CUPRINS

CAP. I UNELE ASPECTE PRIVIND REZERVA SUCCESOARALĂ..................3

§1. Introducere..................................................................................................................3
§2. Istoric..........................................................................................................................3

CAP. II. CONSIDERATII GENERALE PRIVIND MATERIA SUCCESIUNII....5

§1. Noţiunea de moştenire şi reglementarea legală a acesteia...........................................5
1.1. Noţiunea de moştenire.....................................................................................5
1.2. Reglementarea legală a materiei moştenirii ....................................................5
§2. Reprezentarea succesorală. Succintă prezentare..........................................................6
2.1. Noţiune şi reglementare legală........................................................................6
2.2. Domeniul de aplicare.......................................................................................6
2.3. Condiţiile reprezentării....................................................................................7
2.4. Efectele reprezentării succesorale....................................................................7

CAP. III REZERVA SUCCESORALĂ.....................................................................10

Secţiunea I – Noţiune şi caractere juridice....................................................................10
1. Noţiune.........................................................................................................................10
2. Caracterele juridice ale rezervei succesorale................................................................11
Secţiunea II. Moştenitorii rezervatari şi întinderea rezervei..........................................15
§ 1. Moştenitorii rezervatari.............................................................................................15
§ 2. Rezerva descendenţilor..............................................................................................16
2.1. Noţiunea de descendent.....................................................................16
2.2. Împărţirea moştenirii..........................................................................18
2.3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al descendenţilor......22
2.4. Calculul reyervei descendenţilor........................................................24
§ 3. Rezerva ascendentilor privilegiati si colateralilor privilegiati...................................28
3.1. Ascendenţii privilegiaţi..................................................................................28
3.1.1. Notiune............................................................................................28
3.1.2. Împărţirea moştenirii.......................................................................30
3.1.3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al ascendenţilor
privilegiaţi.............................................................................................................34
3.2. Colateralii privilegiaţi....................................................................................35
3.2.1. Noţiune............................................................................................35
3.2.2. Împărţirea moştenirii.......................................................................37
3.2.3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al colateralilor
privilegiaţi..............................................................................................................41
§ 4. Drepturile succesorale ale ascendenţilor ordinari.......................................................41
4.1. Noţiunea de ascendent ordinar........................................................................41
4.2.Împărţirea moştenirii........................................................................................42
4.3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al ascendenţilor ordinari.......44
§5. Drepturile succesorale ale colateralilor ordinari.........................................................44
5.1. Noţiunea de colateral ordinar..........................................................................44
5.2. Împărţirea moştenirii.......................................................................................45
5.3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al ascendenţilor ordinari.......47
§ 6.Rezerva soţului supravieţuitor.....................................................................................47
6.1.Cuantumul rezervei sotului supravietuitor.......................................................49
6.2. Particularitatile caracterelor juridice ale rezervei sotului supravietuitor........49
6.2.1. Rezerva soţului supravieţuitor nu are caracter colectiv...................49
6.2.2. Rezerva soţului supravieţuitor nu este o fracţiune raportată direct
asupra moştenirii .......................................................................................49
6.2.3. Rezerva soţului supravieţuitor este o cotă fixă (de 1/2) dintr-o cotă
variabilă .....................................................................................................49
6.3. Imputarea rezervei sotului supravietuitor asupra mostenirii...........................50
§ 7. Cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor în concurs cu copiii dintr-o
căsătorie anterioară a defunctului......................................................................................52
7.1 . Reglementarea si justificarea cotităţii disponibile.........................................52
7.2. Noţiunea de "copil" ........................................................................................53
7.3. Noţiunea de "dăruire"......................................................................................54
7.4. Corelaţia dintre dispozitiile art.1090 NCC. şi cele ale Legii nr. 319/1944....54
7.5. Determinarea cuantumului cotitătii disponibile speciale şi a cotitatii ordinare.....56
7.6. Sancţiunea depăşirii cotităţii disponibile speciale. .........................................58
Secţiunea a III-a - Determinarea (calculul) masei succesorale, a rezervei şi a cotităţii
disponibile..........................................................................................................................60

1
§ 1.Precizări prealabile. .....................................................................................................60
§ 2. Stabilirea actividui brut al moştenirii.........................................................................61
§ 3.Stabilirea activului net al mostenirii prin scăderea pasivului succesoral din activul
brut....................................................................................................................................62
§ 4.Reunirea fictivă (pentru calcul) a valorii donatiilor făcute de cel ce lasă mostenirea.62
4.1.Reunire fictivă..................................................................................................63
4.2. Gratuităţi nesupuse reunirii. ...........................................................................64
4.3. Prezumţia de donaţie. .....................................................................................64
4.4. Efectele prezumtiei.........................................................................................65
4.5. Evaluarea bunuirilor .......................................................................................65
4.5.1. Regula...............................................................................................65
4.5.2. Evaluarea dezmembramintelor proprietatii .....................................66
§ 5. Ordinea efectuarii operatiunilor necesare pentru stabilirea masei de calcul.............66
§ 6. Determinarea masei succesorale.................................................................................67
6.1. Determinarea activului brut al moştenirii, prin însumarea valoării bunurilor
existente în patrimoniul succesoral la data deschiderii moşteniri..........................67
6.2. Determinarea activului net al moştenirii prin scăderea pasivului succesoral
din activul brut.......................................................................................................70
6.3. Reunirea fictivă doar pentru calcul la activul net, a valorii donaţiilor făcute
de cel ce lasă moştenirea........................................................................................72
§ 7. Imputarea liberalităţilor..............................................................................................79
§ 8. Reducţiunea liberalităţilor excesive............................................................................80
8.1. Căile procedurale de exercitare a dreptului de reducţiune..............................80
8.1.1. Acţiunea în reducţiune.....................................................................80
8.1.2. Excepţia de reducţiune.....................................................................81
8.2. Ordinea reducţiunii liberalităţii excesive........................................................81
8.3. Efectele reducţiunii.........................................................................................82
Concluzii...........................................................................................................................84
Bibliografie.......................................................................................................................86

2
 CAP. I UNELE ASPECTE PRIVIND REZERVA SUCCESOARALĂ

1. Introducere
Rezerva succesorală este o instituţie controversată datorită naturii sale de
compromis: a adopta din punct de vedere legislativ o devoluţiune exclusiv legală ar
echivala cu negarea nu doar a libertăţii testamentare, ci şi a celei de a dispune prin acte cu
titlu gratuit inter vivos, fiind în final, o restricţie majoră asupra dreptului de proprietate.
La polul opus, o devoluţiune exclusiv testamentară, guvernată de voinţa neîngrădită a
dispunătorului, ar fi problematică nu doar atunci când aceasta ar lipsi, ci şi atunci când îi
neglijează (ne) intenţionat pe cei faţă de care ar exista o obligaţie legală sau morală de
confortare patrimonială.
Un sistem succesoral nu poate acorda exclusivitate niciuneia dintre cele două
devoluţiuni, coexistenţa acestora fiind absolut necesară1. Preferinţa legislativă pentru unul
dintre cele două moduri de transmisiune a moştenirii nu face decât să încline balanţa fie
în favoarea succesibililor rezervatari, fie în favoarea libertăţii dispunătorului.
În dreptul român actual, Noul Cod Civil asigură un echilibru perfect, ca proporţie,
între rezerva succesorală şi libertatea testamentară: jumătate din averea lui de cujus este
sustrasă în mod imperativ voinţei sale, în timp ce jumătatea cealaltă se află la libera sa
dispoziţie. Fiind pe poziţii de egalitate, este greu de decelat o preferinţă legislativă.
Prin studiul de faţă ne propunem să facem câteva constatări în legătură cu
instituţia în discuţie, atât sub imperiul Codului Civil de la 1864, căruia i s-a alăturat
Decretul-Lege nr.319/1944, cât şi în ambianţa textelor Noului Cod Civil. Rezerva
succesorală nu este o chestiune pur teoretică, fapt pentru care am considerat că este
oportun să analizăm şi consecinţele practice atrase de necesitatea asigurării efective a
rezervei, consecinţe concretizate, în special, prin modul de calcul şi restituirile ocazionate
de raport şi reducţiune.
Fiind o instituţie de compromis, în opinia noastră, pornim din start de la ideea că
rezerva succesorală este o necesitate în domeniu. Oportunitatea sa va fi imaginea fidelă a
modului în care legea o reglementează.
2. Istoric
Pentru a putea aprecia în mod adecvat stadiul calitativ al reglementării rezervei
succesorale contemporane este deopotrivă necesară şi utilă o scurtă analiză a acesteia din
perspectivă istorică.
Sistemul rezervei introdus prin Codul Napoléon a fost un hibrid între legitima din
dreptul roman, preluată în vechiul drept francez în regiunile de drept scris, şi rezerva
cutumiară, întemeiată pe ideea coproprietăţii familiale. Rezerva consacrată legislativ ca
partea succesiunii, vizând toate bunurile lăsate de defunct, a fost acordată numai rudelor
în linie dreaptă (ascendenţi şi descendenţi), fiind limita atât a donaţiilor, cât şi a legatelor
excesive.
Codul Civil român de la 1864 a preluat sistemul eclectic napoleonian, cu
deosebirea că2 ascendenţii rezervatari erau doar cei privilegiaţi spre deosebire de modelul
francez care acorda rezerva tuturor ascendenţilor. Fundamental deosebită va fi
reglementarea ulterioară a situaţiei succesorale a soţului supravieţuitor, acel „intrus” care

1
M. Grimaldi, Droit civil Succesions, Ed. Litec, Paris, 2001, p. 36-37.
2
M. Eliescu, Curs de succesiuni, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1997, p. 134.

3
a reuşit să se ataşeze cercului familial. Codul Napoléon nu asigura un statut echitabil
acestuia, fapt pentru care ambele sisteme, francez şi român, şi-au reevaluat poziţia
succesorală a soţului supravieţuitor. Consecinţele vor viza întreg ansamblul rezervei
ereditare, după cum vom observa pe parcursul prezentului studiu.
O definiţie minimală, deja celebră3, a rezervei succesorale ar fi: rezerva este
succesiunea însăşi, minus cotitatea disponibilă. O atare definiţie era utilă sub imperiul
Codului civil de la 1864, care stabilea 4 doar întinderea cotităţii disponibile, rezerva fiind
dedusă în mod indirect. Deşi devoluţiunea succesorală predominantă la acea vreme era
cea legală, textele de lege cuantificau exclusiv libertatea de a dispune prin acte cu titlu
gratuit, deci limita devoluţiunii testamentare.
Noul Cod Civil acordă definiţii legale celor două noţiuni, cotitate disponibilă,
respectiv rezervă, aceasta din urmă consacrată anterior doar la nivel doctrinar. Art. 1086
din Noul Cod Civil dispune: „rezerva succesorală este partea din bunurile moştenirii la
care moştenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinţei
defunctului, manifestată prin liberalităţi ori dezmoşteniri”.
Definirea cotităţii disponibile intervine, ca topologie a textelor, doar după
stabilirea modalităţii de calcul a rezervei. Astfel, conform art. 1088 Noul Cod Civil,
„rezerva succesorală a fiecărui moştenitor rezervatar este de jumătate din cota
succesorală care, în absenţa liberalităţilor sau dezmoştenirilor, i s-ar fi cuvenit ca
moştenitor legal”. Abia apoi, în art. 1089 se menţionează ce anume reprezintă cotitatea
disponibilă, ,,partea din bunurile moştenirii care nu este rezervată prin lege şi de care
defunctul putea dispune în mod neîngrădit prin liberalităţi”.
În opoziţie cu reglementarea din Codul Civil de la 1864, Noul Cod Civil stabileşte
cotitatea disponibilă în funcţie de rezervă, lucru firesc raportat la menţinerea devoluţiunii
legale ca regulă generală. Ca repere legislative avem mai întâi calcularea rezervei ca
fracţie de 1/2 din cota legală, iar apoi deducerea cotităţii disponibile printr-o simplă
operaţiune de scădere a părţii de moştenire sustrase voinţei dispunătorului din întreaga
succesiune.
„Întrucât soluţia legală nu poate fi decât una singură, mai ales că în această
materie drepturile moştenitorilor urmează să fie stabilite cu o precizie „matematică” (la
propriu şi la figurat)5 şi mijloacele prin care se ajunge la această unică soluţie legală
trebuie să fie apte ca în concret să fundamenteze verificarea raţionamentului: prin
însumarea rezervei succesorale cu cotitatea disponibilă va trebui să obţinem nici mai
mult, nici mai puţin decât însăşi succesiunea lăsată de de cujus.

3
Cod. civ. 1864, art. 841-843.
4
Fr. Deak, Stabilirea drepturilor succesorale ale ascendenţilor privilegiaţi şi colateralilor privilegiaţi în
concurs cu soţul supravieţuitor (II,) în R.R.D. nr. 4/1989, p. 30.
5
D. Chirică, Drept civil. Succesuni şi testamente, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2003, p. 304 apud H. Capitant,
F. Terré, Y. Lequette, Les grands arrêts de la jurisprudence civile, p. 617.

4
 §2. Reprezentarea succesorală. Succintă prezentare
2.1. Noţiune şi reglementare legală
Reprezentarea succesorală reprezintă o excepţie de la principiul proximităţii
gradului de rudenie în cadrul aceleiaşi clase de moştenitori, cât şi de la principiul
egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad.
Conform art. 965 din Legea nr. 287/2009 „prin reprezentare succesorală, un
moştenitor legal de un grad mai îndepărtat, numit reprezentant, urcă, în virtutea legii, în
drepturile ascendentului său, numit reprezentat, pentru a culege partea din moştenire ce i
s-ar fi cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost nedemn faţă de defunct sau decedat la data
deschiderii moştenirii”.
Prin reglementarea instituţiei reprezentării succesorale, legiuitorul înlătură unele
consecinţe injuste ale principiului proximităţii gradului de rudenie şi ale principiului
egalităţii între rudele de acelaşi grad.
De exemplu, dacă defunctul D are doi fraţi (F1 şi F2), dintre care unul este
decedat (F2) la data deschiderii moştenirii, lăsând doi copii (N1 şi N2), moştenirea ar
urma să fie culeasă în întregime doar de unul din fraţii defunctului (F1), întrucât doar
acesta are capacitate succesorală la data deschiderii moştenirii. Întrucât fratele (F1) este
rudă de gradul al II-lea cu defunctul, conform principiului proximităţii gradului de
rudenie, nepoţii de frate ai defunctului, rude de gradul al III-lea, vor fi înlăturaţi de la
moştenire. Însă, ca urmare a aplicării instituţiei reprezentării succesorale, se permite ca
cei doi nepoţi de frate să culeagă moştenirea lăsată de unchiul lor, urcând în locul şi
gradul părintelui lor decedat, şi să culeagă partea de moştenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia
dacă era în viaţă la data deschiderii moştenirii6.
2.2. Domeniul de aplicare
Ca şi în vechea reglementare, pot veni la moştenire prin reprezentare succesorală
numai descendenţii copiilor defunctului şi descendenţii fraţilor sau surorilor acestuia.
Descendenţii copiilor defunctului, rude în linie dreaptă, pot veni la moştenire prin
reprezentare fără limită de grad, iar descendenţii fraţilor şi surorilor defunctului, rude în
linie colaterală, pot beneficia de reprezentare până la gradul al IV-lea inclusiv.
Conform art. 968 alin. (2) C.civ. împărţirea moştenirii, în cazul în care operează
reprezentarea succesorală, se face pe tulpină.
Noul Cod civil introduce un principiu nou dispunând că poate fi reprezentată
succesoral atât persoana lipsită de capacitatea de a moşteni precum şi nedemnul, chiar
aflat în viaţă la data deschiderii moştenirii7.
Având în vedere faptul că renunţătorul nu poate fi reprezentat, nici nedemnul care
a renunţat la moştenire nu poate fi reprezentat8.
De asemenea reprezintă o inovaţie faptul că reprezentarea operează chiar dacă
reprezentantul este nedemn faţă de reprezentat sau a renunţat la moştenirea lăsată de

6
I. Genoiu, op. cit., p.25.
7
Codul civil de la 1864 prevedea în art. 668 alin. (1) că „Nu se reprezintă decât persoanele moarte”.
8
Colectiv de autori, op. cit., p. 358.

5
acesta ori a fost dezmoştenit de el, cel dintâi trebuind să îndeplinească faţă de defunct
toate condiţiile generale cerute de lege pentru a putea moşteni.
Dispoziţiile referitoare la instituţia reprezentării sunt de strictă interpretare,
întrucât reprezentarea constituie o excepţie de la principiile devoluţiunii legale, şi în
consecinţă nici o altă persoană în afara celor expres prevăzute de lege nu pot beneficia de
efectele reprezentării succesorale9.
2.3. Condiţiile reprezentării
Conform dispoziţiilor art. 967 C.civ., pentru a putea opera reprezentarea trebuie
îndeplinite două condiţii:
a) reprezentatul să fie, la data deschiderii succesiunii, fie lipsit de capacitate
succesorală, fie nedemn faţă de defunct, chiar dacă se află în viaţă la data deschiderii
moştenirii [art. 967 alin. (1) C.civ.]
b) reprezentantul trebuie să îndeplinească toate condiţiile generale10 cerute de
lege pentru a moşteni [art. 981 alin. (2) C.civ.].
Potrivit art. 966 alin. (2) C.civ., dacă sunt îndeplinite condiţiile menţionate mai
sus, „reprezentarea operează în toate cazurile, fără a deosebi după cum reprezentanţii sunt
rude de acelaşi grad ori de grade diferite în raport cu defunctul”.
Ceea ce înseamnă11 că reprezentarea se aplică în toate cazurile12, la infinit13 şi de
drept imperativ.
2.4. Efectele reprezentării succesorale
Efectul principal al reprezentării succesorale, regăsit şi în noul Cod civil în art.
968 sub denumirea de efect general, este împărţirea moştenirii pe tulpini şi nu pe capete14.
Cu titlu de noutate, noul Cod civil defineşte conceptul de „tulpină” ca fiind:
- înlăuntrul clasei I, descendentul de gradul întâi care culege moştenirea sau
reprezentat la moştenire;
- înlăuntrul clasei a II-a, colateralul privilegiat de gradul al doilea care culege
moştenirea sau este reprezentat la moştenire.
Potrivit art. 982 alin. (2) şi (3) C.civ., „dacă aceeaşi tulpină a produs mai multe
ramuri, în cadrul fiecărei ramuri subdivizarea se face tot pe tulpină, partea cuvenită
descendenţilor de acelaşi grad din aceeaşi ramură împărţindu-se între ei în mod egal”.
Legea nr. 287/2009 stabileşte, ca o inovaţie, efectul particular al reprezentării,
prevăzând obligaţia copiilor nedemnului, concepuţi înainte de deschiderea moştenirii de
la care acesta a fost exclus, de a raporta, la moştenirea acestuia din urmă, bunurile
moştenite prin reprezentarea nedemnului, dacă vin la moştenirea acestuia în concurs cu
alţi copii ai săi, concepuţi după deschiderea moştenirii de la care a fost înlăturat
nedemnul; aceasta, însă, numai în cazul şi în măsura în care valoarea bunurilor moştenite
prin reprezentare a depăşit valoarea pasivului succesoral pe care reprezentantul a trebuit
să-l suporte ca urmare a reprezentării.

9
L. Stănciulescu, op. cit., p. 50.
10
Capacitate succesorală, nedemnitate şi vocaţie la moştenire.
11
A se vedea I. Genoiu, Dreptul la moştenire… op. cit., p. 72.
12
Reprezentarea operează atât în cazul în care numai unul dintre copii defunctului este predecedat sau
nedemn, cât şi în cazul în care toţii copii defunctului sunt predecedaţi sau nedemni. Prin urmare, chiar dacă
la moştenire vor veni doar nepoţii defunctului (rude din aceeaşi clasă şi acelaşi grad), aceştia nu vor culege
moştenirea pe capete, ci pe tulpini. Similar se întâmplă şi în situaţia în care la moştenire vin, prin
reprezentare, descendenţii fraţilor/surorilor defunctului.
13
Reprezentarea fraţilor şi surorilor defunctului este admisă numai până la gradul al IV-lea inclusiv.
14
„Pe capete” - adică în părţi egale între moştenitori.

6
 În esenţă, legiuitorul român a urmărit restabilirea egalităţii între descendenţii
nedemnului, în cazul în care doar unul (unii) dintre aceştia a(u) beneficiat de
reprezentare, restul nefiind încă concepuţi la data deschiderii moştenirii reprezentatului15.
Prin reprezentare moştenitorii dobândesc nu numai drepturi, ci şi obligaţii în
raport cu vocaţia succesorală a fiecăruia, însă beneficiarul reprezentării nu este obligat să
accepte succesiunea, el având dreptul de opţiune succesorală al oricărui succesibil.
Reprezentarea succesorală nu trebuie confundată cu retransmiterea dreptului de
opţiune succesorală - atunci când succesibilul chemat să culeagă moştenirea moare după
deschiderea succesiunii (ci nu la o dată anterioară deschiderii moştenirii, cum se întâmplă
în cazul reprezentării), dar înainte de a-şi exercita dreptul de opţiune succesorală şi de a
deveni astfel moştenitor. În acest caz, moştenitorii succesibilului care a decedat fără a fi
exercitat dreptul de opţiune succesorală îl exercită separat, fiecare pentru partea sa, în
termenul aplicabil dreptului de opţiune privind moştenirea autorului lor16.
De asemenea, reprezentarea succesorală nu se confundă, nici nu se aseamănă cu
reprezentarea legală (de pildă a minorului de către părinte) şi nici cu reprezentarea
convenţională (de pildă a mandantului de către mandatar).
În ceea ce priveşte calculul cotităţii disponibile sub incidenţa reprezentării în
cazul descendenţilor, moştenitori rezervatari, se ţine cont de numărul tulpinilor şi nu de
numărul descendenţilor, principiul proximităţii gradului de rudenie având întâietate în
faţa reprezentării17. Astfel, dacă la data deschiderii moştenirii de cujus are un fiu în viaţă
şi unul predecedat care are 3 copii, cotitatea disponibilă se va calcula ţinând cont de cele
două tulpini şi nu de cei patru descendenţi. Cotitatea disponibilă va fi de 1/3 şi nu de 1/4.
Pentru o bună înţelegere a instituţiei reprezentării succesorale prezentăm, cu titlu
de exemplu, următoarea speţă18:

În acest caz, atât în noul, cât şi în vechiul Cod civil, moştenirea se va împărţi în
mod egal între A, B, C, luând fiecare câte 1/3 din moştenire, D şi E fiind înlăturaţi de la
moştenire potrivit principiului proximităţii gradului de rudenie (A, B, C sunt rude de
gradul I cu de cuius pe când D şi E sunt rude de gradul II cu defunctul).
Dacă C este nedemn potrivit vechiului Cod Civil, D şi E nu vor beneficia de
reprezentarea succesorală, întrucât locul persoanei reprezentate nu este vacant şi util,
persoana reprezentată fiind în viaţă în momentul deschiderii moştenirii, astfel încât
moştenirea se va împărţi egal între A şi B (care îi vor înlătura de la moştenire pe D şi E
care sunt rude de gradul II cu de cujus), luând fiecare câte ½ din moştenire.
Potrivit noului Cod civil însă, D şi E vor beneficia de reprezentarea succesorală,
astfel încât vor urca în locul şi gradul lui C, devenind moştenitori de gradul I şi
15
De exemplu, la moartea lui A, moştenirea sa este culeasă în nume propriu de fiul său B şi prin
reprezentare de către nepotul său de fiu D, copil al fiului nedemn C al defunctului. După deschiderea
succesiunii lui A, este conceput şi se naşte E, un al doilea copil al lui C. La decesul ultimului, fiul său D va
trebui să raporteze la moştenire bunurile culese prin reprezentare din succesiunea bunicului său A, pentru a
restabili egalitatea cu fratele său E îndreptăţit la raport.
16
D.C. Florescu, op. cit., p. 36.
17
D. Văduva, op. cit., p. 43.
18
I. Turculeanu, C. Bănicioiu, Succesiunile în noul Cod civil, www.barouldolj.ro, Craiova, 2011, 09 iunie
2012,<http://www.barouldolj.ro/files/2626_Material%20prezentat%20de%20Prof%20Univ%20Dr%20ION
%20 TURCULEANU%20-%20Lect%20Univ%20Dr%20CATALIN%20BANCIOI.pdf >

7
moştenind cât ar fi moştenit C dacă ar fi acceptat succesiunea. Astfel, A şi B vor culege
fiecare câte 1/3 din moştenire, iar D şi E vor lua împreună tot 1/3, respectiv câte 1/6
fiecare.
Dacă C a decedat înaintea lui de cujus, în accepţiunea atât a vechiului, cât şi a
noului Cod civil, D şi E vor beneficia de reprezentarea succesorală, astfel încât A şi B vor
culege fiecare câte 1/3 din moştenire, iar D şi E vor lua împreună tot 1/3, respectiv câte
1/6 fiecare.

8
 CAP. III REZERVA SUCCESORALĂ

Secţiunea I – Noţiune şi caractere juridice.

1. Noţiune.
Potrivit legii, orice persoană fizică poate dispune liber de bunurile care alcătuiesc
patrimoniul sau, astfel încat patrimoniull lăsat la moarte poate fi, valoric, cu totul
neînsemnat; nimeni nu este obligat să lase o moştenire, chiar dacă are rude apropiate sau
soţ supravieţuitor. Dar dreptul de dispoziţie, drept exclusiv şi absolut, poate fi exercitat
numai in limitele şi cu modificările determinate de lege19.
Astfel de limitări – cele mai importante ale dreptului de dispoziţie în materia
analizată – sunt prevăzute în favoarea unor rude apropiate ale defunctului (descendenţi şi
părinţi), în favoarea soţului supravieţuitor, care au calitatea de moştenitori rezervatari.
Aceste limitări vizează însă numai libertăţile făcute prin acte inter vivos (donaţii) şi
mortis causa (legate), precum şi exheredările făcute prin testament. Asemenea acte de
dispozitie, fără a fi interzise, trebuie să se încadreze în anumite limite prevăzute de lege
în favoarea moştenitorilor rezervatari. În schimb, chiar şi în prezenţa lor, actele cu titlu
oneros şi actele cu titlu gratuit care nu sunt libertăţi, ci simple acte dezinteresate (de
exemplu, comodatul, împrumutul cu dobandă) nu comportă limitări în materia
succesorală, pentru că nu au drept urmare micşorarea patrimoniului succesoral, evident,
cu condiţia ca, sub aparenta acestor acte pentru care legea nu prevede limitări, să nu fie
încheiate acte (de exmplu, donaţie deghizată) pentru care legea prevede limitări în
favoarea moştenitorilor rezervatari. Dacă nu există legaţi rezervatari, dreptul de dispoziţie
al celui care lasă moştenire este nelimitat. De exemplu, dacă la data decesului va avea
numai rude colaterale (fraţi, unchi) aceste rude nu vor putea ataca actele liberale ale
defunctului (donaţii sau legate făcute în favoarea altor persoane ori exhederare) pe motiv
că ar fi excesive. Dacă defunctul are numai moştenitori rezervatari sau dacă nu are rude
în grad succesibil, actele sale de dispozitie – fie şi liberalităţi sau exhederări – produc
efecte fără limitări.
Conform art. 1086 NCC, „rezerva succesorală este partea din bunurile moştenirii
la care moştenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinţei
defunctului, manifestată prin liberalităţi ori dezmoşteniri”20.
Sub imperiul CCA, doctrina a definit rezerva succesorală ca fiind acea parte din
moştenire care în puterea legii, se cuvine anumitor moştenitori legali şi de care cel ce lasă
moştenirea nu poate dispune prin acte cu titlu gratuit21.
Definiţia NCC surprinde o trăsătură esenţială a rezervei succesorale, respectiv că
moştenitorii au dreptul la o parte din bunurile moştenirii, în materialitatea lor, iar nu doar
la un echivalent valoric reprezentând cota lor de rezervă, stabilită prin raportare la activul
net al patrimoniului succesoral.

19
art.41 alin 1 din Constituţia României
20
M. Mureşan, S. Fildan, Şt.I. Lucaciuc, Drept civil. Succesiuni, Ed. Cordial Lex, Cluj-Napoca, 2012,
p.150
21
Pentru alte definiţii - identice în esenţa lor - a se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 319-320; Şt. D. Cărpenaru,
op. cit., p. 466; C. Stătescu, op. cit., p. 194; D. Macovei, op. cit., p. 114. Cu privire la dezvoltarea istorică şi
la justificarea instituţiei juridice a rezervei succesorale, a se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 320-324.

9
 Prin reglementarea rezervei, legiuitorul apără moştenitorii rezervatari
(descendenţii, părinţii şi soţul supravieţuitor al defunctului) împotriva donaţiilor şi
legatelor testamentare făcute de defunct, asigurându-le primirea a cel puţin unei părţi din
moştenirea ce li se cuvine potrivit legii, chiar împotriva voinţei (tacite sau exprese) a lui
de cujus. Astfel, în toate cazurile în care o persoană are moştenitori rezervatari, averea
acestei persoane se împarte, teoretic, în două părţi valorice distincte: rezerva, de care
persoana în cauză nu poate dispune cu titlu gratuit în favoarea altor persoane (căci
această parte trebuie să rămână moştenitorilor rezervatari) şi cotitatea disponibilă, de care
persoana respectivă poate dispune cu titlu gratuit în mod liber, donând-o sau testând-o cui
doreşte. Actele cu titlu gratuit prin care el ar dispune şi de rezervă (sau de o parte din ea)
sunt supuse reducţiunii, putând fi - la cererea moştenitorilor rezervatari - desfiinţate în tot
sau în parte (cu consecinţa revenirii bunurilor respective în masa succesorală), în măsura
necesară întregirii rezervei.
Cotitatea disponibilă este aşadar acea „parte din bunurile moştenirii care nu este
rezervată prin lege şi de care defunctul putea dispune în mod neîngrădit prin liberalităţi”
(art. 1089 NCC).
2. Caracterele juridice ale rezervei succesorale
Caracterele juridice ale rezervei succesorale se exprimă în faptul că rezerva este o
parte a moştenirii şi că ea este relativ şi parţial indisponibilă, fiind sustrasă actelor de
dispoziţie cu titlu gratuit (inter vivos sau mortis causa) ale lui de cujus.
A. Rezerva este o parte a moştenirii, care se cuvine şi trebuie să rămână
moştenitorilor rezervatari, chiar împotriva voinţei celui ce lasă moştenirea. Ea nu este
socotită, în dreptul nostru, ca o cotă-parte din bunurile efectiv rămase la data morţii lui de
cujus, ci ca o cotă-parte din bunurile care ar fi rămas la data morţii lui, dacă de cujus n-ar
fi făcut liberalităţi inter vivos sau mortis causa22.
Întrucât rezerva este o parte a moştenirii care se atribuie rezervatarilor în calitate
de moştenitori legali23, ea poate fi pretinsă numai de cei care vin efectiv la moştenire,
deci îndeplinesc condiţiile necesare pentru aceasta (au capacitate succesorală, vocaţie
concretă la moştenire şi nu sunt nedemni) şi acceptp pur şi simplu sau sub beneficiul de
inventor moştenirea.
Conferind calitatea de moştenitor rezervatar descendenşilor, părinţilor şi soţului
supravieţuitor al defunctului, legea condiţionează de chemarea efectivă la moştenire şi de
acceptarea ei. De exemplu, părinţii nu au dreptul la rezervă în prezenţa descendenţilor
pentru că fac parte din clasa a II-a de moştenitori legali, iar nepoţii în prezenţa copiilor
defunctului, dat fiindcă sunt rude de gradul II (nu au vocaţie concretă). Tot astfel,
nedemnitatea sau renunţarea la moştenire – desfiinţând ca efect retroactiv vocaţia
succesorală - desfiinţează şi dreptul la rezervă24.
Rezerva fiind o parte a moştenirii, atribuirea ei implică obligaţia de plată a
datoriilor25, ultra vires hereditatis dacă acceptarea moştenirii a fost pură şi simplă, iar
dacă a fost sub beneficiu de inventor intra vires hereditatis şi numai cu bunurile

22
M. Mureşan, S. Fildan, Şt.I. Lucaciuc, op.cit., p. 151-152.
23
În dreptul roman, unde rezerva (portio legitima) era concepută ca parte din bunurile defunctului (pars
bonorum), cel îndreptăţit o culegea independent de calitatea de moştenitor, chiar renunţător fiind.
24
Dacă moştenitorul rezervatar renunţător îşi retractează în mod valabil renunţarea (art. 701 C.civ.), el
devine moştenitor acceptat, redobândind ca atare, şi dreptul la rezerva succesorală. Vezi M. Eliescu,
op.cit.,p.326-327 şi infra .nr.281.
25
Vezi şi Maseud, op.cit., p.692-nr.689.

10
moştenirii (cum viribus)26. Într-adevăr, rezerva îi apără pe moştenitorii rezervatari
împotriva actelor liberale excesive ale defunctului, dar nu poate înlătura obligaţia
succesorilor acceptanţi, inclusiv cei rezervatari, de a plăti datoriile moştenirii. După cum
vom vedea, rezerva se calculează numai în raport de activul net existent în patrimoniul
defunctului în momentul deschiderii moştenirii, deci după scăderea pasivului succesoral.
Consecinţele faptului că rezerva este o parte din moştenire:
a) Rezerva poate fi pretinsă numai de moştenitorii rezervatari care au vocaţie
(chemare)27 şi care vin efectiv la moştenire28.
Cercul moştenitorilor rezervatari şi cuantumul rezervei sunt stabilite imperativ de
lege, neputând fi modificate prin voinţa celui care lasă moştenirea, nici chiar cu acordul
viitorilor (prezumtivilor) moştenitori rezervatari care ar consimţi, de exemplu, la
micşorarea cuantumului rezervei. De altfel, un asemenea act ar fi un pact asupra unei
moşteniri viitoare interzis şi ca atare. Dar el ar fi nul absolut chiar dacă ar Imbrăca forma
unei dispoziţii testamentare, deci pentru cauză de moarte, făcută de testator. De exemplu,
dispoziţia prin care el ar dispune micşorarea rezervei moştenitorilor săi sau ar impune o
sarcină asupra rezervei29. Sunt interzise dispunătorului „orice dispoziţii, sarcini, condiţii,
clauze, care ar leza drepturile moştenitorilor rezervatari”30.
Evident, legea stabileşte imperativ numai dreptul la rezervă, dar nu şi obligaţia
exercitării dreptului, astfel încât, după deschiderea moştenirii, succesibilul rezervatar
poate renunţa - total sau parţial- la dreptul conferit de lege, de exemplu, prin renunţarea la
moştenire sau sub forma impărţini bunurilor succesorale prin bună invoială în cadrul
procedurii succesorale notariale sau într-o altă formă legală31.
Actele încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la rezervă sunt
sancţionate cu nulitatea absolută întrucât dezmoştenirea rezervatarilor contravine celor
mai elementare norne de morală, de echitate, rezerva succesorală având, în ultimă
instanţă, şi caracter social, familia fiind nucleul de bază al societăţii.
b) Moştenitorii rezervatari nu pot face acte de acceptare sau de renunţare la
rezervă, înainte de moartea lui de cujus, adică atâta timp cât moştenirea nu s-a deschis
(căci asemenea acte ar constitui pacte - interzise - asupra unei succesiuni viitoare 32, fiind
lovite de nulitate).
Dreptul la rezervă este un drept propriu, născut în persoana moştenitorilor
rezervatari la data deschiderii moştenirii, iar nu dobândit de la defunct prin succesiune. În
privinţa dreptului la rezervă, descendenţii, părinţii şi soţul supravieţuitor nu sunt
succesori în drepturi (habentes causam) faţă de actele încheiate de defunct şi prin care se
aduce atingere acestui drept, ci au calitatea de terţi şi, ca atare, aceste acte nu le sunt
opozabile. Toate celelalte acte încheiate de cel care lasă moştenirea (acte cu titlu oneros şi
acte dezinteresate) produc efecte faţă de moştenitorii rezervatari - ca şi faţă de orice alt
moştenitor - în calitatea lor de succesori în drepturi, cu deosebire că moştenitorii

26
Vezi infra nr.282
27
Aşa fiind, tatăl şi mama defunctului nu au drept la rezerva succesorală în prezenţa descendenţilor, nefiind
chemaţi la moştenire, căci ei fac parte din clasa a II-a de moştenitori, care este înlăturată de la moştenire de
către descendenţi, care fac parte din clasa I-a (cf. M. Eliescu, op. cit., p. 326).
28
Prin urmare, nu au drept la rezervă succesibilii nedemni şi nici cei renunţători.
29
Ph. Malaurie, op.cit., p. 290, nr. 616.
30
CSJ, s. civ., dec. nr.1314/1994, în “Dreptul” nr.7, 1995. p. 87.
31
art.81 alin.3 din Legea nr.361/1995.
32
A se vedea supra, nr. 46.

