinare se impută partea succesorală legală asoţului supravieţuitor
(moştenitor rezervatar), în sensul că el poate cumula partea salegală de moştenire (rezerva sa) cu
libertăţile făcute lui în limita cotităţii disponibilespecial, cu condiţia ca, împreună, acestea (cota
legală plus libertăţile) să nu depăşeascăcotitatea disponibilă ordinară, adică să nu ştirbească
rezerva copiilor.Potrivit dreptului comun, defunctul putea să dispună de cotitatea
disponibilăordinară fie în favoarea copiilor, fie în favoarea soţultii supravieţuitor sau a oricărei
altepersoane, cu singura excepţie a soţului din ultima căsătorie dacă acesta concurează cu uncopil
dintr-o căsătorie anterioară. În acest caz, urmează a se stabili cotitatea disponibilăspecială de
care poate beneficia soţul supravieţuitor şi care nu poate depăşi parteacopilului care a luat
mai puţin, maximum 1/4 din moştenire . Deci, pe lângă rezerva sa, de1/8 din moştenire, el mai
poate beneficia de cotitatea disponibilă specială de maximum1/4 (total 3/8), bineinţeles, fără a
aduce atingere rezervei copiilor153.b) Se pune întrebarea, ce se întâmplă în cazul în care
cotitatea disponibilăspecială este mai mică decât cotitatea disponibilă ordinară? Astfel, în
exemplul dat (unsingur copil din prima căsătorie a defunctului), cotitatea disponibilă ordinară este
de 7/16,deci mai mare decât cotitatea disponibilă specială, de maximum 1/4 (=4/16), diferenţaîntre
cele două cotităţi fiind de 3/16 din moştenire. Care va fi regimul juridic al acesteidiferenţe? Se
admite unanim că defunctul putea dispune de această diferenţă în favoareaoricui, cu excepţia
soţului din ultima căsătorie. Aceasta înseamnă, după părerea noastră,că prin instituirea cotităţii
disponibile speciale nu s-a creat o rezervă succesorală specială,corelativă în favoarea copiilor154.
Art.1090 NCC, spre deosebire de art.1087 limitează dreptul de dispoziţie numai în favoarea soţului
din ultima căsătorie a defunctului. Or,limitarea liberalităţii în favoarea unei persoane nu implică
necesarmente instituirea uneirezerve succesorale (speciale) în favoarea unei altei persoane. Numai

151
Pentru semnalarea şi discutarea unor dificultăţi practice ivite în diferite situaţii speciale în legătură cucalculul
acestei cotităţi disponibile speciale, a se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 342-343.
152
A se vedea şi D. Chirică, op. cit., p. 164-174, precum şi opiniile doctrinare şi soluţiile jurisprudenţiale acolo citate.
153
De exemplu, în cazul a trei copii nu va putea beneficia decât de un total de 11/32 (nu 12/32, adică 3/8),dat fiind că
rezerva copiilor este de 21/32 (3/4 din 7/8).
154
Potrivit unei alte păreri „instituind o cotitate disponibilă specială, acest text creează o rezervă specialăcorelativă...”,
M. Eliescu, op. cit., p. 341.
58
limitarea generalăcreează indirect şi în mod necesar rezervă succesorală.Astfel fiind, dacă
defunctul nu a dispus de diferenţa dintre cotitatea disponibilăspecială (mai mică) şi cotitatea
disponibilă ordinară (mai mare), respectiv dispoziţia esteineficace în lumina art.1090 NCC, acea
parte din moştenire urmează să fie atribuită(împărţită) potrivit regulilor moştenirii legale, şi
anume, 1/4 soţului supravieţuitor, iar 3/4copiilor (art.1 din Legea nr.319/1944)155, în acest fel,
art.1090 NCC, este corelat cu dispoziţiile din Legea nr.319/1944. Astfel, în exemplul dat, soţul
supravieţuitor va maiprimi o cotă legală de 1/4 din 3/16 (diferenţa dintre cele două cotităţi
disponibile), deci întotal: 1/8 cu titlu de rezervă, 1/4 cotitate disponibilă specială şi 3/64 ca
moştenitor legalreprezentând un total de 27/64 din moştenire. Iar copilul va mai primi o cotă legală
de 3/4din diferenţa de 3/16, deci 9/64, care se adaugă rezervei succesorale de 7/16, rezultând
untotal de 37/64 din moştenire.Dacă soţul supravieţuitor concurează cu doi descendenţi ai
defunctului (cel puţinunul dintr-o căsătorie anterioară), soţul supravieţuitor va primi rezerva de
1/8, cei doicopii rezerva de 14/24 (2/3 din 7/8). Din cotitatea disponibilă ordinară de 7/24
soţulsupravieţuitor va mai primi cotitatea disponibilă specială de 1/4 (=6/24), iar diferenţa de1/24
se împarte între soţul supravieţuitor (1/4 din 1/24 = 1/96) şi cei doi copii (3/4 din1/24 = 3/96),
potrivit art.1 din Legea nr.319/1944. Deci soţul supravieţuitor va primi 1/8+ 6/24 + 1/96 = 37/96,
iar cei doi copii 14/24 + 3/96 = 59196.În cazul a trei copii cotitatea disponibilă ordinară (de 7/32),
fiind mai mică decâtlimita maximă a cotităţii disponibile speciale (de 1/4 = 8/32), se va
atribui soţuluisupravieţuitor integral, deoarece nu este nici mai mare decăt partea copilului care a
luatmai puţin (rezerva fieeăruia fiind de 7/32).În cazul a patru sau mai mulţi copii, cotitatea
disponibilă specială de care poatebeneficia soţul supravieţuitor va fi raportată la partea de copil,
aceasta fiind mai micădecât sfertul moştenirii156.
7.6. Sancţiunea depăşirii cotităţii disponibile speciale. Art.1090 NCC, nu prevede vreo sancţiune
specială pentru incălcarea limitelor încare defunctul putea face donaţii sau dispoziţii
testamentare în favoarea soţuluisupravieţuitor, care concurează cu copiii dintr-o eăsătorie
anterioară, sau din afaracăsătoriei ori din adopţie. Astfel fiind, se aplică sancţiunea prevăzută
pentru depăşireacotităţii disponibile ordinare, reducţiunea (reducerea), liberalităţilor excesive în
limitelecotităţii disponibile speciale (iar nu desfiinţarea lor), într-adevăr, regulile reducţiunii

155
Pentru practica judecătorească în acest sens vezi, de exemplu, Trib. Suprem, s. civ. dec. nr. 1615/1972
şi21431/1984, cit. supra, dar cu deosebirea că instanţa supremă impută rezerva soţului supravieţuitor nuasupra
„averii” defunctului (potrivit art.1 şi 2 din Legea nr.319/1944), ci asupra cotităţii ce rămâne dupăstabilirea rezervei
copiilor. Pentru o părere în sensul că diferenţa (dacă defunctul nu a dispus prinliberalităţi în favoarea
altor persoane) „se cuvine în întregime copilului defunctului, cu titlu de rezervăspecială, nefiind supusă împărţelii
între soţul supravieţuitor şi descendenţii defunctului conform regulilormoştenirii legale”, vezi D. Chirică, op. cit., p.
172. Împărtăşind această soluţie, de lege ferenda, menţionămcă ea a fost aplicată înainte de adopţiunea Legii
nr.319/1944 (vezi, de exemplu, C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., p.700), numai că atunci
soluţia s-a impus datorită faptului că soţulsupravieţuitor nu era moştenitor legal, deci în această calitate nu putea
concura cu descendenţii defunctului,ei fiind singurii moştenitori cu vocaţie legală utilă.
156
Pentru amănunte vezi E. Boroi, G. Boroi, loc. cit., p. 31-32
59
suntaplicabile în toate cazurile în care liberalităţile „vor trece peste partea
disponibilă”,indiferent dacă partea disponibilă este ordinară sau specială.Întrucat regulile
reducţiunii (inclusiv calculul părţii disponibile) urmează să fieanalizate în continuare157, aici
urmează să facem numai unele precizări vizând cotitateadisponibilă specială.a) Reducţiunea
întemeiată pe art.1091 NCC, poate fi invocată numai de cătrecopilul defunctului cu filiaţie
anterioară ultimei căsătorii şi numai dacă el saudescendenţii lui pot şi vor să vină la
moştenire (nu sunt nedeinni sau renunţători). Cutoate că reducţiunea profită indirect şi copiilor din
ultima căsătorie a defunctului căci încadrul moştenirii legale ei au drepturi egale -ea poate
fi cerută numai de cătredescendenţii in favoarea cărora a fost instituită cotitatea disponibilă
specială prin art.1091NCC. Nici o altă persoană nu poate exercita dreptul la reducţiune în temeiul
acestuitext158. b) Dacă alături de soţul supravietuitor, defunctul a făcut liberalităţi şi în
favoareaunei altei persoane, la reducţiune urmează să fie avute în vedere ambele
cotităţidisponibile; liberalităţile făcute soţului din ultima căsătorie să nu depăşească
cotitateadisponibilă specială, iar ambele categorii de liberalităţi, împreună, să nu aducă
atingererezervei succesorale a descendenţilor.În caz de depăşire, se va ţine seama de
ordinea reducţiunii liberalităţilorexcesive159. Astfel, dacă toate liberalităţile sunt legate sau toate
sunt donaţii cu aceeaşidată, toate se reduc simultan şi proporţional cu valoarea lor. În
schimb, dacă suntliberalităţi succesive se reduc în ordinea prevăzufă de lege. De exemplu, dacă
donaţiafăcută cu scutire de raport soţului supravieţuitor se înscrie în limitele cotităţii
disponibilespeciale, ea nu se va reduce, în schimb legatul făcut în favoarea terţului se va reduce
pânăla limita cotităţii disponibile ordinare şi invers, dacă donaţia făcută terţului a epuizatîntreaga
cotitate disponibilă ordinară, legatul făcut soţului supravieţuitor nu se vaexecuta160 (nici
nu se mai pune problema cotităţii disponibile speciale).c) Sancţiunea reducţiunii se aplică in toate
cazurile în care liberalităţile făcute dedefunct în favoarea soţului din ultima căsătorie depăşesc
limitele legii. Legea precizeazăexpres că aceste limite nu pot fi depăşite nici prin „donaţii”
indirecte, înfăptuite pe caleaunor acte juridice diferite de contractul de donaţie, (renunţarea la un
drept, remiterea dedatorie, stipulaţie în favoarea soţului făcută din bunurile proprii ale
defunctului)161.Există totuşi o excepţie: în ipoteza în care liberalitatea în favoarea soţului dinultima
căsătorie este făcută într-o formă simulată (donaţie deghizată sau liberalitate -donaţie ori legat -
făcute prin interpunere de persoane)162, sancţiunea va fi nu reducţiunealiberalităţii până la limita

157
Vezi infra nr. 217 şi urm.
158
Vezi şi C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu. Al. Băicoianu, op. cit., p. 702, nr. 1033; M. Eliescu, op. cit.,p.344; D.
Chirică, op. cit., p. 173-174. Soluţia este logică, deşi controversată. Vezi Mazeaud, op. cit., p.721, nr.897
159
Vezi infra nr. 225.
160
M. Eliescu, op. cit., p. 343-344.
161
Fr. Deak, op. cit., p. 114-115.
162
Vezi pentru donaţii simulate Fr. Deak, op. cit., p. 110-113.
60
cotităţii disponibile speciale, ci nulitatea absolută şi totală aliberalitatii , chiar dacă valoarea ei se
încadrează în limitele prevăzute de lege, deoareceaceastă nulitate sancţionează nu numai şi nu atât
depăşirea cotităţii disponibile speciale,ci intenţia de fraudare a drepturilor descendenţilor
defunctului, frauda fiind prezumatăabsolut de lege163.Acţiunea în constatarea nulităţii poate
fi intentată de orice descendent aldefunctului care vine la moştenire, întrucat acţionează în
nume propriu (nu ca succesor aldefunctului), deci în calitate de terţ faţă de actul simulat,
reclamantul va putea dovedicaracterul deghizat al donaţiei sau interpunerea de persoană prin orice
mijloc de probă. Dovada interpunerii de persoană fiind anevoioasă, legea prezumă că
sunt persoaneinterpuse, copii scopului supravieţuitor dintr-o altă căsătorie (sau din afara
căsătoriei oriadoptat numai de acesta) şi acele rude ale lui (rude în linie directă şi pană la gradul
IVinclusiv pe linie colaterală) faţă de care, în ipoteza morţii lor în momentul
faceriiliberalităţii, el ar fi avut vocaţie succesorală legală concretă, utilă164. Secţiunea a III-a -
Determinarea (calculul) masei succesorale, a rezervei şi acotităţii disponibile.1.Precizări
prealabile. După ce am analizat dispoziţiile privind cuantumul rezervei succesorale şi alcotităţii
disponibile ordinare şi speciale, urrnează să vedem cum se stabileşte în concret, în raport de fiecare
moştenire în parte, masa succesorală, numită masa de calcul, la carese raportează fracţiunile
reprezentând rezerva, respectiv cotitatea disponibilă165.Masa succesorală avută în vedere în acest
scop nu este cea lăsată efectiv dedefunct; trebuie avute în vedere şi donaţiile făcute de el în timpul
vieţii, căci rezerva îiocroteşte pe moştenitorii rezervatari nu numai împotriva dispoziţiilor
testamentare (legateşi exhereclări) dar şi împotriva liberalităţilor făcute prin acte între vii (donaţii).
Înseamnăcă stabilirea masei de calcul presupune reconstituirea patrimoniului defunctului,
princalcul pe hârtie, pentru a stabili valoarea pe care ar fi avut-o nemicşorat prin donaţii. Înraport
de această masă de calcul - denumită sugestiv şi „moştenire închipuită”166 se vaputea constata dacă
prin Iiberalităţile făcute a fost atinsă rezerva moştenitorilor şi deciurmează să se procedeze la
reducţiunea liberalităţilor excesive. Prin urmare, stabilireamasei de calcul este o operaţiune
prealabilă reducţiunii liberalităţilor excesive.Pentru stabilirea masei de calcul, se are în vedere trei
elemente, respectiv treioperaţiuni care se efectuează succesiv:a) stabilirea valorii bunurilor
existente în patrimoniul succesoral la datadeschiderii moştenirii;b) scăderea pasivului
succesoral din activul brut al moştenirii pentru a obţineactivul net;c) reunirea fictivă (pentru calcul)