11
nerezervatari sunt succesori în drepturi cu privire la toate actele defunctului, inclusiv
liberalităţile.
c) Rezerva este colectivă, globală (reprezentând o masă de bunuri cuvenite prin
lege unui grup de moştenitori). Numai soţul supravieţuitor are o rezervă atribuită de lege
în mod individual33.
În cazul în care există o pluralitate de moştenitori rezervatari, de exemplu, doi sau
mai multi copii, rezerva lor se determină şi se atribuie în mod colectiv, global 34. Legea
stabileşte cotitatea disponibilă (art.841 şi 843 C.civ.), iar restul bunurilor se atribuie cu
titlu de rezervă, în indiviziune, moştenitorilor rezervatari care pot şi vor să moştenească35.
Din caracterul colectiv al rezervei, al determinării şi atribuirii ei globale, nu
trebuie trasă concluzia că de renunţarea sau nedemnitatea unui moştenitor rezervatar vor
profita comoştenitorii săi rezervatari. Rezerva se calculează în funcţie de cei care
moştenesc şi care au calitatea de rezervatari; cine nu moşteneşte nu poate fi rezervatar.
De exemplu, în cazul a trei copii (rezerva ar fi de 3/4), dintre care unul este nedemn sau
renunţă la moştenire, rezerva se calculează în funcţie de moştenitorii rezervatari care vin
efectiv la moştenire (deci 2/3). Prin copil sau părinte „lăsat” de defunct (art.841 şi 843
C.civ.) trebuie să înţelegem „lăsat ca moştenitor”. Ori, titlul de moştenitor al
renunţătorului sau nedemnului se desfiinţează cu efect retroactiv, el devenind străin de
moştenire36.
d) Moştenitorii rezervatari au dreptul la rezervă în natură, ei fiind (chiar din
momentul deschiderii succesiunii) proprietari asupra rezervei, şi nu doar creditori ai
moştenirii pentru valoarea acesteia, aşa încât ei nu pot fi siliţi să se mulţumească cu
valoarea părţii rezervate lor din moştenire, ci pot pretinde predarea bunurilor în natură.
Întrucât cotitatea disponibilă şi, indirect, rezerva succesorală sunt determinate ca
părţi din moştenire, ca fracţiuni din „bunurile defunctului” (de exemplu, art.841 C.civ.),
moştenitorii rezervatari au dreptul la rezervă, în principiu, în natură, iar nu sub forma
echivalentului în bani. Ei îşi valorifică dreptul la rezervă nu în calitate de creditori ai unei
creanţe, ci în calitate de proprietari (copro-prietari în indiviziune) de bunuri. Dacă prin
actele liberale ale defunctului s-a adus atingere rezervei, ea trebuie să fie reintregită în
natură, iar nu prin echivalent. De exemplu, donatarul sau legatarul nu ar putea obliga pe
rezervatar să accepte contravaloarea rezervei; în limita rezervei donaţia urmează să fie
rezolvită, respectiv legatul devine ineficace, moştenitorul rezervatar dobândind
proprietatea bunului în limita rezervei. Nici defunctul nu poate nesocoti dreptul la rezervă
în natură, de exemplu, să dispună vânzarea prin licitaţie a imobilului şi atribuirea sau
reîntregirea rezervei din preţul obţinut37. Numai în mod excepţional, în cazurile şi în
condiţiile prevăzute expres de lege, rezerva poate fi atribuită sau întregită sub forma unui

33
A se vedea infra, nr. 54.
34
Rezerva soţului supravieţuitor este determinată şi se atribuie în nu colectiv, chiar dacă vine la moştenire
în concurs şi împreună rezervatari. Într-un anumit sens, rezerva are caracter individual moştenitori
rezervatari.
35
M. Eliescu, op. cit., p. 307; R. Popescu, op. cit., p. 56.
36
M. Mureşan, Notă sub dec. CSJ, s.civ. nr. 1314/1994, în Culegeri tematice de practică judiciară.
Succesiuni de M. Mureşan, Kocsis Jozsef, Ed. Cordial Lex, Cluj-Napoca, 1996, p. 64.
37
CSJ, s. civ., dec. nr. 1314/1994. Nici atribuirea uzufructului unuia dintre moştenitorii rezervatari nu poate
suplini rezerva, care trebuie să fie asigurată în plină proprietate, aşa cum nici rezerva celuilalt moştenttor nu
poate fi grevată de uzufruct, el având dreptul să pretindă rezerva în plină proprietate. Trib. Siprem, s. civ.,
dec. nr.760/1969, în CD, 1969, p. 149-153. Pentru ipoteza legatului în uzufruct sau rentă viageră, în
prezenţa moştenitorului rezervatar, reglementată de art.8-14 vezi şi idem, dec. nr.4/1984, în R.R.D., nr.11,
1984, p.71-72.

12
echivalent în bani. De exemplu, dacă bunul donat a fost înstrăinat de donatar înainte de
deschiderea moştenirii38.
Evident, moştenitorul rezervatar poate accepta atribuirea sau întregirea rezervei
sub forma unui echivalent bănesc; el are dreptul, iar nu obligaţia de a pretinde rezerva în
natură.
Precizăm că dreptul la rezerva în natură nu vizează totalitatea bunurilor din patrimoniul
defunctului (cotă-parte din toate bunurile). Dacă valoarea obiectului liberalităţii (de
exemplu, a bunului donat sau lăsat legat) se încadrează în limitele cotităţii disponibile,
beneficiarul liberalităţii îl poate păstra, rezerva fiind satisfăcută în natură din alte bunuri,
inclusiv sume de bani, existente în patrimoniului succesoral. Prin urmare, dispunătorul
are o facultate de alegere; poate hotărâ bunurile (de exemplu, anumite lucruri mobile sau
imobile) care vor alcătui obiectul liberalităţii în limita cotităţii disponibile şi, implicit,
rezerva în natură (restul bunurilor mobile sau imobile). Mai mult decât atât, se admite şi
„delegarea” facultăţii de alegere a legatarului, care va desemna bunurile ce vor alcătui
disponibilul legat39, restul bunurilor în natură revenind moştenitorilor rezervatari. Dacă
legatarul este şi el moştenitor rezervatar, va putea adăuga la cotitatea disponibilă, în acest
scop, şi cota sa de rezervă.
e) Fiind o parte din moştenirea cuvenită rezervatarului, ca moştenitor legal (ab
intestat), rezerva succesorală nu poate fi, în nici un caz, mai mare decât cota-parte ce i-ar
reveni din moştenire potrivit legii (în funcţie de clasa de moştenitori şi de numărul de
comoştenitori chemaţi împreună cu el la moştenire), ci poate fi cel mult egală cu
aceasta.
B. Rezerva succesorală este indisponibilă, adică cel ce lasă moştenirea nu poate
dispune cu titlu gratuit de partea din moştenire care constituie rezerva succesorală.
Indisponibilitatea rezervei este însă relativă (interdicţia de a dispune există numai în
prezenţa moştenitorilor rezervatari) şi parţială, căci priveşte numai rezerva, nu şi
cotitatea disponibilă şi priveşte numai actele cu titlu gratuit, nu şi cele cu titlu oneros 40. În
practica instanţei supreme rezerva a fost declarată chiar şi inalienabilă şi insesizabilă.
Este adevărat că, în prezenţa moştenitorilor rezervatari la data deschiderii
moştenirii, actele liberale ale defunctului prin care se aduce atingere rezervei
moştenitorilor rezervatari sunt supuse reducţiunii până la limita cotităţii disponibile. Dar
aceasta nu înseamnă că bunurile din patrimoniul unei persoane în viaţă (parte din ele)
sunt indisponibile şi, mai ales, că sunt inalienabile şi insesizabile. Este eronată afirmaţia
că rezerva este inalienabilă şi insesizabilă. Cât timp trăieşte, omul este liber să-şi
înstrăineze, fie şi cu titiu gratuit, bunurile sale; viitoarea şi eventuala rezervă succesorală
nu înseamnă inalienabilitate. Iar creditorii pot urmări bunurile şi după moartea titularului
patrimoniului, rezerva stabilindu-se după scăderea datorillor. Chiar şi noţiunea de
indisponibilitate a rezervei (creatoare de confuzii), poate fi reţinută numai în înţelesul că
„nu poate fi ştirbită prin donaţii sau legate” şi exheredări, iar nu ca „situaţia unui lucru...
de care nu se poate dispune”41.

38
Pentru amănunte vezi infra nr.227.
39
C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., M. Eliescu, op.cit., p.328; Ph. Malaurie, op.
cit., p.291-292, nr. 617.
40
M. Mureşan, S. Fildan, Şt.I. Lucaciuc, op.cit., p.153.
41
De exemplu, persoana căsătorită poate face donaţii şi poate dispune prin testament de întreaga sa avere în
favoarea terţilor, numai că - după deschiderea moştenirii - soţul supravieţuitor (moştenitor rezervatar), va
putea cere reducţiunea liberalităţilor până la limita cotităţii disponibile.

13
 Aşadar, moştenitorii rezervatari nu pot fi dezmoşteniţi, nici indirect (prin acte cu
titlu gratuit asupra bunurilor dispunătorului) şi nici direct (prin dispoziţie expresă de
înlăturare de la moştenire), căci rezerva constituie o parte a moştenirii „pe care legea o
deferă, imperativ, moştenitorilor rezervatari, fără a ţine socoteala de voinţa liberală a
defunctului“42.
Potrivit art. 1087 C. civ. descendenţii, alături de ascendenţii privilegiaţi şi soţul
supravieţuitor, sunt moştenitori rezervatari. Aceştia beneficiază, în temeiul legii, chiar
împotriva voinţei defunctului, de o fracţiune din moştenire, numită rezervă succesorală43.

Secţiunea II. Moştenitorii rezervatari şi întinderea rezervei.

1. Moştenitorii rezervatari
Conform art. 1087 NCC, sunt moştenitori rezervatari: soţul supravieţuitor,
descendenţii şi ascendenţii privilegiaţi ai defunctului.
Întinderea rezervei succesorale este reglementată de art. 1088 NCC, potrivit căruia
„rezerva succesorală a fiecărui moştenitor rezervatar este de jumătate din cota
succesorală care, în absenţa liberalităţilor i s-ar fi cuvenit ca moştenitor legal”.
În această privinţă, actuala reglementare se deosebeşte fundamental de dispoziţiile
CCA, care cunoştea un asemenea algoritm de calcul al rezervei numai în privinţa rezervei
soţului supravieţuitor. Cât priveşte ceilalţi moştenitori rezervatari, întinderea rezervei
diferea în funcţie de clasa de moştenitori din care proveneau şi de numărul acestora
astfel:
- rezerva descendenţilor era de 1/2, când la moştenire venea un singur descendent,
de 2/3, când la succesiune veneau doi descendenţi şi, respectiv, de 3/4, când la moştenire
veneau trei sau mai mulţi descendenţi;
- rezerva ascendenţilor privilegiaţi (a părinţilor) era de 1/4 din moştenire, când la
succesiune venea un singur părinte, respectiv de 1/2 din moştenire, când la moştenire
veneau doi sau mai mulţi părinţi (această din urmă ipoteză posibilă numai în cazul
adopţiei cu efecte restrânse)44.
Ascendenţii ordinari şi rudele colaterale ale defunctului, indiferent de clasa din
care fac parte sau de gradul de rudenie, nu beneficiază de rezervă succesorală. De
exemplu, colateralii privilegiaţi (fraţii şi surorile defunctului şi descendenţii lor), deşi fac
parte din aceeaşi clasă de moştenitori legali ca şi părinţii, nu sunt moştenitori rezervatari.
Prin efectul Legii nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului
supravieţuitor (art.1-2) dreptul la rezervă succesorală a fost prevăzut şi în favoarea soţului
supravieţuitor al defunctului, fie că vine la moştenire în concurs cu alţi moştenitori
rezervatari (descendenţi sau ascendenţi privilegiaţi), fie că va fi singurul moştenitor
rezervatar care vine la moştenire în concurs cu alte rude ale defunctului ori cu persoane
străine, beneficiare de liberalităţi45.

42
M. Eliescu, op. cit., p. 326.
43
Rezerva succesorală reprezintă o limitare a dreptului persoanei de a dispune în mod liber şi după buna sa
voinţă, în legătură cu bunurile sale, şi este definită la art. 1086 C. civ. ca fiind „partea din bunurile
moştenirii la care moştenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinţei defunctului,
manifestată prin liberalităţi ori dezmoşteniri”. Codul civil în vigoare consacră in terminis rezerva
succesorală, legiuitorul preluând definiţia formulată de doctrină . Codul civil de la 1864 nu determina în
mod direct noţiunea de rezervă succesorală, însă din textele prevăzute sub titlul "Despre partea disponibilă
a bunurilor" (art. 841-855 şi 939-941 C. civ. şi art. 2 din Legea nr. 319/1944) se putea stabili aceea parte din
patrimonial defunctului care, prin efectul legii, este “rezervat” anumitor moştenitori legali.
44
M. Mureşan, S. Fildan, Şt.I. Lucaciuc, op.cit., p.154.

14
 Legea determină cuantumul rezervei, în toate cazurile, numai în mod indirect, prin
arătarea cuantumului cotităţii disponibile, restul patrimoniului defunctului alcătuind
rezerva. Rezerva astfel determinată - colectiv sau individual - este la adăpost de libertăţile
excesive ale defunctului, indiferent de beneficiarul liberalităţii, persoană străină sau
moştenitor legal, chiar rezervatar. De exemplu, dacă defunctul are 2 copii şi doreşte să
favorizeze pe unul dintre ei, o poate face numai în limitele cotităţii disponibile, rezerva
celuilalt neputând fi atinsă, sub sancţiunea reducţiunii liberalităţii excesive. În acest sens,
rezerva are un caracter individual, raportat la fiecare moştenitor, nu numai în cazul
soţului supravieţuitor, dar şi în cazul descendenţilor ori al ascendenţilor privilegiaţi.

2. Rezerva descendenţilor
2.1. Noţiunea de descendent
Potrivit art. 975 alin. (1) NCC, „descendenţii sunt copiii defunctului şi urmaşii lor
în linie dreaptă la nesfârşit”.
Comparativ cu Codul civil de la 1864, se poate observa că noul Cod civil
reglementează expres faptul că vocaţia succesorală a descendenţilor nu este limitată de
gradul de rudenie.
Fac parte din clasa I de moştenitori legali următoarele categorii de descendenţi :
a) copiii defunctului din căsătorie şi urmaşii acestora;
Descendenţii sunt copiii defunctului şi urmaşii lor în linie dreaptă la nesfârşit,
indiferent de sex şi indiferent dacă sunt din aceeaşi căsătorie sau din căsătorii diferite,
întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţia României,
există egalitate între cetăţenii români şi, de asemenea, aceştia sunt egali în drepturi „fără
privilegii şi fără discriminări”.
Provenienţa copiilor defunctului din căsătorii diferite nu prezintă importanţă în
ceea ce priveşte vocaţia acestora la moştenire. Potrivit noului Cod civil, Cartea a II-a –
Despre familie, Titlul III, Capitolul II, art. 448, indiferent că provin din aceeaşi căsătorie,
căsătorii diferite sau din afara căsătoriei, copiii sunt egali în drepturi.
b) copiii defunctului din afara căsătoriei a căror filiaţie a fost stabilită potrivit legii
şi urmaşii acestora;
Potrivit art. 305 alin. (1) C. civ., copii din afara căsătoriei sunt asimilaţi copiilor
din căsătorie, cu condiţia ca filiaţia să fi fost stabilită potrivit legii.
Tot astfel, dar într-un sens mai larg, potrivit art. 48 alin. (3) din Constituţie, copii
din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie. Dispoziţiile legale privind
filiaţia firească din căsătorie se aplică, prin asemănare şi filiaţiei fireşti din afara
căsătoriei. Între filiaţia firească din căsătorie şi aceea din afara căsătoriei există unele
deosebiri de reglementare în ceea ce priveşte modul stabilirii lor, privitor la filiaţia faţă de
tată. Prin urmare, nu există nici o deosebire dintre rudenia din căsătorie şi cea din afara
căsătoriei, rezultând o concordanţă deplină între legătură de sânge şi reglementarea
juridică a acesteia46.

45
Descendenţii şi părinţii defunctului, precum şi soţul supravieţuitor sunt moştenitori rezervatari în
majoritatea statelor occidentale (vezi, de exemplu, art.536 C. civ. italian, art.762-763 C. civ. Austriac,
art.470 C. civ. elveţian. Common law-ul englez nu cunoaşte instituţia rezervei succesorale. În SUA, numai
în statul Louisiana se recunoaşte instituţia rezervei.
46
Bineînţeles, şi de această dată copii care au doar unul din părinţi comun, vor moşteni împreună numai pe
acesta, neavând vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de tatăl vitreg, respectiv mama vitregă.

15
 Copilul născut din afara căsătoriei are vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de
tatăl din afara căsătoriei (decedat în timpul procesului de stabilire a paternităţii) de la data
concepţiei, hotărârea judecătorească definitivă prin care se stabileşte paternitatea
copilului din afara căsătoriei producând efecte retroactive până la această dată.
De asemenea, copilul din afara căsătoriei are vocaţie succesorală şi la moştenirea
lăsată de rudele faţă de care are vocaţie succesorală ca urmare a stabilirii filiaţiei din afara
căsătoriei (descendenţii şi ascendenţii tatălui, rudele colaterale pana la gradul IV, calculat
în raport cu copilul din afara căsătoriei ).
Copilul din afara căsătoriei vine la moştenirea ascendenţilor tatălui în două
situaţii:
• cea a retransmiterii - tatăl, în calitate de moştenitor legal sau testamentar -
supravieţuind un timp cât de scurt defunctului, dobândeşte el succesiunea acestuia din
urmă (chiar dacă nu a acceptat-o, dar nici nu a repudiat-o) şi - confundată cu a sa proprie
- o lasă propriilor săi moştenitori legali sau testamentari, printre aceştia aflându-se şi
copilul din afara căsătoriei. El va trebui să dovedească „existenţa” moştenitorului în
momentul deschiderii primei moşteniri şi propriile drepturi succesorale asupra moştenirii
lăsate de acesta.
• cea a moştenirii prin reprezentare, specifică numai moştenirii legale, copilul din
afara căsătoriei cu vocaţie succesorală legală (reprezentant) pretinde drepturile
succesorale ale ascendentului său, decedat la data deschiderii moştenirii, urcând în locul,
gradul şi drepturile acestuia. În acest caz, reprezentantul trebuie să dovedească că el
personal are capacitate succesorală (existentă la data deschiderii succesiunii) şi că cel
reprezentat, la data deschiderii succesiunii, era fie lipsit de capacitate succesorală, fie
nedemn faţă de defunct, chiar dacă se află în viaţă la data deschiderii moştenirii.47
c) copiii adoptaţi de către defunct şi urmaşii acestora (mai puţin urmaşii copiilor
adoptaţi cu efecte restrânse anterior anului 1997);
În categoria descendenţilor vor intra şi copiii adoptaţi, prin adopţie, adoptatul şi
descendenţii săi dobândind fără nici o discriminare, aceleaşi drepturi cu copiii din
căsătorie.
În evoluţia sa, regimul juridic al adopţiei a suferit mai multe modificări:
- înfierea cu efecte depline şi înfierea cu efecte restrânse (art. 66-85 C. familiei);
- adopţia cu efecte depline şi efecte restrânse (Legea nr. 11/1990);
- adopţia cu efecte depline (O.U.G. nr. 25/1997 aprobată prin Legea nr. 87/1998).
În cazul adopţiei cu efecte depline „adoptatul are vocaţie concretă la moştenirea
părinţilor adoptatori şi a rudelor acestora, însă nu vine la moştenirea părinţilor fireşti şi a
rudelor din familia firească, întrucât, prin efectul acestui tip de adopţie, s-au stabilit
raporturi de rudenie cu adoptatorul şi rudele acestuia şi au încetat relaţiile de rudenie cu
familia firească” .
În cazul adopţiei cu efecte restrânse, „adoptatul are vocaţie concretă numai la
moştenirea părinţilor adoptatori, nu şi a rudelor acestora şi, în acelaşi timp, moşteneşte şi
pe părinţii fireşti şi rudele acestora, întrucât, prin efectul acestui tip de adopţie, s-au
stabilit raporturi de rudenie numai între adoptator şi adoptat şi s-au menţinut cele cu
familia firească”48.
47
art. 967 alin. (1) C.civ.
48
Astfel, în situaţia în care persoana care lasă moştenirea este adoptatorul, atât în cazul adopţiei cu efecte
depline, cât şi în cazul adopţiei cu efecte restrânse, adoptatul şi descendenţii săi pot veni la moştenire,

16
 d) copiii rezultaţi prin reproducere umană asistată medical cu terţ donator şi
urmaşii acestora;
Reproducerea umană asistată medical cu terţ donator este reglementată în
articolele 441 - 447 din noul Cod civil, în cadrul capitolului destinat filiaţiei şi prezintă
importanţă în materia moştenirii datorită faptului că se generează raporturi de rudenie
între copil şi părinţi, aşadar în categoria descendenţilor fiind incluşi şi copii rezultaţi prin
reproducere umană asistată medical cu terţ donator. Reproducerea umană asistată medical
cu terţ donator, potrivit dispoziţiilor art. 441 Cod civil, nu determină nici o legătură de
filiaţie între copil şi donator şi, prin urmare, copilul astfel conceput nu are vocaţie
succesorală la moştenirea lăsată de terţul donator. În schimb, potrivit art. 446 C. civ.,
„tatăl are aceleaşi drepturi şi obligaţii faţă de copilul născut prin reproducere umană
asistată medical cu terţ donator ca şi faţă de un copil născut prin concepţie naturală”,
rezultând că acesta este „asimilat de către Codul civil copilului natural” şi, prin urmare,
copilul conceput prin reproducere umană asistată cu terţ donator şi descendenţii acestuia
vor avea vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de defunct.
2.2. Împărţirea moştenirii
Potrivit principiului proximităţii clasei de moştenitori, descendenţii făcând parte
din clasa I de moştenitori legali înlătură de la moştenire pe moştenitorii din clasele
subsecvente .
Soţul supravieţuitor, care nu face parte din nici o clasă de moştenitori, vine în
concurs la moştenire cu fiecare dintre acestea, inclusiv cu clasa I, având drepturi
succesorale proprii.
Descendenţii din clasa întâi de moştenitori sunt chemaţi la moştenire în ordinea
gradului de rudenie cu defunctul, astfel încât descendenţii în grad mai apropiat înlătură de
la moştenire pe cei în grad mai îndepărtat.
Conform dispoziţiilor prevăzute de art. 975 alin. (4) C. civ., „moştenirea sau
partea din moştenire care li se cuvine descendenţilor se împarte între aceştia în mod egal,
când vin la moştenire în nume propriu, ori pe tulpină, când vin la moştenire prin
reprezentare succesorală”.
Aşadar, descendenţii din clasa I de moştenitori, de acelaşi grad, chemaţi la
moştenire în nume propriu, împart moştenirea pe capete, adică în părţi egale.
Se impune a fi menţionat faptul că noul Cod civil nu limitează regula împărţirii în
cote egale numai cât priveşte descendenţii de gradul I, cum rezulta din interpretarea
literară a dispoziţiilor art. 669 din vechiul Cod civil.
În cazul adopţiei reglementate de Codul civil în vigoare, ca şi în adopţiei cu efecte
depline, reglementată anterior anului 1997, adoptatul şi descendenţii lui pot beneficia de
reprezentare ca şi copiii din filiaţia firească.
În cazul adopţiei cu efecte restrânse – întrucât adoptatul şi descendenţii săi devin
rudă numai cu adoptatorul, nu şi cu rudele acestuia – descendenţii adoptatului pot veni la
moştenire prin reprezentare numai dacă adopţia cu efecte restrânse a fost făcute de de
cujus (schema 1), el având calitatea
D de adoptator49.
adoptator

adoptat cu efecte
F1 F2 restrânse decedat
deosebirile de mai sus apar doar atunci când defunctul este fie o rudă a adoptatorului, fie o rudă firească a
adoptatului.
49
Fr.Deak, op.cit. p.84.

17 Poate veni prin

Nf
reprezentare
Schema 1
 În schimb, dacă adopţia cu efecte restrânse a fost făcută de cel reprezentat
(descendent al defunctului sau frate/soră, ori nepot de frate/soră), respectiv părinţii
defunctului, reprezentarea nu mai poate avea loc, fiindcă reprezentantul nu are vocaţie
proprie la moştenirea lăsată de defunct (schema 2 şi 3)50.
D
adoptatori
T M
adoptator
F1 F2

D F1 F2 adoptat cu ef. r.
decedat
adoptat cu ef. r.
decedat – nu poate
Nf veni prin
Schema 2 reprezentare nu poate veni
Nf prin reprezentare
Schema 3

Atunci când ne situăm în cazul reprezentării succesorale, moştenirea se împarte pe

tulpini, astfel încât (prin derogare de la principiul proximităţii gradului de rudenie în
cadrul aceleiaşi clase de moştenitori cât şi de la principiul egalităţii între rudele din
aceeaşi clasă şi de acelaşi grad), pe de o parte pot veni la moştenire descendenţi de grade
diferite, iar pe de altă parte este posibil ca descendenţi, rude de acelaşi grad cu defunctul
să primească din moştenire cote diferite, iar nu egale.
Atunci când descendenţii defunctului vor veni la moştenire în concurs cu soţul
supravieţuitor, acestuia din urmă îi va reveni cota de 1/4 din moştenire, iar descendenţilor
cote de 3/4, pe care o vor împărţi în mod egal.
Cota de moştenire legală ce va reveni soţului supravieţuitor se va calcula în raport
cu întreaga moştenire, iar restul se va împărţi între descendenţi conform regulilor
menţionate mai sus.
În ipoteza în care defunctul a dezmoştenit pe toţi descendenţii săi, aceştia vor
culege doar rezerva, iar partea rămasă se atribuie rudelor din clasa subsecventă care
îndeplinesc condiţiile de a moşteni51.
Dacă, în schimb, în urma dezmoştenirii, un moştenitor primeşte o cotă inferioară
cotei sale legale, moştenitorul cu care vine în concurs culege partea care ar fi revenit celui
dezmoştenit52 .
Prin analogie, rezultă că dacă există mai mulţi descendenţi şi numai unul dintre
aceştia este dezmoştenit, acesta va culege rezerva, iar ceilalţi vor culege restul moştenirii
în cote egale53.
Problema descendenţilor decedaţi la data deschiderii moştenirii sau care sunt
nedemni ori renunţători.

50
Ibidem, p.86.
51
Art. 964 alin. (2) C. civ. .
52
Art. 1075 alin. 3 C. civ.
53
I. Genoiu, Drepturile succesorale ale rudelor defunctului.

18
 Întrucât cuantumul rezervei este în funcţie de numărul copiilor, se pune întrebarea
dacă urmează să luăm în calcul descendenţii care nu mai există la data deschiderii
moştenirii sau care sunt nedemni ori renunţă la moştenire?54
- Descendentii decedaţi.
Dacă defunctul a avut unul sau mai mulţi descendenţi care nu mai există la data
deschiderii moştenirii (predecedaţi, comorienţi sau codecedaţi)55, la stabilirea rezervei nu
sunt luaţi în considerare, deoarece - neavând capacitate succesorală - nu au calitatea de
moştenitori legali şi, cu atât mai prin, de moştenitori rezervatari.
Dacă însă descendentul, de exemplu, copilul care nu există la data deschiderii
moştenirii a lăsat unul sau mai mulţi urmaşi, care pot şi vor să vină la moştenire, la
stabilirea rezervei se va lua în calcul şi descendentul decedat, indiferent de numărul
urmaşilor lui şi indiferent dacă aceştia vor culege moştenirea (rezerva) prin reprezentare
sau în nume propriu.
Descendentul declarat disparut este socotit a fi în viaţă (art.19 din Decretul
nr.31/1954) câtă vreme nu a intervenit o hotărâre declarativă de moarte, rămasă
definitivă. Dacă data morţii stabilită în hotărâre va fi anterioară (concomitentă) datei
deschiderii moştenirii, cel declarat mort va fi avut în vedere potrivit celor aratate (decedat
cu sau fără posterioritate).
- Descendenţii nedemni sau renunţători.
Controversată este problema dacă la stabilirea cuantumului rezervei succesorale
urmează să ţinem seama de acei copii care există la data deschiderii moştenirii, dar sunt
îndepărtaţi de la moştenire pentru nedemnitate succesorală sau care renunţă la moştenire?
De exemplu, dacă defunctul are doi copii, dintre care unul nevrednic sau renunţător,
rezerva va fi de 2/3 sau 1/2 din moştenire? Potrivit unei opinii, rămasă singulară în
literatura noastră de specialitate, rezerva urmează să fie calculată ţinând seama şi de
descendenţii renunţători sau nevrednici56.
Împărtăşim fără rezerve opinia dominantă, potrivit căreia la stabilirea rezervei
urmează a se ţine seama numai de descendenţii care vin efectiv la moştenire - rezerva
fiind o parte a moştenirii - iar nu şi de cei care, datorită nedemnităţii succesorale sau a
renunţării, sunt străini de moştenire. Aceasta pentru că prin „copii lăsaţi“ legea are în
vedere, în această materie, copiii lăsaţi ca moştenitori, iar rezerva are caracter colectiv în
raporturile dintre cei care o moştenesc şi nu cu persoane straine de moştenire 57. În
exemplul dat, rezerva are caracter colectiv numai dacă cei doi copii moştenesc împreună,
nu şi dacă unul este nevrednic sau renunţător.
• Cuantumul rezervei descendenţilor care nu sunt de gradul I.
Dacă toţi descendenţii chemaţi la moştenire ca rezervatari sunt rude de gradul I
(copii) cuantumul rezervei se stabileşte şi se atribuie colectiv (indiviziune) potrivit celor

54
Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p.309.
55
Vezi supra nr. 28-30.
56
M. Eliescu, op. cit., p.329-331. În sensul acestei opinii este şi jurişprudenta franceză, vezi Ph. Mazeaud,
op. cit., p. 702-704, nr. 882.
57
D. Alexandresco, op. cit., p. 379, nr. 591 bis; M. Cantacuzino, op. cit., p. 301 nr. 225; C. Hamangiu, I.
Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., p. 689, nr. 1015; D. Hirlădeanu, Dreptul de acrescământ în
mostenirea legală si stabilirea intinderii rezervei, în R.R.D., nr. 6, 1977, p. 21-24; C. Stătescu, op. cit., p.
198; Şt. Cărpenaru, op. cit., p. 467; D. Macovei, op. cit., p. 117-118; D. Chirică, op. cit., p. 156; R.
Popescu, op. cit., p. 58; E. Safta-Romano, op. cit., p. 309; Not. de stat al rai. N. Bălcescu, Bucureşti,
încheierea nr. 243/1958, cu Notă de O. Căpăţână, în L.P., nr. 12, 1958, p. 109; Trib. Suprem, s. civ., dec.
nr.613/1988, în R.R.D. nr. 3, 1989, p. 66-67. “Legiuitorul prin vorba copil a înţeles copii succesibili, care
au calitatea de moştenitor”. Cas. I, dec. nr.136/1891, în C. civ. adnotat, vol.I I, p. 257, nr. 4.

19
arătate şi se va împărţi între ei pe cote-părţi, în mod egal, adică pe capete. De exemplu,
dacă defunctul are doi copii acceptanţi şi a desemnat un legatar universal, rezerva va fi de
2/3, fiecare copil având o cotă-parte de 1/3.
Se pune însă întrebarea, care va fi cuantumul rezervei (şi cum se va împărţi) dacă
alături de copii sunt chemaţi la moştenire ca rezervatari şi descendenţii care nu sunt de
gradul I (nepoţi, strănepoţi etc.) sau dacă toţi cei cu vocaţie rezervatară sunt de grad
subsecvent? De exemplu, unicul copil al defunctului sau unul dintre cei doi copii ai
defunctului este decedat la data deschiderii moştenirii, dar a lăsat trei urmaşi? Sau, unicul
copil, ori cei doi copii ai defunctului sunt nedemni sau renunţători, dar au trei urmaşi
(nepoţi în raport cu defunctul)? Rezerva va fi de 1/2, respectiv de 2/3 (în funcţie de
numărul copiilor) sau de 3/4 (având in vedere numărul total al descendenţilor care vin la
moştenire)? În lumina soluţiilor adoptate În literatura de specialitate trebuie să distingem
Între două ipoteze.
a) Dacă descendenţii de grad mai îndepărtat vin la moştenire prin reprezentare
succesorală rezerva se stabileşte după numărul tulpinilor, adică al descendenţilor de
gradul I. De exemplu, dacă unicul copil al defunctului este decedat, dar are trei urmaşi
(nepoţi ai defunctului), care vin la moştenire prin reprezentare 58, rezerva va fi de 1/2 din
moştenire, iar nu de 3/4. Tot astfel, dacă unul dintre cei doi copii ai defunctului este
decedat şi reprezentat prin cei trei urmaşi, rezerva va fi 2/3, deci in funcţie de numărul
tulpinilor şi se va împărţi în mod corespunzător (copilul în viaţă 1/3, iar cei trei nepoţi
împreună 1/3). Soluţia se impune şi este admisă în unanimitate, pentru că reprezentanţii
urcă în gradul, locul şi drepturile reprezentatului, inclusiv în ipoteza în care ambii copii ar
fi decedaţi sau reprezentarea ar opera în mai multe grade.
b) Controversată este problema stabilirii rezervei în cazul în care mai mulţi
descendenţi de grad subsecvent vin la moştenire (ca rezervatari) în nume propriu, ceea ce
se întâmplă dacă singurul succesibil sau toţi succesibilii de gradul întâi sunt nedemni sau
renunători (motiv pentru care nu pot fi reprezentaţi) şi au mai mulţi urmaşi. Rezerva se va
stabili în funcţie de numărul descendenţilor de gradul întâi (care nu moştenesc) sau în
funcţie de numărul descendenţilor de rang subsecvent care vin la moştenire în nume
propriu? De exemplu. dacă unicul copil sau ambii copii ai defunctului sunt nedemni sau
renunţători59 şi au trei sau mai mulţi descendenţi, rezerva va fi de 1/2, respectiv, de 2/3
din moştenire, în raport de numărul copiilor defunctului, sau de 3/4 ţinând seama de
numărul descendenţilor de gradul următor?
Potrivit părerii dominante60, rezerva se stabileşte, şi în această ipoteză, tot în
funcţie de numărul descendenţilor de gradul întai; în caz contrar unicul copil sau cei doi
copii ai defunctului ar putea modifica cuantumul rezervei (de la 1/2, respectiv 2/3, la 3/4)
prin renunţare la moştenire, ceea ce nu se poate admite.
Potrivit altei opinii, dacă descendenţii de grad mai îndepărtat vin la moştenire în
nume propriu, rezerva trebuie să se calculeze în funcţie de numărul descendenţilor care

58
Reprezentarea operează “în toate cazurile” când condiţiile pentru aceasta sunt. Vezi supra nr. 47.
59
În cazul a doi copii, dacă numai unul este nedemn sau renunţător, urmaşii lui nu mai pot moşteni, fiind că
nu poate opera reprezentarea succesorală şi deci vor fi înlăturaţi de la moştenire de către celălalt copil al
defunctului, rudă de gradul I (principiul proximităţii gradului de rudenie). Pentru o altă soluţie, care
nesocoteşte regulile reprezentării succesorale, vezi C. Harnangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op.
cit., p.692; E. Safta¬Romano, op. cit., p. 310.
60
Vezi, de exemplu, C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, loc. cit.; M. Eliescu, op. cit., p.332;
St. Cărpenaru, op. cit., p. 468; D. Macovei, op. cit., p. 118; R. Popescu, op. cit., p. 59-60; E. Safta-Romano,
op. cit., p. 309-310.

20
vin la moştenire şi nu pe tulpini, deoarece moştenesc propriu nume, iar nu prin
reprezentare şi ascendentul lor nu era obligat să accepte moştenirea chiar dacă aceasta ar
avea drept consecinţă sporirea rezervei succesorale61.
Cu toate că această din urmă soluţie este în concordanţă cu regulile care
guvernează reprezentarea succesorală, ne alăturăm primei opinii, pe considerentul că
rezerva, având caracter imperativ, nu poate fi majorată prin voinţa descendenţilor şi
împotriva voinţei defunctului. Precizăm însă că, după părerea noastră, în cazul venirii la
moştenire a descendenţilor de grad mai îndepărtat în nume propriu, numai stabilirea
rezervei se face în funcţie de numărul copiilor defunctului (pe tulpini), dar împărţirea
rezervei între descendenţii de grad subsecvent se face în mod egal, adică pe capete.
2.3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al descendenţilor
Dreptul la moştenire al descendenţilor prezintă următoarele caractere juridice:
a) descendenţii pot veni la moştenire, atât în nume propriu (ca regulă cei de gradul
I, şi prin excepţie cei de gradul II şi III), cât şi prin reprezentare (doar descendenţii de
gradele II şi III);
Descendenţii de gradul I (copii defunctului) pot veni la succesiune în nume
propriu şi niciodată prin reprezentare.
Datorită faptului că noul Cod civil permite reprezentarea succesorală atât
succesibililor predecedaţi, cât şi a celor nedemni şi chiar în viaţă, descendenţii de gradele
II, III etc., pot veni la moştenirea defunctului de regulă prin reprezentare, însă, ca
excepţie, pot veni şi în nume propriu în cazul în care autorul lor este renunţător sau
dezmoştenit.
De asemenea aceştia pot veni în nume propriu la moştenire, doar pentru cotitatea
disponibilă, când descendenţii de grad proxim ar fi fost cu toţii dezmoşteniţi.
b) descendenţii sunt moştenitori rezervatari;
Potrivit art. 1087 C. civ. descendenţii, alături de ascendenţii privilegiaţi şi soţul
supravieţuitor, sunt moştenitori rezervatari. Aceştia beneficiază, în temeiul legii, chiar
împotriva voinţei defunctului, de o fracţiune din moştenire, numită rezervă succesorală.
Diferenţa între masa succesorală şi rezerva succesorală constituie cotitatea
disponibilă care poate forma obiectul liberalităţilor (donaţii şi/sau legate)62.
Rezerva succesorală a fiecărui descendent moştenitor rezervatar este de jumătate
din cota succesorală care, în absenţa liberalităţilor sau dezmoştenirilor, i s-ar fi cuvenit ca
moştenitor legal63 .
Codul civil de la 1864 stabilea cote diferenţiate în funcţie de numărul
descendenţilor şi era de ½ din moştenire dacă defunctul a lăsat un copil, de 2/3 din
moştenire dacă a lăsat doi copii, şi de ¾ din moştenire dacă a lăsat trei sau mai mulţi
copii. Astfel, se poate observa că sunt mai mici cotele cuvenite descendenţilor în lumina
noilor dispoziţii legale comparativ cu cele prevăzute de vechiul Cod civil.
61
Vezi M. B. Cantacuzino, op. cit., p. 300-301, nr. 225; D. Chirică, op. cit., p. 157-158.
62
Rezerva succesorală reprezintă o limitare a dreptului persoanei de a dispune în mod liber şi după buna sa
voinţă, în legătură cu bunurile sale, şi este definită la art. 1086 C. civ. ca fiind „partea din bunurile
moştenirii la care moştenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinţei defunctului,
manifestată prin liberalităţi ori dezmoşteniri”. Codul civil în vigoare consacră in terminis rezerva
succesorală, legiuitorul preluând definiţia formulată de doctrină . Codul civil de la 1864 nu determina în
mod direct noţiunea de rezervă succesorală, însă din textele prevăzute sub titlul "Despre partea disponibilă
a bunurilor" (art. 841-855 şi 939-941 C. civ. şi art. 2 din Legea nr. 319/1944) se putea stabili aceea parte din
patrimonial defunctului care, prin efectul legii, este “rezervat” anumitor moştenitori legali.
63
Dacă copii defunctului vin la moştenirea defunctului în concurs cu soţul supravieţuitor, aceştia vor culege
¾ din moştenire. Această cotă se va împărţi la numărul copiilor care vin în nume propriu la moştenire şi
rezultatul, care reprezintă cota lor succesorală, se va împărţi la 2, pentru a afla rezerva fiecărui copil.

21
 Pentru calculul rezervei se au în vedere descendenţii care vin efectiv la moştenire,
neţinându-se seama de succesibilii care nu au capacitate succesorală la data deschiderii
moştenirii sau care au renunţat la moştenire, cu excepţia celor obligaţi la raport, potrivit
art. 1146 alin. (2) C. civ. 64
Dacă la data deschiderii moştenirii defunctul are unul sau mai mulţi copii
decedaţi65, la stabilirea cuantumului rezervei se va ţine seama şi de aceştia numai în cazul
în care au descendenţi, în caz contrar nu se va ţine seama şi de aceştia. Cota din rezerva
succesorală ce se cuvenea copiilor care nu mai sunt în viaţă la data deschiderii moştenirii
le va revenii descendenţilor acestora, potrivit regulilor reprezentării.
Pentru a putea culege rezerva, descendenţii trebuie să îndeplinească condiţiile
cerute de lege pentru a putea moşteni66, să aibă vocaţie utilă şi concretă la moştenire 67
şi
în acelaşi timp trebuie să accepte moştenirea68.
Odată cu culegerea moştenirii descendenţii au obligaţia corelativă de a suporta în
mod proporţional datoriile moştenirii. Acestea vor fi suportate numai în limita bunurilor
succesorale, astfel cum prevede art. 1114 alin. (2) C. civ.: „moştenitorii legali şi legatarii
universali şi cu titlu universal răspund pentru datoriile şi sarcinile moştenirii numai cu
bunurile din patrimoniul succesoral, proporţional cu cota fiecăruia”69.
Descendenţii, la fel ca şi ceilalţi moştenitorii rezervatari, au dreptul să primească
rezerva în natură, ci nu sub forma echivalentului bănesc. Ei îşi valorifică dreptul al
rezervă „nu în calitate de creditori ai unei creanţe, ci în calitate de proprietari
(coproprietari în indiviziune) de bunuri”70.
Dacă defunctul a adus atingere rezervei succesorale, ea trebuie reîntregită în
natură, numai în mod excepţional, în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege,
rezerva putând fi atribuită sau reîntregită sub forma unui echivalent bănesc71.
De asemenea, descendentul, în calitate de moştenitor rezervatar are dreptul la
deplina proprietate asupra bunurilor care formează rezerva succesorală, astfel încât
aceasta nu poate fi grevată de sarcini.
Dacă există pluralitate de moştenitori rezervatari, rezerva se determină şi se
atribuie în mod individual fiecărui moştenitor rezervatar şi nu colectiv.
Mai este necesar să menţionăm faptul că dreptul la rezervă al descendenţilor este
un drept propriu, care se naşte direct în patrimoniul acestora la data deschiderii
succesiunii, nu este un drept ce a aparţinut defunctului, şi prin urmare el nu se transmite
prin succesiune. Acest fapt are importanţă în privinţa poziţiei moştenitorilor rezervatari

64
Potrivit art. 1146 alin. (2) C. civ. „În lipsă de stipulaţie contrară din partea donatorului, soţul
supravieţuitor şi descendenţii defunctului sunt obligaţi la raport numai dacă ar fi avut vocaţie concretă la
moştenirea defunctului, în cazul în care aceasta s-ar fi deschis la data donaţiei”.
65
Indiferent dacă sunt predecedaţi sau dacă sunt persoane care au murit în acelaşi timp.
66
Moştenitorul rezervatar trebuie să fie în viaţă la data deschiderii moştenirii, să aibă capacitate
succesorală, să nu fie considerat nedemn şi să nu fi renunţat la moştenire.
67
De exemplu, părinţii defunctului, deşi sunt moştenitori rezervatari, aceştia nu au dreptul la rezervă în
prezenţa descendenţilor deoarece aceştia fac parte din clasa I de moştenitori, pe când cei dintâi fac parte din
clasa a II-a. În aceeaşi situaţie ne aflăm şi în cazul în care nepoţii vin la moştenire în prezenţa copiilor
defunctului, dar fiind că nepoţii sunt rude de gradul II, pe când copii sunt rude de gradul I (deci nu au
vocaţie concretă).
68
Per a contrario moştenitorii legali cu vocaţie la moştenire dar care au renunţat la moştenire nu vor putea
culege nici măcar rezerva ce li s-ar fi cuvenit.
69
În vechea reglementare culegerea rezervei implica obligaţia de plată a datoriilor, ultra vires hereditatis
dacă acceptarea moştenirii era pură şi simplă, sau intra vires hereditatis în cazul în care acceptarea
moştenirii s-a făcut sub beneficiu de inventar (Fr. Deak, op. cit., p. 303).
70
Ibidem, p. 305.
71
De exemplu dacă bunul donat a fost înstrăinat de donatar înainte de deschiderea moştenirii.

22
în raport de actele dispuse de defunct în timpul vieţii 72, actele ce încalcă rezerva
neputându-le fi opozabile moştenitorilor, aceştia având dreptul să ceară desfiinţarea lor.
Deşi rezerva are un caracter imperativ73 , descendenţii pot opta să renunţe în tot
sau în parte la rezerva succesorală care le revine (însă numai după deschiderea
moştenirii), întrucât caracterul imperativ se referă la instituirea dreptului de rezervă, şi nu
obligă şi la exercitarea dreptului, moştenitorul rezervatar având, la fel ca orice alt
succesibil, dreptul la opţiune succesorală.
Sunt nule renunţările la rezerva succesorală făcute de moştenitori înainte de
moartea defunctului.
2.4. Calculul rezervei descendenţilor74.
În cazul în care în calitate de moştenitori rezervatari vin la moştenire descendenţii
de gradul I, cuantumul rezervei acestora va fi de ½ din cota pe care ar fi cules-o, în
absenţa liberalităţilor sau dezmoştenirilor.
Dacă copiii defunctului vin în concurs cu soţul supravieţuitor, ei vor culege ¾ din
moştenire. Cele ¾ se vor împărţi la numărul copiilor, care vin în nume propriu la
moştenire şi rezultatul care reprezintă cota lor succesorală se va diviza cu 2, pentru a afla
rezerva fiecărui copil.
Ceilalţi descendenţi, alţii decât copiii (gradul I), adică nepoţii, strănepoţii etc.
(descendenţi de gradul al II-lea, al III-lea etc.) pot veni la moştenire prin reprezentare
succesorală (în cazul predecesului sau nedemnităţii descendentului de grad mai mic).
Când descendentul în grad subsecvent vine la moştenire prin reprezentarea
părintelui lor predecedat sau nedemn, rezerva se va calcula la cota succesorală calculată
după numărul tulpinilor (adică al descendenţilor de gradul I).
În a doua situaţie, când mai mulţi descendenţi în grad subsecvent vin la moştenire
în nume propriu, ipoteză posibilă numai dacă toţi moştenitorii în gradul I sunt
dezmoşteniţi sau sunt renunţători, rezerva se va stabili la cota succesorală calculată
evident din cotitatea disponibilă după numărul succesibililor acceptanţi de gradul al II-lea
sau eventual al III-lea, dacă descendenţii de gradul al II-lea sunt cu toţii dezmoşteniţi sau
renunţători, adică pe capete.
c) descendenţii sunt moştenitori sezinari;
Potrivit art. 1126 C. civ., descendenţii, alături de soţul supravieţuitor şi ascendenţii
privilegiaţi, sunt moştenitori sezinari 75.
Sezina poate fi definită ca reprezentând un beneficiu, o ficţiune a legii, în virtutea
căreia anumiţi moştenitori (denumiţi moştenitori sezinari) au de drept, din momentul
deschiderii succesiunii, stăpânirea de fapt a acesteia, dreptul de a administra patrimoniul
succesoral şi de a exercita drepturile şi acţiunile defunctului 76.

72
Aceasta deoarece, de regulă moştenitorii, ca şi continuatori ai defunctului, sunt ţinuţi a le respecta, şi le
sunt opozabile astfel de acte, însă în acest caz suntem în faţa unei excepţii.
73
Caracterul imperativ al rezervei consta în faptul că legea stabileşte categoriile de moştenitori rezervatari
cât şi cuantumul rezervei şi acestea nu pot fi modificate prin voinţa defunctului nici chiar cu acordul
viitorilor moştenitori rezervatari. Sunt interzise dispunătorului orice dispoziţii, sarcini, condiţii, clauze care
ar leza drepturilor moştenitorilor rezervatari. Orice clauză care aduce atingere drepturilor moştenitorilor
rezervatari asupra rezervei este lovită de nulitate absolută.
74
D.C. Florescu, op. cit., p. 121.
75
Sunt sezinari moştenitorii care beneficiază de rezerva succesorală. Aşadar, este înlocuit astfel criteriul
folosit de Codul civil de la 1864 pentru a determina moştenitorii sezinari – rudenia în linie dreaptă.
76
I. Genoiu, Dreptul la ... op. cit., p.403.

23
 Pentru a beneficia de sezina moştenirii, descendenţii, soţul supravieţuitor şi
ascendenţii privilegiaţi trebuie să aibă vocaţie concretă la moştenire77. Moştenitorul
rezervatar dezmoştenit păstrează calitatea de moştenitor sezinar cât priveşte rezerva
succesorală.
Sezina produce următoarele efecte:
• moştenitorul sezinar intră în stăpânirea de fapt şi administrarea tuturor bunurilor
succesorale fără îndeplinirea vreunei formalităţi prealabile, deci înainte de obţinerea
certificatului de moştenitor.
Însă există şi unele excepţii, moştenitorul sezinar având nevoie de certificatul de
moştenitor pentru a-şi dovedi drepturile succesorale asupra sumelor de bani depuse la
unităţile bancare ori pentru valorile sau alte bunuri mobiliare păstrate în casete de
siguranţă bancară78.
De asemenea, moştenitorul sezinar deşi intră în stăpânirea de fapt a moştenirii, va
fi împiedicat să exercite acest drept asupra bunurilor mobile succesorale cu privire la care
s-ar fi luat măsuri speciale de conservare de către notarul public79.
Dacă bunurile succesorale se află în posesia unui terţ, moştenitorii sezinari le pot
obţine folosind acţiunea în revendicare sau acţiunile posesorii, după caz.
• moştenitorul sezinar poate exercita de la data deschiderii moştenirii toate
acţiunile patrimoniale care aparţineau defunctului, petitorii sau posesorii, şi poate fi
urmărit ca pârât de creditorii succesiunii, fără atestarea prealabilă a calităţii de moştenitor.
d) descendenţii au obligaţia de a raporta donaţiile;
Raportul donaţiilor este obligaţia pe care o au între ei soţul supravieţuitor şi descendenţii
defunctului care vin efectiv şi împreună la moştenirea legală de a readuce la moştenire
bunurile care le-au fost donate fără scutire de raport de către cel ce lasă moştenirea.
În lipsă de stipulaţie contrară din partea donatorului, cei menţionaţi mai sus sunt obligaţi
la raport numai dacă ar fi avut vocaţie concretă la moştenirea defunctului în cazul în care
aceasta s-ar fi deschis la data donaţiei (art. 1146 C. civ.).
Prin urmare, din analiza conţinutului art. 1146 C. civ. derivă următoarele
concluzii:
Din categoria moştenitorilor legali, numai soţul supravieţuitor (când vine în
concurs cu descendenţii) şi descendenţii sunt ţinuţi de obligaţia de a raporta donaţiile
făcute de defunct în favoarea lor; ascendenţii privilegiaţi sau ordinari, colaterali
privilegiaţi sau ordinari nu sunt ţinuţi de această obligaţie.
Având în vedere că legiuitorul menţionează ce descendenţii şi soţul supravieţuitor
sunt obligaţi la raportul donaţiilor când „vin efectiv şi împreună la moştenirea legală”
rezultă că obligaţia legală de raport revine numai donatarului, nu şi legatarului 80. Sunt
readuse la moştenire doar bunurile donate fără scutire de raport soţului supravieţuitor sau
descendenţilor de către cel ce lasă moştenirea.
Prin dispoziţiile art. 1150 alin. (1) lit. a) NCC., legiuitorul îi permite donatarului
să scutească de raport donaţiile. Scutirea poate fi făcută prin chiar actul de donaţie sau
printr-un act ulterior, întocmit într-una din formele prevăzute pentru liberalităţi.

77
Sezina are caracter individual, nu aparţine colectiv tuturor rudelor din clasa beneficiară; de asemenea
sezina are caracter succesiv, locul moştenitorului sezinar cu vocaţie concretă, renunţător sau nedemn, este
luat de către moştenitorul sezinar subsecvent.
78
Art. 8 din Legea nr. 58/1998.
79
Art. 72 - 76 din Legea nr. 36/1995.
80
A se vedea I. Genoiu, Dreptul la ..., op. cit., p. 311.

24
 Dacă prin donaţia făcută cu scutire de raport s-a încălcat rezerva comoştenitorilor,
moştenitorul donatar nu va fi obligat la raport, dar va suporta reducerea ei în limitele
cotităţii disponibile, conform regulilor generale ale reducţiunii liberalităţilor excesive.
Sunt supuse raportului donaţiile făcute prin act autentic, darurile manuale şi
donaţiile indirecte. De asemenea sunt supuse raportului şi donaţiile grevate de sarcini,
însă, obligaţia de raport priveşte numai beneficiul efectiv ce revine donatarului, rezultat
prin scăderea contravalorii sarcinii din valoarea totală a donaţiei.
Nu sunt supuse raportului, aşa cum prevede art. 1150 C. civ.:
- donaţiile pe care defunctul le-a făcut cu scutire de raport;
- donaţiile deghizate sub forma unor înstrăinări cu titlu oneros sau efectuate prin persoane
interpuse, cu excepţia în care se dovedeşte că cel care a lăsat moştenirea a urmărit alt
scop decât scutirea de raport;
- darurile obişnuite, donaţiile renumeratorii şi, în măsura în care nu sunt excesive, sumele
cheltuite pentru întreţinerea, sau dacă este cazul, pentru formarea profesională a
descendenţilor, a părinţilor sau a soţului şi nici a cheltuielilor de nuntă, în măsura în care
cel care lasă moştenirea nu a dispus altfel;
- fructele culese, veniturile scadente până în ziua deschiderii moştenirii şi echivalentul
bănesc al folosinţei exercitate de donatar asupra bunului donat;
- bunul care a pierit fără culpa donatarului.
Legea prezumă că liberalităţi făcute de defunct în timpul vieţii în favoarea soţului
supravieţuitor şi descendenţilor, nu au caracter definitiv, ci au numai un caracter de avans
în contul moştenirii, defunctul neintenţionând să avantajeze pe donatar în detrimentul
celorlalţi moştenitori legali, faţă de care are aceeaşi afecţiune.
În ipoteza în care defunctul ar intenţiona să avantajeze pe donatar în detrimentul
celorlalţi moştenitori legali, acesta poate dispune în favoarea acestuia, de o manieră
definitivă, prin donaţii scutite de raport.
Moştenitorii obligaţi la raport, deşi aduc la masa succesorală donaţiile primite de
la defunct, aceştia păstrează fructele bunurilor culese până la data deschiderii succesiunii
(întrucât sun consideraţi posesori de bună credinţă). De asemenea donatarii beneficiază
de posibilitatea de a alege între două opţiuni: să accepte succesiunea şi implicit să
raporteze donaţiile primite de la defunct, fie renunţă la succesiune şi păstrează donaţia81 .
Prin stipulaţie expresă în contractul de donaţie, donatarul poate fi obligat la
raportul donaţiei şi în cazul renunţării la moştenire. În acest caz, donatarul va readuce la
moştenire numai valoarea bunului donat care depăşeşte partea din bunurile defunctului la
care ar fi avut dreptul ca moştenitor legal. [art. 1147 alin. (2) C. civ.]
Obligaţia de raport are un caracter personal, descendentul donatarului, dacă vine
în nume propriu la moştenirea defunctului, neavând obligaţia să raporteze donaţia făcută
ascendentului său, chiar dacă a acceptat moştenirea acestuia din urmă. În schimb
descendentul donatarului care vine la moştenirea defunctului prin reprezentare este
obligat să raporteze donaţia făcută ascendentului său.
Pot cere raportul donaţiilor, potrivit art. 1148 C. civ., numai descendenţii şi soţul
supravieţuitor, precum şi, pe cale oblică, creditorii personali ai acestora. Prevederea
expresă a faptului că pot cere raportul donaţiilor şi creditorii personali ai soţului
81
În caz de renunţare la moştenirea legală, descendentul sau soţul supravieţuitor nu mai are obligaţia de
raport, putând păstra liberalitatea primită în limitele cotităţii disponibile [art. 1147 alin. (1) C. civ.].

25
supravieţuitor şi descendenţilor defunctului reprezintă un element de noutate faţă de
reglementarea anterioară.
Modul de efectuare a raportului este reglementat de art. 1150 C. civ.: „Raportul se
face prin echivalent. Este considerată nescrisă dispoziţia care impune donatarului raportul
în natură”.
Cu toate acestea, dacă doreşte, donatarul poate efectua raportul în natură dacă la
data cererii de raport este încă proprietarul bunului şi nu l-a grevat cu o sarcină reală şi
nici nu l-a dat în locaţiune pentru o perioadă mai mare de 3 ani.
Raportul se realizează în cadrul partajului, prin bună învoială sau pe cale
judecătorească. [art. 1152 alin. (1) C. civ.]
Raportul cerut de unul din moştenitori profită şi celorlalţi moştenitori îndreptăţiţi
să solicite raportul, cu excepţia celor care au renunţat în mod expres la raport. Dreptul la
raport poate fi exercitat şi de creditorii personali ai moştenitorului inactiv, pe cale oblică.
Dreptul la acţiunea prin care se solicită raportul se prescrie în termen de 3 ani de
la data la care cel îndreptăţit să ceară raportul a cunoscut donaţia, dar nu mai devreme de
data deschiderii moştenirii sau de data la care bunul donat i-a fost predat celui obligat la
raport, dacă această dată este ulterioară deschiderii moştenirii.
Din coroborarea dispoziţiilor art. 1088 cu art. 975 NCC, se poate concluziona că rezerva
descendenţilor, indiferent de numărul lor, este de:
- 1/2 din moştenire, dacă ei sunt singurii moştenitori legali care vin la moştenirea
defunctului;
- 3/8 din moştenire dacă vin la succesiune82, împreună cu soţul supravieţuitor.
Beneficiază de această rezervă, descendenţii de orice grad: copii, nepoţi, etc.,
indiferent că vin la moştenire în nume propriu sau prin reprezentare şi indiferent dacă
sunt copii din căsătorie, din afara căsătoriei ori din înfiere.
Dacă vin la moştenire descendenţii de gradul II, III sau IV, ori de câte ori ei vin la
moştenire prin prezentare (întrucât toţi descendenţii de gradul I ar fi precedaţi ), rezerva
acestor descendenţi nu se calculează pe capete, deci nu se împarte numărul fiilor
defunctului din care descend aceşti nepoţi, adică se împarte pe tulpini (art.975 alin. 4
NCC). De ex., dacă la decesul lui D vin la moştenire N 1 şi N2 , nepoţi după fiul F 1,
precum şi N3, N4, N5 şi N6, nepoţi după fiul F2, rezerva lor legală (globală colectivă)
este 2/3 din moştenire; aceasta se va împărţi în două jumătăţi (fiind două tulpini); prima
jumătate se va împărţi între cei doi nepoţi lăsaţi de fiul predecedat F1, iar cealaltă
jumătate se va împărţi între ceilalţi patru nepoţi lăsaţi de fiul predecedat F2. În mod
similar, se procedează şi în continuare, dacă unul sau unii dintre nepoţi ar fi predecedaţi
şi în locul lor ar veni, prin reprezentare, propriii lor descendenţi, care vor culege,
împreună, partea din rezervă cuvenită părintelui lor pe care îl reprezintă.
Dacă însă descendenţii de gradul II, III sau IV nu vin la moştenire prin
reprezentare, ci în nume propriu (întrucât singurul sau toţi descendenţii lui de cujus de
gradul I ar fi renunţători), atunci rezerva lor le va fi împărţită pe capete (în părţi egale),
urmând ca numai în cazul în care unul dintre descendenţii de acelaşi grad ar fi

82
Evident, cotele menţionate se raportează nu la patrimoniul efectiv lăsat de de cujus la data încetării sale
din viaţă, ci la patrimoniul ce ar fi rămas dacă defunctul n-ar fi făcut donaţii (căci valoarea acestor donaţii
se adună, fictiv, cu valoarea efectiv rămasă, spre a rezulta valoarea masei succesorale (a se vedea infra,
acest capitol, § III, nr. 56).

26
predecedat, partea cuvenită acestuia să fie considerată o tulpină şi să se împartă între cei
ce-l reprezintă. Întinderea rezervei descendenţilor va rămâne aceeaşi, indiferent de
numărul de copii lăsaţi de defunct şi indiferent de numărul total de nepoţi sau strănepoţi
care o culeg83.

§ 3. Rezerva ascendenţilor privilegiati şi colateralilor privilegiaţi

3.1. Ascendenţii privilegiaţi
3.1.1. Noţiune
Ascendenţii privilegiaţi fac parte, alături de colateralii privilegiaţi, din clasa a II-a
de moştenitori legali şi sunt ascendenţii de gradul I al defunctului. Se numesc
„privilegiaţi” întrucât înlătură de la moştenire ceilalţi ascendenţi ai defunctului, numiţi
ascendenţi ordinari.
Potrivit art. 967 alin. 1 C. civ., ascendenţii privilegiaţi sunt tatăl şi mama
defunctului.
În ceea ce priveşte dreptul la moştenire nu prezintă nicio importanţă dacă filiaţia
este din căsătorie sau din afara căsătoriei, părinţii având aceleaşi drepturi asupra
succesiunii copilului lor, indiferent dacă acesta a rezultat în cadrul unei căsătorii sau în
afara acesteia84.
Art. 448 C. civ.85 stabileşte egalitatea în drepturi a copiilor, indiferent dacă aceştia
provin din aceeaşi căsătorie, din căsătorii diferite sau din afara căsătoriei. Prin urmare,
dacă descendenţii au drepturi egale faţă de părinţii lor şi faţă de rudele acestora, având în
vedere şi faptul că vocaţia legală la moştenire este reciprocă, atunci este logic să acordăm
aceleaşi drepturi egale şi părinţilor faţă de copii.
Deşi nu este consacrată in terminis de Codul civil în vigoare, cum de altfel se
întâmpla şi înainte de intrarea în vigoare a acestuia, vocaţia succesorală a tatălui din afara
căsătoriei este pe deplin recunoscută, aşa cum îndeamnă şi prevederile art. 500 C. civ.
care afirmă, fără a face distincţia între părinţii din căsătorie şi cei din afara căsătoriei, că
„părintele nu are nici un drept asupra bunurilor copilului(...) în afara de dreptul la
moştenire şi la întreţinere”.
Dacă însă stabilirea filiaţiei se face prin recunoaştere, însă scopul acesteia nu este
cel legal şi nici nu are în vedere interesul suprem al copilului, ci este dată strict în vederea
realizării unei vocaţii succesorale legale, recunoaşterea este lovită de nulitate absolută,
fiind contrară bunelor moravuri şi ordinii de drept, întrucât „dreptul la moştenire trebuie
să fie un efect al stabilirii raporturilor de rudenie iar nu cauza ei”86.
Oricum, dreptul la moştenire al tatălui din afara căsătoriei într-un astfel de caz
este infirmat nu datorită statutului său de părinte necăsătorit cu mama defunctului, ci
datorită faptului că actul prin care a fost stabilită filiaţia a fost anulat, legătura de rudenie
fiind astfel desfiinţată87 .
În cazul căsătoriilor anulate sau declarate nule, potrivit art. 305 C. civ. „nulitatea
căsătoriei nu are niciun efect în privinţa copiilor, aceştia păstrând situaţia de copii din

83
M. Mureşan, S. Fildan, Şt.I. Lucaciuc, op.cit., p.155-156.
84
I. Genoiu, op. cit., p. 43-44.
85
Art. 448 C. civ. prevede următoarele: „Copilul din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită potrivit
legii are, faţă de fiecare părinte şi rudele acestuia, aceeaşi situaţie ca şi aceea a unui copil din căsătorie”.
86
Fr. Deak, Tratat... op. cit., p. 101.
87
D. Negrilă, Ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi – partea întâi, 2012, 09 iunie 2012,
<http://lecturijuridice.blogspot.ro/2012/06/ascendentii-privilegiati-si-colateralii.html .

27
căsătorie”, ceea ce înseamnă că aceştia vor avea dreptul să-şi moştenească părinţii. Ori, în
virtutea aceluiaşi principiu al reciprocităţii vocaţiei succesorale, este firească să
recunoaştem şi dreptul părinţilor de a-şi moşteni copiii rezultaţi dintr-o căsătorie nulă sau
anulată88.
De asemenea, mai trebuie menţionat că noţiunea de „ascendenţi privilegiaţi” se
referă la părinţii fireşti ai defunctului, dacă este vorba de rudenia firească, sau la părinţii
adoptivi ai defunctului, dacă este vorba de rudenia civilă stabilită prin adopţie.
Art. 470 C. civ. prevede că: „Prin adopţie se stabilesc filiaţia dintre adoptat şi cel
care adoptă, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.
Raporturile de rudenie încetează între adoptat şi descendenţii săi, pe de o parte, şi
părinţii fireşti şi rudele acestora, pe de altă parte.
Când adoptatorul este soţul părintelui firesc sau adoptiv, legăturile de rudenie ale
adoptatului încetează numai în raport cu părintele firesc şi rudele părintelui firesc care nu
este căsătorit cu adoptatorul”.
După cum se poate observa, în cazul adopţiei reglementate de Codul civil în
vigoare, la fel ca şi în cazul adopţiei cu efecte depline, reglementată anterior anului 1997,
dacă defunctul a fost adoptat, la moştenirea acestuia vor avea vocaţie succesorală părinţii
adoptatori, şi nu părinţii fireşti, întrucât, după cum am arătat mai sus, prin adopţie s-au
stabilit raporturi de rudenie cu adoptatorul şi rudele acestuia şi au încetat relaţiile de
rudenie cu familia firească.
Efectele adopţiei cu efecte restrânse continuă să se producă pe plan succesoral şi
în prezent în cazul în care adopţia a fost făcută conform Codului familiei, anterior
adoptării O.U.G. nr.25/1997, în conformitate cu principiul constituţional al
neretroactivităţii legii, în lipsa vreunei dispoziţii exprese atât în O.U.G. nr. 25/1997, cât şi
în Legea nr. 274/2004, dar şi în noul Cod civil, care să transforme înfierile cu efecte
restrânse în adopţii89.
În lumina noului Cod civil, existenţa uneia dintre cele două categorii de părinţi -
fireşti sau adoptatori - o exclude pe cealaltă, însă în practică mai pot fi întâlnite încă şi
situaţii în care la moştenirea adoptatului au vocaţie succesorală atât părinţii adoptatori cât
şi cei fireşti, cum se întâmplă în cazul adopţiei cu efecte restrânse, care, după cum am
arătat, mai produce încă efecte şi prezent.
În cazul reproducerii umane asistată medical cu terţ donator, astfel cum prevede
art. 441 şi urm. C. civ, utilizarea procedeului medical menţionat nu determină nici o
legătură de rudenie între copil şi donator. Tatăl copilului astfel conceput este bărbatul care
şi-a dat consimţământul la reproducerea umană asistată medical, fie că este soţul mamei,
fie că este un alt bărbat. Prin urmare, având în vedere că între copilul născut prin
reproducere umană asistată medical şi cel care şi-a dat consimţământul se stabileşte o
relaţie de rudenie, aceştia vor avea vocaţie succesorală reciprocă. Pe cale de consecinţă
această vocaţie nu subzistă şi în cazul donatorului. În privinţa mamei, situaţia nu cunoaşte
nici o deosebire faţă de regula cunoscută şi anume că aceasta este cea care a dat naştere
copilului.
Dacă nici la data concepţiunii, nici la data naşterii copilului conceput prin
reproducere umană asistată medical cu terţ donator, părinţii acestuia (cei care au

88
Ibidem.
89
D.C. Florescu, op. cit., p. 44.

28
consimţit la aceasta) nu sunt căsătoriţi, vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de copil
va avea doar mama. Filiaţia faţă de tată poate fi stabilită faţă de partenerul mamei, care
şi-a dat consimţământul la realizarea reproducerii umane asistate medical cu terţ donator,
fie pe cale judecătorească, fie pe cale de recunoaştere90.
De asemenea, au vocaţie la moştenirea defunctului ascendenţii privilegiaţi ai
acestuia, ei înşişi rezultaţi prin metoda reproducerii umane asistate medical cu terţ
donator.
3.1.2. Împărţirea moştenirii
Ţinând cont de faptul că devoluţiunea legală a moştenirii este guvernată de
principiul chemării rudelor la moştenire în ordinea claselor de moştenitori, ascendenţii
privilegiaţi vin la moştenire în următoarele cazuri:
a) defunctul nu are descendenţi (moştenitori legali din clasa I);
b) defunctul are descendenţi, însă aceştia au renunţat la moştenire;
c) defunctul are descendenţi, însă aceştia sunt nedemni de a moşteni şi nu pot fi
reprezentaţi;
d) defunctul are descendenţi, însă aceştia au fost dezmoşteniţi, prin urmare culegând
numai rezerva succesorală legală, restul revenindu-le moştenitorilor din clasa a II-a.
În ceea ce priveşte împărţirea moştenirii în cazul ascendenţilor privilegiaţi se pot
întâlni următoarele situaţii:
1) Ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire în concurs cu colateralii privilegiaţi.
Ca şi Codul de la 1864, noul Cod civil consacră o excepţie de la principiul
proximităţii gradului de rudenie în cazul clasei a II-a de moştenitori legali, ascendenţii
privilegiaţi, deşi rude de gradul I, neînlăturând de la moştenire pe colateralii privilegiaţi,
rude de gradele II – IV.
În cazul în care la moştenire ascendenţii privilegiaţi suportă concursul
colateralilor privilegiaţi, moştenirea va fi împărţită în funcţie de numărul ascendenţilor
privilegiaţi care vin efectiv la moştenire. Deci, nu va avea importanţă dacă în viaţă sunt
ambii părinţi ai defunctului, ci numai dacă ambii au vocaţie concretă la moştenire (ambii
au acceptat moştenirea, nu sunt nedemni, nu au fost dezmoşteniţi).
Potrivit dispoziţiilor art. 978 C. civ., moştenirea se va împărţi astfel:
- în cazul în care la moştenire vine un singur părinte al defunctului acesta va culege ¼ din
moştenire, restul de ¾ revenind colateralilor privilegiaţi, indiferent de numărul acestora;
- în cazul în care la moştenirea defunctului vin doi părinţi, aceştia vor culege ½ din
moştenire, cealaltă jumătate cuvenindu-se colateralilor privilegiaţi, indiferent de numărul
lor.
Aşadar, cota cuvenită ascendenţilor privilegiaţi se deduce cu prioritate din
moştenire sau din partea de moştenire cuvenită clasei a doua de moştenitori, colateralii
privilegiaţi având posibilitatea de a primi şi împărţi între ei numai diferenţa. Practic, din
masa succesorală se va scădea cota cuvenită ascendenţilor şi abia apoi se va atribui cota
cuvenită colateralilor privilegiaţi. Deducem deci, o prioritate legală (un drept prioritar) în
privinţa modului în care culeg moştenirea ascendenţii privilegiaţi faţă de colateralii
privilegiaţi91.