163
M. Eliescu, op. cit., p. 344.
164
Vezi şi Fr. Deak, op.cit.p.109-110
165
Fr. Deak, op. cit., p. 229-230.
166
M.Eliescu,op.cit.p352.Precizăm că, dacă există soţ supravieţuitor-indiferent că moşteneşte sau nu (estenedemn,
renunţător) -reconstituirea patrimoniului defunctului prin calculul pe hârtie trebuie să fie precedatăde lichidarea
comunităţii de bunuri ale soţilor, pentru a determina partea cuvenită soţului defunct dinaceastă comunitate şi care intră
în masa succesorală, respectiv partea aparţinând soţului supravieţuitor încalitatea sa de codevălmaş şi care nu formează
obiect de mioştenire.
61
la activul net a valorii donaţiilor făcute în timpulvieţii de către cel care lasă moştenirea, în urrna
acestor operaţiuni se va putea stabilinecesitatea reducţiunii liberalităţilor dacă se dovedesc a fi
excesive, depăşind limitelecotitătii disponibile .În legătură cu donaţiile făcute de de cujus
urmează să analizăm şi institutiaraportului donaţilor cu incidenţă în materie, pentru ca apoi să
putem stabili regulileimputaţiei liberalităţilor asupra cotităţii disponibile şi în anumite cazuri,
asupra rezerveibeneficiarului liberalităţii.
2. Stabilirea activului brut al moştenirii - presupune identificarea tuturorbunurilor cu
valoare patrimonială ce aparţin defunctului la data deschiderii moştenirii;drepturi reale, de creanţă
(inclusiv creanţele împotriva moştenitorilor) sau de creaţieintelectuală. Se au în vedere şi bunurile
de care defunctul a dispus prin testament, eleaflându-se în patrimoniul succesoral.Nu vor fi
cuprinse printre bunurile existente, cele lipsite de valoare patrimonială(cum ar fi hârtiile de familie,
portretele, diplomele etc.167 sau care nu pot fi valorificate(creanţă al cărei debitor este de
insolvabilitate notorie). Evident, nu sunt bunuri„existente” nici drepturile care s-au stins la
moartea titularului întrucat aveau caracterviager (uzufruct, creanţă de intretinere, rentă viageră,
dreptul la pensie etc.), sau din altecauze (de exemplu, moartea celui care lasă moştenirea a operat
ca o conditie rezolutorie -cum ar fi reîntoarcerea convenţională a bunurilor dăruite pentru
cazul predecesului donatarului, sau ca un termen incert extinctiv). Tot astfel, nu sunt avute în
vedere -neexistând la data deschiderii moştenirii fructele civile şi naturale ajunse la scadenţă
saupercepute după această dată ori adăugirile sau îmbunătătirile aduse bunurilor
dinmoştenire după deschiderea ei168. Nici indemnizaţia de asigurare (suma
asigurată),datorată (plătită), de asigurător terţului beneficiar al asigurării de persoane (pentru caz
demoarte a celui care lasă moştenirea) nu face parte din patrimoniul succesoral, fiindformată
în patrimoniul asigurătorului, iar nu al asiguratului (defunctului). Pentrustabilirea masei
de calcul, în cazul asigurării de deces în favoarea unui terţ beneficiar, sepoate admite, cel mult,
reunirea la activ a valorii primelor de asigurare plătite dinpatrimoniul defunctului. Dacă
nu a fost desemnat un terţ beneficiar şi indemnizaţia seplăteşte moştenitorilor169, dreptul la
indemnizaţie va face parte din patrimoniul succesoralca şi indemnizaţiile de asigurare datorate sau
plătite de societăţi de asigurare în temeiulaltor contracte de asigurare (decat asigurarea în caz de
deces)170 .Pentru stabilirea activului brut al moştenirii, după identificarea

167
Potrivit Legii nr.29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României( modificată prin OG nr.70/2000 :
Brevetele şi însemnele decoraţiilor rămân, după deces, în posesia moştenitorilor legali, dar fărădrept de a le purta sau
de a face uz, în orice fel, de prerogativele conferite de acestea”(art.74). „În cazulconferirii unei declaraţii post-mortem
brevetul şi însemnul acesteia se predau spre păstrare moştenitorilorlegali” (art.75).
168
Adăugirile şi îmunătăţirile urmează să facă obiect de desocotire între moştenitori, în măsura în care nu cad în
lotul celui ce le-a făcut. TS, s. Civ.dec.nr.1593/1079, în RRD nr..1, 1980, p.65 ; vezi
şiidem,dec.nr.1272/1977, în RPD NR. 7, 1978, P.49.
169
Art. 32 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările şi reasigurările în România.
170
Pentru amănunte vezi şi Fr. Deak, op. cit.,cap.XIII nr.40, I şi nr.42,p.533-536.
62
bunurilordefunctului, ele urmează să fie evaluate, pentru că rezerva succesorală şi
cotitateadisponibilă se stabilesc valoric, iar nu indi-vidualizat pe bunuri. Evaluarea se face
înfuncţie de valoarea bunurilor din momentul deschiderii moştenirii pentru că dreptul larezervă se
naşte în acest moment, în raport de care se poate aprecia eventuala depăşire acotităţii disponibile
prin liberalităţile făcute de defunct.În ceea ce priveşte dreptul de creaţie intelectuală, a cărui
valoare patrimonialăviitoare, nu poate fi apreciată în momentul deschiderii moştenirii,
(de exemplu,reproducerea operei literare şi cuantumul remuneraţiilor), s-a propus:- atribuirea
cotei de rezervă din dreptul de creaţie intelectuală moştenitoruluirezervatar, iar legatarului
cotitatea disponibilă;- urmând ca legatarul să mai preia din indemnizaţia cuvenită
moştenitoruluirezervatar suma corespunzătoare cotităţii disponibile din celelalte bunuri ale
moştenirii171 De acord cu prima parte a tezei, precizăm că legatarul are dreptul să beneficieze şidin
celelalte bunuri ale moştenirii de partea corespunzătoare cotităţii disponibile, fără aaştepta
remuneratiile viitoare rezultand din dreptul de creaţie intelectuală, dacă ceiinteresaţi nu
s-au inţeles altfel172. A doua parte a tezei poate primi aplicare dacă dreptul decreaţie intelectuală
formează obiectul unui legat cu titlu particular.3. Stabilirea activului net prin scăderea pasivului
succesoral din activulbrut. După determinarea şi evaluarea bunurilor din patrimoniul
succesoral173, seidentifică şi se scad din activul brut, obligaţiăle defunctului şi
cheltuielile deînmorrnăntare174, sau cele de conservare şi administrare a patrimoniului
succesoral,(pentru efectuarea inventarului, punerea peceţilor, evaluarea bunurilor etc.), făcute
îninteresul comun al moştenitorilor (nu şi datoriile lor personale, cum ar fi taxele
succesorale, onorariile etc.). Pasivul urmează să fie scâzut, deoarece
drepturilemoştenitorilor rezervatari şi ale legatarălor nu pot fi satisfăcute decât după
satisfacereacreditorilor.În acest sens, se au în vedere şi se scad din activul brut
toate obligaţiiledefunctului (inclusiv datoriile faţă de moştenitori), existente în patrimoniul
succesoral ladata deschiderii moştenirii. Evident, nu reprezintă pasiv succesoral obligaţiile stinse
prinmoartea celui care lasă moştenirea, cum sunt obligaţiile legate de o calitate personală
adefunctului, (de exemplu, întreţinerea datorată în calitate de rudă sau de soţ), sau care aufost
contractate intuitu personae (ca antreprenor, mandatar etc.). Nici obligaţiile civileimperfecte
(naturale), de exemplu, datorii stinse prin prescripţie, nu se scad, nefiindsancţionate
(valorificabile) prin acţiune în justifie. În schimb, datoriile aleatorii (deexemplu, renta

171
Vezi O.Căpăţănă, În legătură cu aplicarea noi legiferări a dreptului de autor, în RPR, în LP nr.6,1958,p.46. Vezi
M.Eliescu,op. cit. p.353-354. Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.
172
Art.81- 82 din Legea nr. 36/1995.
173
Dacă masa succesorală nu este determinată, instanţa trebuie să anuleze în întregime certificatul de moştenitor, TS,
s.civ.,dec.nr.266/1963, în CD, 1963.p. 135.
174
Vezi TS, s.civ.dec.nr.1272/1977,cit.supra
63
viageră sau obligaţia de întreţinere asumată de defunct în schimbuldobăndirii unui imobil,
şi care nu se stinge la moartea lui), urmează, să fie scăzute dinactivul patrimonial. Evaluarea
acestor datorii este foarte dificilă şi se apelează la metodepracticate de societăţi de asigurare175.
În lipsă de altă reglementare, nu excludemposibilitatea evaluării potrivit regulilor admise
în legislaţia financiară, şi anume, valoarearentei sau a întreţinerii pe 10 ani (art.5 alin.1 din
Ordonanţa Guvernului nr.12/1998privind taxele de timbru pentru activitatea notarială).4. Reunirea
fictivă (pentru calcul) a valorii donaţiilor făcute de cel ce lasămoştenirea. Rezerva succesorală îi
apără pe moştenitorii rezervatari nu numai împotrivadispoziţiilor testamentare, dar şi
împotriva liberalităţilor excesive făcute în timpul vieţii.Astfel fiind, pentru calculul rezervei şi al
cotităţii disponibile, la activul net trebuie să seadauge valoarea bunurilor donate de defunct în
timput vieţii176.4.1. Reunire fictivă. Subliniem că această adăugare, reunire, nu este efectivă, ci pur
fictivă, doar pentrucalcul („se adaugă prin calcul”), pentru a se vedea dacă liberalităţile inter vivos
(şi mortiscausa) se încadrează ori nu în limitele cotităţii disponibile. Numai dacă această cotă afost
depăşită se va pune problema readucerii, în natură sau prin echivalent, la masasuceesorală a
bunurilor dăruite. Dar calcului rezervei şi al cotităţii disponibile este numaio operaţiune prealabilă
reducţiunii liberalităţilor excesive, un calcul pe hârtie177.Sunt supuse reunirii fictive toate donaţiile
făcute de defunct, indiferent de formade realizare (act autentic, dar manual, donaţii simulate sau
indirecte) şi indiferent depersoana donatarului (moştenitor sau terţ). Deoarece dispoziţiile
legale prin care seasigură rezerva suceesorală au caracter imperativ (de ordine publică), donaţiile
nu pot fiexceptate de la reunirea fictivă prin voinţa donatorului. Chiar dacă donaţia este scutită
deraport178, valoarea ei se adaugă la masa de calcul a rezervei. În cazul donaţiilor cu sarcini,la
reunirea fictivă se va ţine seama de valoarea rezultată din diferenţa dintre valoareabunului donat
şi valoarea sarcinii179. Dacă însă sarcina stipulată în favoarea unui tert (nu a donatarului),
reprezintă o donaţie indirectă, grefată pe o donaţie direct180, se va adăugaprin calcul şi valoarea
donaţiei indirecte.Donaţia remuneratorie se va lua în calcul numai dacă şi numai în măsura în
caredepăşeşte valoarea serviciilor prestate, constituind o veritabilă liberatitate.4.2. Gratuităţi
nesupuse reunirii. Nu sunt supuse reunirii fictive acele gratuităţi care sunt făcute în îndeplinirea
unorîndatoriri sociale şi care nu reprezintă liberalităţi ori - chiar dacă sunt catificate donaţii -nu
sunt supuse regimului liberalităţilor, fiind exceptate de lege şi de la raportul donaţiilor(deşi
donatorul nu a prevăzut scutirea de raport). Astfel:- cheltuielile de hrană, întreţinere şi

175
Vezi M.Eliescu,op.cit.,p.355.
176
Fr. Deak, op. cit., p. 332-333.
177
Ibidem, p. 333.
178
Pentru raportul donaţiilor vezi Fr.Deak-Tratat de drept succesoral,op. cit.p.333.
179
Vezi D.Chirică,op.cit.,p.178.
180
Vezi Fr.Deak,op. cit.p.116-117 nr.30.
64
învăţătură181, chiar dacă defunctul nu aveaobligaţia legală de întreţinere faţă de cel în cauză, (de
exemplu, rudă mai îndepărtată îngrad); numai în materia raportului, aceste cheltuieli se
limitează la cele făcutedescendenţilor şi soţului, fiindcă numai ei sunt obligaţi la raport;-
darurile obişnuite (făcute la aniversări, botezuri etc.), inclusiv donaţiileremuneratorii şi
darurile de nuntă dacă sunt de valoare obişnuită (de exemplu, cele făcutecu ocazia căsătoriei unor
rude sau prieteni)182; - cheltuielile de nuntă.Nu este supusă reunirii fictive nici valoarea bunurilor
înstrăinate de defunct prinacte cu titlu oneros, afară numai dacă se dovedeşte că actul - aparent cu
titlu oneros -reprezintă în realitate o donaţie deghizată. Moştenitorii rezervatari pot dovedi
deghizareaprin orice mijloc de probă183, având calitatea de terţi în materie de simulaţie, pentru că
seprezintă în apărarea unui drept propriu, iar nu dobandit prin moştenire de la defunct.4.3.
Prezumţia de donaţie. Chiar şi în aceste condiţii dovada deghizării este deosebit de anevoioasă.
Pentru auşura această dovadă, legea (art.845 C.civ.) prevede în favoarea moştenitorilor
rezervatario prezumţie relativă184 , potrivit căreia instrăinarea cu titlu oneros făcută unui
succesibilîn linie dreaptă185, (rudă în linie directă descendentă sau ascendentă, inclusiv
rudeniacivilă rezultând din adopţie, care rudă, în momentul înstrăinării, ar fi avut calitatea de a-
1moşteni pe înstrăinător), reprezintă o donaţie, (socotită în cotitatea disponibilă), dacăînstrăinarea
s-a tăcut cu rezerva uzufructului sau cu sarcina unei rente viagere186, iardeghizarea nu este invocată
de un mostenitor în linie dreaptă care sa fie consimţit laîncheierea actului.În practica
judecatorească prezumţia prevăzută de art.1091 NCC, se aplică şi încazul în care înstrăinarea către
o ruda în linie directă s-a facut cu sarcina întreţinerii, (prin contract de intreţinere)187, ceea ce se
întamplă mai frecvent. Această soluţie este criticată,deoarece prezumţia are caracter excepţional,
şi ca a atare este de strictă interpretare188,(exception est strictissimae interpretationis , ibi eaden
solution esse debet). Pe aceeaşilinie de gândire s-ar putea susţine posibilitatea aplicării prezumţiei
şi în cazul înstrăinăriicu rezerva dreptului de abitaţie sau de uz , ca varietăţi ale dreptului de

181
Referirea din art.759 C.civ. la „învăţarea unui meşteşug” a fost interpretată judicios, în sensul că vizează orice
cheltuieli făcute cu pregătirea profesională na copiilor, inclusiv în şcolile de învăţământ superior. TS, s.civ.,
dec.nr.152/1978, în DC, 1978, p.119-121.
182
Pentru problematica darurilor de nuntă vezi Fr.Deak,op.cit., p.122-124 şi lucrările acolo citate.
183
TS, col. Civ., dec.nr. 1243/1958, în CD, 1958, P.88.
184
Cu privire la caracterul relativ al prezumţiei şi deci a posibilităţii dovedirii caracterului realmente onerosal
înstrăinării vezi TS, col.civ., dec. nr.1833/1960,în CD,1960,p.242-244;idem,s.civ.,dec.nr.1794/1973,
înrepertoriu...1969-1975,p.203;idem,dec.nr.1407/1983, în Repertoriu...1980-1985,p.123.
185
Când dobânditorul nu este rudă în linie directă, ci colateral (de pildă, nepot de frate), prezumţia nuoperează,
TS,s.civ.,dec. nr.1407/1983, cit.supra.
186
Dacă înstrăinarea este pură şi simplă(fără sarcina rentei sau rezerva uzufructului) prezumţia nu operează,(TS,
s.civ., dec.nr.1150/1984, în DC, 1984, P.81-82),dar dar persoana interesată poate dovedi, potrivitdreptului comun,
caracterul gratuit al înstrăinării
187
Vezi TS, col.civ.. dec.nr.1833/1960,cit. supra; idem, sec. Civ., dec.nr.2223/1980, în Repertoriu...1980-1985,
p.124. Vezi şi Maseud,op. cit.,p.738,nr.919.
188
Vezi D.Chirică,op.cit.p.180-181.
65
uzufruct.Totuşi,extinderea la alte contracte nu se admite , ”chiar daca prin natura lor prezintă
uneleelemente de asemanare cu convenţiile de rentă viageră şi uzufruct189. Deci înstrăinarea,de
exemplu , a casei, intra sub incidenţa textului daca se face cu rezerva uzufructului, nuşi dacă se
face cu rezerva dreptului de abitaţie, deşi deosebirea între cele doua ipotezeeste
nesemnificativă.Precizăm că art 1091, este aplicabil în condiţiile aratate, numai dacă actul
deînstrăinare este calificat de către părţi ca fiind cu titlu oneros190. Dacă actul este cu titlugratuit,
nu se prezumă fictivitatea sarcinilor prevăzute; simulaţia trebuie să fie dovedită.Dacă nu se
dovedeşte, se va ţine seama după cum am văzut, de valoarea rezultată dindiferenţa dintre valoarea
bunului donat şi valoarea sarcinii, dacă sarcina nu reprezintă, eaînsăşi, o donaţie indirectă, grefată
pe o donaţie directă.Benefiaciarul înstrăinării trebuie să fie un moştenitor prezumtiv, rudă în
liniedreaptă. Dacă se susţine că parţile au recurs la interpunere de persoane, ea trebuie să
fiedovedită. Prezumţia de interpunere prevăzută de art.989 NCC, în materia incapacităţii dea primi
libertăţi, nu este aplicabilă191.Prezumtia caracterului gratuit al actului, poate fi invocată
numai de cătremoştenitorii rezervatari192, cu condiţia să nu fi consimţit la înstrăinare,
recunoscândcaracterul cu titlu oneros al înstrăinării193. Alţi moştenitori (ascendenţi ordinari,
rudecolaterale, legatari) nu pot invoca prezumţia. Astfel fiind, masa de calcul va fi diferitădupă
cum este vorba de raporturile dintre moştenitorii rezervatari sau de raporturile cuceilalţi
moştenitori, care nu pot invoca prezumţia sau care nu pot dovedi caracterul gratuital actului194.4.4.
Efectele prezumţiei .Ca efect al prezumţiei de gratuitate (dacă dobânditorul nu a reuşit să
răstoarneprezumţia), valoarea bunului înstrăinat (aparent cu titlu oneros) se va adauga,
cadonaţie195 la masa de calcul în vederea stabilirii valorii efective a rezervei succesorale şia
cotităţii disponibile, urmând să fie supusă –reducţiunii potrivit regulilor în materie196,numai dacă
şi în masura în care libertăţile se dovedesc a fi excesive, aducând atingererezervei rezultând din
calcul. Dacă cotitatea disponibilă nu a fost depăşită, bunul rămâne valabil înstrăinat, nefiind supus

189
TS, s.civ., dec.nr.2217/1997, în Repertoriu...1969-1975, p.203. Vezi şi M.Eliescu,op.cit., p 360.
190
Vezi Maseud, op.cit.,p.737, nr.919. În sensul că art.845 C.civ., se referă atât la înstrăinările făcute cutitlu gratuit,
cât şi la celea făcute prin acte cu titlu oneros, vezi TS, s.civ., dec.nr.1408/1973, RRDnr.1/1974,p.159.
191
Vezi Maseud, ibidem.
192
În sensul că şi soţul supravieţuitor, ca moştenitor rezervatar, poate invoca prezumţia , vezi M.eliescu,op.cit.,
p.359.
193
Este indiferent momentul în care consimţământul a fost dat, dacă exprimă o voinţă liberă, neviciată. Înaceste
condiţii nu se poate reveni asupra consimţământului.TS. s.civ.,dec..nr.1269/1972, în Repertoriu...1969.. 1975,
p.203.
194
Pentru calculul definit al rezervei şi al cotităţii disponibile în cazul în care există moştenitori rezervatarişi alţi
moştenitori (de exemplu, un legatar universal), vezi M.Eliescu, op.cit., p359; R.Popescu, op.cit. p.73-74; D.Chirică,
op,cit., p.181-182.
195
Legea prevede adăugirea ” valuării bunului înstrăinat”(art.845 C.civ), fără a se ţine seamade renta
sauîntreţinerea eventual plătită ori de folosul realizat de defunctul uzufructuar.
196
Vezi infra nr.223 şi urm.
66
nici raportului donatiilor197, efectuarea unei donaţii subforma deghizata echivalând cu scutire de
raport.4.5. Evaluarea bunurilor. După identificarea tuturor bunurilor donate (inclusiv sub forma
deghizată) potrivitregulilor aratate, se pune problema evaluării lor în vederea reunirii lor la masa
decalcul (adăugire la activul net).4.5.1. Regula. În acestă privinţă legea prevede că evaluarea se
face în funcţie de valoarea ( decirculaţie) a bunurilor donate în raport de data deschiderii
moştenirii, dar după starea lordin momentul încheierii contractului de donaţie. Aceasta înseamnă
că evaluarea se faceca şi cum bunul nu ar fi rămas în patrimoniul defunctului până în momentul
morţii,având un preţ mai mare sau mai mic, numai în funcţie de evoluţia obiectivă a preţurilor,fără
a ţine seama de sporul (de exemplu, prin investiţii noi), sau de scăderea valorii (deexemplu,
dărâmării) datorate faptei donatarului (subdobanditorului)198. Se va ţine seamanumai de
modificările fortuite ( de exemplu, pieire fortuită) care s-ar fi produs şi dacăbunul rămânea în
patrimoniul defunctului, fapt pentru care se ia în calcul în stareaexistentă, dacă este cazul.Modul
de evaluare stabilit de lege se aplica nu numai în cazul donaţiilorimobiliare, dar şi în
cazul bunurilor mobile, donate, corporale sau incorporale199. Astfelfiind, acţiunile donate se
evalueaza în raport de cursul lor din ziua deschideriimoştenirii200, în schimb, suma de
bani donată se evidenţiaza în masa de calcul la valoareaei nominală201 (principiul nominalismului
monetar)202 chiar dacă, la data donaţiei eavalora, de exemplu, cât un autoturism, iar la deschiderea
succesiunii acea suma valoreazanumai cât o bicicletă, datorită instabilitătii economice.4.5.2.
Evaluarea dezmembrămintelor proprietaţii. Se mai pune problema, cum se face evaluarea în cazul
în care libertatea are caobiect dezmembrăminte ale proprietăţi sau dimpotrivă, nuda
proprietate (dreptul deuzufruct, uz sau abitaţie fiind rezervat)203. Problema se poate pune nu
numai în cazuldonaţiilor, dar şi în alte ipoteze, de exemplu, pentru evaluarea activului succesoral
în careexistă un imobil grevat de uzufruct în favoarea unei terte persoane (de pildă,

197
Vezi infra nr.229 şi urm.
198
Dacă donaţia va fi rezolvată ca urmare a reducţiunii, donatorul urmează să fie despăgubit ca posesor de bună-
credinţă pentru sporul de valuare al bunului, iar dacă bunul a pierit prin fapta sa culpabilă va suporta paguba sub
forma reducţiunii prin echivalent (vezi infra nr.227.2).
199
În materie de raport al donaţiilor, după cum vom vedea, evaluarea mobilelor se face după
încheiereacontractului de donaţie (art.772 C.civ.) şi numai în cazul imobilelor în funcţie de valoarea în
momentuldeschiderii moştenirii.
200
Pentru consecinţele de flagrantă nedreptate ale acestei soluţii legislative vezi C.Hamangiu, I.Rosetti-Bălănescu,
Al.Băicoianu, op.cit, p.665-666 nr.982:
201
Soluţia socotită de inegalitate şocantă. Vezi Mazeud, op.cit., p.741 nr.922.
202
Pentru nominalismul monetar vezi I.Albu, Probleme actuale privind obligaţiile civile pecuniare, în RRDnr.8,
1983, p.11-12 ; idem, Probleme actuale privind reevaluarea judiciară a creanţelor,
indexareaconvenţională a obligaţiilor pecuniare şi indexarea dobânzilor, în dreptul nr. 1 , 1994, p.4. Autorul
admitereevaluarea judiciară a creanţelor, considerând că nominalismul monetar nu este de ordine publică.
Însensul indexării vezi şi CSJ, s.civ., dec.nr.904/1992, în dreptul nr.11 din 1992, p.82; idem,
s.com.,dec.nr.21/1994, în Dreptul nr.12/1994, p.59 şi altele care, deşi pronunţate în alte materii, sunt relevante
înproblema indexării.
203
Pentru evaluarea rentei viagere sau a întreţinerii, vezi supra nr.219.
67
vânzătorulimobilului cumpărat de defunct)204.În lipsă de altă reglementare, pentru evaluarea
dezmembramintelor dreptului deproprietate se poate avea în vedere, prin analogie, legislaţia
financiară. În acest sens, prinInstrucţiunile Ministerului Finantelor , nr.1711/1960, date în
aplicarea Decretului nr. 199/1995 asupra taxelor de timbru205, uzufructul se calculeaza la
20% din valoareabunului ce face obiectul dreptului şi 15 % în ipoteza dreptului de uz sau de
abitaţie(servitutea 10 % din valoarea fondului mai valoros). Prin Ordonanţa
Guvernuluinr.12/1998, privind taxele de timbre (art. 13), în cazul drepturilor reale, altele
decâtdreptul de proprietate, se are în vedere valoarea declarată de părţi, dar nu mai puţin de 20%
din valoarea de circulaţie a imobilului .Menţionăm că, în cadrul reducţiunii libertăţilor având ca
obiect uzufructul saurenta viageră, dificultăţile de evaluare pot fi evitate prin opţiunea
moştenitorilorrezervatari în sensul transmiterii beneficiarilor dreptului de usufruct sau de renta
viagerăa proprietăţii cotităţii disponibile în loc să execute libertatea aşa cum a fost stipulate
dedefunct206. 5. Ordinea efectuării operaţiunilor necesare pentru stabilirea masei decalcul.
Conform legii, cele trei operaţiuni ar urma să se facă în următoarea ordine:stabilirea activului
brut, la care se adauga prin calcul donaţiile şi din valoarea lor reunitese scade pasivul. În
literatura de specialitate se apreciază, că această ordine aoperaţiuniilor este eronata şi
inaplicabilă în cazul în care moştenirea este insolvabilă,pasivul depăşind activul. Dacă pasivul
este acoperit de valoarea activului, ordineaoperaţiunilor este indiferentă.Dacă moştenirea
este insolvabilă, efectuarea calculelor în ordinea prevazută delege ar conduce la soluţii
inaceptabile, întrucât rezerva succesorala şi cotitatea disponibilăs-ar diminua sau chiar s-ar
desfiinţa nejustificat207, în detrimentul moştenitorilorrezervatari şi ai donatarilor, creditorii
moştenirii fiind satisfăcuţi din valoarea bunurilordonate, deşi gajul lor general are ca obiect
numai bunurile aflate în patrimonialsuccesoral, ei neavând niciun drept asupra celor înstrăinate
de defunct, fie şi cu titlugratuit, dacă nu au cerut revocarea prin acţiunea pauliană. Pentru a ilustra
cele arătate, să presupunem că defunctul a lăsat bunuri în valoarede 10 milioane lei, datorii de 12
milioane, iar în timpul vieţii a donat un bun de 3milioane lei şi are un copil cu o cota de rezervă
de ½ din moştenire (din masa de calcul).Dacă urma ordinea active brut + donaţia - datorii,
rezultatul este de 1 milion,înseamnă că rezerva succesorală şi cotitatea disponibilă vor fi de câte