90
V. Stoica, L. Dragu, op. cit., p. 108.
91
D. Negrilă, Ascendenţii ... op. cit., <http://lecturijuridice.blogspot.ro/2012/06/ascendentii-privilegiati-si-
colateralii.html.

29
 În ipoteza în care la moştenire vin 3 sau poate chiar 4 părinţi, aceştia vor împărţi
în mod egal cota de ½ din moştenire care revine ascendenţilor privilegiaţi.
Putem întâlni şi cazuri în care defunctul are soţ supravieţuitor şi descendenţi, însă aceştia
au fost dezmoşteniţi, moştenirea împărţindu-se astfel: soţul supravieţuitor va culege o
cotă de 1/8 reprezentând rezerva succesorală (adică jumătate din cota de ¼ care i se
cuvine atunci când culege moştenirea în concurs cu descendenţii92. Descendenţii vor
culege de asemenea doar rezerva succesorală, şi anume o cotă de 3/8 din moştenire
(jumătate din cota de ¾ ce le revine când vin la moştenire în concurs cu soţul
supravieţuitor), iar restul de 3/8 va reveni întregii clase a II-a, respectiv ascendenţilor
privilegiaţi şi colateralilor privilegiaţi. Cota cuvenită clasei a II-a de moştenitori legali va
fi împărţită între ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi, în funcţie de numărul
celor dintâi, aşa cum am arătat mai sus.
În cazul în care ascendenţii privilegiaţi ai defunctului, moştenitori rezervatari, însă
dezmoşteniţi, vin la moştenire în concurs cu colateralii privilegiaţi, cei dintâi vor culege
rezerva legală (1/2 din cota legală), iar restul va fi cules de către cei din urmă. Drept
urmare, dacă există un singur părinte al defunctului şi acesta a fost exheredat, acesta va
culege ½ din ¼, adică 1/8 din moştenire, restul de 7/8 revenind colateralilor privilegiaţi,
indiferent de numărul lor, iar dacă la moştenirea lui de cuius vin doi, trei sau patru părinţi,
toţi dezmoşteniţi însă, aceştia vor culege împreună ½ din ½, adică ¼ din moştenire, restul
de ¾ revenind colateralilor privilegiaţi, indiferent de numărul lor. Aşadar, cei doi, trei sau
patru ascendenţi privilegiaţi ai defunctului, dezmoşteniţi, vor culege din moştenirea
defunctului următoarele cote:
- dacă sunt doi părinţi, fiecare va culege câte 1/8 din moştenire;
- dacă sunt trei părinţi, fiecare va culege câte 1/12 din moştenire;
- dacă sunt patru părinţi, fiecare va culege câte 1/16 din moştenire.
2) Ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire în concurs cu soţul supravieţuitor şi cu
colateralii privilegiaţi ai acestuia;
Deşi nu este rudă cu defunctul, soţul supravieţuitor nu este înlăturat de la moştenire de
prezenţa ascendenţilor privilegiaţi şi a colateralilor privilegiaţi, acesta venind la
moştenire în concurs cu oricare dintre clasele de moştenitori. [art. 971 alin.1 C. civ.
Pentru a determina cota care revine fiecărei categorii de moştenitori menţionată se
vor parcurge două etape: în primul rând se va determina cota parte ce revine clasei a II-a
de moştenitori, iar ulterior cota ce va reveni doar ascendenţilor privilegiaţi.
Pentru a stabili partea ce revine întregii clase a II-a, din întreaga moştenire se va
scădea cu prioritate cota cuvenită soţului supravieţuitor , restul reprezentând moştenirea
ce le va reveni celor dintâi.
Partea soţului supravieţuitor, în toate cazurile, se impută asupra moştenirii,
micşorând astfel părţile care se cuvin celorlalţi moştenitori.
Potrivit dispoziţiilor art. 977 alin. (1) C. civ., „dacă soţul supravieţuitor vine la
moştenire în concurs atât cu ascendenţii privilegiaţi, cât şi cu colateralii privilegiaţi, ai
defunctului, partea cuvenită clasei a doua este de două treimi din moştenire”.
Aşadar, soţul supravieţuitor va moşteni o cotă de 1/3, iar întregii clase a II-a îi va
reveni o cotă de 2/3 din moştenire.
92
Potrivit art. 972 alin. (3) C. civ.: „Cota soţului supravieţuitor în concurs cu moştenitorii legali aparţinând
unor clase diferite, se stabileşte ca şi când acesta ar fi venit în concurs numai cu cea mai apropiată dintre
ele”.

30
 Pentru determinarea cotei ascendenţilor privilegiaţi, după imputarea asupra
moştenirii a cotei soţului supravieţuitor93, din restul (respectiv din 2/3) se va scădea cota
cuvenită ascendenţilor privilegiaţi, în funcţie de numărul lor, ca şi a doua prioritate, iar
abia apoi se va atribui diferenţa colateralilor privilegiaţi. Astfel, dacă la moştenire vine un
singur părinte, acesta va primi o cotă de 1/4 din 2/3 adică 2/12, iar dacă la moştenire vin
ambii părinţi aceştia vor primi fiecare câte 2/12, deci 4/12 împreună.
Schema atribuirii moştenirii va fi, în acest caz, următoarea: soţul supravieţuitor
primeşte 1/3=2/6; un părinte primeşte 2/12=1/6, urmând ca restul de 3/6 (adică jumătate)
să se împartă între colateralii privilegiaţi; doi părinţi primesc 4/12=2/6, urmând ca restul
de 2/6 să se împartă între colateralii privilegiaţi.
Observăm aşadar, că noul Cod civil preia cotele stabilite şi de Codul civil de la
1864, însă, în plus, cel dintâi reglementează, de o manieră conjugată, drepturile
succesorale ale rudelor defunctului şi ale soţului supravieţuitor94 .
3) Ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire în concurs doar cu soţul supravieţuitor
Cota soţului supravieţuitor este de ½ şi se va scădea cu prioritate urmând ca
cealaltă jumătate să se atribuie ascendenţilor privilegiaţi, în funcţie de numărul lor.
Astfel, un singur părinte venit la moştenire va culege întreaga cotă rămasă,
primind deci 1/2, respectiv vor împărţi cota de ½ în 2, 3 sau 4 părţi egale atunci când la
moştenire au vocaţie concretă 2, 3 sau 4 părinţi.
4) Ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire singuri
Ne aflăm în această situaţie atunci când:
a) defunctul nu are fraţi, surori sau descendenţi ai acestora şi nici soţ
supravieţuitor, precum şi în cazul în care fraţii/surorile şi soţul supravieţuitor nu
îndeplinesc condiţiile de a moşteni;
În această ipoteză ascendenţii privilegiaţi vor culege împreună întregul patrimoniu
succesoral. Se va avea în vedere vocaţia concretă a ascendenţilor privilegiaţi, analizându-
se dacă amândoi sau numai unul dintre ei erau în viaţă la momentul deschiderii
moştenirii, demnitatea faţă de defunct, felul în care şi-au manifestat dreptul de opţiune
succesorală.
Deşi Codul civil în vigoare prevede în mod expres că la moştenirea defunctului
pot veni unul sau doi părinţi (fireşti sau din adopţie), având în vedere că efectele adopţiei
cu efecte restrânse continuă să se producă pe plan succesoral până în prezent, se mai pot
întâlni încă cazuri când defunctul a fost adoptat cu efecte restrânse (anterior anului 1997),
la moştenire având vocaţie succesorală concretă atât părinţii adoptatori cât şi cei fireşti. În
această situaţie moştenirea va fi împărţită în 2, 3 sau 4 părţi egale, în funcţie de numărul
părinţilor care vin efectiv la moştenire, conform principiului egalităţii rudelor din aceeaşi
clasă şi acelaşi grad.
Dacă numai unul din părinţi (fireşti sau din adopţie) are capacitate succesorală la
data deschiderii moştenirii, acesta va prelua întreaga moştenire.
În cazul în care defunctul are şi descendenţi, însă au fost dezmoşteniţi, aceştia din
urmă vor culege rezerva succesorală, respectiv ½ din moştenire, iar restul de ½ le va
reveni ascendenţilor privilegiaţi.

93
Codul civil în vigoare, la fel ca şi Codul de la 1864, nu reglementează acest aspect, însă, potrivit
literaturii de specialitate, în ipoteza în care soţul supravieţuitor vine la moştenire în concurs cu alţi
moştenitori, se stabileşte mai întâi cota acestuia, iar restul se împarte între ceilalţi moştenitori.
94
I. Genoiu, Dreptul la ... op. cit., p. 107.

31
 b) defunctul nu are fraţi/surori sau descendenţi ai acestora şi are soţ supravieţuitor
dar acesta a fost dezmoştenit;
Soţul supravieţuitor va culege numai rezerva legală, restul moştenirii cuvenindu-
se părinţilor defunctului [art. 1075 alin. (1) C. civ.]
Drept urmare soţul supravieţuitor va culege ½ (reprezentând rezerva succesorală)
din cota legală de ½ conferită de lege în concurs cu ascendenţii privilegiaţi, adică ¼ din
moştenire, restul de ¾ revenind părinţilor defunctului.
În cazul în care defunctul are şi descendenţi, însă şi aceştia au fost dezmoşteniţi,
moştenirea se va împărţi astfel: soţul supravieţuitor va culege ½ (reprezentând rezerva
succesorală) din cota de ½ din moştenire, care i se cuvine atunci când culege moştenirea
în concurs cu descendenţii. Descendenţii vor culege de asemenea rezerva succesorală (1/2
din cota de ¾ ce le revine când vin la moştenire în concurs cu soţul supravieţuitor, iar
restul moştenirii va reveni ascendenţilor privilegiaţi. Drept urmare soţul va culege rezerva
succesorală de ¼ din moştenire, descendenţii o cotă de 3/8 din moştenire, reprezentând
rezerva succesorală, iar ascendenţii privilegiaţi vor culege o cotă de 3/8 din moştenire.
c) defunctul are fraţi/surori sau descendenţi ai acestora precum şi soţ
supravieţuitor însă au fost dezmoşteniţi;
Având în vedere faptul fraţii/surorile defunctului, sau descendenţii acestora nu
sunt rezervatari, în urma dezmoştenirii aceştia vor fi înlăturaţi de la moştenire,
patrimoniul succesoral al defunctului împărţindu-se între soţul supravieţuitor (în calitate
de moştenitor rezervatar), şi ascendenţii privilegiaţi, la fel ca în cazul prezentat mai sus la
subpunctul a), fiecare dintre acestea, partea din moştenire ce li se cuvine.
Rezerva părinţilor, fie din căsătorie, fie din afara căsătoriei sau din înfiere, (care
sunt chemaţi la moştenire numai atunci când defunctul nu a lăsat descendenţi direcţi),
este o cotă fixă de 1/2, dintr-o cotă variabilă ce diferă, după cum la moştenire vine un
singur părinte, ori mai mulţi, respectiv după cum ascendenţii vin singuri, fără concursul
altor moştenitori legali, ori în concurs cu colateralii privilegiaţi din aceeaşi clasă şi/sau cu
soţul supravieţuitor. Prin urmare:
- dacă ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire singuri, fără concursul altui moştenitor
legal, rezerva lor succesorală va fi de 1/2 din întreaga moştenire, indiferent dacă doar
unul sau ambii părinţi acceptă moştenirea;
- dacă ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire în concurs cu soţul supravieţuitor, rezerva
lor succesorala va fi de ¼ din moştenire, indiferent de numărul lor;
- dacă vin la moştenire numai cu colateralii privilegiaţi, în ipoteza unui singur părinte
moştenitor, acesta va avea dreptul la o rezerva succesorala în cota de 1/8 din moştenire
(1/2 din ¼), în timp ce, dacă la moştenire vin doi sau mai mulţi părinţi acceptanţi, rezerva
acestora globală va fi de ¼ (1/2 din ½) şi se va împărţi în părţi egale, în funcţie de
numărul lor95.
- dacă ascendenţii privilegiaţi vin la succesiune în concurs atât cu colateralii privilegiaţi,
cât şi cu soţul supravieţuitor, atunci rezerva acestora va fi de:

95
Într-o astfel de situaţie, în doctrină s-a subliniat că in cazul in care defunctul a donat sau testat o parte din
bunurile sale, mai mică decât valoarea cotităţii disponibile (de ½, in cazul de faţă), părinţii rezervatari vor
beneficia de întreaga lor rezervă (care n-a fost ştirbită), dar colateralii privilegiaţi - nefiind rezervatari - îşi
vor vedea micşorate (sau chiar aneantizate) drepturile lor succesorale, nefiind îndreptăţiţi să ceară
reducţiunea libertăţilor făcute de de cujus (a se vedea M. Eliescu, op.cit., p. 325). Astfel dacă defunctul
avea o avere de 400 000 lei, dar a lăsat legate de 150 000 lei, părinţii rezervatari vor primi 200 000 lei, iar
fraţii vor rămâne numai cu restul de 50 000 lei, căci libertăţile se scad din cotitatea disponibilă.

32
 a) 1/12 din moştenire (½ din 1/6), dacă la succesiune vine un singur părinte;
b) 1/6 din moştenire (1/2 din 2/6), dacă la succesiune vin mai mulţi părinţi.
La calculul rezervei succesorale se vor avea în vedere numai persoanele care vin
efectiv la moştenire, adică numai ascendenţii, colateralii şi soţul supravieţuitor care
acceptă în termen succesiunea şi doresc să participe la dezbaterea succesorală a
patrimoniului defunctului. Nu vor fi luaţi în considerare nerezervatarii dezmoşteniţi, nici
succesibilii (ascendenţi/colaterali privilegiaţi sau soţul supravieţuitor) care sunt
predecedaţi şi nu au capacitate succesorală, nici cei renunţători şi nici cei nedemni fată de
defunct şi care nu au fost iertaţi expres de acesta.
Aşa fiind, când la moştenire vine un singur părinte, acesta va culege cota sa parte
din moştenire, cu titlu de rezervă succesorală, în funcţie de distincţiile făcute mai sus.
Dacă la moştenire vin doi sau mai mulţi părinţi (adică inclusiv adoptatorii cu efecte
restrânse), aceştia vor culege cota globală şi colectivă pe care le-o atribuie legea cu titlu
de rezervă succesorală, pe care o vor împărţi în părţi egale, în funcţie de numărul lor.
3.1.3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al ascendenţilor
privilegiaţi
Dreptul la moştenire al ascendenţilor privilegiaţi prezintă următoarele caractere
juridice:
- nu beneficiază de reprezentare;
Prin urmare, ascendenţii privilegiaţi vor culege moştenirea numai în nume
propriu, regula generală aplicabilă fiind aceea că ei vor împărţi moştenirea în părţi egale,
ca rude de grad egal, făcându-se aplicarea principiului stabilit de art. 964 alin.4 C. civ.;
- sunt moştenitori rezervatari;
Potrivit art. 1087 C. civ. ascendenţii privilegiaţi sunt moştenitori rezervatari
alături de soţul supravieţuitor. Aceştia au dreptul la rezervă, în temeiul legii, chiar
împotriva voinţei defunctului.
Rezerva succesorală a ascendenţilor privilegiaţi este de jumătate din cota
succesorală care, în absenţa liberalităţilor sau dezmoştenirilor,li s-ar fi cuvenit ca
moştenitor legal.
- sunt moştenitori sezinari [art. 1087 C. civ.];
Potrivit art. 1126 C. civ. ascendenţii privilegiaţi cu vocaţie concretă la moştenire
beneficiază de sezina moştenirii, deci pot intra în posesia acesteia înainte de eliberarea
certificatului de moştenitor şi pot exercita de la data deschiderii moştenirii toate acţiunile
patrimoniale care aparţineau defunctului.
- nu au obligaţia de a raporta donaţiile primite de la defunct.

3.2. Colateralii privilegiaţi

3.2.1. Noţiune
Colateralii privilegiaţi fac parte, alături de ascendenţii privilegiaţi, din clasa a II-a
de moştenitori legali.
Se numesc „privilegiaţi” întrucât înlătură de la moştenire ceilalţi colaterali ai
defunctului, numiţi colaterali ordinari, reprezentaţi de unchi, mătuşi, veri primari, fraţi şi
surori ai bunicilor.

33
 Potrivit art. 967 alin. 2 C. civ., sunt colaterali privilegiaţi „fraţii şi surorile
defunctului, precum şi descendenţii acestora, până la al patrulea grad inclusiv”, respectiv
următoarele categorii de rude:
- fraţii şi surorile defunctului, rude de gradul al II-lea;
- copiii fraţilor şi surorilor defunctului, rude de gradul al III-lea;
- nepoţii fraţilor şi surorilor defunctului, rude de gradul al IV-lea.
Potrivit dispoziţiilor art. 672 din Codul civil de la 1864, aparţineau categoriei
colateralilor privilegiaţi: fraţii, surorile sau descendenţii acestora. Aşadar, vechiul Cod
civil nu condiţiona apartenenţa colateralilor privilegiaţi la clasa a doua de moştenitori
legali, de gradul de rudenie. Este adevărat însă că, în art. 676, Codul civil de la 1864
dispunea că rudele succed până la al doisprezecelea grad inclusiv. Acest text de lege a
fost abrogat însă prin dispoziţiile Legii asupra impozitului progresiv pe succesiuni din
1921, care, în art. 4, restrângea vocaţia succesorală a rudelor colaterale până la gradul al
patrulea inclusiv. De altfel, acest principiu a fost reluat şi de Legea nr. 319/1944. Aşadar,
anterior datei de 1 octombrie 2011, nu Codul civil de la 1864, ci o lege specială limita
vocaţia succesorală a rudelor colaterale ale defunctului la gradul al IV-lea inclusiv,
inconvenient înlăturat însă de noul Cod civil, prin dispoziţiile sale complete.
Prevederea legală nu face nici o diferenţă între fraţii născuţi din aceeaşi căsătorie
a părinţilor lor, din căsătorii diferite sau din afara căsătoriei, precum şi cei rezultaţi din
adopţie sau prin reproducere umană asistată medical cu terţ donator.
Prin urmare, din categoria colateralilor privilegiaţi fac parte următoarele categorii
de fraţi:
a) fraţii buni, care au aceeaşi mamă şi acelaşi tată, fiind rezultaţi din aceeaşi
căsătorie;
b) fraţii uterini, care au aceeaşi mamă şi taţi diferiţi, rezultaţi din căsătorii diferite
sau din afara căsătoriei;
c) fraţii consangvini sau consângeni, care au acelaşi tată şi mame diferite, rezultaţi
din căsătorii diferite sau din afara căsătoriei;
d) fraţii rezultaţi din adopţie96.
În cazul adopţiei reglementate de Codul civil în vigoare, la fel ca şi în cazul
adopţiei cu efecte depline, reglementată anterior anului 1997, fraţii rezultaţi din adopţie
au vocaţie la moştenirea fratelui defunct, întrucât, prin adopţie s-au stabilit raporturi de
rudenie cu adoptatorul şi rudele acestuia şi au încetat relaţiile de rudenie cu familia
firească.
În cazul adopţiei cu efecte restrânse adoptatul şi descendenţii lui nu au devenit
rude cu rudele adoptatorului, prin urmare nici cu descendenţii lui.
De exemplu , dacă soţii au doi copii din căsătorie şi au adoptat cu efecte restrânse
un al treilea copil, acestea din urmă nu a devenit frate cu copiii din filiaţia firească şi nici
aceştia cu el, astfel încât, dacă unul dintre copii fireşti moare, moştenirea va fi culeasă de
fratele său din filiaţia firească, adoptatul neavând vocaţie la această moştenire. Iar dacă
adoptatul ar muri întâi, nici unul dintre copiii din filiaţia firească ai adoptatorilor nu vor
avea vocaţie în calitate de fraţi-surori la moştenirea adoptatului. În cazul adopţiei cu
efecte restrânse colateralii privilegiaţi ai adoptatului se recrutează dintre rudele (fraţii şi
surorile) sale fireşti.
96
I. Genoiu, op. cit., p. 51-52.

34
 În cazul în care adoptatorul a adoptat mai mulţi copii ne putem afla în una din
următoarele ipoteze:
- toţi copii au fost adoptaţi cu efecte depline, situaţie în care, în urma adopţiei
aceştia au devenit rude şi prin urmare au vocaţie succesorală reciprocă;
- toţi copii au fost adoptaţi cu efecte restrânse şi prin urmare aceştia se află în
relaţie de rudenie doar cu părinţii adoptatori; ei nu au vocaţie succesorală unii faţă de
alţii. Când doi, sau mai mulţi fraţi fireşti au fost adoptaţi cu efecte restrânse de aceeaşi
părinţi adoptatori, ei (şi descendenţii lor) au vocaţie succesorală reciprocă, întrucât în
cazul adopţiei cu efecte restrânse rudenia firească s-a menţinut. În schimb dacă fraţii din
filiaţia firească au fost adoptaţi unul cu efecte depline, altul cu efecte restrânse, în mod
reciproc, nu au vocaţie succesorală. Cât priveşte vocaţia succesorală a adoptatului din
adopţia cu efecte restrânse la moştenirea lăsată de copiii adoptaţi de părinţii săi fireşti,
acesta va moşteni în calitate de frate sau soră, pe cei care au fost adoptaţi cu efecte
depline şi nu va putea moşteni pe cei adoptaţi cu efecte restrânse.
Aceste principii se aplică în mod corespunzător şi în cazul descendenţilor din fraţi
şi surori, atunci când adopţia cu efecte restrânse a fost făcută de fratele sau sora
defunctului (ori copilul lor). De exemplu, defunctul are doi fraţi din filiaţia firească. Unul
dintre ei (F2), decedat la data deschiderii moştenirii, are un copil din adopţia cu efecte
restrânse (Nf). Acesta din urmă – neavând vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de
defunct – nu va putea veni la moştenire prin reprezentare, astfel încât moştenirea va fi
culeasă, în calitate de colateral privilegiat, numai de fratele din filiaţia firească (F1).
Adoptatul nu ar putea veni la moştenire nici în nume propriu, astfel încât – dacă celălalt
frate al defunctului ar fi decedat la data deschiderii moştenirii – ea ar fi culeasă de
ascendenţii privilegiaţi sau, în lipsa lor, de moştenitorii din clasa subsecventă (a se vedea
schema 4)97.

e) În cazul reproducerii umane asistată medical cu terţ donator, astfel cum prevede
art. 441 şi urm. C. civ, utilizarea procedeului medical menţionat nu determină nici o
legătură de rudenie între copil şi donator. Tatăl copilului astfel conceput este bărbatul care
şi-a dat consimţământul la reproducerea umană asistată medical, fie că este soţul mamei,
fie că este un alt bărbat. Prin urmare, având în vedere că între copilul născut prin
reproducere umană asistată medical şi cel care şi-a dat consimţământul se stabileşte o
relaţie de rudenie, aceştia vor avea vocaţie succesorală reciprocă. Pe cale de consecinţă
această vocaţie nu subzistă şi în cazul donatorului. În privinţa mamei, situaţia nu cunoaşte
nici o deosebire faţă de regula cunoscută şi anume că aceasta este cea care a dat naştere
copilului.

97
Ibidem, p. 53.

35
 De asemenea, au vocaţie la moştenirea defunctului ascendenţii privilegiaţi ai
acestuia, ei înşişi rezultaţi prin metoda reproducerii umane asistate medical cu terţ
donator98.
3.2.2. Împărţirea moştenirii
În ceea ce priveşte împărţirea moştenirii în cazul colateralilor privilegiaţi, în
practică pot fi întâlnite următoarele situaţii:
1) Colateralii privilegiaţi vin la moştenire în concurs cu soţul supravieţuitor şi cu
ascendenţii privilegiaţi ai acestuia;
Pentru determinarea cotei ce revine fiecărei categorii de moştenitori, în această
situaţie, aşa cum am arătat şi în cazul subclasei ascendenţilor privilegiaţi, în primul rând
se va determina cota parte ce revine întregii clase a II-a de moştenitori, iar ulterior cota ce
va reveni doar ascendenţilor privilegiaţi.
Când suportă concursul soţului supravieţuitor, potrivit dispoziţiilor art. 977 alin.
(1) C. civ., partea cuvenită clasei a doua este de două treimi din moştenire.
Pentru determinarea cotei colateralilor privilegiaţi, după imputarea asupra
moştenirii a cotei soţului supravieţuitor, din restul (respectiv din 2/3) se va scădea cota
cuvenită ascendenţilor privilegiaţi, în funcţie de numărul lor, ca şi a doua prioritate,
diferenţa reprezentând partea colateralilor privilegiaţi. Astfel:
- în cazul în care, la moştenire, colateralii privilegiaţi vin în concurs cu un singur
părinte, cei dintâi vor culege, indiferent de numărul lor, 3/4 din moştenire, restul de ¼
revenind unicului ascendent privilegiat al defunctului;
- în cazul în care la moştenire colateralii privilegiaţi vin în concurs cu doi părinţi,
cei dintâi vor culege, indiferent de numărul lor, ½ din moştenire, restul de ½ revenind
ascendenţilor privilegiaţi ai defunctului.
Ipoteza specială în care la moştenire sunt chemaţi soţul supravieţuitor,
descendenţii – ca şi moştenitori legali rezervatari exheradaţi de defunct – şi clasa a doua
de moştenitori - ca şi moştenitori chemaţi să culeagă moştenirea în urma dezmoştenirii –
va determina acelaşi mod de lucru pe care l-am analizat mai sus. Astfel, în această
situaţie, colateralii privilegiaţi vor suporta calculul prioritar al cotei soţului supravieţuitor,
apoi calculul de asemenea prioritar al rezervei descendenţilor, urmat de calculul cote
atribuite ascendenţilor privilegiaţi, urmând ca partea lor să fie calculată şi atribuită abia în
ultimă instanţă. Aşadar, întâi se va scădea cota cuvenită soţului supravieţuitor, respectiv
1/4, calculată conform art. 972 alin. (2) C. civ. La aceasta se va adăuga rezerva
descendenţilor, adică 3/8 din masa succesorală. Rezultă că cea de-a doua clasă de
moştenitori va avea dreptul să primească, împreună, 3/8 din masa succesorală. Din
aceasta se va scădea cota ascendenţilor privilegiaţi, în funcţie de numărul lor, respectiv
1/4x3/8=3/32 dacă este un singur părinte şi 1/2x3/8=3/16 dacă sunt ambii părinţi. Prin
urmare, cota cuvenită colateralilor privilegiaţi va fi de 3/4x3/8=9/32 dacă suportă
concursul unui singur părinte şi de 1/2x3/8=3/16 dacă sunt ambii părinţi.
Dacă dezmoştenirea s-a extins atât în privinţa descendenţilor cât şi a soţului
supravieţuitor, atunci acestuia din urmă nu-i va reveni decât rezerva sa de 1/8. La ea se va
adăuga rezerva descendenţilor, respectiv 3/8, astfel încât partea cuvenită întregii clase a
doua de moştenitori va fi de jumătate din masa succesorală. Din aceasta părinţii vor primi
1/4x1/2=1/8 dacă este unul singur sau 1/2x1/2=1/4 dacă sunt ambii părinţi. Rezultă că
98
Ibidem, p. 54.

36
fraţii/surorile defunctului vor putea primi 3/8 dacă vin în concurs cu un singur părinte
sau 1/4 dacă vin în concurs cu ambii părinţi.
Noul Cod civil preia cotele stabilite şi de Codul civil de la 1864, însă, în plus, cel
dintâi reglementează, de o manieră conjugată, drepturile succesorale ale rudelor
defunctului şi ale soţului supravieţuitor .
2) Colateralii privilegiaţi vin la moştenire în concurs doar cu soţul supravieţuitor
Cota cuvenită acestuia din urmă, potrivit art. 977 alin. (2) C. civ., va fi de 1/2 din
masa succesorală, urmând ca restul de 1/2 să se împartă între colateralii privilegiaţi, în
funcţie de numărul acestora şi de celelalte reguli care le sunt aplicabile.
3) Colateralii privilegiaţi vin la moştenire numai în concurs cu ascendenţii
privilegiaţi
În această ipoteză, potrivit dispoziţiilor art. 978 C. civ., moştenirea se va împărţi
astfel:
- în cazul în care, la moştenire, colateralii privilegiaţi vin în concurs cu un singur
părinte, cei dintâi vor culege, indiferent de numărul lor, 3/4 din moştenire;
- în cazul în care la moştenire colateralii privilegiaţi vin în concurs cu doi părinţi,
cei dintâi vor culege, indiferent de numărul lor, ½ din moştenire.
Cota colateralilor privilegiaţi nu este influenţată de concursul a 3 sau poate chiar 4
ascendenţi privilegiaţi, aceştia urmând a împărţi în mod egal cota de ½ din moştenire
care revine subclasei ascendenţilor privilegiaţi.
4) Colateralii privilegiaţi vin la moştenire singuri, caz în care aceştia vor culege
întreaga moştenire.
Partea cuvenită colateralilor privilegiaţi se împarte între aceştia în mod diferit, în
funcţie de modul în care vin la moştenire - în nume propriu sau prin reprezentare, şi în
funcţie de faptul dacă sunt fraţi buni cu defunctul sau fraţi numai de mamă ori numai de
tată99.
În cazul în care colateralii privilegiaţi vin la moştenire în nume propriu şi sunt
fraţi buni, conform prevederilor art. 981 alin. (1) C. civ., moştenirea se va împărţi între
aceştia în mod egal, adică pe capete, potrivit principiului egalităţii moştenitorilor din
aceeaşi clasă şi acelaşi grad. Tot astfel se împarte moştenirea şi între descendenţii din fraţi
şi surori, dacă ei vin la moştenire în nume propriu.
În cazul în care colateralii privilegiaţi vin la moştenire în nume propriu şi sunt atât
fraţi buni, cât şi fraţi consangvini ori uterini, moştenirea se va împărţi între ei pe linii, în
conformitate cu prevederile art. 981 alin. (3) şi 4 C. civ.
Fraţii buni sunt cei care au aceeaşi mamă şi acelaşi tată, indiferent că aceştia sunt
rezultaţi din aceeaşi căsătorie sau din căsătorii diferite , din afara căsătoriei, din adopţia
cu efecte depline, încuviinţată de ambii soţi sau prin reproducere umană asistată medical
cu terţ donator.
Fraţii uterini sunt cei care au aceeaşi mamă, indiferent că sunt rezultaţi din aceeaşi
căsătorie sau din căsătorii diferite, din afara căsătoriei, din adopţia cu efecte depline,
încuviinţată de numai de mamă sau prin reproducere umană asistată medical cu terţ
donator, încuviinţată numai de mamă.

99
Ibidem, p. 54-56.

37
 Fraţii consangvini sunt acei fraţi care au acelaşi tată, indiferent că sunt rezultaţi
din aceeaşi căsătorie sau din căsătorii diferite, din afara căsătoriei, din adopţia cu efecte
depline, încuviinţată de numai de tată.
Împărţirea pe linii este o modalitate specială de împărţire a moştenirii, în această
situaţie moştenirea sau partea din moştenire ce se cuvine colateralilor privilegiaţi se
împarte în două părţi egale, corespunzătoare celor două linii: linia paternă (dimidia
paternis) şi linia maternă (dimidia maternis). Apoi, jumătatea paternă se împarte între
fraţii defunctului pe linie paternă, iar jumătatea maternă se împarte între fraţii defunctului
pe linie maternă. Fraţii buni, fiind fraţi cu defunctul pe ambele linii, vor lua cota-parte
corespunzătoare din ambele jumătăţi.
După cum se poate observa, împărţirea pe linii reprezintă o excepţie de la
principiul împărţirii egale a moştenirii între rudele de grad egal, întrucât fraţii buni vor
avea o cotă mai mare decât fraţii consangvini ori uterini, deşi sunt rude de grad egal.
Această excepţie se manifestă numai în privinţa rezultatului final al calculului, împărţirea
în cadrul fiecărei linii făcându-se totuşi în mod egal. Precizăm că renunţarea unuia dintre
fraţii buni va profita tuturor colateralilor, pe ambele linii, iar renunţarea unuia dintre fraţii
consangvini sau uterini va profita celor cu care ar fi venit la moştenire pe linia sa,
maternă sau paternă.
Dacă la moştenire sunt chemaţi fraţi şi surori făcând parte din aceeaşi categorie,
de exemplu, toţi sunt fraţi consangvini cu defunctul, moştenirea se va împărţi între aceştia
pe capete.
De exemplu, la moştenirea defunctului (D) sunt chemaţi părinţii lui (T şi M), un
frate bun (F1), doi fraţi consangvini (F2 şi F3) şi doi trei uterini (F4, F5 şi F6).

T M
1/4 1/4

F2 F3 F1 D F4 F5 F6

Schema 5

Moştenirea lăsată de defunct se va împărţi astfel:

- jumătate se cuvine părinţilor în viaţă, fiecare moştenind câte ¼ din moştenire.
- partea din moştenire cuvenită colateralilor privilegiaţi (adică ½) se va împărţi pe
două linii egale între ele: linia maternă (1/4) şi linia paternă (1/4).
- pe linia maternă vor veni la moştenire fratele bun ( F1), precum şi fraţii uterini
(F4, F5 şi F6), între care jumătatea maternă se va împărţi în mod egal, câte 1/4 din ¼
adică câte 1/16 pentru fiecare.
- pe linia paternă (1/4) vor veni la moştenire fratele bun (F1), precum şi fraţii
consangvini (F2 şi F3), între care linia paternă se va împărţi în mod egal, câte 1/3 din ¼
adică 1/12 pentru fiecare. Fratele bun a cules moştenirea atât pe linia maternă (1/16) cât şi
pe linia paternă (1/12), deci în total 7/48.
În concluzie, partea din moştenire cuvenită colateralilor privilegiaţi s-a împărţit
astfel:
- fraţii uterini au cules o cotă de 3/48,

38
 - fraţii consangvini 4/48,
- iar fratele bun 7/48.
Dacă, în aceeaşi ipoteză, fratele uterin F4 şi fratele consangvin F2 renunţă la
moştenire, înseamnă că linia maternă se va împărţi în două părţi, corespunzătoare fratelui
bun şi fratelui uterin, iar linia paterna se va împărţi în trei părţi, corespunzătoare fratelui
bun şi celor doi consangvini100.
Colateralii privilegiaţi pot veni la moştenire numai în nume propriu, în timp ce
descendenţii lor pot veni atât în nume propriu cât şi prin reprezentare.
Împărţirea pe linii se aplică şi descendenţilor din fraţi sau surori, indiferent că vin
la moştenire în nume propriu sau reprezentare. În cazul reprezentării, moştenirea sau
partea din moştenire ce li se cuvine se va împărţi între ei pe tulpină, conform prevederilor
art. 981 alin. (1) şi 2) C. civ., după regulile de stabilire a tulpinii consacrate de art. 968
alin. (2) C. civ.; tulpina va fi dată în funcţie de colateralul de gradul 2 care culege
moştenirea sau este reprezentat la moştenire. Dacă este vorba numai de fraţi buni,
tulpinile vor fi egale între ele. Dacă însă este vorba de fraţi uterini sau consangvini,
alături de împărţirea pe tulpini se impune a fi aplicată şi împărţirea pe linii. Astfel, în
primul rând se va face împărţirea pe linii, apoi se va calcula partea ce se cuvine fiecărui
colateral privilegiat de gradul doi - care va constitui partea cuvenită fiecărei tulpini – iar
abia apoi se va proceda la împărţirea efectivă a moştenirii. În cadrul fiecărei tulpini,
meşterirea se va împărţi în mod egal între reprezentanţi, dacă aceştia sunt rude de grad
egal, sau de asemenea pe tulpină dacă mai există îndeplinite condiţiile încă ale unei
reprezentări.
Pornind de la exemplul anterior, dacă fratele bun (F1) este predecedat, el va fi
reprezentat la moştenire de descendenţii săi, iar cota pe care o vor împărţi aceştia va fi de
7/48, cât s-a calculat conform împărţirii pe linii. De asemenea, dacă este decedat şi unul
din fraţii uterini sau este nedemn şi în plus acesta are doi copii, aceştia din urmă vor
culege prin reprezentare cota cuvenită celui dintâi, adică 3/48, cotă care se va împărţi în
mod egal între cei doi101.
3.2.3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al colateralilor
privilegiaţi
Dreptul la moştenire al colateralilor privilegiaţi prezintă următoarele caractere
juridice:
- nu sunt moştenitori rezervatari;
Ceea ce înseamnă că, în cazul în care aceştia sunt exheredaţi de către defunct,
colateralii privilegiaţi pierd drepturile pe care le au, în virtutea legii, neavând beneficiul
rezervei pe care îl au ascendenţii privilegiaţi şi soţul supravieţuitor.
- nu sunt moştenitori sezinari;
Aceasta reprezintă un element de noutate faţă de vechea reglementare. Codul de la
1864, în determinarea rudelor defunctului beneficiare ale sezinei moştenirii, a avut în
vedere rudenia în linie dreaptă, colateralii privilegiaţi fiind una din categoriile de
moştenitori care beneficiau de sezină. Codul civil în vigoare renunţă la acest criteriu şi îi
consideră moştenitori sezinari pe descendenţi, pe ascendenţii privilegiaţi şi reţine acest
caracter şi pe soţul supravieţuitor.
100
Ibidem, p. 57-58.
101
Ibidem, p. 58-59.