204
Fr. Deak, op. cit., p. 337.
205
Instrucţiunile MF nr.1711/1960 nu au fost abrogate. Vezi CSJ, S.com.., dec.nr.1171/1996,în Buletinul CSJ, 1996,
p.368.
206
Pentru amănunte vezi infra nr.228.
207
Unii autori consideră că „se ajunge la mărirea disproporţionată a rezervei şi la reducerea corespunzătoaresau la
desfinţarea totală a părţii disponibile”. C.Hamangiu,I.Rosetti-Bălănoiu, Al.Băicoianu, op.cit.,p.666nr.983. Vezi
M.Eliescu, op.cit.,p.355. În realitate, după cum vom vedea, cea ce se micşorează sau sedesfinţează (se reduce la 0)
este masa de calcul şi, prin intremediul ei, atăt rezerva siccesorală, cât şicotitatea disponibilă, iar nu numai aceasta
din urmă
68
o jumatate demillion. În schimb, creditorii vor lua activul brut şi 2 milioane din valoarea bunului
donatcare, pentru ei, nu face parte din moştenire.Pentru a nu se ajunge le aceste consecinte
inacceptabile, se admite scădereapasivului numai din active (10 – 12 + 0, potrivit aritmeticii
judiciare), creditorii suportandconsecintele insolvabilităţii debitorului lor, aşa cum ar fi suportat şi
dacă ar fi ramas înviaţă. La acest rezultat (activul net de 0) se adaugă fictiv valoarea donaţiei de 3
milioane,din care 1,5 milioane va ramane donatarului în limitele cotităţii disponibile, iar 1,5 va
reveni prin reducţiune moştenitorului rezervatar. Observăm că în cazul în care moştenireaeste
insolvabilă, masa de calcul coincide întotdeauna cu valoarea donaţiilor208.6.Determinarea masei
succesorale.Întrucât defunctul nu putea dispune cu titlu gratuit (prin donaţii între vii sau
legatetestamentare) decât de o parte din averea sa (adică de cotitatea disponibilă), la
stabilireavalorii moştenirii (a masei succesorale) se ţine seama nu numai de bunurile efectiv
găsiteîn patrimoniul său la data deschiderii moştenirii, ci şi de bunurile pe care acesta le donaseîn
timpul vieţii, bunuri a căror valoare se adaugă, prin calcul pe hârtie, în valoareaactivului net
rămas la deces. Potrivit art.1901 NCC, valoarea masei succesorale sedetermină prin
următoarele trei operaţii succesive209:6.1. Determinarea activului brut al moştenirii, prin
însumarea valoriibunurilor existente în patrimonial succesoral la data deschiderii moşteniriiSe
stabileşte valoarea bunurilor şi drepturilor existente în momentul deschideriisuccesiunii (bunuri
mobile, bunuri imobile şi drepturi de creanţă), inclusiv cele ce facobiectul unor legate sau donaţii
de bunuri viitoare.Evaluarea tuturor acestor elemente ale activului succesoral se face la valoarea
dinmomentul deschiderii succesiunii.Nu se iau însă în calcul:- drepturile viagere ale defunctului,
precum uzufructul, uzul, abitaţia, renta viageră şidreptul la întreţinere (legală sau contractuală),
drepturi care se sting la moartea titularului;- bunurile care n-au, făcut parte din patrimoniul
defunctului în timpul vieţii sale, cum sunteventualele adăugiri sau îmbunătăţiri aduse de
moştenitori după decesul lui de cujus saufructele (naturale) percepute, (industriale) produse ori
(civile) scadente abia după datadecesului, etc.;- bunurile sau drepturile viitoare incerte sau
imposibil de evaluat, cum sunt, de pildă,drepturile patrimoniale de autor sau de inventator,
a căror existenţă (sau cel puţinîntindere)depinde de împrejurări ulterioare,cum ar fi:publicarea,
difuzarea sau executareaoperelor inedite; onorariile convenite cu editorul sau cu instituţia de
spectacole; mărimeabeneficiilor obţinute din aplicarea invenţiei, etc.210 Toate bunurile fără nici
o deosebire, mobile sau imobile, corporale sauincorporale, fungibile sau nefungibile etc.,
care se găsesc în patrimoniul dispunătorului înmomentul morţii sale, chiar şi cele de care el a

208
Fr. Deak, op. cit., p. 339.
209
Cu privire la importanţa practică a efectuării operaţiilor în ordinea indicată mai jos (iar nu in ordinea cerezulta
din „redactarea puţin fericită” a textului art.849 CCA, care ar duce la prejudicierea rezervatarilor sia creditorilor
moştenirii), a se vedea explicaţiile şi argumentele aduse in M . Eliescu, op.cit., p .355.
210
Cu privire la reducţiunea liberalităţilor excesive, a se vedea infra, acest capitol.
69
dispus prin testament, se adună la un loc şiformează masa sau activul creditor, asupra căruia are
să se calculeze partea disponibilă şirezerva.Bunurile legate prin testament fac parte din activul
ereditar în momentul morţiitestatorului, pentru că ele nu au ieşit încă din patrimoniul său. Tot
pentru aceleaşiconsiderente, fac parte din acest activ bunurile cuprinse într-o donaţie de bunuri
viitoare,precum şi cele cuprinse într-o împărţeală făcută de ascendentul defunct, prin
testament,pentru ca aceasta împărţeală nu-şi produce efectele sale decât la moartea
testatorului.Pentru ca bunurile existente în succesiune să fie cuprinse în activul ereditar, se cere
ca le sa aibă o valoare reală, apreciabilă în bani. Astfel, nu vor fi cuprinse în masaanimalele
care, deşi există în momentul deschiderii succesiunii, totuşi sunt atinse de oboala, care trebuie să
le facă să piară. De asemenea, nu se vor adaugă în masa obiectelecare, deşi au o valoare intrinsecă,
totuşi se consideră ca o valoare lăsată de defunct, aşacum sunt: decoraţiile, portretele de familie
etc. Cu toate acestea se vor adăuga însa înmasa obiectelor de o valoare însemnată, cum ar fi:
tablourile sau statuetele care ar fiopera unui pictor sau sculptor de renume, biblioteca sa
etc.Mormintele de familie nu vor figura, în genere, în masa, pentru ca ele sunt înafara regulilor
ordinare ale dreptului de proprietate şi a liberei dispoziţii a bunurilor.Cu toate acestea,
mormintele de familie fiind proprietatea moştenitorilorconcesionarului, în proporţie cu
partea lor ereditară, fiecare dintre ei poate săînmormânteze în ele pe membrii familiei
sale, cu condiţia de a respecta drepturilecomoştenitorilor săi şi de a se conforma regulilor
edictate de autorităţi.Aceste principii se aplică mai ales creanţelor lipsite de efecte civile, adică
celorcare nu constituie din partea debitorului decât o obligaţie naturală sau ai căror debitorisunt
insolvabili, căci creanţele nesigure nu vor figura în masa pentru întreaga valoaredatorată, ci numai
pentru dividendul ce poate fi încasat.Creanţa insolvabilă va figura în masa numai în două cazuri:a)
când debitorul ei va fi însuşi moştenitorul rezervatar, căci, în privinţadonatarilor şi a
legatarilor, el nu poate fi niciodată considerat ca insolvabil;b) când creanţa a fost legata
debitorului, căci, debitorul este presupus solvabil,deoarece prin efectul compensaţiei, el este
presupus a se plăti pe sine.În privinţa creanţelor al căror debitor este de o solvabilitate
îndoielnică, înliteratura juridică de specialitate au fost propuse mai multe soluţii:a) ca aceste
creanţe să se vândă şi preţul obţinut din vânzare să figureze în masă;b) să se cuprindă în masa o
valoare a creanţelor stabilită în justiţie sau făcută debunăvoie între părţi;c) să se renunţe, pentru
început, la aceste creanţe urmând a se împarţi la urmăceea ce se va încasa pe ele, în aceeaşi
proporţie între partea disponibilă şi rezervă.Se vor lua în calcul şi vor figura în masă nu numai
creanţele pe care defunctul le-ar avea în contra terţilor, dar şi contra moştenitorului rezervatar,
chiar dacă el ar fi primitsuccesiunea pur şi simplu şi fără beneficiarul de inventar, pentru că deşi,
la moarteacreditorului, are loc o confuzie prin faptul că debitorul l-a moştenit pe creditor,
totuşiaceastă confuzie nu împiedică existenţa creanţei în averea defunctului până la încetarealui
70
din viaţă, ci împiedică numai pe moştenitorul debitor de a se urmări pe sine şi de a-şiface plata lui
însuşi. Acest obstacol de fapt nu împiedică însă creanţa de a exista înrealitate şi de a constitui o
valoare a succesiunii, de care defunctul ar fi putut dispune cutitlu gratuit, micşorându-şi
patrimoniul.Ca atare, ar trebui deci să fie prinsă în masa bunurilor prezente, de câte oridefunctul
nu a dispus de ea, cu atât mai mult cu cât dacă ar fi fost altfel, ar depinde demoştenitorul debitor
să facă mărimea rezervei valabile după cum el ar primit succesiuneapur şi simplu sau sub
beneficiul inventarului. Tot pentru aceleaşi motive, creanţele pecare moştenitorul le-ar avea contra
defunctului, vor intra în pasivul succesoral.Creanţele sau celelalte drepturi nu vor fi cuprinse în
masă decât pentru suma ceaparţinea în realitate defunctului. Astfel, o creanţă solidară nu
va figura în activu a primit.Nu se vor lua în calcul şi nu vor figura în activul ereditar
următoarele:a) bunurile care, de fapt, s-ar găsi în patrimoniul defunctului însa care au încetatsă
fie proprietatea lui. Astfel sunt, spre exemplu: dreptul unui uzufruct sau rente viagereconstituite
asupra sa, căci aceste drepturi fiind viagere au încetat odată cu moartea sa;b) fructele produse de
bunurile defunctului în urma morţii sale, pentru că acestefructe nu au fost niciodată proprii lui;c)
capitalul unei asigurări contractate de defunct în folosul unui terţ;d) bunurile date defunctului cu
stipularea dreptului de reîntoarcere către dăruitorîn cazul predecesului donatarului.Masa
bunurilor existente în momentul morţii, odată formată, trebuie să seprocedeze la
evaluarea acestora, deşi art.849 nu prevede decât evaluarea bunurilordăruite, căci altfel
nu s-ar putea afla valoarea întregii averi şi calculul prescris de lege arfi nerealizabil.Evaluarea se
va face după valoarea pe care bunurile existente în succesiune oaveau în momentul deschiderii
succesiunii pentru că acesta este momentul în care senaşte dreptul moştenitorilor rezervatari. Prin
urmare, nu se va ţine seama de schimbărilece au putut interveni, în privinţa valorii bunurilor,
fie anterior, fie ulterior morţiidispunătorului. Orice mărire sau micşorare a valorii bunurilor,
intervenită în intervalul dela deschiderea succesiunii şi până în ziua evaluării, va privi numai pe
rezervatari şi nu vaavea nici o influenţă asupra drepturilor donatarilor sau legatarilor. ului,
existente la data deschideriisuccesiunii (inclusiv cele afectate de un termen suspensiv şi care încă
nu sunt scadente,căci ele există, deşi până la scadenţă nu sunt exigibile). Fireşte, însă, nu se vor
socoti(scădea) obligaţiile care se sting prin moartea debitorului (ca, de pildă, obligaţia legală
deîntreţinere faţă de rudele apropiate), nici obligaţiile nesancţionate cu o acţiune în justiţie(aşa-
numitele obligaţii naturale sau cele morale) şi nici cele contractate sub o condiţiesuspensivă (a
căror existenţă este încă incertă, depinzând de realizarea condiţiei).Se obţine astfel, ca rezultat al
scăderii, activul net.Pentru a socoti cotitatea disponibilă şi rezerva, este necesar a se construi
întregulpatrimoniu al defunctului, aşa cum ar fi fost el în ziua morţii sale, dacă nu ar fi făcut nicio
liberalitate. În acest scop, la bunurile pe care donatorul sau testatorul le-a lăsat însuccesiune, în
momentul morţii sale, se vor adăuga, prin calcul fictiv, bunurile de care ela dispus prin donaţii
71
între vii, după starea lor din momentul donaţiei şi valoarea ce oaveau în momentul morţii
dispunătorului.Rezerva reprezintă o fracţiune din activul net al moştenirii. Pentru a se obţineactivul
net, trebuie scăzut activul succesoral din activul brut. Redactarea art.849 C.civ.lasă să se înţeleagă
că pasivul ar urma să fie scăzut după reunirea la valoarea bunurilorsuccesorale existente, valoarea
donaţiilor. Se admite însă, în mod constant, în practică şidoctrină, că pasivul se scade înainte de
reunirea fictivă a valorii donaţiilor la valoareabunurilor existente, căci numai acestea din urmă
alcătuiesc gajul comun al creditorilor şipot fi urmărite de ei.Ordinea operaţiilor este indiferentă
dacă moştenirea este solvabilă, astfel încâtsuccesiunea operaţiilor prevăzută de art.849 C.civ.
ar fi aplicabilă fără nici uninconvenient în acest caz. În cazul în care însă moştenirea nu este
solvabilă, soluţiaprevăzută de art.849 C.civ., adică scăderea pasivului din valoarea reunită a
bunurilorexistente şi a celor donate, ar micşora disponibilul în folosul rezervei dincolo de
câtimilestabilite de lege. Spre exemplu, dacă defunctul lasă 5.000.000 lei şi a făcut o donaţie între
vii deaceeaşi valoare, pasivul este de 10.000.000 lei, iar singurul moştenitor este un copil
aldefunctului. Prin urmare, rezerva este de 1/2 din moştenire.Dacă s-ar aduna mai întâi bunurile
existente şi donaţiile, pentru a scădea numaidupă aceea pasivul, atunci activul net şi, pe cale de
consecinţă, disponibilul ar fi egal cuzero.Donatarul ar trebui să înapoieze tot ceea ce a
primit, adică 5.000.000 lei.Creditorii, neputând urmări bunurile ieşite fără fraudă din
patrimoniul defunctului, arabsorbi valoarea bunurilor succesorale existente, adică 5.000.000 lei.
Rezervatarul arpăstra valoarea donaţiei integral redusă, adică 5.000.000 lei, sub singura condiţie
de a fiacceptat moştenirea sub beneficiul de inventar, ceea ce se întâmplă aproape întotdeaunaîn
cazul succesiunilor insolvabile. De aceea, este admis că valorile succesorale pasive sescad din
valoarea bunurilor ereditare existente înainte de reunirea acestora cu valoareadonaţiilor, în speţă,
pasivul de 10.000.000 lei se va scădea din cei 5.000.000 lei găsiţi înmoştenire, astfel încât
singurul activ asupra căruia se va socoti rezerva vor fi cei5.000.000 lei donaţi.
Rezerva, fiind de 1/2, rezervatarul ar primi 2.500.000 lei, iardonatarul ar păstra donaţia
până la concurenţa aceleiaşi sume.Prin datorii se înţeleg toate obligaţiile existente împotriva
defunctului, oricare ar finatura lor, la concurenţa cărora succesiunea este obligată şi cu care averea
succesiuniieste micşorată. În principiu, toate obligaţiile defunctului care exista în patrimoniul său
sededuc din activul brut al moştenirii.Unele cazuri necesită anumite precizări:a) obligaţiile care
se sting prin moartea defunctului, nu vor fi deduse din activulbrut; spre exemplu, pensia de
întreţinere datorată de către defunct în calitatea sa de rudăsau de soţ se stinge prin moartea
acestuia211;b) numai obligaţiile civile urmează a fi deduse din activul brut. Obligaţiile sale,dacă nu
sunt sancţionate printr-o acţiune, adică simple obligaţii morale, nu vor fi luate înconsiderare;c)

211
Brădeanu, Curs, partea a 3-a, p. 250; A. Ionaşcu, Curs, p. 335
72
obligaţiile ce au luat naştere în urma morţii lui de cujus, precum sunt:cheltuielile de
înmormântare, inventariere, evaluarea averii sunt considerate ca datorii alesuccesiunii;d) aşa cum
creanţele pe care defunctul le avea împotriva unui moştenitor, se punîn calculul activului
succesiunii, tot astfel se vor scade din masă datoriile pe caredefunctul le-ar avea către
moştenitorii săi, fără a se ţine seama de confuzia ce rezultă dinacceptarea pură şi simplă a
moştenitorului, pentru ca această confuzie nu stinge datoria,ci împiedică numai urmărirea ei;e) în
privinţa datoriilor solidare şi indivizibile, se admite, în principiu, că ele nuse reduc din masa decât
pentru partea pe care defunctul trebuia să o plătească; dar dacă înmomentul deschiderii succesiunii
unul dintre codebitori era cunoscut insolvabil, se va reduce din masa nu numai partea
personal datorata de defunct, ci şi contribuţiasuplimentară pe care el trebuie să o plătească
pentru a acoperii aceasta insolvabilitate;f) obligaţiile sub condiţie suspensivă nu se vor scădea,
căci ele poate nu se vordesăvârşi niciodată; la împlinirea condiţiei, ele vor fi scăzute
printr-o lichidaresuplimentară;g) valoarea datoriilor litigioase se va stabili prin buna învoială sau
judecată, iar, înaşteptare, ea nu va fi luată în calcul decât în măsura în care a fost recunoscută de
cătredebitor;h) se poate întâmpla ca defunctul să datoreze o rentă viageră şi, în aceastăsituaţie,
este greu a se face reducerea acestei datorii, pentru că ea constând în plata unorsume periodice
până la stingerea rentei, datoria este incertă şi nu se ştie care va fi sumala care se va ajunge, pentru
că tot incert este şi momentul când va deceda beneficiarulrentei. Această situaţie este soluţionată
prin reglementările art.844 C.civ.6.3. Reunirea fictivă, doar pentru calcul, la activul net, a valorii
donaţiilorfăcute de cel care lasă moştenirea.La activul net se adaugă, doar fictiv212, valoarea
donaţiilor făcute de defunct întimpul vieţii, indiferent de forma lor (act autentic sau dar manual,
donaţie deghizată213 saudonaţie indirectă), indiferent de persoana gratificată (unul dintre
moştenitori sau o terţăpersoană) şi - în opinia dominantă - indiferent dacă au fost făcute cu sau fără
scutire deraport214.De asemenea, se vor avea în vedere la această reunire fictivă şi bunurile ce

212
Cu privire la această categorie de drepturi, in literatura juridică mai veche s-a preconizat
soluţia(necontrazisă de legislaţia atunci in vigoare) de a se atribui rezervatarilor şi respectiv legatarilor câte
ofracţiune (corespunzătoare cotei-părţi ideale ce le revine din moştenire), urmând ca mărimea (cuantumul)fiecărei
fracţiuni să se determine ulterior, prin raportarea cotei-părţi respective la cuantumul drepturilorefectiv cuvenite
moştenirii (a se vedea O. Căpăţână. În legătură cu aplicarea noii legiferări a dreptului deautor in RPR, în L.P.,
nr.6/1958, p. 46; M. Eliescu, op.cit., p. 353-354).
213
E vorba de o simplă operaţie de calcul valoric, fără ca bunurile donate să se întoarcă, deja, efectiv inpatrimoniul
succesoral.
214
Potrivit art.1091 alin.4 NCC, până la dovada contrară, înstrăinarea cu titlu oneros către un descendentori un
ascendent privilegiat sau către soţul supravieţuitor este prezumată a fi donaţie dacă înstrăinarea s-afăcut cu
rezerva uzufructului, uzului ori abitaţiei sau în schimbul întreţinerii pe viaţă ori a unei renteviagere. Prezumţia
operează numai în favoarea descendenţilor, ascendenţilor privilegiaţi şi a soţuluisupravieţuitor ai
defunctului, daca aceştia nu au consimţit la înstrăinare. O asemenea dispoziţie era cuprinsăşi în art. 845 CCA, iar
practica judiciară veche a statuat că, uneori, o asemenea donaţie - prin simplul faptal deghizării - trebuie
considerată a fi făcută, în intenţia dispunătorului, cu scutire de raport (a se vedeaexemplificativ, Trib. Suprem,
secţ. civ., dec. nr.2317/1971, în R.R.D.nr.9/1972, p.169). Pentru uneleconsideraţii suplimentare privitoare
la interpretarea şi aplicarea fostului art.845 NCC, a se vedea M.Eliescu, op. cit., p. 357-360.
73
aufăcut obiectul unei clauze de preciput al cărei beneficiar este soţul supravieţuitor, încondiţiile
art. 333 alin. 1 NCC, în măsura în care există o convenţie matrimonială princare s-a stipulat că
soţul supravieţuitor să preia fără plată, înainte de partajul moştenirii,unul sau mai multe dintre
bunurile comune, deţinute în devălmăşie sau în coproprietate.În măsura în care o astfel de clauză
este de natură a aduce atingere rezervei succesorale amoştenitorilor rezervatari, ea este supusă
reducţiunii potrivit art. 333 alin.2 NCC. Prinurmare, bunurile la care această clauză se referă vor
fi avute în vedere la reunirea fictivă avalorii donaţiilor realizate de defunct în timpul vieţii.În cazul
donaţiilor, se are în vedere valoarea bunurilor din momentul deschideriisuccesiunii, ţinându-se
cont de starea în care se găseau în momentul donaţiei, din care sescad, eventual, valoarea sarcinilor
asumate prin contractul de donaţie. Dacă bunuriledonate au fost înstrăinate, se va ţine seama de
valoarea lor din momentul înstrăinării.Dacă bunurile donate au fost înlocuite cu altele, se va ţine
cont de valoarea, la data deschiderii moştenirii, a bunurilor intrate în patrimoniu şi de starea lor la
momentuldobândirii.Totuşi, dacă devalorizarea bunurilor intrate în patrimoniu era inevitabilă la
datadobândirii, în virtutea naturii lor, înlocuirea bunurilor nu este luată în considerare. Înaceste
condiţii, în măsura în care bunul donat sau cel care l-a înlocuit pe acesta a pieritfortuit, indiferent
de data pieirii, donaţia nu se va supune reunirii fictive.Sumele de bani sunt supuse indexării în
raport cu indicele inflaţiei, corespunzătorperioadei cuprinse între data intrării lor în patrimoniul
donatarului şi data deschideriimoştenirii (art. 1091 alin. 2 NCC).Nu se vor considera însă donaţii
şi valoarea lor nu se va adăuga la activul net almoştenirii:- sumele a căror plată nu are caracterul
unei liberalităţi, cum sunt cheltuielile deîntreţinere a descendenţilor sau soţului, nici cheltuielile
de nuntă sau darurile obişnuite(care sunt, mai degrabă, cheltuieli obişnuite sau constituie
îndeplinirea unor obligaţiiimpuse de normele sociale de conduită);- donaţiile remuneratorii (căci
acestea nu sunt propriu-zis liberalităţi, ci sunt plăţifăcute în executarea unei obligaţii - fie şi doar
morale) şi, în măsura în care nu suntexcesive, nici de sumele cheltuite pentru întreţinerea
sau, dacă este cazul, pentruformarea profesională a descendenţilor, a părinţilor sau a soţului
şi nici de cheltuielile denuntă.După ce s-a obţinut astfel valoarea totală a masei succesorale, se pot
calcula, prinaplicarea cotelor şi fracţiunilor prevăzute de lege, valorile rezervei
succesorale şirespectiv a cotităţii disponibile, precum şi valorile părţilor din moştenire cuvenite
fiecăruimoştenitor.Conform art. 1091 alin. 5 NCC, rezerva succesorală şi cotitatea disponibilă
secalculează după aceleaşi reguli avute în vedere la evaluarea bunurilor ce compun
activulpatrimonial brut. La stabilirea rezervei nu se va ţine seama însă de cei care au renunţat
lamoştenire, cu excepţia celor obligaţi la raport215.Masa bunurilor existente odată formată,
urmează a se adăuga prin calcul fictivbunurile de care defunctul a dispus prin donaţii între vii, fără