39
 În conformitate cu prevederile art. 1127 C. civ., colateralii privilegiaţi, în calitatea
lor de moştenitori legali nesezinari, vor dobândi stăpânirea de fapt asupra patrimoniului
succesoral precum şi dreptul de a administra acest patrimoniu numai în urma eliberării
certificatului de moştenitor, dar cu efect retroactiv din ziua deschiderii moştenirii.
- nu au obligaţia de a raporta donaţiile primite de la defunct;
- vin la moştenire în nume propriu şi prin reprezentare;
Fraţii şi surorile defunctului pot veni la moştenire numai în nume propriu, în
schimb descendenţii lor pot beneficia şi de reprezentarea succesorală102.

§ 4. Drepturile succesorale ale ascendenţilor ordinari

4.1. Noţiunea de ascendent ordinar
Potrivit dispoziţiilor art. 982 alin. (1) C. civ., ascendenţii ordinari sunt rudele în
linie dreaptă ascendentă ale defunctului, cu excepţia părinţilor acestuia.
Se numesc ascendenţi ordinari, întrucât sunt înlăturaţi de la moştenire de către
ascendenţii privilegiaţi.
În categoria ascendenţilor ordinari intră bunicii, străbunicii şi ceilalţi ascendenţi,
fără limită de grad. Chiar dacă legea nu pune nicio limită referitor la gradul de rudenie, ca
în cazul colateralilor, fiind vorba de o rudenie în linie dreaptă, având în vedere vârstele
celor implicaţi, ne vom opri totuşi foarte aproape de gradul 4 de rudenie. Diferenţa stă în
aceea că, dacă sunt întrunite condiţiile pentru a moşteni, gradul 4 de rudenie va putea fi
depăşit, mergându-se la gradele următoare, iar limitarea este de natură obiectivă, naturală,
iar nu de natură legală.
În ipoteza în care, la moştenirea defunctului, sunt chemaţi ascendenţii ordinari,
vor fi luate în calcul ambele linii ale moştenirii, atât cea maternă cât şi cea paternă. Prin
urmare, moştenitori vor fi atât bunicii, străbunicii sau ceilalţi ascendenţi din partea mamei
defunctului, cât şi bunicii sau străbunicii sau ceilalţi ascendenţi din partea tatălui
defunctului. Ceea ce înseamnă că vor avea vocaţie succesorală generală patru persoane,
dacă moştenitori sunt bunicii, respectiv opt persoane, dacă moştenitori sunt străbunicii.
Ascendenţii ordinari fac parte din clasa a treia de moştenitori legali şi, potrivit art.
982 alin. (2) C. civ. pot veni la moştenire „... dacă descendenţii, ascendenţii privilegiaţi şi
colateralii privilegiaţi nu îndeplinesc condiţiile necesare de a moşteni”. Astfel, ei vor veni
la moştenire dacă descendenţii, ascendenţii privilegiaţi ori colateralii privilegiaţi nu
există, nu pot moşteni sau nu doresc să moştenească. Drept urmare, ascendenţii ordinari
vin la moştenire în cazul în care:
- moştenitorii din primele două clase lipsesc;
- moştenitorii din primele două clase sunt renunţători;
- moştenitorii din primele două clase sunt nedemni şi nu pot fi reprezentaţi;
- în afară de ascendenţii ordinari, defunctul are colaterali privilegiaţi, pe care însă
i-a dezmoştenit. Colateralii privilegiaţi nefiind moştenitori rezervatari, în urma
exheredării, sunt înlăturaţi de la moştenire;
- defunctul are numai moştenitori rezervatari (descendenţi şi ascendenţi
privilegiaţi), însă aceştia au fost dezmoşteniţi. Prin urmare, moştenitorii rezervatari

102
Ibidem, p. 59.

40
dezmoşteniţi vor culege numai rezerva legală, restul revenindu-le ascendenţilor
ordinari103.
4.2. Împărţirea moştenirii
În interiorul clasei a III-a de moştenitori legali, se aplică principiul proximităţii
gradului de rudenie, astfel încât ascendenţii ordinari vor fi chemaţi la moştenire în
ordinea gradelor de rudenie cu defunctul, astfel cum prevede art. 982 alin. (3) C. civ.,
moştenitorii de grad mai apropiat înlăturând de la moştenire pe cei de grad mai
îndepărtat. Aşadar, dacă la moştenirea unui defunct, în rândul ascendenţilor ordinari
există atât bunici cât străbunici, primii chemaţi vor fi bunicii, ca moştenitori de gradul 2,
iar abia apoi, dacă aceştia nu pot sau nu vor să moştenească, vor fi chemaţi la moştenire
străbunicii, în ordinea celorlalte grade de rudenie. Chemarea la moştenire se va opri la
moştenitorii din acel grad care îndeplinesc condiţiile pentru a putea moşteni, fără a mai
avea relevanţă dacă există sau nu alţi moştenitori, din gradele următoare.
Ascendenţii ordinari cu vocaţie concretă la moştenire vor împărţi moştenirea sau
partea din moştenire care li se cuvine, în părţi egale, potrivit principiului egalităţii rudelor
din aceeaşi clasă şi acelaşi grad.
Ascendenţii ordinari pot veni la moştenire singuri sau în concurs cu soţul
supravieţuitor al defunctului. În acest caz, cota cuvenită soţului supravieţuitor se va
stabili cu prioritate, iar cota ascendenţilor ordinari se va atribui abia după aceea104.
a. În cazul în care ascendenţii ordinari vin la moştenire singuri, ei vor culege
întreaga moştenire. Patrimoniul succesoral va fi împărţit pe capete la numărul de
moştenitorii care vin împreună efectiv la moştenire. Prin urmare, dacă la moştenire vin
bunicii defunctului - rude de gradul 2 – moştenirea se va împărţi în funcţie de numărul
lor. Dacă la moştenire vin străbunicii defunctului - rude de gradul 3 – moştenirea se va
împărţi de asemenea în funcţie de numărul lor. Regula împărţirii pe linii , maternă
paternă, nu va avea nici o relevanţă şi nu se va aplica în nici un caz în cazul ascendenţilor
ordinari.
b. În cazul în care ascendenţii ordinari vin la moştenire în concurs cu soţul
supravieţuitor, acesta va culege o cotă de ¾ din moştenire. Cota soţului supravieţuitor se
va imputa asupra întregii moştenirii, iar ascendenţilor ordinari le va reveni restul,
respectiv 1/4 din moştenire.
c. În cazul în care ascendenţii ordinari vin la moştenire în concurs cu descendenţii
defunctului, care vin la moştenire în calitate de moştenitori rezervatari, urmare a
exheredării acestora, vom distinge după cum există sau nu concursul soţului
supravieţuitor, două situaţii105:
- Dacă la moştenire vin soţul supravieţuitor, descendenţii în calitate de moştenitori
rezervatari şi ascendenţii ordinari, moştenirea se va împărţi astfel: soţul supravieţuitor va
culege cota care i se cuvine 106 în concurs cu descendenţii, respectiv ¼,; descendenţii vor
primi rezerva la care au dreptul, calculată din întreaga masă succesorală, respectiv

103
D. Negrilă, Ascendenţii ... op. cit., <http://lecturijuridice.blogspot.ro/2012/06/ascendentii-privilegiati-si-
colateralii.html
104
I.Genoiu, op.cit, p.61-62.
105
Ibidem, p. 62.
106
Art. 972 alin. (2) C. civ. prevede: „Cota soţului supravieţuitor în concurs cu moştenitori legali aparţinând
unor clase diferite se stabileşte ca şi când acesta ar fi venit în concurs numai cu cea mai apropiată dintre
ele”.

41
1/2x3/4=3/8; ascendenţii ordinari vor primi restul moştenirii, adică 1/1-(1/4+3/8)=1/1-
5/8=3/8.
- Dacă la moştenire vin descendenţii în calitate de moştenitori rezervatari şi
ascendenţii ordinari, moştenirea se va împărţi astfel: descendenţii îşi vor primi rezerva
succesorală, respectiv 1/2 din moştenire, iar ascendenţii ordinari vor primi restul,
respectiv 1/2 din moştenire.
d. În cazul în care ascendenţii ordinari vin la moştenire în concurs cu ascendenţii
privilegiaţi exheredaţi de către defunct, cei din urmă culegând doar rezerva care li se
cuvine în temeiul legii, vom distinge de asemenea după cum există sau nu concursul
soţului supravieţuitor, următoarele situaţii:
- dacă la moştenire vine soţul supravieţuitor, ascendenţii privilegiaţi ca
moştenitori rezervatari exheredaţi şi ascendenţii ordinari, moştenirea se va împărţi astfel :
soţul supravieţuitor va primi cota ce i se cuvine ca şi cum ar veni în concurs numai cu
ascendenţii privilegiaţi, respectiv 1/2 din moştenire; ascendenţii privilegiaţi îşi vor primi
rezerva la care au dreptul, calculată din diferenţa rămasă, adică din 1/2; deci, dacă există
un singur părinte, rezerva sa va fi de 1/8x1/2 deci 1/16, iar dacă există 2 părinţi, rezerva
lor va fi de 1/4x1/2 deci 1/8; astfel, cotele deja atribuite vor fi următoarele:
1/2+1/16=9/16 dacă există un singur părinte sau 1/2+1/8=5/8 dacă există doi părinţi;
prin urmare, partea cuvenită ascendenţilor ordinari va fi de 7/16 atunci când la moştenire
a venit un singur părinte rezervatar sau de 3/8 atunci când la moştenire au venit ambii
părinţi rezervatari .
- dacă la moştenire vin ascendenţii privilegiaţi ca moştenitori rezervatari
exheredaţi împreună cu ascendenţii ordinari, moştenirea se va împărţi astfel: ascendenţii
îşi vor primi rezerva la care au dreptul în funcţie de numărul lor, calculată din întreaga
masă succesorală, respectiv 1/8 dacă există un singur părinte şi 1/4 dacă există ambii
părinţi ; ascendenţii ordinari vor primi diferenţa, adică 7/8 dacă au venit în concurs cu un
părinte al defunctului şi respectiv 3/4 dacă au venit în concurs cu ambii părinţi ai
defunctului.
4.3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al ascendenţilor ordinari.
Dreptul la moştenire al ascendenţilor ordinari prezintă următoarele caractere
juridice:
- ascendenţii ordinari nu sunt moştenitori rezervatari;
Ceea ce înseamnă că, în cazul în care ascendenţii ordinari sunt exheredaţi de către
defunct pierd drepturile pe care le au, în virtutea legii, neavând beneficiul rezervei pe care
îl au ascendenţii privilegiaţi şi soţul supravieţuitor.
- ascendenţii ordinari nu sunt moştenitori sezinari;
Noul Cod civil exclude ascendenţii ordinari din categoria moştenitorilor sezinari.
Spre deosebire de Codul de la 1864 care avea în vedere, în ceea ce priveşte atribuirea
sezinei, criteriul rudeniei în linie dreaptă, legea civilă în vigoare renunţă la acest criteriu,
din categoria rudelor în linie dreaptă îi consideră sezinari doar pe descendenţi şi pe
ascendenţii privilegiaţi, iar în plus, alături de aceştia conferă beneficiul sezinei şi soţului
supravieţuitor.
Ascendenţii ordinari, în calitatea lor de moştenitori legali nesezinari, vor dobândi
stăpânirea de fapt asupra patrimoniului succesoral precum şi dreptul de a administra acest

42
patrimoniu numai în urma eliberării certificatului de moştenitor, dar cu efect retroactiv
din ziua deschiderii moştenirii.
- ascendenţii ordinari nu au obligaţia de a raporta donaţiile primite de la defunct;
- ascendenţii ordinari nu pot veni la moştenire prin reprezentare.

§5. Drepturile succesorale ale colateralilor ordinari.

5.1. Noţiunea de colateral ordinar.
Potrivit art. 983 alin. (1) C. Civ „Colateralii ordinari sunt rudele colaterale ale
defunctului, până la gradul al patrulea inclusiv, cu excepţia colateralilor privilegiaţi "107.
Se numesc ascendenţi ordinari, întrucât sunt înlăturaţi de la moştenire de către
ascendenţii privilegiaţi.
Din clasa a IV-a, a colateralilor ordinari, potrivit definiţiei fac parte următoarele
categorii de rude:
- unchii şi mătuşile defunctului, rude de gradul al III-lea;
- verii primari ai defunctului, rude de gradul al IV-lea;
- fraţii şi surorile bunicilor, rude de gradul al IV-lea.
Ca şi în cazul celorlalţi moştenitori legali, rudele colaterale pot fi din căsătorie,
din afara căsătoriei, rezultaţi din adopţie sau prin metoda reproducerii umane asistată
medical cu terţ donator.
În lumina noului Cod civil, similar cu adopţia cu efecte depline, încuviinţată
anterior anului 1997, la moştenirea defunctului pot veni numai colateralii ordinari din
familia adoptatoare, nu şi cei din familia firească. În cazul adopţiei cu efecte restrânse,
încheiate anterior anului 1997, moştenirea adoptatului cu efecte restrânse va fi culeasă de
către ascendenţii ordinari ai acestuia din familia firească.
În ipoteza în care, la moştenirea defunctului au vocaţie succesorală concretă
moştenitorii din clasa a IV-a , vor fi chemate la moştenire atât rudele din partea mamei
cât şi rudele din partea tatălui defunctului..
Ascendenţii ordinari fac parte din clasa a treia de moştenitori legali şi, potrivit art.
982 alin. (2) C. civ. pot veni la moştenire „... dacă descendenţii, ascendenţii privilegiaţi şi
colateralii privilegiaţi nu îndeplinesc condiţiile necesare de a moşteni”. Astfel, ei vor veni
la moştenire dacă descendenţii, ascendenţii privilegiaţi ori colateralii privilegiaţi nu
există, nu pot moşteni sau nu doresc să moştenească. Drept urmare, ascendenţii ordinari
vin la moştenire în cazul în care108 :
Moştenirea, potrivit art. 983 alin. (2) C. civ., este atribuită colateralilor ordinari
dacă „descendenţii, ascendenţii privilegiaţi, colateralii privilegiaţi şi ascendenţii ordinari
nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a moşteni”.
Descendenţii, ascendenţii privilegiaţi, colateralii privilegiaţi şi ascendenţii
ordinari nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a moşteni în următoarele situaţii:
- lipsesc moştenitorii din primele trei clase;
- moştenitorii din primele trei clase sunt renunţători;
- moştenitorii din primele trei clase sunt nedemni şi nu pot fi reprezentaţi;

107
Acest articol reia prevederile art. 963 alin. 2 C.civ. care statuează că vocaţia succesorală a colateralilor se
întinde numai până la gradul al patrulea inclusiv.
108
I. Genoiu, Dreptul la ..., op. cit., p. 117.

43
 - în afară de colaterali ordinari, defunctul are colaterali privilegiaţi şi ascendenţi
ordinari, pe care i-a dezmoştenit. Prin dezmoştenire, colateralii privilegiaţi şi ascendenţii
ordinari, nefiind moştenitori rezervatari, sunt înlăturaţi de la moştenire;
- defunctul are numai moştenitori rezervatari (descendenţi sau ascendenţi
privilegiaţi), dar aceştia au fost dezmoşteniţi, motiv pentru care aceştia vor culege numai
rezerva succesorală, restul revenindu-le colateralilor ordinari.
5.2. Împărţirea moştenirii
Masa succesorală se va împărţii între rudele din clasa a IV-a de moştenitori legali
prin aplicarea principiul proximităţii gradului de rudenie, ceea ce înseamnă că ascendenţii
ordinari vor fi chemaţi la moştenire în ordinea gradelor de rudenie cu defunctul, astfel
cum prevede art. 982 alin. (3) C. civ., moştenitorii de grad mai apropiat înlăturând de la
moştenire pe cei de grad mai îndepărtat109.
Aşadar, dacă la moştenirea defunctului, în rândul colateralilor ordinari există
unchi şi mătuşi, veri primari, cât şi fraţi sau surori ai bunicilor defunctului, vor fi chemaţi
la moştenire unchii/mătuşile defunctului, ca moştenitori de gradul al treilea. Verii primari
şi fraţi/surorile bunicilor – fiind moştenitori de gradul al patrulea, vor fi chemaţi la
moştenire numai dacă unchii şi mătuşile defunctului nu pot sau nu vor să moştenească.
Chemarea la moştenire se va opri la moştenitorii din acel grad care îndeplinesc condiţiile
pentru a putea moşteni, fără a mai avea relevanţă dacă există sau nu alţi moştenitori, din
gradele următoare.
Între colateralii ordinari de acelaşi grad moştenirea se va împărţi pe capete, fiecare
moştenitor beneficiind de o cotă egală din masa succesorală. De asemenea, în cazul
colateralilor ordinari nu operează împărţirea pe linii a moştenirii, aşa cum se întâmplă în
cazul colateralilor privilegiaţi. Astfel, dacă la moştenire vor fi chemaţi unchii mătuşile
defunctului, pe ambele linii - maternă sau paternă - ei vor împărţi moştenirea în părţi
egale, în funcţie de numărul lor. În mod similar, dacă la moştenire vor fi chemaţi verii
primari ai defunctului, ei vor împărţi de asemenea moştenirea în părţi egale, în funcţie de
numărul lor, indiferent de linia maternă sau paternă pe care vin.
Colateralii ordinari pot veni la moştenire singuri sau în concurs cu soţul
supravieţuitor al defunctului. În acest ultim caz, cota cuvenită soţului supravieţuitor se va
stabili cu prioritate, iar cota colateralilor ordinari se va atribui abia după aceea.
În practică putem întâlni următoarele situaţii:
a. Colateralii ordinari vin la moştenire singuri, situaţie în care ei vor culege
întreaga moştenire. Masa succesorală va fi împărţită la numărul de moştenitorii care vin
împreună efectiv la moştenire, fiecare succesor beneficiind de o cotă egală. Aşadar, dacă
la moştenire vin unchii şi mătuşile defunctului - rude de gradul al III-lea – moştenirea se
va împărţi în funcţie de numărul lor. Dacă la moştenire vin verii primari ai defunctului
alături de fraţii şi surorile bunicilor defunctului - rude de gradul al IV-lea – moştenirea se
va împărţi de asemenea în funcţie de numărul lor. Regula împărţirii pe linii a moştenirii
(dimidia maternis, dimidia paternis) nu are nicio relevanţă şi nu se va aplica în situaţia
colateralilor ordinari .
b. Colateralii ordinari vin la moştenire în concurs cu soţul supravieţuitor, situaţie
în care, potrivit art. 983 alin. (4), cei dintâi vor culege o cota de ¼ din moştenire. Cota
soţului supravieţuitor, care este în acest caz de 3/4 din moştenire, se va calcula cu
109
I. Genoiu, Drepturile succesorale ale rudelor defunctului în reglementarea Codului civil, p.65-66.

44
precădere. După imputarea asupra întregii mase succesorale a cotei soţului supravieţuitor,
diferenţa rămasă, respectiv 1/4 din moştenire, se va atribui colateralilor ordinari, fiind
împărţită între aceştia în mod egal, în funcţie de numărul lor
c. Colateralii ordinari vin la moştenire în concurs cu descendenţii exheredaţi ai
defunctului. Vom distinge, după cum există sau nu concursul soţului supravieţuitor, două
situaţi:
- În ipoteza în care la moştenire vin, în concurs, soţul supravieţuitor, descendenţii
ca moştenitori rezervatari exheredaţi şi colateralii ordinari, moştenirea se va împărţi
astfel: soţul supravieţuitor va culege cota care i se cuvine 110 în concurs cu descendenţii,
respectiv ¼,; descendenţii vor primi rezerva la care au dreptul, calculată din întreaga
masă succesorală, respectiv 1/2x3/4=3/8; colateralii ordinari vor primi restul moştenirii,
adică 1/1-(1/4+3/8)=1/1-5/8=3/8.
- În cazul în care defunctul nu are soţ supravieţuitor, moştenirea se va împărţi
astfel: descendenţii vor culege rezerva succesorală, respectiv 1/2 din moştenire, iar
colateralii ordinari le va reveni cealaltă jumătate din moştenire, care ulterior le va fi
împărţită în cote egale, în funcţie de numărul lor.
d. Colateralii ordinari vin la moştenire în concurs cu ascendenţii privilegiaţi
exheredaţi de defunct111. Şi în această situaţie, după cum există sau nu concursul soţului
supravieţuitor, vom distinge două cazuri:
- dacă defunctul are soţ supravieţuitor, moştenirea se va împărţi astfel: soţul
supravieţuitor va culege cota ce i se cuvine ca şi cum ar veni în concurs numai cu
ascendenţii privilegiaţi, respectiv 1/2 din moştenire (art. 972 alin. (2) C. Civ); ascendenţii
privilegiaţi vor culege doar rezerva succesorală, adică jumătate din diferenţa rămasă după
imputarea cotei soţului supravieţuitor; Prin urmare, dacă există un singur părinte, rezerva
acestuia va fi de 1/8x1/2 deci 1/16, iar dacă există 2 părinţi, rezerva lor va fi de 1/4x1/2
deci 1/8;
- dacă defunctul nu are soţ supravieţuitor, ascendenţii privilegiaţi vor culege doar
rezerva succesorală la care au dreptul, în funcţie de numărul lor, calculată din întreaga
masă succesorală, respectiv 1/8 dacă există un singur părinte şi 1/4 dacă există ambii
părinţi; colateralii ordinari vor primi diferenţa de 7/8 dacă au venit în concurs cu un
singur părinte al defunctului şi respectiv 3/4 dacă au venit în concurs cu ambii părinţi ai
defunctului.
5.3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al ascendenţilor ordinari
Dreptul la moştenire al colateralilor ordinari prezintă următoarele caractere
juridice:
- colateralii ordinari nu sunt moştenitori rezervatari;
Ceea ce înseamnă că, în cazul în care sunt exheredaţi de către defunct pierd
drepturile pe care le au în virtutea legii, neavând beneficiul rezervei pe care îl au
ascendenţii privilegiaţi şi soţul supravieţuitor.
- colateralii ordinari nu sunt moştenitori sezinari;
În calitate de moştenitori legali nesezinari, vor dobândi stăpânirea de fapt asupra
patrimoniului succesoral precum şi dreptul de a administra acest patrimoniu numai în

110
Art. 972 alin. (2) C. civ. prevede: „Cota soţului supravieţuitor în concurs cu moştenitori legali aparţinând
unor clase diferite se stabileşte ca şi când acesta ar fi venit în concurs numai cu cea mai apropiată dintre
ele”.
111
Ibidem, op.cit., p.67.

45
urma eliberării certificatului de moştenitor, dar cu efect retroactiv din ziua deschiderii
moştenirii.
- ascendenţii ordinari nu au obligaţia de a raporta donaţiile primite de la defunct;
- ascendenţii ordinari nu pot veni la moştenire prin reprezentare.
§6.Rezerva soţului supravieţuitor
6.1.Cuantumul rezervei sotului supravietuitor 112
Coroborând dispoziţiile art.1088 cu art. 972 NCC, rezerva soţului supravieţuitor
este de 1/2-a parte (jumătate) din cota de succesiune la care este îndreptăţit ca moştenitor
legal.
Potrivit art.2 din Legea nr.319/1944, rezerva soţului supravieţuitor (determinată şi
de această dată indirect, prin stabilirea cotităţii disponibile), este de 1/2 din cota
succesorală ce i se cuvine în calitate de moştenitor legal 113. După cum am văzut114, această
cotă-parte de moştenire legală a soţului supravieţuitor variază în funcţie de clasa (sub-
clasa) de moştenitori cu care vine în concurs (art.1 lit.a-d), iar în lipsa rudelor din cele
patru clase el are dreptul la întreaga avere a defunctului (art.1 lit.e). Rezultă că în
rezolvarea problemelor care se pun în legătură cu drepturile succesorale ale soţului
supravieţuitor trebuie, în toate cazurile, să se determine cu exactitate, pe bază de probe,
calitatea moştenitorilor cu care el vine în concurs (rude ale defunctului făcând parte dintr-
o anume clasă de moştenitori legali sau legatari care nu fac parte din clasele de
moştenitori legali), întrucât cota legală, şi deci şi rezerva soţului supravieţuitor depinde
de calitatea moştenitorilor cu care vine în concurs115. Bine înţeles, în toate cazurile, pentru
stabilirea rezervei soţului supravieţuitor se va ţine seama numai de rudele defunctului
împreună cu care el „vine la moştenire” (art.1 din Legea nr.319/1944), deci care
moştenesc efectiv, adică nu sunt renunţători, nedemni sau exheredaţi (dacâ, în acest din
urmă caz, nu sunt moştenitori rezervatari) 116. De exemplu, dacă defunctul are ca rude
numai colateralii privilegiaţi, iar aceştia sunt nedemni, renunţători sau sunt exheredaţi, la
determinarea rezervei soţului supravieţuitor se va ţine seama numai de existenţa
beneficiarului liberalităţii (legatar sau donatar).
În lumina celor arătate rezerva soţului supravieţuitor va fi:
- 1/8 din moştenire, când sotul vine în concurs cu descendenţii defunctului (clasa I
de mostenitori ) indiferent de numărul lor sau de gradul lor de rudenie cu defunctul
(copii, nepoti), (prin moştenire legală, în acest caz i s-ar cuveni 1/4; jumătate din aceasta,
adică 1/8, este rezerva sa succesorală);
- 1/6 din moştenire, când sotul vine în concurs atât cu ascendenţii privilegiaţi
( părinţi) indiferent de numărul lor, cât şi cu colateralii privilegiaţi (fraţi ai defunctului) de
asemenea indiferent de numarul lor, deci 1/2 din cota legala de 1/3);
- 1/4 din moştenire, daca vine în concurs numai cu ascendenţii privilegiaţi
(părinţii) sau numai cu colateralii privilegiaţi ( fraţii defunctului ), în ambele cazuri
indiferent de numărul lor, deci ½ din cota legală de ½;

112
Cu privire la condiţiile cerute soţului supravieţuitor pentru a moşteni şi deci pentru a beneficia de rezervă
succesorală vezi supra nr. 69.
113
Vezi Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 2000/1956, în C.D., 1956, vol. I, p. 333-334.
114
Supra nr.72-72 bis.
115
Vezi în acest sens şi Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 578/1986, în C.D., 1986, p. 81-82.
116
Vezi şi supra nr.72 şi M. Eliescu, op. cit., p. 337-338: Sc. Şerbănescu, Notă la dec. T.reg.Craiova, col.
civ., nr. 3743/1957, în L.P., nr. 21/1958. p. 116-117.

46
 Observăm că în concurs cu clasa a II-a de moştenitori legali rezerva soţului
supravieţuitor depinde de existenţa sau inexistenţa celor două categorii de rude ale
defunctului care compun această clasă mixtă;
- 3/8 din moştenire, dacă vine în concurs cu ascendenţii ordinari (clasa a III-a de
moştenitori) sau cu colateralii ordinari (clasa a IV-a), în ambele cazuri indiferent de
numărul lor, deci 1/2 din cota legală de 3/4;
- 1/2 din moştenire în lipsa rudelor din cele patru clase de moştenitori legali, deci
1/2 din întreaga moştenire, deoarece concurează numai cu beneficiarul liberalităţii, care
nu are calitatea de moştenitor legal, inclusiv ipoteza „în care ar fi avut această calitate
dar a renunţat la moştenirea legală”.
Sintetic, rezerva soţului supravieţuitor se poate exprima prin formula117:
Cota legală de 1/4: 1/3: 1/2; 314 sau 1
2
În sfârşit, se mai impune precizarea câ soţul supravieţuitor este rezervatar numai
în privinţa dreptului de moştenire legală prevăzut de art.1 din Legea nr.319/1944 (la care
art.2 face trimitere). În privinţa dreptului la moştenire special asupra mobilelor şi
obiectelor aparţinând gospodăriei casnice şi asupra darurilor de nuntă (art.5) şi în privinţa
dreptului de abitaţie (art.4), soţul supravieţuitor nu se bucură de rezervă, aceste drepturi
speciale putând fi înlăturate prin voinţa celui care lasă moştenirea. Însă rezerva soţului
supravieţuitor prevăzută de art.2 din Legea nr.319/1944 (prin raportare la dreptul său de
moştenire legală prevăzută de art.1), se va calcula asupra întregii moşteniri, incluzând şi
bunurile gospodăriei casnice, darurile de nuntă sau casa de locuit în măsura în care au
aparţinut defunctului118.
În toate cazurile e vorba de jumătate din cota cuvenită soţului în raport de
moştenitorii cu care vine efectiv la moştenire, fără a se ţine seama de succesibilii
nedemni, renunţători sau dezmoşteniţi prin libertăţile făcute lui de cujus.
6.2. Particularitatile caracterelor juridice ale rezervei sotului supravietuitor.
Sub raportul caracterelor juridice, rezerva soţului supravieţuitor prezintă unele
particularităţi, derogatorii sau suplimentare faţă de cele generale119.
6.2.1. Rezerva soţului supravieţuitor nu are caracter colectiv, ci i se atribuie
individual, chiar dacă concurează cu alţi moştenitori rezervatari. De exemplu, dacă
defunctul a desemnat un legatar universal şi are ca moştenitori legali soţul supravieţuitor
şi doi copii, rezerva soţului supravieţuitor se calculează şi se atribuie distinct de rezerva
colectivă a celor doi copii,
6.2.2. Rezerva soţului supravieţuitor nu este o fracţiune raportată direct
asupra moştenirii (cum se întâmplă în cazul descendenţilor sau a părinţilor), ci o
fracţiune din cota de moştenire legală, potrivit principiului portio legitima est portio
portionis ab intestato (rezerva este o parte din partea de moştenire legală).
Menţionăm că, de lege ferenda, se preconizează stabilirea rezervei, pentru toţi
moştenitorii rezervatari, după această metodă, indiscutabil mai justă120.

117
Fr.Deak, Tratat de drept succesoral, p.315.
118
Vezi şi supra nr.75.2 şi 80; M. Eliescu, op. cit., p. 338; C. Stătescu, op. cit., p. 200; St. Cărpenaru, op.
cit., p.470; R. Popescu, op. cit., p.62; D. Chirică, op. cit., p. 161-162.
119
Vezi supra nr. 195-200.
120
De exemplu, în dreptul elveţian, rezerva este stabilită sub forma unei fracţiuni din cota de moştenire
legală (3/4 în cazul descendenţilor şi 1/2 în cazul părinţilor şi soţului supravieţuitor). Vezi J. Guinand, M.
Stettler, op. cit., p. 112.

47
 6.2.3. Rezerva soţului supravieţuitor este o cotă fixă (de 1/2) dintr-o cotă
variabilă (cota de moştenire legală). Întrucat rezerva sa nu se raportează la moştenire,
întinderea ei este variabilă în funcţie de moştenitorii cu care vine în concurs, indiferent că
aceştia sunt moştenitori rezervatari sau nerezervatari ori legatari. Cota de rezervă maximă
(1/2 din moştenire) o are numai dacă nu concurează cu nici un moştenitor legal, cerand
reducţiunea liberalităţii făcute legatarului sau donatarului, care nu sunt moştenitori legali.
Aşadar, rezerva soţului supravieţuitor se particularizează prin faptul că:
- se calculează distinct, individual, iar nu global sau colectiv 121, ca la ceilalţi
moştenitori rezervatari.
- soţul are dreptul la rezerva succesorală numai cu privire la partea lui de
moştenitor legal, dar nu are rezerva cu privire la bunurile aparţinând gospodăriei casnice,
de care defunctul putea dispune, dacă - valoric - rezerva soţului nu ar fi atinsă.
Rezerva soţului supravieţuitor - când vine în concurs cu alţi moştenitori care sunt
şi ei rezervatari (adică cu descendenţi sau cu părinţii defunctului) - se impută asupra
cotităţii disponibile, deci ea nu micşorează rezerva celorlalţi moştenitori. De pildă, dacă
defunctul lasă o moştenire în valoare de 30.000 lei, iar ca moştenitori doi copii şi soţul
supravieţuitor, mai întâi se calculează rezerva copiilor (1/2 din moştenire, adică 15.000
lei), iar din cotitatea disponibilă rămasă (de 15.000 lei), se calculează rezerva soţului,
(care, în concurs cu copiii este de jumătate din 1/4, adică 1/8 din întreaga moştenire,
adică 1/8 x 30.000 = 3.750 lei). Prin urmare, de cujus nu putea, în acest exemplu, să
dispună cu titlu gratuit decât de partea din moştenire care depăşea, valoric, rezerva
copiilor şi a soţului, adică depăşea suma de 18.750 lei (în exemplul dat, cotitatea
disponibilă era de numai 12.250 lei).
6.3. Imputarea rezervei soţului supravieţuitor asupra moştenirii.
Dacă soţul supravieţuitor vine singur la moştenire ca moştenitor legal sau dacă
vine împreuna cu alţi moştenitori legali care însa nu sunt rezervatari (ascendenţi ordinari
sau rude pe linie colaterala), rezerva la care are dreptul se impută, se calculează şi se
satisface, indiscutabil din întreaga moştenire. De exemplu, daca defunctul nu are
descendenţi sau părinţi ca moştenitori şi a instituit legatara universal pe sora sa, rezerva
soţului supravieţuitor de ¼ se v-a imputa asupra întregii moşteniri, legatara beneficiind de
rest (3/4 din mostenire)122. Tot astfel dacă legatarul este un tert, numai ca rezerva soţului
supravieţuitor va fi, în acest caz, de 1/2 din mostenire, potrivit art. 2 coroborat cu art.1,
lit.e, din Legea nr. 319/1944, legatarul beneficiind de cealaltă jumatate din moştenire.
Foarte controversată este însa problema imputării rezervei soţului supravieţuitor
în cazul în care, alături de el, există şi alţi moştenitori rezervatari (descendenţi sau părinţi,
indiferent de numărul lor). Referitor la această ipoteză, s-a pus întrebarea “dacă rezerva
soţului supravieţuitor se va imputa, adică socoti, asupra cotităţii disponibile sau asupra
rezervei descendenţilor sau părinţilor”123 .
La întrebarea astfel pusă s-a răspuns că rezerva soţului supravieţuitor se va imputa
exclusiv asupra cotităţii disponibile, micşorand-o, şi nu asupra rezervei descendenţilor
sau părinţilor, care ramâne neatinsă124. De exemplu, dacă defunctul a lăsat trei copii ca

121
A se vedea Fr. Deak, op.cit., p. 613.
122
Rezerva soţului supravieţuitor, evident, nu se cumulează cu cota succesorală legală. N. Rodeanu, Notă
critică la sent. Civ.. nr.4448 a T.pop.rai. T.Vladimirescu,Bucureşti în L.P. nr.9,1961,p.126 şi urm.
123
M.Eliescu, op.cit.. p.338.
124
Vezi de exemplu, ibidem : C.Stănescu, op. cit., p 200-201; St.Cărpenu,op.cit.,p.470; D.Macovei,
op.cit.,p.120; E.Safta-Romano, op.cit.,p.312-314.