215
Fr. Deak, op.cit., p.371
74
a se ţine cont de veniturileacestor bunuri.Sarcinile impuse donatarilor, în interesul donatorului, vor
fi scăzute din valoareabunurilor dăruite, căci aceste sarcini nu îmbogăţesc pe donatar, el
nefolosindu-se decât deceea ce rămâne în urma aducerii lor. Aceeaşi regulă este aplicabilă şi în
privinţa sumelorplătite de donatar creditorilor donatorului, pentru achitarea datoriilor acestuia din
urmă.Plata datoriilor dăruitorului, constituind o sarcina a donaţiei micşorează
proporţionalemolumentul ei.Stabilirea rezervei şi a cotităţii disponibile nu se operează
pentru fiecaremoştenitor în parte, ci se evaluează mai întâi, prin calcul, întreaga avere a
defunctului,adică atât cea considerată ca existentă la moartea lui, cât şi cea dăruită la străini sau
lamoştenitorii scutiţi de raport. Urmează să se scadă datoriile şi sarcinile impuse de dăruitorşi apoi
se calculează întreaga parte din averea netă, cuvenită tuturor moştenitorilor carezervă, proporţional
cu numărul lor, iar restul rămâne ca parte disponibilă. Pentru a secalcula cotitatea disponibilă şi
rezerva, s-a decis că nu este nevoie ca bunurile dăruite de către de cujus, în special soţului său, să
fie adăugate prin calcul fictiv la masă, dacă acestebunuri se regăsesc în întregimea lor şi în natură
în patrimoniul dispunătorului, unde ele s-au reîntors prin efectul unui legat făcut dăruitorului de
către donatar.Această întrunire a obiectelor care formează masa de calcul este o întrunirefictivă,
pentru că nu aduce atingere cu privire la soarta liberalităţilor. Ea este o simplăoperaţie de calcul
care are drept scop fixarea averii defunctului în momentul morţii sale.Numai după fixarea cotităţii
disponibile se va proceda la imputarea donaţiilor, fie asupracotităţii disponibile, fie asupra
rezervei, iar atunci numai rezervatarii vor avea dreptul laacţiunea în reducţiune contra
donatarilor, dacă liberalitatea lor întrece cotitateadisponibilă.După formarea masei
succesorale, moştenitorul rezervatar trebuie să-şi asigurerezerva mai întâi din averea existentă,
adică atât din cea găsită la moartea lui de cujus, câtşi cea intrată în masa succesorală prin realizarea
raportului. Numai dacă nu li se vaacoperi rezerva lor, proporţional cu numărul lor şi cu întreaga
avere succesorală, ei audreptul să şi-o completeze prin reducerea donaţiilor nesupuse
raportului.Bunurile dăruite inter vivos trebuie să reintre în mod fictiv în succesiune, chiaratunci
când defunctul nu a lăsat la moarte nici o avere. Dacă art.849 prevede că pe lângăbunurile lăsate
de defunct, trebuie adăugate acelea de care el a dispus prin donaţii, aceastaeste numai din cauză că
legea presupune că defunctul a lăsat la moartea lui o avere cât demică. Bunurile dăruite putând
însă, în unele cazuri, să formeze unicul element asupracăruia urmează să se calculeze cotitatea
disponibilă şi rezerva, fără îndoială că ele vorfigura întotdeauna în masa de calcul.Termenii art.849
fiind generali, se înţelege că toate bunurile dăruite trebuie saintre în acest calcul fictiv, oricare ar
fi natura lor: mobile sau imobile, corporale sauincorporale, etc. Nu se va avea în vedere momentul
când s-a făcut donaţia, nici valoareabunurilor dăruite, nici forma sau caracterul donaţiei şi nici
persoana donatarului.Calculul fictiv prevăzut de art.849 va avea loc deci chiar dacă donaţia a
fostfăcută înaintea naşterii copilului sau anterior căsătoriei dintre tatăl şi mama sa, chiar şiatunci
75
când au trecut mai mult de 30 de ani de la facerea donaţiei până la deschidereasuccesiunii.De
asemenea, este indiferent dacă liberalitatea între vii a fost săvârşită prin actautentic de donaţie sau
prin dar manual, adică prin donaţia unor mobile corporale,realizate prin predarea acestor
bunuri; sau dacă donaţia a fost deghizată, adică a fostsăvârşită sub forma unui act cu titlu oneros,
de exemplu o vânzare în care s-a convenit căpreţul nu va fi plătit; sau dacă donaţia este indirectă,
rezultând dintr-o altă operaţie cum arfi, spre exemplu, o asigurare contractată în beneficiul unui
terţ. Nu se va adăuga însăvaloarea donaţiilor de bunuri viitoare, pentru că aceste bunuri, ca şi
cele de care s-adispus prin legat, se găsesc la data când se deschide moştenirea, în
patrimoniuldefunctului. Caracterul donaţiei nu joacă de asemenea nici un rol în această privinţă.
Prinurmare, art.849 este aplicabil donaţiilor ordinare ca şi celor reciproce, remuneratorii,oneroase
etc., rămânând să se deducă valoarea serviciilor prestate sau sarcinile eventuale,dacă aceste servicii
sau sarcini sunt apreciabile în bani.Pentru aplicarea art.849, nu se are în vedere persoana
donatarului. Donatar poatefi atât o terţă persoană, cât şi unul dintre moştenitori. În cazul în care
donatarul este unmoştenitor, donaţia va fi supusă reducţiunii în măsura în care este excesivă, fără
a deosebi după cum moştenitorul acceptă succesiunea sau renunţă la ea. Reducţiunea
are undomeniu mai larg şi produce efecte mai energice decât raportul, căci acesta din
urmăîncetează de a mai fi datorat dacă moştenitorul donatar renunţă la moştenire.Tot astfel, este
fără importanţă dacă donaţia este supusă sau nu raportului.Scutirea de raport nu are drept
efect scoaterea din masa de calcul a donaţiilor făcute cuscutire de raport. Această soluţie se impune
pentru că raportul se întemeiază pe voinţaprezumată a defunctului şi tinde să asigure
egalitatea între moştenitori, pe cândreducţiunea liberalităţilor excesive urmăreşte să asigure
ocrotirea rezervei, întemeindu-sepe dispoziţii imperative ale legii. În primul caz efectele voinţei
prezumate a defunctuluipot fi înlăturate de voinţa sa expres declarată, pe când în cel de-al doilea
caz, voinţaparticularului este neputincioasă în faţa dispoziţiilor legii. Prin urmare, art.849 se va
aplica atât donaţiilor supuse raportului, cât şi celornesupuse acestei operaţii. Să presupunem că un
părinte a făcut o donaţie unui copil al săulăsând şi legate.Legatarii şi ceilalţi donatari străini, care
s-ar vedea ameninţaţi de vreo acţiune, vorputea, conform art.849, să ceară raportul fictiv al
donaţiei, pentru a se determina cotitateadisponibilă şi rezerva. Este adevărat că potrivit art.763,
legatarii nu pot pretinde camoştenitorii să facă raportul, însă în acest caz nu este vorba de un
raport real şi efectiv, cinumai de un calcul, de o operaţie aritmetică şi de un raport fictiv, necesar
pentru a seforma masa asupra căreia trebuie să se calculeze cotitatea disponibilă şi rezerva.
Art.763ar fi opozabil numai atunci când ei ar cere ca obiectele raportate să le fie atribuite în
totulsau în parte, pentru a li se completa legatul. Iată de exemplu: dacă presupunem că Primus,
care are doi copii, a dat unuia dintreei 45.000.000 lei şi apoi moare, lăsând pe aceşti doi copii
moştenitori. În acelaşi timp, ellasă un legat de 20.000.000 lei şi o avere de 15.000.000 lei. Dacă
76
aplicăm art.763, parteadisponibilă şi rezerva se vor calcula numai asupra sumei de 15.000.000 lei,
pentru că,conform acestui text, legatarii nu pot cere raportul sumei de 45.000.000 lei, dată
unuiadintre moştenitori.După acest sistem, cotitatea disponibilă va fi de 5.000.000 lei, iar rezerva
de10.000.000 lei, aşa că legatarul nu va lua decât 5.000.000 lei. Dacă, dimpotrivă, se aplicăart.849,
trebuie mai întâi adăugat prin calcul fictiv la cei 15.000.000 lei găsiţi însuccesiune,
suma de 45.000.000 lei dăruită de defunct. Se formează astfel o masăsuccesorală de
60.000.000 lei, asupra căreia rezerva ar fi de 40.000.000 lei, iar parteadisponibilă de 20.000.000
lei. Prin urmare, după acest sistem, legatarul ar trebui să iaîntreaga sumă legată de 20.000.000 lei.
Dar, fiindcă în succesiune nu se găsesc decât15.000.000 lei, legatul său va fi redus la această sumă,
căci pentru a-l completa ar trebuica ceea ce lipseşte să se ia din cei 45.000.000 lei dăruiţi unuia
dintre copii. Aşa ceva nueste cu putinţă, fiindcă după art.763, legatarul nu poate cere ca
moştenitorul să facăraportul real Dacă, în principiu, se recunoaşte legatarului dreptul de
a calcula cotitateadisponibilă a defunctului, conform art.849 este necontestat că judecătorii ar
putea, prininterpretarea voinţei testatorului, să decidă că bunurile dăruite nu trebuie să figureze
încalculul provizoriu al cotităţii disponibile, pentru ca voinţa dispunătorului determină înmod
suveran întinderea liberalităţii sale. Dispunătorul poate deci să interzică donatarilorsau legatarilor
săi raportul fictiv, pe care îl prevede art.849, prevăzând, de exemplu, că liberalitatea va fi socotită
exclusiv numai asupra bunurilor pe care el le va lăsa la moarteasa. Problema de a şti cum trebuie
să se calculeze cotitatea disponibilă este o problemă deintenţie şi voinţa dispunătorului constituie
o lege în această privinţă.Bunurile dăruite unui succesibil trebuie să fie cuprinse în masă
chiar dacădonatarul ar fi decedat înaintea donatorului. Această obligaţie ar exista pentru că,
deşiraportul nu se datorează decât de copilul donatar şi nu de moştenitorii săi, afară de cazulcând
ei ar veni la succesiune prin rezervatare (art.755), totuşi raportul fictiv, reglementatde art.849, nu
are nimic comun cu raportul real prevăzut de art.451 C.civ. Raportulprevăzut de art.849, fiind o
simplă operaţie de calcul, trebuie să aibă loc de câte ori existăo donaţie, chiar dacă această donaţie
ar fi făcută unei persoane necunoscute, este suficientca existenţa liberalităţii să fie certă. Această
deosebire între raportul real şi cel fictiv face ca moştenitorul, care aprimit o donaţie ca o anticipare
asupra succesiunii sale şi a renunţat la succesiune, săpoată cere, cu toată renunţarea sa, raportul
fictiv al celorlalte donaţii, pentru a compunemasa ereditară şi a determina apoi cotitatea
disponibilă.O problemă, care a dat naştere la discuţii, este aceea de a şti dacă bunurilecuprinse
într-o împărţeală de ascendenţi, făcută prin acte între vii, trebuie sau nu să fieconsiderate ca supusă
raportului fictiv prevăzut de art.849, pentru calcularea cotităţiidisponibile, atunci când se împarte
succesiunea ascendentului dăruitor conform art.849,bunurile cuprinse în împărţeală urmează
a fi aduse în mod fictiv la succesiuneaascendentului dăruitor, pentru calcularea cotităţii
disponibile. Din art.795, reiese clar cadefunctul a dispus cu titlu gratuit de bunurile sale, iar art.849
77
prevede raportul fictiv altuturor bunurilor de care de cujus a dispus prin donaţii între vii. Vor intra
în alcătuirea masei de calcul şi donaţiile de mică valoare, chiar dacă aufost făcute din veniturile
dispunătorului.Nu vor face însă obiectul reunirii fictive la masa de calcul valoarea acelor acte
aledefunctului care, potrivit art.759 C.civ. în materie de raport, nu au caracterul
unorliberalităţi, ci reprezintă cheltuieli obişnuite sau îndeplinirea unor obligaţii stabilite deanumite
norme sociale de conduită cum ar fi:a) darurile obişnuite şi pomeneli, căci ele nu izvorăsc dintr-o
voinţă liberală, cisunt săvârşite pentru a satisface anumite îndatoriri sociale;b) cheltuielile pentru
hrana, întreţinerea, educaţia şi învăţătura unui meşteşugfăcute în folosul copiilor sau soţului, căci
asemenea cheltuieli nu reprezintă o liberalitate,ci îndeplinirea unei obligaţii de întreţinere; textual
art.759 mai exceptează şi cheltuielileordinare pentru îmbrăcăminte şi alte obiecte necesare la
intrarea în armată;c) darurile de nuntă, de asemenea, nu sunt cuprinse în calculul rezervei, căci
elese fac mai mult pentru cinstea dispunătorului decât cu voinţa de a gratifica pe viitorii soţi;d) nu
se va ţine seama de donaţiile remuneratorii, căci ele nu sunt propriu-zisliberalităţi, ci executarea
unei obligaţii morale. În privinţa bunurilor care au pierit în mod fortuit, fără culpa donatorului,
acestea,fie ele mobile sau imobile, nu vor intra în aceasta masa. Soluţia se impune pentru că
masanu cuprinde decât bunurile care, dacă nu ar fi fost dăruite ar fi rămas în
patrimoniuldefunctului. În speţă, patrimoniul defunctului nu este micşorat prin donaţie, ci printr-
unfapt care se datorează întâmplării, fapt care ar fi determinat pieirea bunului chiar dacă els-ar fi
aflat în mâinile dăruitorului În ceea ce priveşte raportul, legea face deosebire între
mobile şi imobile.Imobilele, care au pierit din caz fortuit şi fără greşeala donatorului, nu sunt
supuseraportului, pe când mobilele dăruite descendentului succesibil sunt şi rămân, dimpotrivăîn
riscul şi pericolul său. Pieirea lor fortuită nu-l scuteşte de raport, pentru că el nudatorează mobilele
dăruite, aşa cum datorează imobilul, ci contravaloarea lor. Aceastadistincţie de la raport nu se
aplica la reducţiune, pentru că situaţia donatarului, supusreducţiunii, este cu totul alta decât aceea
a descendentului donatar, supus raportului. O altă consecinţă a art.849 este aceea că, nu vor intra
în masa de calcul fructeleproduse de lucrul dăruit până în ziua morţii dispunătorului, pentru ca
aceste fructedestinate a fi consumate nu ar fi fost reprezentate prin nici o valoare în
succesiuneadefunctului. Cu toate acestea, fructele prinse de rădăcini în momentul succesiunii,
vorintra în masă, pentru că măresc valoarea bunurilor dăruite şi s-ar fi găsit în succesiunedacă
defunctul nu ar fi făcut donaţia. Fructele percepute în urma morţii dăruitoruluiaparţin, în principiu,
rezervatarilor (art.854 C.civ.).Rezerva având drept scop apărarea drepturilor moştenitorilor
rezervatariîmpotriva înstrăinărilor cu titlu gratuit ale defunctului, rezultă că bunurile înstrăinate
dedefunct cu titlu oneros (vânzare, schimb etc.) nu vor fi cuprinse în masa asupra căreia
secalculează cotitatea disponibilă. Aceste înstrăinări aducând un echivalent,
modificănumai compunerea patrimoniului şi nu îl micşorează, aşa cum o fac liberalităţile. După
78
ce s-au determinat bunurile de care defunctul a dispus prin donaţii între vii,trebuie să se procedeze
la evaluarea lor, pentru a se cunoaşte valoarea totala a masei, dincare cotitatea disponibilă şi
rezerva nu sunt decât o fracţiune. Aceasta evaluare se va face,conform art.849 C.civ., după starea
bunurilor din ziua donaţiei şi după valoarea lor de ladata deschiderii succesiunii, pentru că
numai de atunci se datorează rezervamoştenitorilor.Deci, pentru a se fixa valoarea acestor
bunuri, se va lua în considerare starea încare ele se găseau în ziua donaţiei. Prin urmare, rezultă
că nu se va ţine seama deîmbunătăţirile sau deteriorările aduse lucrului dăruit prin faptul
donatorului, ci se va ţineseama numai de îmbunătăţirile şi degradările ce ar rezulta din natura
lucrurilor sau dintr-un caz fortuit.Donatarul obligat, prin efectul reducţiunii, să restituie lucrul
dobândit cu titlu dedonaţie, urmează să fie tratat ca un posesor de bună credinţă, putând să ceara,
potrivit art.494 C.civ., fie restituirea cheltuielilor pe care le-a făcut cu privire la lucrul donat,
fieplata sporului de valoare adus lucrului prin aceste cheltuieli. Ca şi în materie de raport, bunurile
dobândite vor fi evaluate după valoarea pecare ele ar fi avut-o dacă rămâneau în patrimoniul
defunctului, fără a se ţine seama deschimbările aduse prin faptul donatarului. Ar fi fost nedrept,
spune D. Alexandresco, caprin calculul fictiv prevăzut de art.849, să se adauge în activul
succesiunii un imobil care,din cauza îmbunătăţirilor aduse de donator ar valora la momentul
deschiderii succesiunii100 mil.lei, pe când în momentul facerii donaţiei, acest imobil nu valora
decât 50milioane lei, pentru că prin facerea donaţiei, donatarul şi-a micşorat patrimoniul cu
50mil.lei şi nu cu 100 milioane lei cât valorează imobilul dăruit în momentul evaluării. Esteînsă
just să se ţină seama de schimbările de valoare aduse bunurilor dăruite prin naturalucrurilor sau
printr-un caz fortuit, pentru ca aceste schimbări ar fi avut loc chiar dacăimobilul nu ar fi ieşit din
patrimoniul defunctului. Rezultă că, ori de câte ori lucrul dăruit, s-a transformat în urma efectuării
donaţiei, dobândind o valoare mai mare sau mai mică,pentru a se cunoaşte dacă această prefacere
va avea sau nu o influenţă asupra evaluăriiacestui bun, trebuie cercetată cauza acestei prefaceri.
Dacă ea se datorează faptuluidonatarului ea nu va fi luată în seamă. Dacă, dimpotrivă, ea se
datorează întâmplării, seva tine seama de schimbare. Spre exemplu, să presupunem că imobilul
dăruit valora înmomentul donaţiei 50 milioane lei, iar prin construirea unei străzi noi în
apropiereaimobilului valoarea lui a crescut cu 20 milioane lei, imobilul va fi evaluat la 70
milioanelei, pentru ca acest spor se regăsea în patrimoniul defunctului chiar dacă el nu
donaimobilul. Daca presupunem, dimpotrivă, că imobilul care, în momentul donaţiei, valora70
milioane lei, din cauza prefacerilor aduse prin fapta donatarului, acest imobil se vaevalua tot la
50 milioane lei, neţinându-se seama de îmbunătăţirile aduse.Regula privitoare la evaluarea
bunurilor donate, prevăzută de art.849 C.civ.,primeşte aplicare chiar dacă donatarul ar fi
înstrăinat bunurile donate.Singurele excepţii de la această regulă sunt: a) cazurile de înstrăinare
forţată, fără participarea voinţei donatorului, cum ar fi,spre exemplu, exproprierea pentru cauza de
79
utilitate publică sau vânzarea pentru ieşireadin indiviziune, cazuri în care se va ţine seama, în
calculul cotităţii disponibile, de preţulprimit de donator, căci, dacă bunul ar fi rămas la cel ce a
donat, acesta ar fi fostexpropriat sau vândut în aceleaşi condiţii;b) donaţiile de bunuri
consumptibile sau cele de bunuri destinate vânzării, sepreţuiesc după valoarea pe care o au în
momentul facerii donaţiei sau după preţul obţinutde donator, pentru că dacă ele nu ar fi fost dăruite,
dispunătorul le-ar fi utilizat sauvândut, aşa că valoarea ce s-ar fi găsit în succesiune este aceea pe
care aceste bunuri ar fiavut-o într-un timp apropiat de donaţie.Daca imobilul dăruit a pierit fortuit
sau pentru caz de forţa majoră, raportul fictivprevăzut de art.849 C.civ., nemaiavând loc, nu se va
proceda la evaluare. În cazul în careimobilul dăruit a fost vândut de creditorii personali ai
donatorului, ceea ce se va adăugala bunurile existente în succesiune nu va fi preţul adjudecării, ci
valoarea pe care imobilulvândut o avea în momentul deschiderii succesiunii Mobilele vor fi
evaluate în acelaşi mod ca şi imobilele. Soluţia se aplică atâtmobilelor corporale, cât şi celor
incorporale, cum ar fi: creanţele, rentele, acţiunilesocietăţilor comerciale.Printre lucrurile
dăruite sau legate de defunct poate să se găsească un uzufruct sauo renta viageră (art.844 C.civ.),
evaluarea acestor drepturi având întotdeauna un caracterincert, din cauza că valoarea lor
depinde de existenţa mai lungă sau mai scurtă apersoanelor în folosul cărora au fost
constituite, art.844 are tocmai acest scop de a punecapăt acestor dificultăţi, conferind
moştenitorului rezervatar dreptul de a executadispoziţia fără nici o reducere, aşa cum a fost
constituită sau de a lăsa donatarului saulegatarului proprietatea deplină a cotităţii disponibile.8.
Imputarea liberalităţilorImputarea liberalităţilor (adică socotirea lor ca fiind făcute din
cotitateadisponibilă sau din rezerva succesorală a gratificatului) se face după următoarele regulide
bază216: A. Dacă cel gratificat (prin donaţie sau testament) nu este mostenitor rezervatar,(sau dacă
este un „străin" de moştenire), liberalitatea primită se impută asupra cotităţiidisponibile, adică se
socoteşte ca fiind tăcută din cotitatea disponibila, căci aceastăliberalitate nu poate afecta rezerva.
Dacă liberalitatea depăşeşte cotitatea disponibilă,aceasta va fi supusă reducţiunii (art. 1099 alin. 1
NCC).B. Dacă, dimpotrivă, gratificatul este un mostenitor rezervatar, imputaţia libertăţiifăcute
acestuia de urmatoarele imprejurari:a) Daca gratificatul este moştenitor rezervatar şi
liberalitatea nu este supusăraportului, ea se imputa asupra cotităţii disponibile. Dacă este cazul,
excedentul se imputăasupra cotei de rezervă la care are dreptul gratificatul şi dacă o depăşeşte, este
supusreducţiunii;b) Daca gratificatul este moştenitor rezervatar şi liberalitatea este
supusăraportului, ea se impută asupra rezervei celui gratificat, iar dacă există, excedentul seimpută
asupra cotităţii disponibile, afară de cazul în care dispunătorul a stipulatimputarea sa
asupra rezervei globale.În acest ultim caz, numai partea care excede rezervei globale se impută