48
moştenitori şi soţul supravieţuitor, iar prin testament a instituit un legatar universal,
rezerva copiilor va fi de ¾ din moştenire, iar din restul de ¼ cotitatea disponibilă după
C.civ. se deduce rezerva de 1/8 a soţului supravieţuitor, (art.2 coroborat cu art.1 lit a din
Legea nr.319/1944), rămânâd o cotitate disponibilă de 1/8 din moştenire, care va reveni
legatarului universal.
În ceea ce ne priveşte, nu putem împărtaşi această soluţie, care nu ţine seama de
modificarile aduse Codului civil prin Legea nr. 319/1944 si care s-a impus multa vreme
datorita prestigiului incontestabil al autorului care a elaborat-o.
După o altă părere125, în soluţionarea corectă a problemei, rezerva soţului
supravieţuitor nu se poate imputa exclusiv asupra rezervei moştenitorilor rezervatari cu
care vine în concurs, dar nici exclusiv asupra cotităţii disponibile. Însăşi punerea
problemei în aceste două variante (imputare asupra cotităţii disponibile sau asupra
rezervei celorlalţi rezervatari) este inexactă, de natură a provoca rezolvări nejuste,
îndemnănd la adoptarea soluţiei, aparent mai judicioasă, de imputare asupra cotităţii
disponibile.
În realitate, Legea nr.319/1944, a recunoscut anurnite drepturi succesorale -
inclusiv dreptul la rezervă - în favoarea soţului supravieţuitor „din averea celuilalt soţ”
(art.1 şi 2 care trimite la primul), deci drepturile sale trebuie „imputate” (socotite) asupra
masei succesorale (iar nu exclusiv asupra cotităţii disponibile şi nici exclusiv asupra
rezervei descendenţilor sau părinţilor), pentru că aceste drepturi sunt prevăzute de lege nu
din cotitatea disponibilă (care se va cunoaşte de fapt numai după ce se defalcă şi rezerva
soţului supravieţuitor) şi nici din rezerva celorlaiţi moştenitori rezervatari cu care el vine
în concurs, ci „din averea celuilalt soţ”, deci din moştenirea întreagă a soţului decedat,
din care legea a defalcat în favoarea soţului supravieţuitor o anumită cotă succesorală ca
moştenire legală şi o cotă, mai mică (jumătate din prima) drept rezervă succesorală.
Înseamnă că drepturile celorlalţi moştenitori, prevăzute de Codul civil (inclusiv rezerva
legală), urmează să fie satisfăcute după deducerea cotei prevăzute de Legea nr.319/1944
în favoarea soţului supravieţuitor.
Cu alte cuvinte, dacă în cadrul moştenirii legale se admite - aşa cum am arătat 126 -
că partea sotului supravietuitor, imputându-se asupra masei succesorale, micşorează
părtea ce se cuvine celorlalti moştenitori, atunci în cadrul devoluţiunii testamentare
trebuie admis, consecvenţa ne-o cere, că rezerva lui se impută tot asupra masei
succesorale şi prin intermediul ei, micsorează rezerva celorlalţi moştenitori rezervatari cu
care vine în concurs, aşa cum micşorează şi cotitatea disponibilă.
Această concluzie se impune, întrucăt prin imputarea liberalităţilor numai asupra
cotităţii disponibile se ajunge la o concluzie inadmisibilă, în sensul că liberalitatea făcută
de de cuius, în favoarea unei persoane, profită unei (unor) alte persoane neagreate de el.
De exemplu, dacă soţul supravieţuitor concurează cu doi parinţi şi o sora a defunctului, în
cadrul devoluţiunii legale a moştenirii se admite, aşa cum am văzut, că soţul
supravieţuitor primeşte 1/3, iar restul de 2/3 se împarte egal între părinţii şi sora
defunctului (1/3 si 1/3). Dacă defunctul a lasat un testament prin care a instituit-o pe sora

125
Fr. Deak, Stabilirea drepturilor succesorale ale ascendenţilor privilegiaţi şi colateralilor privilegiaţi în
concurs cu soţul supravieţuitor, în R.R.D. nr. 4, 1989, p. 33-35; E. Boroi, G. Boroi, Corelaţia dintre
prevederile art.939 din Codul civil şi Decretul-Lege nr. 319/1944, în R.R.D., nr. 9-12, 1989, p. 30; R.
Popescu, op. cit., p. 62-65; D. Chirică, op. cit., p. 162-164.
126
Vezi supra nr. 73.

49
sa (care l-a ingrijit în ultima boală) legatara universală, în cadrul sistemului imputării
libertaţilor asupra cotitaţii disponibile (fără micşorarea rezervei parinţilor ) se ajunge la
următoarea concluzie: soţul supravieţuitor primeşte rezerva de 1/6 (potrivit art.2 din
Legea nr.319/1944); părinţii rezerva de ½ prevazută de art.1088 prevazută de NCC (deci
mai mult decat cota de 1/3 ce li se recunoaste în cadrul devoluţiunii legale a moştenirii ),
iar sora defunctului a instituit legatara universal restul de 1/3, la care ar fi avut dreptul şi
fără testament. Înseamnă că testamentul făcut în favoarea sorei profita părinţilor, contrar
voinţei testatorului şi cu nerespectarea principiului in conditionibus testament primum
locum voluntas defuncti obtinet.
În schimb, dacă se admite soluţia imputării rezervei soţului supravieţuitor asupra
masei succesorale, se ajunge la următoarea solutie : soţul supravieţuitor primeşte rezerva
de 1/6; rezerva părinţilor de ½ se calculează asupra restului masei succesorale, deci ½ din
5/6=5/12 (5/24 pentru fiecare părinte ); sora urmând să primescă restul de 5/12. În felul
acesta sora primeşte, graţie testamentului, ceva mai mult decât cota sa legala (1/3) şi nu
mai puţin decât cei doi parinţi.
Iar dacă, în aceeaşi ipoteză, există un singur părinte, soţul supravieţuitor are tot
rezerva de 1/6 (4/24), unicul părinte are rezerva de ¼ din 5/6 (= 5/24 din întreaga
mostenire ), legatarul universal primind restul de 5/8 (=15/24), beneficiind de o cota mai
mare decat cota sa legală în concurs cu un părinte şi soţul supravieţuitor (care este de
½=12/24).
Este adevărat, că nici aceasta soluţie nu este pe deplin satisfacatoare, întrucât de
legatul făcut în favoarea surorii, profită şi părinţii care primesc mai mult decat cota lor
din cadrul devolutiunii legale a mostenirii, dar în stadiul actual al legislaţiei, altă soluţie
ni se pare greu de acceptat127.
În concluzie, rezerva soţului supravieţuitor nu se imputa nici exclusive asupra
rezervei altor mostenitori, dar nici exclusive asupra cotitatii disponibile , ci se satisface
din moătenirea lăsată de defunct, privită ca unitate, urmând ca parţile celorlalţi
moştenitori legali, inclusiv rezervatari, să se calculeze asupra masei succesorale rămase
dupa defalcarea cotei-parţi cuvenite soţului supravieţuitor128.
Admiterea acestei soluţii se impune datorită faptului ca Legea nr.319/1944 s-a
suprapus Codului civil şi adoptarea ei nu poate să nu influenţeze (micşoreze) nu numai
cotele legale ale tuturor moştenitorilor cu care concurează, dar şi rezerva prevăzută în
favoarea unora dintre ei.
Din cele aratate rezultă că prin Legea nr.319/1944 a fost modificată –pentru
ipoteza concursului cu soţul supravieţuitor – nu numai rezerva parinţilor, dar şi a
descendentilor, pentru care rezervele urmează să fie calculate nu asupra moştenirii întregi
(“bunurile dispunatorului”-art.1088.art .1089 NCC ), ci asupra masei succesorale care
rămâne după defalcarea rezervei soţului supravieţuitor (1/8), deci asupra cotei de 7/8 din
moştenire, astfel încât rezerva în cazul unui copil lăsat de defunct este de 7/16 (1/2 din
7/8), a doi copii de 7/12 (2/3 din 7/8), iar a trei copii sau mai mulţi de 21/32 (3/4 din
7/8)129.

127
După cum s-a arătat, „cu toate imperfecţiunile ei, aseastă soluţie poate fi singura accepabilă în actualul
stadiu al legislaţiei „ , D.Chirică,op.cit., p.104.
128
Succesiunile şi partajul succesoral - Corneliu Turianu-Culegere de pracztică judiciară.
129
După cum am văzut, în cazul descendenţilor de gradul 2-3, etc.- indiferent că vin la moştenire prin
reprezentare sau prin nume propiu-rezerva se calculează pe tulpini, deci tot în funcţie de numărul
deşcendenţilor de gradul unu din care provin.

50
 Precizăm, de asemenea, că în ipoteza libertăţii făcute în favoarea soţului
supravieţuitor sau a altor moştenitori rezervatari trebuie determinate – tot în modul aratat
–rezerva tuturor moştenitorilor rezervatari (inclusiv beneficiarul libertaţii ), pentru a se
vedea dacă rezerva moştenitorilor care nu beneficiază de libertate a fost ori nu atinsă,
beneficiarul libertaţii putând cumula, bineînţeles, cotitatea disponibilă cu rezerva astfel
determinată130.
7. Cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor în concurs cu copiii
dintr-o căsătorie anterioară a defunctului.
7.1. Reglementarea si justificarea cotitatii disponibile speciale
Potrivit art. 1090 alin. 1 NCC, „liberalităţile neraportabile făcute soţului
supravieţuitor, care vine la moştenire în concurs cu alţi descendenţi decât cei comuni lor,
nu pot depăşi un sfert din moştenire şi nici partea descendentului care a primit cel mai
puţin”131.
Dacă defunctul nu a dispus prin liberalităţi de diferenţa, dintre cotitatea
disponibilă stabilită potrivit art.1089 CC şi cotitatea disponibilă specială, atunci această
diferenţă revine descendenţilor.
Cele două reguli menţionate mai sus sunt pe deplin incidente şi în ipoteza în care
descendentul menţionat a fost dezmoştenit direct, iar de această dezmoştenire ar beneficia
soţul supravieţuitor132.
Astfel, „bărbatul sau femeia care, având copii dintr-alt maritagiu, va trece în al
doilea sau subsecvent maritagiu, nu va putea dărui soţului din urmă decât o parte egală cu
partea legitimă a copilului ce a luat mai puţin şi fără ca, nici într-un caz, donaţiunea să
treacă peste cuartul bunurilor”133.
Prin urmare, dacă defunctul a fost căsătorit de mai multe ori şi are ca moştenitor
unul sau mai mulţi copii (descendenţi) dintr-o căsătorie anterioară (din afara căsătoriei
sau din adopţie), nu poate gratifica pe soţul din ultima căsătorie (soţul supravietuitor) în
limita cotităţii disponibile ordinare (obişnuite) - prevăzută de art.841 C.civ. şi art.2 din
Legea nr.319/1944 - ci numai in limita unei cotităţi disponibile speciale, egală cu partea
copilului care a luat mai puţin (limită variabilă), cel mult un sfert din moştenire (limită
fixă, maximă)134.
Prin instituirea acestei cotităţi speciale legiuitorul a urmărit ocrotirea copiilor
defunctului pe care i-a avut înainte de încheierea ultimei căsătorii, împotriva influenţelor
şi presiunilor pe care soţul din ultima căsătorie (mama sau tatăl vitreg) ar putea să le
exercite asupra părintelui recăsătorit, determinându-1 pe acesta din urmă să-i facă
liberalităţi în detrimentul copiilor. În practica judecătorească problema s-a pus relativ
frecvent135, ceea ce dovedeşte utilitatea instituţiei cotitătii disponibile speciale, chiar dacă

130
Pentru cumulul rezervei cu cotitatea disponibilă sau a cotităţii disponibilecu rezervva, vezi infra nr.244-
245.
131
M. Mureşan, S. Fildan, Şt.I. Lucaciuc, op.cit., p.160.
132
Ibidem, p.160.
133
Francisc Deak-Tratat de drept succesoral, op. cit. pag.320.
134
Ibidem, p.321.
135
Vezi, de exemplu, Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 10541/1955 şi nr. 1238/1955, în C.D., 1955. vol. I, p.
183-189; idem, dec. nr. 25/1958, î, J.N., nr. 4, 1958, p. 127-129; idem, dec. nr. 472/1964, în C.D., 1964, p.
127-129; idem, dec. nr. 1485/1966, în C.D., 1966, p. 158-162; idem, dec. nr. 15/1972, în C.D., 1972, p. 175-
177; idem, dec. nr. 1615/1972, în R.R.D., nr. 4, 1973, p. 175-176; Trib. Jud. Timiş, dec. civ. nr. 1577/1976,
în R.R.D. nr. 5, 1977, p. 68-69; Trib. Suprem, s .civ, dec. nr. 1414/1977, în C.D., 1977, p. 84; idem, dec. nr.
2143/1984, în C.D. 1984, p. 89-91; idem, dec. nr. 613/1988, în R.R.D., nr. 3, 1988, p. 66-67.

51
în prezent (după adoptarea Legii nr.319/1944) efickuţa textului este (valoric) relativ
redusă136.
7.2. Noţiunea de „copil”
Se admite unanim că prin „copii dintr-alt maritagiu” - în lumina Codului familiei
şi a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.25/1997 - trebuie să înţelegem nu numai
copiii (unul sau mai mulţi) dintr-o căsătorie anterioară a defunctului (chiar declarată nulă
sau anulată art.53 C.fam.), dar şi pe cei din afara căsătoriei, precum şi pe copiii adoptaţi
de către defunct, cu condiţia ca data concepţiei (nu neapărat naşterea) copilului din afara
căsătoriei (indiferent de momentul stabilirii filiaţiei), respectiv data actului de
încuviinţare a adopţiei să fie anterioară încheierii ultimei căsătorii de către defunct. Într-
adevăr, de la intrarea în vigoare a Codului familiei, copiii din afara căsătoriei, cât şi cei
din adopţie sunt asimilaţi copiilor din căsătorie.
Pe de altă parte, prin copii trebuie să înţelegem nu numai descendenţii de gradul I,
ci şi pe cei de grade subsecvente, indiferent că vin la moştenire prin reprezentare sau în
nume propriu. Întinderea rezervei lor succesorale se va stabili, în toate cazurile, după cum
am văzut, nu pe capete, ci pe tulpini.
Descendentul care se prevalează de dispoziţiile art.1090 NCC., trebuie să
îndeplinească condiţiile dreptului de moştenire legală (să aibă capacitate şi vocaţie
succesorală, să nu fie nedemn) şi să nu fie renunţător, deci să poată şi să vrea să vină
efectiv la moştenirea ascendentului decedat137.
7.3. Noţiunea de „dăruire”
Termenul de „dăruire” vizează nu numai donaţiile, dar şi legatele, deci toate
liberalităţile făcute de defunct în favoarea soţului din ultima căsătorie. Scopul ocrotitor
avut în vedere de legiuitor se poate realiza numai intr-o asemenea interpretare a textului.
În consecinţă, descendentul defunctului, in sensul precizat mai sus, poate, invoca
dispoziţiile art.1090 NCC în următoarele cazuri:
- Dacă defunctul a făcut în favoarea soţului supravieţuitor donaţii în timpul
ultimei căsătorii sau chiar anterior căsătoriei, dacă se dovedeşte că perspectiva acestei
căsătorii a fost cauza impulsivă şi determinantă a libertatii. În toate cazurile, trebuie să fie
vorba de donaţii care nu sunt supuse raportului; dacă donaţia este supusă raportului,
urmează să fie readusă, în natură sau prin echivalent, la moştenire şi deci reprezintă doar
un avans asupra moştenirii138.
- Dacă prin testamentul lăsat, defunctul a făcut în favoarea soţului supravieţuitor
legate, chiar dacă data testamentului este anterioară încheierii ultimei căsătorii, deoarece
se poate presupune menţinerea dispoziţiilor testamentare favorabile sub influenţa soţului
din această căsătorie. Dacă textul s-ar aplica numai în cazul testamentului cu dată
ulterioară încheierii căsătoriei, testatorul ar putea paraliza aplicarea art.939 C.civ. printr-
un testament olograf antedatat.
- Dacă prin testamentul lăsat, defunctul a prevăzut exheredarea directă (expresă)
şi parţială (nominală) a descendenţilor în cauză, iar de această exheredare urmează să

136
De lege ferenda, dacă propunerea de modificare a rezervei succesorale (de jumătate din moştenire pentru
toţi moştenitorii rezervatari) va fi adoptată, instituţia cotităţii disponibile speciale se va impune cu
necesitate, pentru că cotitatea disponibilă ordinară (1/2 din moştenire) de care ar putea beneficia soţul din
ultima căsătorie (pe lăngă rezerva succesorală proprie) ar fi prea mare în lipsa unei limite speciale.
137
Francisc Deak-Tratat de drept succesoral, op. cit. pag.321.
138
Vezi M. Eliescu, op. cit., p. 342 şi infra nr. 229 şi urm.

52
beneficieze soţul din ultima căsătorie. După cum am văzut 139, în această ipoteză soţul
supravieţuitor culege cotitatea disponibilă nu ca legatar, ci în calitate de moştenitor legal.
Dar această exheredare va produce efecte numai în limita cotităţii disponibile, şi anume,
în limita cotităţii disponibile speciale dacă sunt îndeplinite condiţiile art.1090 NCC, deşi
nu este vorba de un legat sau de o donaţie (motiv pentru care am menţionat distinct
această ipoteză).
7.4. Corelaţia dintre dispozitiile art.1090 NCC. şi cele ale Legii nr. 319/1944.
Înainte de adoptarea Legii nr.319/1944, aplicarea dispoziţiilor din Codul civil era
o problemă relativ simplă; soţul supravieţuitor nu era moştenitor legal, dar putea fi
gratificat în limitele cotităţii disponibile ca orice altă persoană, însă în concurs cu
descendenţii defunctului dintr-o căsătorie anterioară numai în limitele cotităţii disponibile
speciale. Această din urmă cotitate se calcula în felul următor: la numărul copiilor
defunctului (inclusiv cei din ultima căsătorie) care veneau efectiv la moştenire, se adăuga
o unitate (soţul supravieţuitor), iar moştenirea (incluzând şi donaţiile) se împărţea la
numărul obţinut, rezultatul fiind cotitatea disponibilă specială de care putea beneficia
soţul supravieţuitor (sub formă de donaţii şi/sau legate), cu respectarea celor două limite;
să nu fie mai mare decât partea copilului care a luat mai puţin 140 (limită variabilă) şi să nu
depăşească 1/4 din moştenire (limită fixă, maximă). În măsura în care rezultatul era mai
mare decât limita cotităţii disponibile speciale, diferenţa se atribuia copiilor, dacă
defunctul nu a dispus de această diferenţă până în limita cotităţii disponibile ordinare în
favoarea unui terţ141. De exemplu, dacă defunctul avea un copil din prima căsătorie şi
altul din ultima, moştenirea se împărţea la 3, dar soţul supravieţuitor putea lua numai 1/4
cu titlu de cotitate disponibilă specială, copiii beneficiind de restul moştenirii (3/4), dacă
defunctul nu a dispus în favoarea unui terţ de 1/12 din moştenire (diferenţa dintre
cotitatea disponibilă ordinară şi cotitatea disponibilă specială, deci 1/3 minus 1/4), caz în
care copiii luau numai rezerva lor de 2/3.
După adoptarea Legii nr.319/1944, s-a pus problema dacă art.1090 NCC a mai
rămas în vigoare. Concluzia unanimă este că dispoziţia a rămas în vigoare, nefiind
abrogată expres, dar nici implicit, raţiunea pentru care a fost instituită cotitatea
disponibilă specială subzistând şi în prezent.
Nu există controverse nici în privinţa corelaţiei dintre cotitatea disponibilă
specială şi cotitatea disponibilă ordinară. Cele două cotităţi nu se cumulează, cea specială
imputăndu-se asupra cotităţii disponibile ordinare (deducându-se din aceasta). Prin
urmare, dacă defunctul a făcut liberalităţi în favoarea soţului din ultima căsătorie (în
1imita cotităţii disponibile speciale) putea face liberalităţi şi în favoarea terţilor (printre
care şi fostul soţ dintr-o căsătorie anterioară) 142, dar numai până la limita cotităţii
139
Supra nr. 175.1
140
Legea vizează ipoteza în care, datorită donaţiilor primite de la defunct cu scutire de raport sau datorită
dispoziţiilor testamentare (legate sau exheredări directe), unii dintre descendenţi primesc mai mult din
moştenire decât alţii. Întrucât cotitatea disponibilă specială nu poate depăşi partea copilului care a luat mai
puţin, ea se raportează la această parte, reprezentată de regulă de cota de rezervă a copilului în cauză.
141
Vezi C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., p. 699-701.
142
În literatura de specialitate s-a pus problema cuantumului cotităţii disponibile speciale în cazul în care
defunctul a fost căsătorit de mai multe ori (mai mult de două ori), ajungându-se la concluzia că toţi foştii
soţi, precum şi soţul supravieţuitor, împreună nu vor putea fi gratificaţi decât în limitele cotităţii disponibile
speciale (M. Eliescu, op. cit., p. 42-43; E. Safta-Romano, op. cit., p. 319. Pentru dreptul francez, în acest
sens vezi Mazeaud, op. cit., p. 720, nr. 896). După părerea noastră, Codul nostru civil vizează numai
liberalităţile făcute soţului supravieţuitor („soţul din urmă”, iar nu „a son nouvel poux”, art.1098 C.civ.fr.),
astfel încât soţii anteriori intră în categoria terţilor faţă de care este operantă doar cotitatea disponibilă
ordinată. Având în vedere justificarea instituţiei (vezi supra nr. 211), formularea din art.939 este mai
corespunzătoare, deoarece influenţa exercitată de soţii anteriori putea fi anihilată prin revocarea donaţiei

53
disponibile ordinare (deci pentru diferenţa dintre cotitatea disponibilă ordinară - mai mare
- şi cotitatea disponibilă specială - mai mică), astfel încât rezerva copiilor să nu fie
încălcată.
În schimb, controversată este problema corelării dispoziţiilor art.1090 NCC. cu
drepturile succesorale prevăzute în favoarea soţului supravieţuitor de Legea nr.319/1944.
Este evident că, în lumina acestei legi, drepturile soţului supravieţuitor care concurează
cu deseendenţii defunctului dintr-o căsătorie anterioară nu mai pot fi limitate exclusiv la
cotitatea disponibilă specială prevăzută de art.1090 NCC, ci trebuie să fie stabilite ţinănd
seama şi de noua calitate a soţului supravieţuitor de moştenitor legal rezervatar. Chiar
dacă, în principiu, şi această ideie este unanim admisă, în concret există o mare varietate
de soluţii privind determinarea cuantumului cotităţii disponibile speciale şi a celei
ordinare şi în privinţa atribuirii diferenţei dintre cele două cotităţi disponibile.
Fără a intra în analiza variatelor soluţilror propuse şi aplicate în practica
judecătorească143, prezentăm în continuare soluţia pe care o socotim corectă144.
7.5. Determinarea cuantumului cotităţii disponibile speciale şi a cotitaţii
ordinare.
Regimul juridic al diferenţelor dintre cele două cotităti disponibile.
Corelarea dispoziţiilor art. 1090 NCC, cu dispoziţiile Legii nr. 319/1944,
presupune următoarele operaţii:
a) În toate cazurile în care defunctul a făcut liberalităţi (inclusiv ipoteza în care a
prevăzut exheredări directe) prima operaţiune este stabilirea cotităţii disponibile ordinare,
şi indirect a rezervei moştenitorilor rezervatari. Prin urmare, în problema analizată,
urmează să se stabilească rezerva soţului supravieţuitor care este de 1/8 şi - după cum am
văzut145 - se impută asupra întregii moşteniri („averea” defunctului soţ, art.1-2 din Legea
nr.319/1944), iar rezerva copiilor (de 1/2, 2/3 sau 3/4) se calculează asupra restului
moştenirii (7/8).
Presupunând, de exemplu, că soţul din ultima căsătorie a defunctului este instituit
legatar universal şi concurează cu un copil din prima căsătorie, rezerva copilului va fi de
7/16 (1/2 din 7/8). Totalul rezervei va fi de 1/8 + 7/16 = 9/16, iar cotitatea disponibilă
ordinară restul moştenirii, adică 7/16.
Prin urmare, soţul supravieţuitor din ultima căsătorie a defunctului, dacă vine în
concurs cu unul sau mai mulţi copii dintr-o căsătorie anterioară a defunctului (ori din
afara căsătoriei), nu poate fi gratificat de către soţul său cu o valoare în limitele cotităţii
disponibile obişnuite, ci numai în limitele unei cotităţi disponibile speciale, care - fără a
putea depăşi un sfert din moştenire - nu poate fi mai mare decât partea de moştenire a
copilului care a luat cel mai puţin. Sunt ocrotiţi astfel atât copiii din căsătoria anterioară a
defunctului, cât şi cei din căsătoria actuală, care vor profita deopotrivă de partea din
cotitatea disponibilă ordinară care ar depăşi cotitatea disponibilă specială 146. În ce priveşte
(art.937 alin.1 C.civ.) sau a dispoziţiei testamentare (art.802 C.civ.) până în ultima clipă a vieţii autorului
liberalităţilor.
143
Pentru o sinteză a acestor soluţii şi critica lor, vezi E. Boroi. G. Boroi, loc. cit., p. 26- 29; D. Chirică, op.
cit., p. 167-172.
144
Vezi în acest sens, E.Boroă, G.Boroi, op.cit., p.29-32; R.Popescu, op.cit., p.67-69. Vezi şi D.Chirică,
op.cit., p.170-172. Precizăm însă. că autorul calculează neclar cotitatea disponibilă specială (1/4 x 7/8 =
7/32), în loc de 1/4 din moştenire cum prevede art.939 C.civ., iar în privinţa regimului juridic al diferenţei
dintre cele două cotităti disponibile are altă părere (vezi infra nr.urm. lit.b).
145
Supra nr.210.
146
E vorba, fireşte, atât de copiii din căsătorie, cât şi de cei din afara căsătoriei ori din înfiere, dar numai de
cei care vin efectiv la moştenire, adică nu sunt nedemni sau renunţători.

54
chemarea lor la moştenire (şi, implicit, dreptul la rezerva specială), se aplică
reglementările de drept comun. Vor beneficia, deci, copiii născuţi, dar şi cei doar
concepuţi la data deschiderii succesiunii; copiii din afara căsătoriei aflaţi în aceste situaţii
vor beneficia, indiferent de data când li s-a stabilit legal filiaţia (această stabilire operând
retroactiv, de la data naşterii şi chiar de la data concepţiei); copiii adoptaţi numai de soţul
defunct vor beneficia indiferent dacă au fost înfiaţi cu efecte restrânse ori cu efecte
depline de filiaţie firească; vor beneficia nu numai adică descendenţii de gradul I, ci şi
nepoţii, strănepoţii, etc., îndreptăţiţi la moştenire (şi implicit la rezerva specială) prin
reprezentare, etc. Nu vor putea beneficia însă de această rezervă specială copiii nedemni
sau renunţători. Pe de altă parte, trebuie precizat că sunt limitate la această cotitate
disponibilă specială nu numai donaţiile, dar şi legatele testamentare pe care soţul
recăsătorit le-ar face noului său soţ în considerarea acestei calităţi, adică atât donaţiile şi
legatele făcute în timpul căsătoriei, cât donaţiile făcute anterior, dar în vederea
căsătoriei147.
Calculul cotităţii disponibile speciale a soţului, în concurs cu copii dintr-o
căsătorie anterioară, se face împărţind valoarea moştenirii la o cifră reprezentând numărul
copiilor (care vin la moştenire), plus 1 (soţul), iar dacă rezultatul depăşeşte un sfert din
moştenire, cotitatea disponibilă de care poate beneficia (prin donaţii sau legate), soţul
actual se reduce la suma ce reprezintă acest sfert, diferenţa profitând copii lor148.
Liberalităţile (donaţii sau legate) care depăşesc această cotitate disponibilă sunt
supuse reducţiunii149. Donaţiile deghizate şi cele făcute prin persoană interpusă sunt însă
nule, în temeiul dispoziţiilor art. 1033 NCC, care instituie o prezumţie legală (relativă) de
interpunere de persoane pentru donaţiile făcute unei rude ale soţului donatar „la a cărei
moştenire acesta ar avea vocaţie în momentul donaţiei care nu a rezultat din căsătoria cu
donatorul”.
Liberalităţile făcute de defunct unor terţe persoane nu pot depăşi, împreună cu
liberalităţile făcute soţului supravieţuitor, cotitatea disponibilă ordinară. Deci, cotitatea
disponibilă specială a soţului supravieţuitor se impută asupra cotităţii disponibile ordinare
şi nu asupra rezervei copiilor, care nu poate fi ştirbită.
Tot asupra cotităţii disponibile ordinare se impută partea succesorală legală a
soţului supravieţuitor (moştenitor rezervatar), în sensul că el poate cumula partea sa
legală de moştenire (rezerva sa) cu libertăţile făcute lui în limita cotităţii disponibile
special, cu condiţia ca, împreună, acestea (cota legală plus libertăţile) să nu depăşească
cotitatea disponibilă ordinară, adică să nu ştirbească rezerva copiilor.
Potrivit dreptului comun, defunctul putea să dispună de cotitatea disponibilă
ordinară fie în favoarea copiilor, fie în favoarea soţultii supravieţuitor sau a oricărei alte
persoane, cu singura excepţie a soţului din ultima căsătorie dacă acesta concurează cu un
copil dintr-o căsătorie anterioară. În acest caz, urmează a se stabili cotitatea disponibilă
specială de care poate beneficia soţul supravieţuitor şi care nu poate depăşi partea
copilului care a luat mai puţin, maximum 1/4 din moştenire . Deci, pe lângă rezerva sa, de

147
Pentru explicaţii mai detaliate, a se vedea M. Eliecu, op.cit., p. 340-342.
148
Pentru semnalarea şi discutarea unor dificultăţi practice ivite în diferite situaţii speciale în legătură cu
calculul acestei cotităţi disponibile speciale, a se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 342-343.
149
A se vedea şi D. Chirică, op. cit., p. 164-174, precum şi opiniile doctrinare şi soluţiile jurisprudenţiale
acolo citate.

55
1/8 din moştenire, el mai poate beneficia de cotitatea disponibilă specială de maximum
1/4 (total 3/8), bineinţeles, fără a aduce atingere rezervei copiilor150.
b) Se pune întrebarea, ce se întâmplă în cazul în care cotitatea disponibilă
specială este mai mică decât cotitatea disponibilă ordinară? Astfel, în exemplul dat (un
singur copil din prima căsătorie a defunctului), cotitatea disponibilă ordinară este de 7/16,
deci mai mare decât cotitatea disponibilă specială, de maximum 1/4 (=4/16), diferenţa
între cele două cotităţi fiind de 3/16 din moştenire. Care va fi regimul juridic al acestei
diferenţe?
Se admite unanim că defunctul putea dispune de această diferenţă în favoarea
oricui, cu excepţia soţului din ultima căsătorie. Aceasta înseamnă, după părerea noastră,
că prin instituirea cotităţii disponibile speciale nu s-a creat o rezervă succesorală specială,
corelativă în favoarea copiilor151. Art.1090 NCC, spre deosebire de art.1087 limitează
dreptul de dispoziţie numai în favoarea soţului din ultima căsătorie a defunctului. Or,
limitarea liberalităţii în favoarea unei persoane nu implică necesarmente instituirea unei
rezerve succesorale (speciale) în favoarea unei altei persoane. Numai limitarea generală
creează indirect şi în mod necesar rezervă succesorală.
Astfel fiind, dacă defunctul nu a dispus de diferenţa dintre cotitatea disponibilă
specială (mai mică) şi cotitatea disponibilă ordinară (mai mare), respectiv dispoziţia este
ineficace în lumina art.1090 NCC, acea parte din moştenire urmează să fie atribuită
(împărţită) potrivit regulilor moştenirii legale, şi anume, 1/4 soţului supravieţuitor, iar 3/4
copiilor (art.1 din Legea nr.319/1944)152, în acest fel, art.1090 NCC, este corelat cu
dispoziţiile din Legea nr.319/1944. Astfel, în exemplul dat, soţul supravieţuitor va mai
primi o cotă legală de 1/4 din 3/16 (diferenţa dintre cele două cotităţi disponibile), deci în
total: 1/8 cu titlu de rezervă, 1/4 cotitate disponibilă specială şi 3/64 ca moştenitor legal
reprezentând un total de 27/64 din moştenire. Iar copilul va mai primi o cotă legală de 3/4
din diferenţa de 3/16, deci 9/64, care se adaugă rezervei succesorale de 7/16, rezultând un
total de 37/64 din moştenire.
Dacă soţul supravieţuitor concurează cu doi descendenţi ai defunctului (cel puţin
unul dintr-o căsătorie anterioară), soţul supravieţuitor va primi rezerva de 1/8, cei doi
copii rezerva de 14/24 (2/3 din 7/8). Din cotitatea disponibilă ordinară de 7/24 soţul
supravieţuitor va mai primi cotitatea disponibilă specială de 1/4 (=6/24), iar diferenţa de
1/24 se împarte între soţul supravieţuitor (1/4 din 1/24 = 1/96) şi cei doi copii (3/4 din
1/24 = 3/96), potrivit art.1 din Legea nr.319/1944. Deci soţul supravieţuitor va primi 1/8
+ 6/24 + 1/96 = 37/96, iar cei doi copii 14/24 + 3/96 = 59196.
În cazul a trei copii cotitatea disponibilă ordinară (de 7/32), fiind mai mică decât
limita maximă a cotităţii disponibile speciale (de 1/4 = 8/32), se va atribui soţului
150
De exemplu, în cazul a trei copii nu va putea beneficia decât de un total de 11/32 (nu 12/32, adică 3/8),
dat fiind că rezerva copiilor este de 21/32 (3/4 din 7/8).
151
Potrivit unei alte păreri „instituind o cotitate disponibilă specială, acest text creează o rezervă specială
corelativă...”, M. Eliescu, op. cit., p. 341.
152
Pentru practica judecătorească în acest sens vezi, de exemplu, Trib. Suprem, s. civ. dec. nr. 1615/1972 şi
21431/1984, cit. supra, dar cu deosebirea că instanţa supremă impută rezerva soţului supravieţuitor nu
asupra „averii” defunctului (potrivit art.1 şi 2 din Legea nr.319/1944), ci asupra cotităţii ce rămâne după
stabilirea rezervei copiilor. Pentru o părere în sensul că diferenţa (dacă defunctul nu a dispus prin liberalităţi
în favoarea altor persoane) „se cuvine în întregime copilului defunctului, cu titlu de rezervă specială,
nefiind supusă împărţelii între soţul supravieţuitor şi descendenţii defunctului conform regulilor moştenirii
legale”, vezi D. Chirică, op. cit., p. 172. Împărtăşind această soluţie, de lege ferenda, menţionăm că ea a
fost aplicată înainte de adopţiunea Legii nr.319/1944 (vezi, de exemplu, C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu,
Al. Băicoianu, op. cit., p.700), numai că atunci soluţia s-a impus datorită faptului că soţul supravieţuitor nu
era moştenitor legal, deci în această calitate nu putea concura cu descendenţii defunctului, ei fiind singurii
moştenitori cu vocaţie legală utilă.

56
supravieţuitor integral, deoarece nu este nici mai mare decăt partea copilului care a luat
mai puţin (rezerva fieeăruia fiind de 7/32).
În cazul a patru sau mai mulţi copii, cotitatea disponibilă specială de care poate
beneficia soţul supravieţuitor va fi raportată la partea de copil, aceasta fiind mai mică
decât sfertul moştenirii153.
7.6. Sancţiunea depăşirii cotităţii disponibile speciale.
Art.1090 NCC, nu prevede vreo sancţiune specială pentru incălcarea limitelor în
care defunctul putea face donaţii sau dispoziţii testamentare în favoarea soţului
supravieţuitor, care concurează cu copiii dintr-o eăsătorie anterioară, sau din afara
căsătoriei ori din adopţie. Astfel fiind, se aplică sancţiunea prevăzută pentru depăşirea
cotităţii disponibile ordinare, reducţiunea (reducerea), liberalităţilor excesive în limitele
cotităţii disponibile speciale (iar nu desfiinţarea lor), într-adevăr, regulile reducţiunii sunt
aplicabile în toate cazurile în care liberalităţile „vor trece peste partea disponibilă”,
indiferent dacă partea disponibilă este ordinară sau specială.
Întrucat regulile reducţiunii (inclusiv calculul părţii disponibile) urmează să fie
analizate în continuare154, aici urmează să facem numai unele precizări vizând cotitatea
disponibilă specială.
a) Reducţiunea întemeiată pe art.1091 NCC, poate fi invocată numai de către
copilul defunctului cu filiaţie anterioară ultimei căsătorii şi numai dacă el sau
descendenţii lui pot şi vor să vină la moştenire (nu sunt nedeinni sau renunţători). Cu
toate că reducţiunea profită indirect şi copiilor din ultima căsătorie a defunctului căci în
cadrul moştenirii legale ei au drepturi egale -ea poate fi cerută numai de către
descendenţii in favoarea cărora a fost instituită cotitatea disponibilă specială prin art.1091
NCC. Nici o altă persoană nu poate exercita dreptul la reducţiune în temeiul acestui
text155.
b) Dacă alături de soţul supravietuitor, defunctul a făcut liberalităţi şi în favoarea
unei altei persoane, la reducţiune urmează să fie avute în vedere ambele cotităţi
disponibile; liberalităţile făcute soţului din ultima căsătorie să nu depăşească cotitatea
disponibilă specială, iar ambele categorii de liberalităţi, împreună, să nu aducă atingere
rezervei succesorale a descendenţilor.
În caz de depăşire, se va ţine seama de ordinea reducţiunii liberalităţilor
excesive156. Astfel, dacă toate liberalităţile sunt legate sau toate sunt donaţii cu aceeaşi
dată, toate se reduc simultan şi proporţional cu valoarea lor. În schimb, dacă sunt
liberalităţi succesive se reduc în ordinea prevăzufă de lege. De exemplu, dacă donaţia
făcută cu scutire de raport soţului supravieţuitor se înscrie în limitele cotităţii disponibile
speciale, ea nu se va reduce, în schimb legatul făcut în favoarea terţului se va reduce până
la limita cotităţii disponibile ordinare şi invers, dacă donaţia făcută terţului a epuizat
întreaga cotitate disponibilă ordinară, legatul făcut soţului supravieţuitor nu se va
executa157 (nici nu se mai pune problema cotităţii disponibile speciale).

153
Pentru amănunte vezi E. Boroi, G. Boroi, loc. cit., p. 31-32.
154
Vezi infra nr. 217 şi urm.
155
Vezi şi C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu. Al. Băicoianu, op. cit., p. 702, nr. 1033; M. Eliescu, op. cit.,
p.344; D. Chirică, op. cit., p. 173-174. Soluţia este logică, deşi controversată. Vezi Mazeaud, op. cit., p.
721, nr.897.
156
Vezi infra nr. 225.
157
M. Eliescu, op. cit., p. 343-344.

57
 c) Sancţiunea reducţiunii se aplică in toate cazurile în care liberalităţile făcute de
defunct în favoarea soţului din ultima căsătorie depăşesc limitele legii. Legea precizează
expres că aceste limite nu pot fi depăşite nici prin „donaţii” indirecte, înfăptuite pe calea
unor acte juridice diferite de contractul de donaţie, (renunţarea la un drept, remiterea de
datorie, stipulaţie în favoarea soţului făcută din bunurile proprii ale defunctului)158.
Există totuşi o excepţie: în ipoteza în care liberalitatea în favoarea soţului din
ultima căsătorie este făcută într-o formă simulată (donaţie deghizată sau liberalitate -
donaţie ori legat - făcute prin interpunere de persoane)159, sancţiunea va fi nu reducţiunea
liberalităţii până la limita cotităţii disponibile speciale, ci nulitatea absolută şi totală a
liberalitatii , chiar dacă valoarea ei se încadrează în limitele prevăzute de lege, deoarece
această nulitate sancţionează nu numai şi nu atât depăşirea cotităţii disponibile speciale,
ci intenţia de fraudare a drepturilor descendenţilor defunctului, frauda fiind prezumată
absolut de lege160.
Acţiunea în constatarea nulităţii poate fi intentată de orice descendent al
defunctului care vine la moştenire, întrucat acţionează în nume propriu (nu ca succesor al
defunctului), deci în calitate de terţ faţă de actul simulat, reclamantul va putea dovedi
caracterul deghizat al donaţiei sau interpunerea de persoană prin orice mijloc de probă.
Dovada interpunerii de persoană fiind anevoioasă, legea prezumă că sunt persoane
interpuse, copii scopului supravieţuitor dintr-o altă căsătorie (sau din afara căsătoriei ori
adoptat numai de acesta) şi acele rude ale lui (rude în linie directă şi pană la gradul IV
inclusiv pe linie colaterală) faţă de care, în ipoteza morţii lor în momentul facerii
liberalităţii, el ar fi avut vocaţie succesorală legală concretă, utilă161.
Secţiunea a III-a - Determinarea (calculul) masei succesorale, a rezervei şi a
cotităţii disponibile.
1.Precizări prealabile.
După ce am analizat dispoziţiile privind cuantumul rezervei succesorale şi al
cotităţii disponibile ordinare şi speciale, urrnează să vedem cum se stabileşte în concret,
în raport de fiecare moştenire în parte, masa succesorală, numită masa de calcul, la care
se raportează fracţiunile reprezentând rezerva, respectiv cotitatea disponibilă162.
Masa succesorală avută în vedere în acest scop nu este cea lăsată efectiv de
defunct; trebuie avute în vedere şi donaţiile făcute de el în timpul vieţii, căci rezerva îi
ocroteşte pe moştenitorii rezervatari nu numai împotriva dispoziţiilor testamentare (legate
şi exhereclări) dar şi împotriva liberalităţilor făcute prin acte între vii (donaţii). Înseamnă
că stabilirea masei de calcul presupune reconstituirea patrimoniului defunctului, prin
calcul pe hârtie, pentru a stabili valoarea pe care ar fi avut-o nemicşorat prin donaţii. În
raport de această masă de calcul - denumită sugestiv şi „moştenire închipuită”163 se va
putea constata dacă prin Iiberalităţile făcute a fost atinsă rezerva moştenitorilor şi deci
urmează să se procedeze la reducţiunea liberalităţilor excesive. Prin urmare, stabilirea
masei de calcul este o operaţiune prealabilă reducţiunii liberalităţilor excesive.
158
Fr. Deak, op. cit., p. 114-115.
159
Vezi pentru donaţii simulate Fr. Deak, op. cit., p. 110-113.
160
M. Eliescu, op. cit., p. 344.
161
Vezi şi Fr. Deak, op.cit.p.109-110.
162
Fr. Deak, op. cit., p. 229-230.
163
M.Eliescu,op.cit.p352.Precizăm că, dacă există soţ supravieţuitor-indiferent că moşteneşte sau nu (este
nedemn, renunţător) -reconstituirea patrimoniului defunctului prin calculul pe hârtie trebuie să fie precedată
de lichidarea comunităţii de bunuri ale soţilor, pentru a determina partea cuvenită soţului defunct din
această comunitate şi care intră în masa succesorală, respectiv partea aparţinând soţului supravieţuitor în
calitatea sa de codevălmaş şi care nu formează obiect de mioştenire.

58
 Pentru stabilirea masei de calcul, se are în vedere trei elemente, respectiv trei
operaţiuni care se efectuează succesiv:
a) stabilirea valorii bunurilor existente în patrimoniul succesoral la data
deschiderii moştenirii;
b) scăderea pasivului succesoral din activul brut al moştenirii pentru a obţine
activul net;
c) reunirea fictivă (pentru calcul) la activul net a valorii donaţiilor făcute în timpul
vieţii de către cel care lasă moştenirea, în urrna acestor operaţiuni se va putea stabili
necesitatea reducţiunii liberalităţilor dacă se dovedesc a fi excesive, depăşind limitele
cotitătii disponibile .
În legătură cu donaţiile făcute de de cujus urmează să analizăm şi institutia
raportului donaţilor cu incidenţă în materie, pentru ca apoi să putem stabili regulile
imputaţiei liberalităţilor asupra cotităţii disponibile şi în anumite cazuri, asupra rezervei
beneficiarului liberalităţii.
2. Stabilirea activului brut al moştenirii - presupune identificarea tuturor
bunurilor cu valoare patrimonială ce aparţin defunctului la data deschiderii moştenirii;
drepturi reale, de creanţă (inclusiv creanţele împotriva moştenitorilor) sau de creaţie
intelectuală. Se au în vedere şi bunurile de care defunctul a dispus prin testament, ele
aflându-se în patrimoniul succesoral.
Nu vor fi cuprinse printre bunurile existente, cele lipsite de valoare patrimonială
(cum ar fi hârtiile de familie, portretele, diplomele etc.164 sau care nu pot fi valorificate
(creanţă al cărei debitor este de insolvabilitate notorie). Evident, nu sunt bunuri
„existente” nici drepturile care s-au stins la moartea titularului întrucat aveau caracter
viager (uzufruct, creanţă de intretinere, rentă viageră, dreptul la pensie etc.), sau din alte
cauze (de exemplu, moartea celui care lasă moştenirea a operat ca o conditie rezolutorie -
cum ar fi reîntoarcerea convenţională a bunurilor dăruite pentru cazul predecesului
donatarului, sau ca un termen incert extinctiv). Tot astfel, nu sunt avute în vedere -
neexistând la data deschiderii moştenirii fructele civile şi naturale ajunse la scadenţă sau
percepute după această dată ori adăugirile sau îmbunătătirile aduse bunurilor din
moştenire după deschiderea ei165 . Nici indemnizaţia de asigurare (suma asigurată),
datorată (plătită), de asigurător terţului beneficiar al asigurării de persoane (pentru caz de
moarte a celui care lasă moştenirea) nu face parte din patrimoniul succesoral, fiind
formată în patrimoniul asigurătorului, iar nu al asiguratului (defunctului). Pentru
stabilirea masei de calcul, în cazul asigurării de deces în favoarea unui terţ beneficiar, se
poate admite, cel mult, reunirea la activ a valorii primelor de asigurare plătite din
patrimoniul defunctului. Dacă nu a fost desemnat un terţ beneficiar şi indemnizaţia se
plăteşte moştenitorilor166, dreptul la indemnizaţie va face parte din patrimoniul succesoral
ca şi indemnizaţiile de asigurare datorate sau plătite de societăţi de asigurare în temeiul
altor contracte de asigurare (decat asigurarea în caz de deces)167 .
164
Potrivit Legii nr.29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României( modificată prin OG nr.
70/2000 : Brevetele şi însemnele decoraţiilor rămân, după deces, în posesia moştenitorilor legali, dar fără
drept de a le purta sau de a face uz, în orice fel, de prerogativele conferite de acestea”(art.74). „În cazul
conferirii unei declaraţii post-mortem brevetul şi însemnul acesteia se predau spre păstrare moştenitorilor
legali” (art.75).
165
Adăugirile şi îmunătăţirile urmează să facă obiect de desocotire între moştenitori, în măsura în care nu
cad în lotul celui ce le-a făcut. TS, s. Civ.dec.nr.1593/1079, în RRD nr..1, 1980,p.65 ; vezi şi
idem,dec.nr.1272/1977, în RPD NR. 7, 1978,P.49.
166
Art. 32 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările şi reasigurările în România.
167
Pentru amănunte vezi şi Fr. Deak, op. cit.,cap.XIII nr.40, I şi nr.42,p.533-536.

59
 Pentru stabilirea activului brut al moştenirii, după identificarea bunurilor
defunctului, ele urmează să fie evaluate, pentru că rezerva succesorală şi cotitatea
disponibilă se stabilesc valoric, iar nu indi-vidualizat pe bunuri. Evaluarea se face în
funcţie de valoarea bunurilor din momentul deschiderii moştenirii pentru că dreptul la
rezervă se naşte în acest moment, în raport de care se poate aprecia eventuala depăşire a
cotităţii disponibile prin liberalităţile făcute de defunct.
În ceea ce priveşte dreptul de creaţie intelectuală, a cărui valoare patrimonială
viitoare, nu poate fi apreciată în momentul deschiderii moştenirii, (de exemplu,
reproducerea operei literare şi cuantumul remuneraţiilor), s-a propus:
- atribuirea cotei de rezervă din dreptul de creaţie intelectuală moştenitorului
rezervatar, iar legatarului cotitatea disponibilă;
- urmând ca legatarul să mai preia din indemnizaţia cuvenită moştenitorului
rezervatar suma corespunzătoare cotităţii disponibile din celelalte bunuri ale moştenirii168
De acord cu prima parte a tezei, precizăm că legatarul are dreptul să beneficieze şi
din celelalte bunuri ale moştenirii de partea corespunzătoare cotităţii disponibile, fără a
aştepta remuneratiile viitoare rezultand din dreptul de creaţie intelectuală, dacă cei
interesaţi nu s-au inţeles altfel169. A doua parte a tezei poate primi aplicare dacă dreptul de
creaţie intelectuală formează obiectul unui legat cu titlu particular.
3. Stabilirea activului net prin scăderea pasivului succesoral din activul
brut.
După determinarea şi evaluarea bunurilor din patrimoniul succesoral170, se
identifică şi se scad din activul brut, obligaţiăle defunctului şi cheltuielile de
înmorrnăntare171, sau cele de conservare şi administrare a patrimoniului succesoral,
(pentru efectuarea inventarului, punerea peceţilor, evaluarea bunurilor etc.), făcute în
interesul comun al moştenitorilor (nu şi datoriile lor personale, cum ar fi taxele
succesorale, onorariile etc.). Pasivul urmează să fie scâzut, deoarece drepturile
moştenitorilor rezervatari şi ale legatarălor nu pot fi satisfăcute decât după satisfacerea
creditorilor.
În acest sens, se au în vedere şi se scad din activul brut toate obligaţiile
defunctului (inclusiv datoriile faţă de moştenitori), existente în patrimoniul succesoral la
data deschiderii moştenirii. Evident, nu reprezintă pasiv succesoral obligaţiile stinse prin
moartea celui care lasă moştenirea, cum sunt obligaţiile legate de o calitate personală a
defunctului, (de exemplu, întreţinerea datorată în calitate de rudă sau de soţ), sau care au
fost contractate intuitu personae (ca antreprenor, mandatar etc.). Nici obligaţiile civile
imperfecte (naturale), de exemplu, datorii stinse prin prescripţie, nu se scad, nefiind
sancţionate (valorificabile) prin acţiune în justifie. În schimb, datoriile aleatorii (de
exemplu, renta viageră sau obligaţia de întreţinere asumată de defunct în schimbul
dobăndirii unui imobil, şi care nu se stinge la moartea lui), urmează, să fie scăzute din
activul patrimonial. Evaluarea acestor datorii este foarte dificilă şi se apelează la metode
practicate de societăţi de asigurare172. În lipsă de altă reglementare, nu excludem
168
Vezi O.Căpăţănă, În legătură cu aplicarea noi legiferări a dreptului de autor, în RPR, în LP
nr.6,1958,p.46. Vezi M.Eliescu,op. cit. p.353-354. Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile
conexe.
169
Art.81- 82 din Legea nr. 36/1995.
170
Dacă masa succesorală nu este determinată, instanţa trebuie să anuleze în întregime certificatul de
moştenitor, TS, s.civ.,dec.nr.266/1963, în CD, 1963.p. 135.
171
Vezi TS, s.civ.dec.nr.1272/1977,cit.supra.
172
Vezi M.Eliescu,op.cit.,p.355.

60
posibilitatea evaluării potrivit regulilor admise în legislaţia financiară, şi anume, valoarea
rentei sau a întreţinerii pe 10 ani (art.5 alin.1 din Ordonanţa Guvernului nr.12/1998
privind taxele de timbru pentru activitatea notarială).
4. Reunirea fictivă (pentru calcul) a valorii donaţiilor făcute de cel ce lasă
moştenirea.
Rezerva succesorală îi apără pe moştenitorii rezervatari nu numai împotriva
dispoziţiilor testamentare, dar şi împotriva liberalităţilor excesive făcute în timpul vieţii.
Astfel fiind, pentru calculul rezervei şi al cotităţii disponibile, la activul net trebuie să se
adauge valoarea bunurilor donate de defunct în timput vieţii173.

4.1. Reunire fictivă.

Subliniem că această adăugare, reunire, nu este efectivă, ci pur fictivă, doar pentru
calcul („se adaugă prin calcul”), pentru a se vedea dacă liberalităţile inter vivos (şi mortis
causa) se încadrează ori nu în limitele cotităţii disponibile. Numai dacă această cotă a
fost depăşită se va pune problema readucerii, în natură sau prin echivalent, la masa
suceesorală a bunurilor dăruite. Dar calcului rezervei şi al cotităţii disponibile este numai
o operaţiune prealabilă reducţiunii liberalităţilor excesive, un calcul pe hârtie174.
Sunt supuse reunirii fictive toate donaţiile făcute de defunct, indiferent de forma
de realizare (act autentic, dar manual, donaţii simulate sau indirecte) şi indiferent de
persoana donatarului (moştenitor sau terţ). Deoarece dispoziţiile legale prin care se
asigură rezerva suceesorală au caracter imperativ (de ordine publică), donaţiile nu pot fi
exceptate de la reunirea fictivă prin voinţa donatorului. Chiar dacă donaţia este scutită de
raport175, valoarea ei se adaugă la masa de calcul a rezervei. În cazul donaţiilor cu sarcini,
la reunirea fictivă se va ţine seama de valoarea rezultată din diferenţa dintre valoarea
bunului donat şi valoarea sarcinii176. Dacă însă sarcina stipulată în favoarea unui tert (nu a
donatarului), reprezintă o donaţie indirectă, grefată pe o donaţie direct 177, se va adăuga
prin calcul şi valoarea donaţiei indirecte.
Donaţia remuneratorie se va lua în calcul numai dacă şi numai în măsura în care
depăşeşte valoarea serviciilor prestate, constituind o veritabilă liberatitate.
4.2. Gratuităţi nesupuse reunirii.
Nu sunt supuse reunirii fictive acele gratuităţi care sunt făcute în îndeplinirea unor
îndatoriri sociale şi care nu reprezintă liberalităţi ori - chiar dacă sunt catificate donaţii -
nu sunt supuse regimului liberalităţilor, fiind exceptate de lege şi de la raportul donaţiilor
(deşi donatorul nu a prevăzut scutirea de raport). Astfel:
- cheltuielile de hrană, întreţinere şi învăţătură 178, chiar dacă defunctul nu avea
obligaţia legală de întreţinere faţă de cel în cauză, (de exemplu, rudă mai îndepărtată în
grad); numai în materia raportului, aceste cheltuieli se limitează la cele făcute
descendenţilor şi soţului, fiindcă numai ei sunt obligaţi la raport;

173
Fr. Deak, op. cit., p. 332-333.
174
Ibidem, p. 333.
175
Pentru raportul donaţiilor vezi Fr.Deak-Tratat de drept succesoral,op. cit.p.333.
176
Vezi D.Chirică,op.cit.,p.178.
177
Vezi Fr.Deak,op. cit.p.116-117 nr.30.
178
Referirea din art.759 C.civ. la „învăţarea unui meşteşug” a fost interpretată judicios, în sensul că vizează
orice cheltuieli făcute cu pregătirea profesională na copiilor, inclusiv în şcolile de învăţământ superior. TS,
s.civ., dec.nr.152/1978, în DC, 1978, p.119-121.

61
 - darurile obişnuite (făcute la aniversări, botezuri etc.), inclusiv donaţiile
remuneratorii şi darurile de nuntă dacă sunt de valoare obişnuită (de exemplu, cele făcute
cu ocazia căsătoriei unor rude sau prieteni)179;
- cheltuielile de nuntă.
Nu este supusă reunirii fictive nici valoarea bunurilor înstrăinate de defunct prin
acte cu titlu oneros, afară numai dacă se dovedeşte că actul - aparent cu titlu oneros -
reprezintă în realitate o donaţie deghizată. Moştenitorii rezervatari pot dovedi deghizarea
prin orice mijloc de probă180, având calitatea de terţi în materie de simulaţie, pentru că se
prezintă în apărarea unui drept propriu, iar nu dobandit prin moştenire de la defunct.

4.3. Prezumţia de donaţie.

Chiar şi în aceste condiţii dovada deghizării este deosebit de anevoioasă. Pentru a
uşura această dovadă, legea (art.845 C.civ.) prevede în favoarea moştenitorilor rezervatari
o prezumţie relativă181 , potrivit căreia instrăinarea cu titlu oneros făcută unui succesibil
în linie dreaptă182, (rudă în linie directă descendentă sau ascendentă, inclusiv rudenia
civilă rezultând din adopţie, care rudă, în momentul înstrăinării, ar fi avut calitatea de a-1
moşteni pe înstrăinător), reprezintă o donaţie, (socotită în cotitatea disponibilă), dacă
înstrăinarea s-a tăcut cu rezerva uzufructului sau cu sarcina unei rente viagere 183, iar
deghizarea nu este invocată de un mostenitor în linie dreaptă care sa fie consimţit la
încheierea actului.
În practica judecatorească prezumţia prevăzută de art.1091 NCC, se aplică şi în
cazul în care înstrăinarea către o ruda în linie directă s-a facut cu sarcina întreţinerii, (prin
contract de intreţinere)184, ceea ce se întamplă mai frecvent. Această soluţie este criticată,
deoarece prezumţia are caracter excepţional, şi ca a atare este de strictă interpretare185,
(exception est strictissimae interpretationis , ibi eaden solution esse debet). Pe aceeaşi
linie de gândire s-ar putea susţine posibilitatea aplicării prezumţiei şi în cazul înstrăinării
cu rezerva dreptului de abitaţie sau de uz , ca varietăţi ale dreptului de uzufruct.Totuşi,
extinderea la alte contracte nu se admite , ”chiar daca prin natura lor prezintă unele
elemente de asemanare cu convenţiile de rentă viageră şi uzufruct 186. Deci înstrăinarea,
de exemplu , a casei, intra sub incidenţa textului daca se face cu rezerva uzufructului, nu
şi dacă se face cu rezerva dreptului de abitaţie, deşi deosebirea între cele doua ipoteze
este nesemnificativă.
Precizăm că art 1091, este aplicabil în condiţiile aratate, numai dacă actul de
înstrăinare este calificat de către părţi ca fiind cu titlu oneros187. Dacă actul este cu titlu
179
Pentru problematica darurilor de nuntă vezi Fr.Deak,op.cit., p.122-124 şi lucrările acolo citate.
180
TS, col. Civ., dec.nr. 1243/1958, în CD, 1958, P.88.
181
Cu privire la caracterul relativ al prezumţiei şi deci a posibilităţii dovedirii caracterului realmente oneros
al înstrăinării vezi TS, col.civ., dec. nr.1833/1960,în CD,1960,p.242-244;idem,s.civ.,dec.nr.1794/1973, în
repertoriu...1969-1975,p.203;idem,dec.nr.1407/1983, în Repertoriu...1980-1985,p.123.
182
Când dobânditorul nu este rudă în linie directă, ci colateral (de pildă, nepot de frate), prezumţia nu
operează, TS,s.civ.,dec. nr.1407/1983, cit.supra.
183
Dacă înstrăinarea este pură şi simplă(fără sarcina rentei sau rezerva uzufructului) prezumţia nu operează,
(TS, s.civ., dec.nr.1150/1984, în DC, 1984, P.81-82),dar dar persoana interesată poate dovedi, potrivit
dreptului comun, caracterul gratuit al înstrăinării.
184
Vezi TS, col.civ.. dec.nr.1833/1960,cit. supra; idem, sec. Civ., dec.nr.2223/1980, în Repertoriu...1980-
1985, p.124. Vezi şi Maseud,op. cit.,p.738,nr.919.
185
Vezi D.Chirică,op.cit.p.180-181.
186
TS, s.civ., dec.nr.2217/1997, în Repertoriu...1969-1975, p.203. Vezi şi M.Eliescu,op.cit., p 360.
187
Vezi Maseud, op.cit.,p.737, nr.919. În sensul că art.845 C.civ., se referă atât la înstrăinările făcute cu titlu
gratuit, cât şi la celea făcute prin acte cu titlu oneros, vezi TS, s.civ., dec.nr.1408/1973, RRD
nr.1/1974,p.159.

62
gratuit, nu se prezumă fictivitatea sarcinilor prevăzute; simulaţia trebuie să fie dovedită.
Dacă nu se dovedeşte, se va ţine seama după cum am văzut, de valoarea rezultată din
diferenţa dintre valoarea bunului donat şi valoarea sarcinii, dacă sarcina nu reprezintă, ea
însăşi, o donaţie indirectă, grefată pe o donaţie directă.
Benefiaciarul înstrăinării trebuie să fie un moştenitor prezumtiv, rudă în linie
dreaptă. Dacă se susţine că parţile au recurs la interpunere de persoane, ea trebuie să fie
dovedită. Prezumţia de interpunere prevăzută de art.989 NCC, în materia incapacităţii de
a primi libertăţi, nu este aplicabilă188.
Prezumtia caracterului gratuit al actului, poate fi invocată numai de către
moştenitorii rezervatari189, cu condiţia să nu fi consimţit la înstrăinare, recunoscând
caracterul cu titlu oneros al înstrăinării 190. Alţi moştenitori (ascendenţi ordinari, rude
colaterale, legatari) nu pot invoca prezumţia. Astfel fiind, masa de calcul va fi diferită
după cum este vorba de raporturile dintre moştenitorii rezervatari sau de raporturile cu
ceilalţi moştenitori, care nu pot invoca prezumţia sau care nu pot dovedi caracterul gratuit
al actului191.
4.4. Efectele prezumţiei .
Ca efect al prezumţiei de gratuitate (dacă dobânditorul nu a reuşit să răstoarne
prezumţia), valoarea bunului înstrăinat (aparent cu titlu oneros) se va adauga, ca
donaţie192 la masa de calcul în vederea stabilirii valorii efective a rezervei succesorale şi
a cotităţii disponibile, urmând să fie supusă –reducţiunii potrivit regulilor în materie 193,
numai dacă şi în masura în care libertăţile se dovedesc a fi excesive, aducând atingere
rezervei rezultând din calcul. Dacă cotitatea disponibilă nu a fost depăşită, bunul rămâne
valabil înstrăinat, nefiind supus nici raportului donatiilor194, efectuarea unei donaţii sub
forma deghizata echivalând cu scutire de raport.
4.5. Evaluarea bunurilor.
După identificarea tuturor bunurilor donate (inclusiv sub forma deghizată) potrivit
regulilor aratate, se pune problema evaluării lor în vederea reunirii lor la masa de
calcul (adăugire la activul net).
4.5.1. Regula.
În acestă privinţă legea prevede că evaluarea se face în funcţie de valoarea ( de
circulaţie) a bunurilor donate în raport de data deschiderii moştenirii, dar după starea lor
din momentul încheierii contractului de donaţie. Aceasta înseamnă că evaluarea se face
ca şi cum bunul nu ar fi rămas în patrimoniul defunctului până în momentul morţii,
având un preţ mai mare sau mai mic, numai în funcţie de evoluţia obiectivă a preţurilor,
fără a ţine seama de sporul (de exemplu, prin investiţii noi), sau de scăderea valorii (de
exemplu, dărâmării) datorate faptei donatarului (subdobanditorului)195. Se va ţine seama
188
Vezi Maseud, ibidem.
189
În sensul că şi soţul supravieţuitor, ca moştenitor rezervatar, poate invoca prezumţia , vezi M.eliescu,
op.cit., p.359.
190
Este indiferent momentul în care consimţământul a fost dat, dacă exprimă o voinţă liberă, neviciată. În
aceste condiţii nu se poate reveni asupra consimţământului.TS. s.civ.,dec..nr.1269/1972, în Repertoriu...
1969.. 1975, p.203.
191
Pentru calculul definit al rezervei şi al cotităţii disponibile în cazul în care există moştenitori rezervatari
şi alţi moştenitori (de exemplu, un legatar universal), vezi M.Eliescu, op.cit., p359; R.Popescu, op.cit. p.73-
74; D.Chirică, op,cit., p.181-182.
192
Legea prevede adăugirea ” valuării bunului înstrăinat”(art.845 C.civ), fără a se ţine seamade renta sau
întreţinerea eventual plătită ori de folosul realizat de defunctul uzufructuar.
193
Vezi infra nr.223 şi urm.
194
Vezi infra nr.229 şi urm.
195
Dacă donaţia va fi rezolvată ca urmare a reducţiunii, donatorul urmează să fie despăgubit ca posesor de
bună- credinţă pentru sporul de valuare al bunului, iar dacă bunul a pierit prin fapta sa culpabilă va suporta

63
numai de modificările fortuite ( de exemplu, pieire fortuită) care s-ar fi produs şi dacă
bunul rămânea în patrimoniul defunctului, fapt pentru care se ia în calcul în starea
existentă, dacă este cazul.
Modul de evaluare stabilit de lege se aplica nu numai în cazul donaţiilor
imobiliare, dar şi în cazul bunurilor mobile, donate, corporale sau incorporale 196. Astfel
fiind, acţiunile donate se evalueaza în raport de cursul lor din ziua deschiderii
moştenirii197, în schimb, suma de bani donată se evidenţiaza în masa de calcul la valoarea
ei nominală198 (principiul nominalismului monetar)199 chiar dacă, la data donaţiei ea
valora, de exemplu, cât un autoturism, iar la deschiderea succesiunii acea suma valoreaza
numai cât o bicicletă, datorită instabilitătii economice.
4.5.2. Evaluarea dezmembrămintelor proprietaţii.
Se mai pune problema, cum se face evaluarea în cazul în care libertatea are ca
obiect dezmembrăminte ale proprietăţi sau dimpotrivă, nuda proprietate (dreptul de
uzufruct, uz sau abitaţie fiind rezervat)200. Problema se poate pune nu numai în cazul
donaţiilor, dar şi în alte ipoteze, de exemplu, pentru evaluarea activului succesoral în care
există un imobil grevat de uzufruct în favoarea unei terte persoane (de pildă, vânzătorul
imobilului cumpărat de defunct)201.
În lipsă de altă reglementare, pentru evaluarea dezmembramintelor dreptului de
proprietate se poate avea în vedere, prin analogie, legislaţia financiară. În acest sens, prin
Instrucţiunile Ministerului Finantelor , nr.1711/1960, date în aplicarea Decretului nr.
199/1995 asupra taxelor de timbru202, uzufructul se calculeaza la 20% din valoarea
bunului ce face obiectul dreptului şi 15 % în ipoteza dreptului de uz sau de abitaţie
(servitutea 10 % din valoarea fondului mai valoros). Prin Ordonanţa Guvernului
nr.12/1998, privind taxele de timbre (art. 13), în cazul drepturilor reale, altele decât
dreptul de proprietate, se are în vedere valoarea declarată de părţi, dar nu mai puţin de 20
% din valoarea de circulaţie a imobilului .
Menţionăm că, în cadrul reducţiunii libertăţilor având ca obiect uzufructul sau
renta viageră, dificultăţile de evaluare pot fi evitate prin opţiunea moştenitorilor
rezervatari în sensul transmiterii beneficiarilor dreptului de usufruct sau de renta viageră
a proprietăţii cotităţii disponibile în loc să execute libertatea aşa cum a fost stipulate de
defunct203.
5. Ordinea efectuării operaţiunilor necesare pentru stabilirea masei de
calcul.

paguba sub forma reducţiunii prin echivalent (vezi infra nr.227.2).

196
În materie de raport al donaţiilor, după cum vom vedea, evaluarea mobilelor se face după încheierea
contractului de donaţie (art.772 C.civ.) şi numai în cazul imobilelor în funcţie de valoarea în momentul
deschiderii moştenirii.
197
Pentru consecinţele de flagrantă nedreptate ale acestei soluţii legislative vezi C.Hamangiu, I.Rosetti-
Bălănescu, Al.Băicoianu, op.cit, p.665-666 nr.982:
198
Soluţia socotită de inegalitate şocantă. Vezi Mazeud, op.cit., p.741 nr.922.
199
Pentru nominalismul monetar vezi I.Albu, Probleme actuale privind obligaţiile civile pecuniare, în RRD
nr.8, 1983, p.11-12 ; idem, Probleme actuale privind reevaluarea judiciară a creanţelor, indexarea
convenţională a obligaţiilor pecuniare şi indexarea dobânzilor, în dreptul nr. 1 , 1994, p.4. Autorul admite
reevaluarea judiciară a creanţelor, considerând că nominalismul monetar nu este de ordine publică. În
sensul indexării vezi şi CSJ, s.civ., dec.nr.904/1992, în dreptul nr.11 din 1992, p.82; idem, s.com.,
dec.nr.21/1994, în Dreptul nr.12/1994, p.59 şi altele care, deşi pronunţate în alte materii, sunt relevante în
problema indexării.
200
Pentru evaluarea rentei viagere sau a întreţinerii, vezi supra nr.219.
201
Fr. Deak, op. cit., p. 337.
202
Instrucţiunile MF nr.1711/1960 nu au fost abrogate. Vezi CSJ, S.com.., dec.nr.1171/1996,în Buletinul
CSJ, 1996, p.368.
203
Pentru amănunte vezi infra nr.228.

64
 Conform legii, cele trei operaţiuni ar urma să se facă în următoarea ordine:
stabilirea activului brut, la care se adauga prin calcul donaţiile şi din valoarea lor reunite
se scade pasivul. În literatura de specialitate se apreciază, că această ordine a
operaţiuniilor este eronata şi inaplicabilă în cazul în care moştenirea este insolvabilă,
pasivul depăşind activul. Dacă pasivul este acoperit de valoarea activului, ordinea
operaţiunilor este indiferentă.
Dacă moştenirea este insolvabilă, efectuarea calculelor în ordinea prevazută de
lege ar conduce la soluţii inaceptabile, întrucât rezerva succesorala şi cotitatea disponibilă
s-ar diminua sau chiar s-ar desfiinţa nejustificat204, în detrimentul moştenitorilor
rezervatari şi ai donatarilor, creditorii moştenirii fiind satisfăcuţi din valoarea bunurilor
donate, deşi gajul lor general are ca obiect numai bunurile aflate în patrimonial
succesoral, ei neavând niciun drept asupra celor înstrăinate de defunct, fie şi cu titlu
gratuit, dacă nu au cerut revocarea prin acţiunea pauliană.
Pentru a ilustra cele arătate, să presupunem că defunctul a lăsat bunuri în valoare
de 10 milioane lei, datorii de 12 milioane, iar în timpul vieţii a donat un bun de 3
milioane lei şi are un copil cu o cota de rezervă de ½ din moştenire (din masa de calcul).
Dacă urma ordinea active brut + donaţia - datorii, rezultatul este de 1 milion,
înseamnă că rezerva succesorală şi cotitatea disponibilă vor fi de câte o jumatate de
million. În schimb, creditorii vor lua activul brut şi 2 milioane din valoarea bunului donat
care, pentru ei, nu face parte din moştenire.
Pentru a nu se ajunge le aceste consecinte inacceptabile, se admite scăderea
pasivului numai din active (10 – 12 + 0, potrivit aritmeticii judiciare), creditorii suportand
consecintele insolvabilităţii debitorului lor, aşa cum ar fi suportat şi dacă ar fi ramas în
viaţă. La acest rezultat (activul net de 0) se adaugă fictiv valoarea donaţiei de 3 milioane,
din care 1,5 milioane va ramane donatarului în limitele cotităţii disponibile, iar 1,5 va
reveni prin reducţiune moştenitorului rezervatar. Observăm că în cazul în care moştenirea
este insolvabilă, masa de calcul coincide întotdeauna cu valoarea donaţiilor205.
6.Determinarea masei succesorale.
Întrucât defunctul nu putea dispune cu titlu gratuit (prin donaţii între vii sau legate
testamentare) decât de o parte din averea sa (adică de cotitatea disponibilă), la stabilirea
valorii moştenirii (a masei succesorale) se ţine seama nu numai de bunurile efectiv găsite
în patrimoniul său la data deschiderii moştenirii, ci şi de bunurile pe care acesta le donase
în timpul vieţii, bunuri a căror valoare se adaugă, prin calcul pe hârtie, în valoarea
activului net rămas la deces. Potrivit art.1901 NCC, valoarea masei succesorale se
determină prin următoarele trei operaţii succesive 206:
6.1. Determinarea activului brut al moştenirii, prin însumarea valorii
bunurilor existente în patrimonial succesoral la data deschiderii moştenirii

204
Unii autori consideră că „se ajunge la mărirea disproporţionată a rezervei şi la reducerea corespunzătoare
sau la desfinţarea totală a părţii disponibile”. C.Hamangiu,I.Rosetti-Bălănoiu, Al.Băicoianu, op.cit.,p.666
nr.983. Vezi M.Eliescu, op.cit.,p.355. În realitate, după cum vom vedea, cea ce se micşorează sau se
desfinţează (se reduce la 0) este masa de calcul şi, prin intremediul ei, atăt rezerva siccesorală, cât şi
cotitatea disponibilă, iar nu numai aceasta din urmă.
205
Fr. Deak, op. cit., p. 339.
206
Cu privire la importanţa practică a efectuării operaţiilor în ordinea indicată mai jos (iar nu in ordinea ce
rezulta din „redactarea puţin fericită” a textului art.849 CCA, care ar duce la prejudicierea rezervatarilor si
a creditorilor moştenirii), a se vedea explicaţiile şi argumentele aduse in M . Eliescu, op.cit., p .355.