216
M. Mureşan, S. Fildan, Şt.I. Lucaciuc, op.cit., p.168-169
80
asupracotităţii disponibile. În toate cazurile, dacă se depaşeşte cotitatea disponibilă, libertateaeste
supusă reducţiunii.c) Dacă există mai multe libertăţi, imputarea se face potrivit aceloraşi
reguliexpuse mai sus, ţinând seama şi de ordinea reducţiunii libertăţilor excesive.8. Reducţiunea
liberalităţilor excesiveÎn cazul în care defunctul a dispus prin testament peste limita cotităţii
disponibile,dreptul moştenitorilor rezervatari este afectat. Sancţiunea care se aplică, în cazul în
careliberalităţile făcute de cel care lasă moştenirea aduc atingere drepturilor moştenitorilorrezer-
vatari, este reducţiunea.Potrivit art. 1092 C. civ., „liberalităţile care încalcă rezerva succesorală
sunt supusereducţiunii, la cerere".Acţiunea prin care moştenitorii rezervatari vor putea
solicita reducerealiberalităţilor este acţiunea în reducţiune. Dreptul de a pretinde reducţiunea ia
naştereodată cu rezerva (deci la data deschiderii succesiunii) şi este un drept propriu, personal
almoştenitorului rezer-vatar (şi nu dobândit pe cale succesorală de la defunct), împrejurarece face
ca liberalităţile consimţite de către defunct, prin care se încalcă rezerva, să nu fieopozabile
rezervatarului.Reducţiunea liberalităţilor excesive poate fi cerută numai de către
moştenitoriirezervatari, de succesorii lor, precum şi de către creditorii chirografari ai
moştenitorilorrezervatari (art. 1093 C. civ.).În cazul pluralităţii de moştenitori rezervatari,
reducţiunea operează numai în limitacotei de rezervă cuvenite celui care a cerut-o şi profită numai
acestuia (art. 1094 alin. 3 C.civ.).De menţionat că donatarii şi legatarii defunctului nu pot beneficia
de reducţiune(reducţiunea operând împotriva acestora).A. Căile procedurale de exercitare a
dreptului la reducţiune Dreptul la reducţiune se poate realiza pe două căi: amiabil (prin bună-
învoială) saupe cale judecătorească.Potrivit art. 1094 C. civ., reducţiunea liberalităţilor excesive
se poate realiza prinbuna învoială a celor interesaţi sau poate fi invocată în faţa instanţei de
judecată pe calede excepţie sau pe cale de acţiune.În conformitate cu dispoziţiile de mai sus,
titularii dreptului la rezervă au ladispoziţie două căi procedurale, după cum obiectul libe-
ralităţii excesive se află înposesia gratificatului sau în posesia moştenitorilor rezervatari
(respectiv acţiunea înreducţiune şi excepţia în reducţiune).a). Acţiunea în reducţiune va fi folosită
de moştenitorii rezer-vatari în cazul în carebunurile ce fac obiectul liberalităţii se află în posesia
celui gratificat (de exemplu, încazul unei donaţii).Acţiunea în reducţiune nu operează de drept,
urmând a fi obligatoriu invocată. Eaeste o acţiune personală patrimonială217, fiind supusă
prescripţiei de 3 ani, iar termenul deprescripţie începe să curgă de la data deschiderii
succesiunii.Ca excepţie de la regula de mai sus (a momentului începerii termenului), termenulde
prescripţie curge „de la data la care moştenitorii rezervatari au pierdut posesiabunurilor
care formează obiectul liberalităţilor" (art. 1095 alin. 1 C. civ.).În cazul liberalităţilor excesive a
căror existenţă nu a fost cunoscută de moştenitoriirezervatari, termenul de prescripţie începe să

217
A se vedea Fr. Deak, St. Cărpenaru, op. cit. (1983), p. 473; T.S., s. civ., dec. nr. 780/1973, în R.R.D. nr. 1/1974, p.
159.
81
curgă de la data când au cunoscut existenţaacestora şi caracterul lor excesiv (art. 1095 alin. 2 C.
civ.)218.Menţionăm că acţiunea în reducţiune este divizibilă, ceea ce înseamnă că de eaurmează
să beneficieze doar moştenitorul rezer-vatar care a invocat-o, pe cale de excepţiesau pe cale de
acţiune1.b). Excepţia în reducţiune poate fi invocată de către moştenitorii rezervatari numaiîn
cazul în care bunul se află în posesia moştenitorului rezervatar (deşi beneficiarulliberalităţii are
un drept asupralui).În acest caz, dacă rezerva succesorală a fost încălcată prin efectuarea de
liberalităţiexcesive, moştenitorii rezervatari se vor putea apăra invocând excepţia în
reducţiune.Excepţia în reducţiune este imprescriptibilă extinctiv (art. 1095 alin. 3 C. civ.).În toate
cazurile, dovada depăşirii cotităţii disponibile revine moştenitorilorrezervatari. Ei pot folosi
orice mijloc de probă admis de lege.B. Ordinea reducţiunii liberalităţilor excesive.Dacă titularul
succesiunii a făcut mai multe liberalităţi, donaţii sau legate, caredepăşesc cotitatea disponibilă, ele
vor fi supuse re-ducţiunii după o anumită ordine (fiindfără relevanţă dacă de acestea au beneficiat
una sau mai multe persoane).Ordinea reducţiunii este dată de regulile consacrate de Codulcivil.a).
Potrivit art. 1096 alin. 1 C. civ., legatele se reduc înaintea donaţiilor. Regula se justifică prin aceea
că legatele sunt ultimele liberalităţi făcute de defunctşi, deci, ele sunt cele care au depăşit cotitatea
disponibilă, încălcând rezerva (liberalităţileanterioare prezumându-se că s-au făcut în limitele
cotităţii disponibile).Dacă donaţiile s-ar reduce înaintea legatelor sau odată cu ele, ar însemna că
testatorul aluat înapoi ceea ce donase, pentru a reface cotitatea disponibilă, urmând ca ulterior
sădispună de aceleaşi bunuri pe cale de legat. O asemenea soluţie ar încălca principiul ire-
vocabilităţii donaţiilor219.Regula de mai sus are caracter imperativ şi deci orice clauză contrară
este nulă.b). Potrivit art. 1096 alin. 2 C. civ., legatele se reduc toate deodată şi proporţional,întrucât
toate liberalităţile mortis causa îşi produc efectele numai după
deschidereamoştenirii.Regula de mai sus are numai un caracter dispozitiv (nu imperativ),
întemeindu-sepe prezumţia că defunctul nu a dorit să stabilească o anumită ordine în
reducţiunealegatelor.Ordinea poate fi stipulată în mod expres sau poate fi implicită.c). Potrivit art.
1096 alin. 3 C. civ., donaţiile se reduc succesiv, în ordinea inversăa datei lor, începând cu cea mai
nouă.Se prezumă că ultima sau ultimele donaţii au depăşit această cotitate, încălcândrezerva (cele
mai vechi făcându-se din cotitatea disponibilă).Dacă donaţiile au aceeaşi dată, ele se reduc
proporţional.Dispoziţiile de mai sus au caracter imperativ, ceea ce înseamnă că defunctul nupoate
prestabili o altă ordine a reducţiunii.Potrivit art. 1096 alin. 4 C. civ., donaţiile concomitente se
reduc toate deodată şiproporţional, afară dacă donatorul a dispus că anumite donaţii vor avea

218
A se vedea I.C.C.J., s. civ., dec. nr. 1547/2005, în Jurisprudenţa Secţiei civile pe anul 2005, Ed.Hamangiu,
Bucureşti, 2006, p. 414
219
A se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 368.
82
preferinţă, caz încare vor fi reduse mai întâi celelalte donaţii220. Ineficacitatea intervine şi dacă s-
a produsexheredarea directă a unui moştenitor rezervatar.C. Efectele reducţiunii.După cum
reducţiunea se referă fie la legate sau exheredări, fie la donaţii, efectelereducţiunii se realizează
diferit.a). În cazul legatelor, reducţiunea are ca efect ineficacitatea totală sau parţială,după cum
legatul depăşeşte cotitatea disponibilă în întregul său ori numai în parte (art.1097 alin. 1 C. civ.).b).
În cazul donaţiilor, reducţiunea are ca efect „desfiinţarea lor în măsuranecesară întregirii
rezervei" (s.n.).După cum afectează rezerva, desfiinţarea donaţiei poate fi totală sau parţială şi,
înconsecinţă, moştenitorul rezervatar devine retroactiv proprietar al bunului, de la datadeschiderii
succesiunii (nu de la data încheierii contractului)221.Ca urmare a celor de mai sus, se produc
următoarele consecinţe:- în calitate de proprietar al bunurilor donate, donatarul păstrează fructele
naturalepercepute şi pe cele civile, scadente anterior deschiderii succesiunii. El va trebui să
restituie fructele percepute sau scadente numai după ce va deveni posesor de rea-credinţă(prin
cererea de reducţiune);- în ceea ce priveşte actele de înstrăinare sau de grevare a bunurilor
consimţite decătre donatar faţă de terţi înainte de deschiderea succesiunii, rămân valabile; numai
actelede înstrăinare sau grevare consimţite de către donatar după deschiderea succesiunii vor
fidesfiinţate, ele neputând fi opuse moştenitorilor rezervatari.Ca urmare a reducţiunii, moştenitorul
rezervatar are dreptul la restituirea în naturăa bunurilor („Întregirea rezervei, ca urmare a
reducţiunii, se realizează în natură" - art.1097 alin. 2 C. civ.).În cazul întregirii rezervei în natură,
gratificatul păstrează fructele părţii din buncare depăşeşte cotitatea disponibilă, percepute până la
data la care cei îndreptăţiţi au cerutreducţiunea.Ca excepţie la principiul restituirii în natură,
reducţiunea donaţiilor se face prinechivalent atunci când, înainte de deschiderea moştenirii:-
donatarul a înstrăinat bunul ori a constituit asupra lui drepturi reale, precum şi- bunul a pierit dintr-
o cauză imputabilă donatarului (art. 1097 alin. 3 C. civ.).Când donaţia supusă reducţiunii a fost
făcută unui moştenitor rezervatar care nueste obligat la raportul donaţiei, acesta va putea păstra în
contul rezervei sale partea caredepăşeşte cotitatea disponibilă (art. 1097 alin. 4 C. civ.).
Dacă donatarul este unsuccesibil obligat la raport, iar partea supusă reducţiunii reprezintă mai
puţin de jumătatedin valoarea bunului donat, donatarul rezervatar poate păstra bunul, iar reducţiu-
neanecesară întregirii rezervei celorlalţi moştenitori rezervatari se va face prin luare maipuţin sau
prin echivalent bănesc (art. 1097 alin. 5 C. civ.). Potrivit art. 1098 alin. 1 C.civ., în cazul reducţiunii
unor „libera-lităţi speciale", precum donaţia sau legatul ce are caobiect un uzufruct, uz ori
abitaţie sau o rentă ori întreţinere viageră, moştenitoriirezervatari au facultatea fie de a
executa liberalitatea astfel cum a fost stipulată, fie de aabandona proprietatea cotităţii disponibile

220
A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 389.
221
Dacă beneficiarul donaţiei care ar trebui redusă este insolvabil, se va proceda la reducţiunea donaţiei anterioare
(art. 1096 alin. 5 C. civ.).
83
în favoarea beneficiarului liberalităţii, fie de asolicita reducţiunea potrivit dreptului comun. În
acest caz, dacă moştenitorii rezervatarinu se înţeleg asupra opţiunii, reducţiunea se va face potrivit
dreptului comun.Potrivit art. 1099 C. civ., imputarea liberalităţilor se face după următoarele
reguli:- dacă beneficiarul liberalităţii nu este moştenitor rezervatar, liberalitatea primită seimpută
asupra cotităţii disponibile, iar dacă o depăşeşte, este supusă reducţiunii;- dacă gratificatul este
moştenitor rezervatar şi liberalitatea nu este supusăraportului, ea se impută asupra cotităţii
disponibile (excedentul se impută asupra cotei derezervă la care are dreptul gratificatul şi, dacă o
depăşeşte, este supus reducţiunii);- dacă gratificatul este moştenitor rezervatar şi liberalitatea este
supusă raportului,ea se impută asupra rezervei celui gratificat, iar dacă există, excedentul se impută
asupracotităţii disponibile, afară de cazul în care dispunătorul a stipulat imputarea sa
asuprarezervei globale. În acest ultim caz, numai partea care excedează rezervei globale seimpută
asupra cotităţii disponibile. În toate cazurile, dacă se depăşeşte cotitateadisponibilă,
liberalitatea este supusă reducţiunii.- când există mai multe liberalităţi, imputarea se face,
ţinându-se seama şi deordinea reducţiunii liberalităţilor excesive (art. 1099 alin. 4 C. civ.)

CONCLUZII
Rezerva succesorală îşi pierde din caracterul controversat în ambianţa textelorNCC, beneficiul
fiind cel al introducerii unui sistem unitar, coerent şi previzibil. Rezervamarchează acum un
raport de egalitate între voinţa prezumată şi cea exprimată adispunătorului, rămânând
de văzut în practică dacă pe viitor se va impune o reevaluare.Legea nr. 287/2009 privind Codul
civil a intrat în vigoare la data de 1 octombrie2011 şi atribuie dreptului de a moşteni o nouă
configuraţie. De aceea lucrarea de faţă îşipropune să prezinte în lumina ultimilor modificări,
drepturile succesorale ale rudelordefunctului. De-a lungul întregii lucrări am încercat să
realizez un studiu de manierăcomparativă privind actuala reglementare a devoluţiunii
succesorale legale şi ceaconsacrată de Codul civil din 1864.Drepturile succesorale ale rudelor
defunctului trebuieprivite în perspectiva generală a instituţiei moştenirii. Legiuitorul român a
preferat să nu aducă modificări semnificative instituţieimoştenirii în noua reglementare şi
în majoritatea cazurilor preia propunerile doctrinare şijurisprudenţiale formulate sub incidenţa
Codului civil de la 1864. În primul rând, noul Cod civil are meritul de a actualiza limbajul de
specialitate,permiţând astfel o mai bună înţelegere a materiei moştenirii. De asemenea are meritul
dea fi definit in terminis noţiunea de “moştenire” (art. 953 C. civ.), coexistenţa moşteniriilegale
cu cea testamentară [art. 955 alin. (2) C. civ.], precum şi vocaţia multiplă lamoştenire (art. 1102
C. civ.).Ca şi sub incidenţa Codului civil de la 1864, moştenirea rămâne de două feluri:legală (în
temeiul legii) şi testamentară (având drept temei voinţa defunctului).În ceea ce priveşte
condiţiile generale ale dreptului de a moşteni, în nouareglementare acestea sunt:
84
capacitatea succesorală, nedemnitatea şi vocaţia la moştenire. Se poate observa deci că legiuitorul
preia propunerile formulate de literatura despecialitate şi „ridică nedemnitatea la rangul de
condiţie generală a dreptului de amoşteni” (I. Genoiu) şi reglementează pentru prima dată
vocaţia la moştenire. Nedemnitatea estereglementată ca fiind de două feluri: de drept şi
judiciară, iar cazurile care atragnedemnitatea sunt modificate aproape în întregime. În plus,
efectele nedemnităţii nu semai răsfrâng şi asupra descendenţilor nedemnului, ca urmare a faptului
că nedemnulpoate fi reprezentat (art. 965 C. civ.Ca element de noutate se prezintă şi următoarele
aspecte: - prezumţia privind timpul legal al concepţiunii are numai un caracter relativ,putând fi
răsturnată prin mijloace ştiinţifice de probă;- persoanei juridice îi este recunoscută
capacitatea succesorală înainte dedobândirea personalităţii juridice şi chiar dacă liberalităţile
nu sunt necesare pentru caaceasta să ia fiinţă în mod legal;- este reglementată situaţia persoanelor
care au murit în acelaşi timp.În ceea ce priveşte principiile generale ale devoluţiunii legale, acestea
rămânaceleaşi, sunt în număr de trei, şi anume: a) principiul chemării rudelor la moştenire în
ordinea claselor de moştenitori; b) principiul proximităţii gradului de rudenie, în cadrul
aceleiaşi clase demoştenitori;c) principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi
grad.O altă instituţie care a suportat modificări în noua reglementare este cea
areprezentării. Astfel, aşa cum am menţionat şi mai sus, nedemnul, alături de
predecedat,beneficiază de această instituţie. Noul Cod civil inovează şi prin reglementarea
unui„efect particular” al reprezentării, pe lângă cel general – potrivit căruia moştenirea seîmparte
pe tulpină. De asemenea este definit conceptul de „tulpină” şi este reglementatăretransmiterea
dreptului de opţiune succesorală.De asemenea este reglementată reproducerea umană asistată
medical cu terţdonator, ceea ce constituie o binevenită noutate în contextul realităţii obiective
actuale.Vocaţia succesorală a rudelor colaterale este limitată până la gradul al IV-leainclusiv, în
Codul civil de la 1864 neexistând o reglementare expresă în acest sens.Consider că noul Cod civil
a realizat o binevenită împrospătare şi reformulare ainstituţiilor sale de drept în conformitate cu
dezvoltarea societăţii, ba mai mult aduceunele inovaţii juridice în dreptul românesc preluate din
dreptul altor state. Lucrarea are drept punct de plecare textul noului Cod civil şi oferă
cititoruluiinformaţia necesară pentru a înţelege, interpreta şi aplica, normele privitoare la
materiamoştenirii, atât prin prisma explicaţiilor teoretice, cât şi a trimiterilor la soluţiile dinpractica
judiciară
BIBLIOGRAFIEI. Tratate, cursuri, monografii, jurisprudenţă:1. Noul Cod Civil şi Legea de
punere în aplicare, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2011.2. Noul Cod Civil. Comentariu pe articole,
art. 1 - 2664, Editura C.H. Beck, Bucureşti 2012.3. Boroi G., Stănciulescu L., Instituţii de drept
civil în reglementarea noului Cod civil,Editura Hamangiu, Bucureşti, 2012.4. Mureşan Mircea,
Fildan Sorin, Lucaciuc Ştefan-Ioan, Drept civil. Succesiuni, EdituraCordial Lex, Cluj-Napoca,
85
2012.5. Florescu D. C., Dreptul succesoral, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2011.7. Genoiu
I., Dreptul la moştenire în noul Cod civil, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2012 8. Genoiu I., Tema
IX. Succesiuni, în Neculaescu S., Mocanu L., Gheorghiu Ghe., Genoiu I.,Ţuţuianu A., Instituţii de
drept civil. Curs selectiv pentru licenţă, Editura Universul Juridic,Bucureşti, 2012.9. Genoiu I.,
Turza AL.– L., Drept succesoral. Caiet de seminar, Editura C.H. Beck,Bucureşti, 2011.10.
Macovei C., Dobrilă M. C., Cartea a IV-a, Despre moştenire şi liberalităţi, în BaiaşFl.A., Chelaru
E., Constantinovici R., Macovei I. (coordonatori), Noul cod civil. Comentariupe articole art. 1-
2664, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2012.11. Ricu C.S., Titlul II. Moştenirea legală, în colectiv
de autori Noul Cod civil: comentarii,doctrină, jurisprudenţă, Editura Hamangiu, Bucureşti,
2012.12. Stănciulescu Liviu, Curs de drept civil. Succesiuni, Editura Hamangiu, Bucureşti,
2012.13. Stoica V., Dragu L., Moştenirea legală în noul cod civil, Editura Universul
Juridic,Bucureşti, 2012.14. Văduva D., Moştenirea legală. Liberalităţile, Editura Universul
Juridic, Bucureşti, 2012.15. Boroi G., Boroi E., Corelaţia între prevederile art.939 din Codul civil
şi Decretul-Legenr.319/1944.16.Colectiv de autori, Noul Cod civil: note, corelaţii,
explicaţii, Editura C. H. Beck,Bucureşti, 2011.17. Chirică D., Drept civil: Succesiuni, Editura
Lumina-Lex, Bucureşti, 1966.18. Contra, Hamangiu C., Tratat de drept civil român, Editura
Naţională, Bucureşti, 1928.19. Costin M., Marile instituţii ale dreptului civil român, vol. I, Editura
Dacia, Cluj-Napoca,1982.20. Deak Francisc (coordonator), Toader Camelia, Stănciulescu Liviu,
Popescu R., Stoica V.,Moştenirea testamentară. Transmiterea şi împărţeala moştenirii,
Editura ProarcadiaBucureşti, 1993.21. Deak Francisc, Contractul de închiriere a locuinţei, Editura
Actami, Bucureşti, 1997 22. Deak Francisc, Tratat de drept succesoral, Editura Actami, Bucureşti,
1999.23. Eliescu Mihail, Moştenirea şi devoluţiunea ei în dreptul R.S.R., Editura Academiei,
1966.24. Filipescu I., Tratat de dreptul familiei, Editura All, Bucureşti, 1993.25. Genoiu Ilioara,
Dreptul la moştenire în Noul Cod civil, Editura C.H. Beck, Bucureşti2012.26. Ghigeanu
Gheorghe, Dreptul de moştenire. Rezerva succesorală - Teorie şi practică,Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1998.27. Hamangiu C., Rosetti-Bălănescu I., Tratat de drept civil
român, vol. III, EdituraNaţională Bucureşti, 1988.28. Henry et Leon et Jean Mazzaud, Leçon
de droit civil, vol. II, Edition Manchestein, Paris,1971.29. Ionaşcu Tr., Brădeanu S., Drepturile
reale principale în R.S.R., Editura Academiei,Bucureşti, 1978.30. Marinescu M.G., Curs de
drept civil, Universitatea Bucureşti, 1945.31. Petrescu R., Scherer V., Nichita Gh., Probleme
teoretice şi practice de drept civil, EdituraScrisul Românesc, Craiova, 1987.32. Petrescu Raul,
Drept succesoral: moştenirea. devoluţia şi împărţeala, Editura Oscar-Print, Bucureşti, 1996.33.
Safta-Romano E., Dreptul la moştenire în România. Doctrină şi jurisprudenţă, vol. I,Editura
Graphix, Iaşi, 1995.34. Stănciulescu Liviu, Curs de drept civil. Succesiuni, Editura Hamangiu,
Bucureşti,201235. Stănciulescu Liviu, Drept civil. Dreptul de moştenire, Editura Atlax-Lex,
86
Bucureşti,1966.36. Stătescu C., Drept civil. Contractul de transport. Drept de creaţie
intelectuală.Succesiunile, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1967.37. Toader C,
Stănciulescu L., Popescu R., Stoica V., Moştenirea testamentară.Transmisiunea şi
împărţeala moştenirii, Editura Actami, Bucureşti, 1944.38. Tucă I., Legea locului locuinţei
nr.114/1996, temei al legislaţiei locative, Editura All,Bucureşti, 1997.39. Zinveliu I., Dreptul la
moştenire în R.S.R., Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975.II. Articole şi studii de specialitate:1. Bob
D. M., Popter veteris iuris imitationem: nou şi vechi în materie succesorală înnoul cod civil (I), în
„Studia Universitatis Babeş-Bolyai Iurisprudentia”, nr. 4/2010. 2. Boţi I., Boţi V., Codul civil
din Quebec: Sursă de inspiraţie în procesul derecodificare a dreptului civil român, în „Studia
Universitatis Babeş-Bolyai Iurisprudentia”,nr. 1/2011 ianuarie – martie.3. Genoiu I., Condiţiile
dreptului de la moştenire în noul Cod civil, în „Dreptul”,nr.6/2011. 4. Genoiu I., Principiile
generale ale devoluţiunii legale a moştenirii în noul Codcivil, în „Jurnal de studii juridice” număr
special, Editura Lumen, Iaşi, 2010.5. Genoiu I., Mastacan O., Drepturile succesorale ale
rudelor defunctului înreglementarea noului Cod civil român, în „Dreptul”, nr. 7/2010. 6. Popa
I., Rezerva succesorală şi moştenitorii rezervatari în reglementarea nouluiCod civil, în revista
„Dreptul”, nr. 6/2011. III. Acte normative1. Constituţia României din 1991, republicată în M.Of.
nr. 767 din 31 octombrie2003, Partea I.2. Codul civil din 1864, publicat în Monitorul Oficial nr.
271 din 4 decembrie 1864,nr. 7 din 12 ianuarie 1865, nr. 8 din 13 ianuarie 1865, nr. 8 din 14
ianuarie 1865, nr. 11 din 16ianuarie 1865, nr. 13 din 19 ianuarie 1865, cu modificările şi
completările ulterioare.3. Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările ulterioare,
republicată înM.Of. nr. 505 din 15 iulie 2011, Partea I.4. Legea nr. 71/2011 privind punerea în
aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codulcivil, cu modificările şi completările ulterioare,
publicată în M.Of. nr. 409 din 10 iunie 2011,Partea I.IV. Surse
electronicewww.barouldolj.rowww.drept.ucv.rowww.dreptonline.rowww.lecturijuridice.blogspo
t.rowww.studia.ubbcluj.rowww.studiijuridice.ro/resurse_juridice/jurisprudenta/jurisprudenta_ro
mania/4308-succesiune-rezerva-succesorala-calculul-rezervei-
jurisprudenta.html,www.juspedia.ro/3204/actiune-in-reductiune-testamentara-liberalitatile-
testamentare-incalcarea-rezervei-succesoralewww.jurisprudenta.com/speta/partaj-succesoral-
qsmqhttp://www.jurisprudenta.com/speta/reductiunea-liberalitatilor-rezerva-
succesoralacotitatea-disponibila-e111/

87