65
 Se stabileşte valoarea bunurilor şi drepturilor existente în momentul deschiderii
succesiunii (bunuri mobile, bunuri imobile şi drepturi de creanţă), inclusiv cele ce fac
obiectul unor legate sau donaţii de bunuri viitoare.
Evaluarea tuturor acestor elemente ale activului succesoral se face la valoarea din
momentul deschiderii succesiunii.
Nu se iau însă în calcul:
- drepturile viagere ale defunctului, precum uzufructul, uzul, abitaţia, renta viageră şi
dreptul la întreţinere (legală sau contractuală), drepturi care se sting la moartea titularului;
- bunurile care n-au, făcut parte din patrimoniul defunctului în timpul vieţii sale, cum sunt
eventualele adăugiri sau îmbunătăţiri aduse de moştenitori după decesul lui de cujus sau
fructele (naturale) percepute, (industriale) produse ori (civile) scadente abia după data
decesului, etc.;
- bunurile sau drepturile viitoare incerte sau imposibil de evaluat, cum sunt, de pildă,
drepturile patrimoniale de autor sau de inventator, a căror existenţă (sau cel puţin
întindere)depinde de împrejurări ulterioare,cum ar fi:publicarea, difuzarea sau executarea
operelor inedite; onorariile convenite cu editorul sau cu instituţia de spectacole; mărimea
beneficiilor obţinute din aplicarea invenţiei, etc.207
Toate bunurile fără nici o deosebire, mobile sau imobile, corporale sau
incorporale, fungibile sau nefungibile etc., care se găsesc în patrimoniul dispunătorului în
momentul morţii sale, chiar şi cele de care el a dispus prin testament, se adună la un loc şi
formează masa sau activul creditor, asupra căruia are să se calculeze partea disponibilă şi
rezerva.
Bunurile legate prin testament fac parte din activul ereditar în momentul morţii
testatorului, pentru că ele nu au ieşit încă din patrimoniul său. Tot pentru aceleaşi
considerente, fac parte din acest activ bunurile cuprinse într-o donaţie de bunuri viitoare,
precum şi cele cuprinse într-o împărţeală făcută de ascendentul defunct, prin testament,
pentru ca aceasta împărţeală nu-şi produce efectele sale decât la moartea testatorului.
Pentru ca bunurile existente în succesiune să fie cuprinse în activul ereditar, se cere ca
ele sa aibă o valoare reală, apreciabilă în bani. Astfel, nu vor fi cuprinse în masa
animalele care, deşi există în momentul deschiderii succesiunii, totuşi sunt atinse de o
boala, care trebuie să le facă să piară. De asemenea, nu se vor adaugă în masa obiectele
care, deşi au o valoare intrinsecă, totuşi se consideră ca o valoare lăsată de defunct, aşa
cum sunt: decoraţiile, portretele de familie etc. Cu toate acestea se vor adăuga însa în
masa obiectelor de o valoare însemnată, cum ar fi: tablourile sau statuetele care ar fi
opera unui pictor sau sculptor de renume, biblioteca sa etc.
Mormintele de familie nu vor figura, în genere, în masa, pentru ca ele sunt în
afara regulilor ordinare ale dreptului de proprietate şi a liberei dispoziţii a bunurilor.
Cu toate acestea, mormintele de familie fiind proprietatea moştenitorilor
concesionarului, în proporţie cu partea lor ereditară, fiecare dintre ei poate să
înmormânteze în ele pe membrii familiei sale, cu condiţia de a respecta drepturile
comoştenitorilor săi şi de a se conforma regulilor edictate de autorităţi.
Aceste principii se aplică mai ales creanţelor lipsite de efecte civile, adică celor
care nu constituie din partea debitorului decât o obligaţie naturală sau ai căror debitori
207
Cu privire la reducţiunea liberalităţilor excesive, a se vedea infra, acest capitol.

66
sunt insolvabili, căci creanţele nesigure nu vor figura în masa pentru întreaga valoare
datorată, ci numai pentru dividendul ce poate fi încasat.
Creanţa insolvabilă va figura în masa numai în două cazuri:
a) când debitorul ei va fi însuşi moştenitorul rezervatar, căci, în privinţa
donatarilor şi a legatarilor, el nu poate fi niciodată considerat ca insolvabil;
b) când creanţa a fost legata debitorului, căci, debitorul este presupus solvabil,
deoarece prin efectul compensaţiei, el este presupus a se plăti pe sine.
În privinţa creanţelor al căror debitor este de o solvabilitate îndoielnică, în
literatura juridică de specialitate au fost propuse mai multe soluţii:
a) ca aceste creanţe să se vândă şi preţul obţinut din vânzare să figureze în masă;
b) să se cuprindă în masa o valoare a creanţelor stabilită în justiţie sau făcută de
bunăvoie între părţi;
c) să se renunţe, pentru început, la aceste creanţe urmând a se împarţi la urmă
ceea ce se va încasa pe ele, în aceeaşi proporţie între partea disponibilă şi rezervă.
Se vor lua în calcul şi vor figura în masă nu numai creanţele pe care defunctul le-
ar avea în contra terţilor, dar şi contra moştenitorului rezervatar, chiar dacă el ar fi primit
succesiunea pur şi simplu şi fără beneficiarul de inventar, pentru că deşi, la moartea
creditorului, are loc o confuzie prin faptul că debitorul l-a moştenit pe creditor, totuşi
această confuzie nu împiedică existenţa creanţei în averea defunctului până la încetarea
lui din viaţă, ci împiedică numai pe moştenitorul debitor de a se urmări pe sine şi de a-şi
face plata lui însuşi. Acest obstacol de fapt nu împiedică însă creanţa de a exista în
realitate şi de a constitui o valoare a succesiunii, de care defunctul ar fi putut dispune cu
titlu gratuit, micşorându-şi patrimoniul.
Ca atare, ar trebui deci să fie prinsă în masa bunurilor prezente, de câte ori
defunctul nu a dispus de ea, cu atât mai mult cu cât dacă ar fi fost altfel, ar depinde de
moştenitorul debitor să facă mărimea rezervei valabile după cum el ar primit succesiunea
pur şi simplu sau sub beneficiul inventarului. Tot pentru aceleaşi motive, creanţele pe
care moştenitorul le-ar avea contra defunctului, vor intra în pasivul succesoral.
Creanţele sau celelalte drepturi nu vor fi cuprinse în masă decât pentru suma ce
aparţinea în realitate defunctului. Astfel, o creanţă solidară nu va figura în activul
succesiunii decât pentru partea ce i se cuvine faţă de ceilalţi creditori solidari. Tot astfel o
creanţă indivizibilă va intra, în genere, în masă numai pentru partea sa de creanţă.
Pentru că tot ce are o valoare reală, apreciabilă în bani, formează activul ereditar,
care serveşte la determinarea reducţiunii, masa va trebui să cuprindă inclusiv următoarele
valori:
a) proprietatea operelor literare, artistice, ştiinţifice, industriale si brevetelor de
invenţie, conservate conform legilor în vigoare.
În privinţa manuscriselor needitate, care ar fi opera defunctului, ele fiind
considerate ca un bun existent, nu vor figura în masă decât atunci când defunctul ar fi
tratat cu un editor pentru publicarea lor sau când ar fi vorba de publicarea unei alte ediţii
a unei opere publicate anterior.
b) uzufructul sau rentele viagere, constituite în folosul unui terţ, care s-ar afla în
viaţă şi ar fi cedat aceste drepturi defunctului;
c) interesele pe care defunctul le-ar avea într-o societate care, după stipulaţiile
părţilor, ar trebui să fie continuată în urma morţii lui, de moştenitorii săi;

67
 d) fructele civile ajunse la scadenţă şi fructele naturale percepute în momentul
morţii. Fructele produse de bunurile defunctului în urma deschiderii succesiunii nu intră
în masa pentru calcularea rezervei şi a cotităţii disponibile pentru că ele nu au aparţinut
niciodată defunctului;
e) partea indiviza pe care defunctul a avut-o în nişte lucruri comune între el şi
moştenitorul rezervatar sau un terţ;
f) măririle de valoare intervenite în urma deschiderii succesiunii, dacă ele provin
dintr-o cauză anterioară morţii lui de cujus;
g) valorile pe care defunctul a avut intenţia de a le dărui, însa care nu au putut să
intre în patrimoniul aceluia care le-a primit.
Nu se vor lua în calcul şi nu vor figura în activul ereditar următoarele:
a) bunurile care, de fapt, s-ar găsi în patrimoniul defunctului însa care au încetat
să fie proprietatea lui. Astfel sunt, spre exemplu: dreptul unui uzufruct sau rente viagere
constituite asupra sa, căci aceste drepturi fiind viagere au încetat odată cu moartea sa;
b) fructele produse de bunurile defunctului în urma morţii sale, pentru că aceste
fructe nu au fost niciodată proprii lui;
c) capitalul unei asigurări contractate de defunct în folosul unui terţ;
d) bunurile date defunctului cu stipularea dreptului de reîntoarcere către dăruitor
în cazul predecesului donatarului.
Masa bunurilor existente în momentul morţii, odată formată, trebuie să se
procedeze la evaluarea acestora, deşi art.849 nu prevede decât evaluarea bunurilor
dăruite, căci altfel nu s-ar putea afla valoarea întregii averi şi calculul prescris de lege ar
fi nerealizabil.
Evaluarea se va face după valoarea pe care bunurile existente în succesiune o
aveau în momentul deschiderii succesiunii pentru că acesta este momentul în care se
naşte dreptul moştenitorilor rezervatari. Prin urmare, nu se va ţine seama de schimbările
ce au putut interveni, în privinţa valorii bunurilor, fie anterior, fie ulterior morţii
dispunătorului. Orice mărire sau micşorare a valorii bunurilor, intervenită în intervalul de
la deschiderea succesiunii şi până în ziua evaluării, va privi numai pe rezervatari şi nu va
avea nici o influenţă asupra drepturilor donatarilor sau legatarilor.
Evaluarea bunurilor existente se va face după valoarea reală a lucrurilor ce o au
pentru toată lumea şi nu după criteriul afecţiunii, nici după utilitatea particulară a
moştenitorului, donatarului sau legatarului pe care ar putea-o avea asupra lucrului. De
asemenea, nu se ţine seama nici de preţul mai mare sau mai mic pe care moştenitorul l-ar
fi putut dobândi de la un cumpărător. Evaluarea, nefiind supusă unei forte speciale, poate
fi făcută şi prin buna înţelegere a părţilor. Rezultă că evaluarea făcută de testator, prin
testamentul său, sau printr-un alt act nu este obligatorie.
De regulă, toate bunurile lăsate de defunct sunt supuse evaluării: mobile şi
imobile, corporale şi incorporale. Numai banii care se găsesc în numerar nu comportă
nici un fel de evaluare.
Averea dăruită descendenţilor prin acte între vii, fără dispensă de raport, trebuie să
fie considerată ca avere existentă la moartea dispunătorului, dacă acei descendenţi
primesc succesiunea, căci în acest caz ei trebuie să raporteze, la masa succesorală, toată
averea ce li s-a dăruit; această avere intră în masa succesorală liberă de orice sarcini,
înfiinţate de donatari asupra ei.

68
 6.2. Determinarea activului net al moştenirii, prin scăderea pasivului
succesoral din activul brut
Din suma totală rezultată (care reprezintă activul brut al moştenirii ) se scade,
aşadar, pasivul succesiunii, adică toate datoriile defunctului, existente la data deschiderii
succesiunii (inclusiv cele afectate de un termen suspensiv şi care încă nu sunt scadente,
căci ele există, deşi până la scadenţă nu sunt exigibile). Fireşte, însă, nu se vor socoti
(scădea) obligaţiile care se sting prin moartea debitorului (ca, de pildă, obligaţia legală de
întreţinere faţă de rudele apropiate), nici obligaţiile nesancţionate cu o acţiune în justiţie
(aşa-numitele obligaţii naturale sau cele morale) şi nici cele contractate sub o condiţie
suspensivă (a căror existenţă este încă incertă, depinzând de realizarea condiţiei).
Se obţine astfel, ca rezultat al scăderii, activul net.
Pentru a socoti cotitatea disponibilă şi rezerva, este necesar a se construi întregul
patrimoniu al defunctului, aşa cum ar fi fost el în ziua morţii sale, dacă nu ar fi făcut nici
o liberalitate. În acest scop, la bunurile pe care donatorul sau testatorul le-a lăsat în
succesiune, în momentul morţii sale, se vor adăuga, prin calcul fictiv, bunurile de care el
a dispus prin donaţii între vii, după starea lor din momentul donaţiei şi valoarea ce o
aveau în momentul morţii dispunătorului.
Rezerva reprezintă o fracţiune din activul net al moştenirii. Pentru a se obţine
activul net, trebuie scăzut activul succesoral din activul brut. Redactarea art.849 C.civ.
lasă să se înţeleagă că pasivul ar urma să fie scăzut după reunirea la valoarea bunurilor
succesorale existente, valoarea donaţiilor. Se admite însă, în mod constant, în practică şi
doctrină, că pasivul se scade înainte de reunirea fictivă a valorii donaţiilor la valoarea
bunurilor existente, căci numai acestea din urmă alcătuiesc gajul comun al creditorilor şi
pot fi urmărite de ei.
Ordinea operaţiilor este indiferentă dacă moştenirea este solvabilă, astfel încât
succesiunea operaţiilor prevăzută de art.849 C.civ. ar fi aplicabilă fără nici un
inconvenient în acest caz. În cazul în care însă moştenirea nu este solvabilă, soluţia
prevăzută de art.849 C.civ., adică scăderea pasivului din valoarea reunită a bunurilor
existente şi a celor donate, ar micşora disponibilul în folosul rezervei dincolo de câtimile
stabilite de lege.
Spre exemplu, dacă defunctul lasă 5.000.000 lei şi a făcut o donaţie între vii de
aceeaşi valoare, pasivul este de 10.000.000 lei, iar singurul moştenitor este un copil al
defunctului. Prin urmare, rezerva este de 1/2 din moştenire.
Dacă s-ar aduna mai întâi bunurile existente şi donaţiile, pentru a scădea numai
după aceea pasivul, atunci activul net şi, pe cale de consecinţă, disponibilul ar fi egal cu
zero.
Donatarul ar trebui să înapoieze tot ceea ce a primit, adică 5.000.000 lei.
Creditorii, neputând urmări bunurile ieşite fără fraudă din patrimoniul defunctului, ar
absorbi valoarea bunurilor succesorale existente, adică 5.000.000 lei. Rezervatarul ar
păstra valoarea donaţiei integral redusă, adică 5.000.000 lei, sub singura condiţie de a fi
acceptat moştenirea sub beneficiul de inventar, ceea ce se întâmplă aproape întotdeauna
în cazul succesiunilor insolvabile. De aceea, este admis că valorile succesorale pasive se
scad din valoarea bunurilor ereditare existente înainte de reunirea acestora cu valoarea
donaţiilor, în speţă, pasivul de 10.000.000 lei se va scădea din cei 5.000.000 lei găsiţi în
moştenire, astfel încât singurul activ asupra căruia se va socoti rezerva vor fi cei

69
5.000.000 lei donaţi. Rezerva, fiind de 1/2, rezervatarul ar primi 2.500.000 lei, iar
donatarul ar păstra donaţia până la concurenţa aceleiaşi sume.
Prin datorii se înţeleg toate obligaţiile existente împotriva defunctului, oricare ar fi
natura lor, la concurenţa cărora succesiunea este obligată şi cu care averea succesiunii
este micşorată. În principiu, toate obligaţiile defunctului care exista în patrimoniul său se
deduc din activul brut al moştenirii.

Unele cazuri necesită anumite precizări:

a) obligaţiile care se sting prin moartea defunctului, nu vor fi deduse din activul
brut; spre exemplu, pensia de întreţinere datorată de către defunct în calitatea sa de rudă
sau de soţ se stinge prin moartea acestuia208;
b) numai obligaţiile civile urmează a fi deduse din activul brut. Obligaţiile sale,
dacă nu sunt sancţionate printr-o acţiune, adică simple obligaţii morale, nu vor fi luate în
considerare;
c) obligaţiile ce au luat naştere în urma morţii lui de cujus, precum sunt:
cheltuielile de înmormântare, inventariere, evaluarea averii sunt considerate ca datorii ale
succesiunii;
d) aşa cum creanţele pe care defunctul le avea împotriva unui moştenitor, se pun
în calculul activului succesiunii, tot astfel se vor scade din masă datoriile pe care
defunctul le-ar avea către moştenitorii săi, fără a se ţine seama de confuzia ce rezultă din
acceptarea pură şi simplă a moştenitorului, pentru ca această confuzie nu stinge datoria,
ci împiedică numai urmărirea ei;
e) în privinţa datoriilor solidare şi indivizibile, se admite, în principiu, că ele nu
se reduc din masa decât pentru partea pe care defunctul trebuia să o plătească; dar dacă în
momentul deschiderii succesiunii unul dintre codebitori era cunoscut insolvabil, se va
reduce din masa nu numai partea personal datorata de defunct, ci şi contribuţia
suplimentară pe care el trebuie să o plătească pentru a acoperii aceasta insolvabilitate;
f) obligaţiile sub condiţie suspensivă nu se vor scădea, căci ele poate nu se vor
desăvârşi niciodată; la împlinirea condiţiei, ele vor fi scăzute printr-o lichidare
suplimentară;
g) valoarea datoriilor litigioase se va stabili prin buna învoială sau judecată, iar, în
aşteptare, ea nu va fi luată în calcul decât în măsura în care a fost recunoscută de către
debitor;
h) se poate întâmpla ca defunctul să datoreze o rentă viageră şi, în această
situaţie, este greu a se face reducerea acestei datorii, pentru că ea constând în plata unor
sume periodice până la stingerea rentei, datoria este incertă şi nu se ştie care va fi suma
la care se va ajunge, pentru că tot incert este şi momentul când va deceda beneficiarul
rentei. Această situaţie este soluţionată prin reglementările art.844 C.civ.
6.3. Reunirea fictivă, doar pentru calcul, la activul net, a valorii donaţiilor
făcute de cel care lasă moştenirea.

208
S. Brădeanu, Curs, partea a 3-a, p. 250; A. Ionaşcu, Curs, p. 335.

70
 La activul net se adaugă, doar fictiv 209, valoarea donaţiilor făcute de defunct în
timpul vieţii, indiferent de forma lor (act autentic sau dar manual, donaţie deghizată210 sau
donaţie indirectă), indiferent de persoana gratificată (unul dintre moştenitori sau o terţă
persoană) şi - în opinia dominantă - indiferent dacă au fost făcute cu sau fără scutire de
raport211.
De asemenea, se vor avea în vedere la această reunire fictivă şi bunurile ce au
făcut obiectul unei clauze de preciput al cărei beneficiar este soţul supravieţuitor, în
condiţiile art. 333 alin. 1 NCC, în măsura în care există o convenţie matrimonială prin
care s-a stipulat că soţul supravieţuitor să preia fără plată, înainte de partajul moştenirii,
unul sau mai multe dintre bunurile comune, deţinute în devălmăşie sau în coproprietate.
În măsura în care o astfel de clauză este de natură a aduce atingere rezervei succesorale a
moştenitorilor rezervatari, ea este supusă reducţiunii potrivit art. 333 alin.2 NCC. Prin
urmare, bunurile la care această clauză se referă vor fi avute în vedere la reunirea fictivă a
valorii donaţiilor realizate de defunct în timpul vieţii.
În cazul donaţiilor, se are în vedere valoarea bunurilor din momentul deschiderii
succesiunii, ţinându-se cont de starea în care se găseau în momentul donaţiei, din care se
scad, eventual, valoarea sarcinilor asumate prin contractul de donaţie. Dacă bunurile
donate au fost înstrăinate, se va ţine seama de valoarea lor din momentul înstrăinării.
Dacă bunurile donate au fost înlocuite cu altele, se va ţine cont de valoarea, la data
deschiderii moştenirii, a bunurilor intrate în patrimoniu şi de starea lor la momentul
dobândirii.
Totuşi, dacă devalorizarea bunurilor intrate în patrimoniu era inevitabilă la data
dobândirii, în virtutea naturii lor, înlocuirea bunurilor nu este luată în considerare. În
aceste condiţii, în măsura în care bunul donat sau cel care l-a înlocuit pe acesta a pierit
fortuit, indiferent de data pieirii, donaţia nu se va supune reunirii fictive.
Sumele de bani sunt supuse indexării în raport cu indicele inflaţiei, corespunzător
perioadei cuprinse între data intrării lor în patrimoniul donatarului şi data deschiderii
moştenirii (art. 1091 alin. 2 NCC).
Nu se vor considera însă donaţii şi valoarea lor nu se va adăuga la activul net al
moştenirii:
- sumele a căror plată nu are caracterul unei liberalităţi, cum sunt cheltuielile de
întreţinere a descendenţilor sau soţului, nici cheltuielile de nuntă sau darurile obişnuite
(care sunt, mai degrabă, cheltuieli obişnuite sau constituie îndeplinirea unor obligaţii
impuse de normele sociale de conduită);

209
Cu privire la această categorie de drepturi, in literatura juridică mai veche s-a preconizat soluţia
(necontrazisă de legislaţia atunci in vigoare) de a se atribui rezervatarilor şi respectiv legatarilor câte o
fracţiune (corespunzătoare cotei-părţi ideale ce le revine din moştenire), urmând ca mărimea (cuantumul)
fiecărei fracţiuni să se determine ulterior, prin raportarea cotei-părţi respective la cuantumul drepturilor
efectiv cuvenite moştenirii (a se vedea O. Căpăţână. În legătură cu aplicarea noii legiferări a dreptului de
autor in RPR, în L.P., nr.6/1958, p. 46; M. Eliescu, op.cit., p. 353-354).
210
E vorba de o simplă operaţie de calcul valoric, fără ca bunurile donate să se întoarcă, deja, efectiv in
patrimoniul succesoral.
211
Potrivit art.1091 alin.4 NCC, până la dovada contrară, înstrăinarea cu titlu oneros către un descendent
ori un ascendent privilegiat sau către soţul supravieţuitor este prezumată a fi donaţie dacă înstrăinarea s-a
făcut cu rezerva uzufructului, uzului ori abitaţiei sau în schimbul întreţinerii pe viaţă ori a unei rente
viagere. Prezumţia operează numai în favoarea descendenţilor, ascendenţilor privilegiaţi şi a soţului
supravieţuitor ai defunctului, daca aceştia nu au consimţit la înstrăinare. O asemenea dispoziţie era cuprinsă
şi în art. 845 CCA, iar practica judiciară veche a statuat că, uneori, o asemenea donaţie - prin simplul fapt
al deghizării - trebuie considerată a fi făcută, în intenţia dispunătorului, cu scutire de raport (a se vedea
exemplificativ, Trib. Suprem, secţ. civ., dec. nr.2317/1971, în R.R.D.nr.9/1972, p.169). Pentru unele
consideraţii suplimentare privitoare la interpretarea şi aplicarea fostului art.845 NCC, a se vedea M.
Eliescu, op. cit., p. 357-360.

71
 - donaţiile remuneratorii (căci acestea nu sunt propriu-zis liberalităţi, ci sunt plăţi
făcute în executarea unei obligaţii - fie şi doar morale) şi, în măsura în care nu sunt
excesive, nici de sumele cheltuite pentru întreţinerea sau, dacă este cazul, pentru
formarea profesională a descendenţilor, a părinţilor sau a soţului şi nici de cheltuielile de
nuntă.
După ce s-a obţinut astfel valoarea totală a masei succesorale, se pot calcula, prin
aplicarea cotelor şi fracţiunilor prevăzute de lege, valorile rezervei succesorale şi
respectiv a cotităţii disponibile, precum şi valorile părţilor din moştenire cuvenite fiecărui
moştenitor.
Conform art. 1091 alin. 5 NCC, rezerva succesorală şi cotitatea disponibilă se
calculează după aceleaşi reguli avute în vedere la evaluarea bunurilor ce compun activul
patrimonial brut. La stabilirea rezervei nu se va ţine seama însă de cei care au renunţat la
moştenire, cu excepţia celor obligaţi la raport212.
Masa bunurilor existente odată formată, urmează a se adăuga prin calcul fictiv
bunurile de care defunctul a dispus prin donaţii între vii, fără a se ţine cont de veniturile
acestor bunuri.
Sarcinile impuse donatarilor, în interesul donatorului, vor fi scăzute din valoarea
bunurilor dăruite, căci aceste sarcini nu îmbogăţesc pe donatar, el nefolosindu-se decât de
ceea ce rămâne în urma aducerii lor. Aceeaşi regulă este aplicabilă şi în privinţa sumelor
plătite de donatar creditorilor donatorului, pentru achitarea datoriilor acestuia din urmă.
Plata datoriilor dăruitorului, constituind o sarcina a donaţiei micşorează proporţional
emolumentul ei.
Stabilirea rezervei şi a cotităţii disponibile nu se operează pentru fiecare
moştenitor în parte, ci se evaluează mai întâi, prin calcul, întreaga avere a defunctului,
adică atât cea considerată ca existentă la moartea lui, cât şi cea dăruită la străini sau la
moştenitorii scutiţi de raport. Urmează să se scadă datoriile şi sarcinile impuse de dăruitor
şi apoi se calculează întreaga parte din averea netă, cuvenită tuturor moştenitorilor ca
rezervă, proporţional cu numărul lor, iar restul rămâne ca parte disponibilă. Pentru a se
calcula cotitatea disponibilă şi rezerva, s-a decis că nu este nevoie ca bunurile dăruite de
către de cujus, în special soţului său, să fie adăugate prin calcul fictiv la masă, dacă aceste
bunuri se regăsesc în întregimea lor şi în natură în patrimoniul dispunătorului, unde ele s-
au reîntors prin efectul unui legat făcut dăruitorului de către donatar.
Această întrunire a obiectelor care formează masa de calcul este o întrunire
fictivă, pentru că nu aduce atingere cu privire la soarta liberalităţilor. Ea este o simplă
operaţie de calcul care are drept scop fixarea averii defunctului în momentul morţii sale.
Numai după fixarea cotităţii disponibile se va proceda la imputarea donaţiilor, fie asupra
cotităţii disponibile, fie asupra rezervei, iar atunci numai rezervatarii vor avea dreptul la
acţiunea în reducţiune contra donatarilor, dacă liberalitatea lor întrece cotitatea
disponibilă.
După formarea masei succesorale, moştenitorul rezervatar trebuie să-şi asigure
rezerva mai întâi din averea existentă, adică atât din cea găsită la moartea lui de cujus, cât
şi cea intrată în masa succesorală prin realizarea raportului. Numai dacă nu li se va
acoperi rezerva lor, proporţional cu numărul lor şi cu întreaga avere succesorală, ei au
dreptul să şi-o completeze prin reducerea donaţiilor nesupuse raportului.
212
Fr. Deak, op.cit., p.371.

72
 Bunurile dăruite inter vivos trebuie să reintre în mod fictiv în succesiune, chiar
atunci când defunctul nu a lăsat la moarte nici o avere. Dacă art.849 prevede că pe lângă
bunurile lăsate de defunct, trebuie adăugate acelea de care el a dispus prin donaţii, aceasta
este numai din cauză că legea presupune că defunctul a lăsat la moartea lui o avere cât de
mică. Bunurile dăruite putând însă, în unele cazuri, să formeze unicul element asupra
căruia urmează să se calculeze cotitatea disponibilă şi rezerva, fără îndoială că ele vor
figura întotdeauna în masa de calcul.
Termenii art.849 fiind generali, se înţelege că toate bunurile dăruite trebuie sa
intre în acest calcul fictiv, oricare ar fi natura lor: mobile sau imobile, corporale sau
incorporale, etc. Nu se va avea în vedere momentul când s-a făcut donaţia, nici valoarea
bunurilor dăruite, nici forma sau caracterul donaţiei şi nici persoana donatarului.
Calculul fictiv prevăzut de art.849 va avea loc deci chiar dacă donaţia a fost
făcută înaintea naşterii copilului sau anterior căsătoriei dintre tatăl şi mama sa, chiar şi
atunci când au trecut mai mult de 30 de ani de la facerea donaţiei până la deschiderea
succesiunii.
De asemenea, este indiferent dacă liberalitatea între vii a fost săvârşită prin act
autentic de donaţie sau prin dar manual, adică prin donaţia unor mobile corporale,
realizate prin predarea acestor bunuri; sau dacă donaţia a fost deghizată, adică a fost
săvârşită sub forma unui act cu titlu oneros, de exemplu o vânzare în care s-a convenit că
preţul nu va fi plătit; sau dacă donaţia este indirectă, rezultând dintr-o altă operaţie cum ar
fi, spre exemplu, o asigurare contractată în beneficiul unui terţ. Nu se va adăuga însă
valoarea donaţiilor de bunuri viitoare, pentru că aceste bunuri, ca şi cele de care s-a
dispus prin legat, se găsesc la data când se deschide moştenirea, în patrimoniul
defunctului. Caracterul donaţiei nu joacă de asemenea nici un rol în această privinţă. Prin
urmare, art.849 este aplicabil donaţiilor ordinare ca şi celor reciproce, remuneratorii,
oneroase etc., rămânând să se deducă valoarea serviciilor prestate sau sarcinile eventuale,
dacă aceste servicii sau sarcini sunt apreciabile în bani.
Pentru aplicarea art.849, nu se are în vedere persoana donatarului. Donatar poate
fi atât o terţă persoană, cât şi unul dintre moştenitori. În cazul în care donatarul este un
moştenitor, donaţia va fi supusă reducţiunii în măsura în care este excesivă, fără a deosebi
după cum moştenitorul acceptă succesiunea sau renunţă la ea. Reducţiunea are un
domeniu mai larg şi produce efecte mai energice decât raportul, căci acesta din urmă
încetează de a mai fi datorat dacă moştenitorul donatar renunţă la moştenire.
Tot astfel, este fără importanţă dacă donaţia este supusă sau nu raportului.
Scutirea de raport nu are drept efect scoaterea din masa de calcul a donaţiilor făcute cu
scutire de raport. Această soluţie se impune pentru că raportul se întemeiază pe voinţa
prezumată a defunctului şi tinde să asigure egalitatea între moştenitori, pe când
reducţiunea liberalităţilor excesive urmăreşte să asigure ocrotirea rezervei, întemeindu-se
pe dispoziţii imperative ale legii. În primul caz efectele voinţei prezumate a defunctului
pot fi înlăturate de voinţa sa expres declarată, pe când în cel de-al doilea caz, voinţa
particularului este neputincioasă în faţa dispoziţiilor legii.
Prin urmare, art.849 se va aplica atât donaţiilor supuse raportului, cât şi celor
nesupuse acestei operaţii. Să presupunem că un părinte a făcut o donaţie unui copil al său
lăsând şi legate.

73
 Legatarii şi ceilalţi donatari străini, care s-ar vedea ameninţaţi de vreo acţiune, vor
putea, conform art.849, să ceară raportul fictiv al donaţiei, pentru a se determina cotitatea
disponibilă şi rezerva. Este adevărat că potrivit art.763, legatarii nu pot pretinde ca
moştenitorii să facă raportul, însă în acest caz nu este vorba de un raport real şi efectiv, ci
numai de un calcul, de o operaţie aritmetică şi de un raport fictiv, necesar pentru a se
forma masa asupra căreia trebuie să se calculeze cotitatea disponibilă şi rezerva. Art.763
ar fi opozabil numai atunci când ei ar cere ca obiectele raportate să le fie atribuite în totul
sau în parte, pentru a li se completa legatul.
Iată de exemplu: dacă presupunem că Primus, care are doi copii, a dat unuia dintre
ei 45.000.000 lei şi apoi moare, lăsând pe aceşti doi copii moştenitori. În acelaşi timp, el
lasă un legat de 20.000.000 lei şi o avere de 15.000.000 lei. Dacă aplicăm art.763, partea
disponibilă şi rezerva se vor calcula numai asupra sumei de 15.000.000 lei, pentru că,
conform acestui text, legatarii nu pot cere raportul sumei de 45.000.000 lei, dată unuia
dintre moştenitori.
După acest sistem, cotitatea disponibilă va fi de 5.000.000 lei, iar rezerva de
10.000.000 lei, aşa că legatarul nu va lua decât 5.000.000 lei. Dacă, dimpotrivă, se aplică
art.849, trebuie mai întâi adăugat prin calcul fictiv la cei 15.000.000 lei găsiţi în
succesiune, suma de 45.000.000 lei dăruită de defunct. Se formează astfel o masă
succesorală de 60.000.000 lei, asupra căreia rezerva ar fi de 40.000.000 lei, iar partea
disponibilă de 20.000.000 lei. Prin urmare, după acest sistem, legatarul ar trebui să ia
întreaga sumă legată de 20.000.000 lei. Dar, fiindcă în succesiune nu se găsesc decât
15.000.000 lei, legatul său va fi redus la această sumă, căci pentru a-l completa ar trebui
ca ceea ce lipseşte să se ia din cei 45.000.000 lei dăruiţi unuia dintre copii. Aşa ceva nu
este cu putinţă, fiindcă după art.763, legatarul nu poate cere ca moştenitorul să facă
raportul real.
Dacă, în principiu, se recunoaşte legatarului dreptul de a calcula cotitatea
disponibilă a defunctului, conform art.849 este necontestat că judecătorii ar putea, prin
interpretarea voinţei testatorului, să decidă că bunurile dăruite nu trebuie să figureze în
calculul provizoriu al cotităţii disponibile, pentru ca voinţa dispunătorului determină în
mod suveran întinderea liberalităţii sale. Dispunătorul poate deci să interzică donatarilor
sau legatarilor săi raportul fictiv, pe care îl prevede art.849, prevăzând, de exemplu, că
liberalitatea va fi socotită exclusiv numai asupra bunurilor pe care el le va lăsa la moartea
sa. Problema de a şti cum trebuie să se calculeze cotitatea disponibilă este o problemă de
intenţie şi voinţa dispunătorului constituie o lege în această privinţă.
Bunurile dăruite unui succesibil trebuie să fie cuprinse în masă chiar dacă
donatarul ar fi decedat înaintea donatorului. Această obligaţie ar exista pentru că, deşi
raportul nu se datorează decât de copilul donatar şi nu de moştenitorii săi, afară de cazul
când ei ar veni la succesiune prin rezervatare (art.755), totuşi raportul fictiv, reglementat
de art.849, nu are nimic comun cu raportul real prevăzut de art.451 C.civ. Raportul
prevăzut de art.849, fiind o simplă operaţie de calcul, trebuie să aibă loc de câte ori există
o donaţie, chiar dacă această donaţie ar fi făcută unei persoane necunoscute, este suficient
ca existenţa liberalităţii să fie certă.
Această deosebire între raportul real şi cel fictiv face ca moştenitorul, care a
primit o donaţie ca o anticipare asupra succesiunii sale şi a renunţat la succesiune, să

74
poată cere, cu toată renunţarea sa, raportul fictiv al celorlalte donaţii, pentru a compune
masa ereditară şi a determina apoi cotitatea disponibilă.
O problemă, care a dat naştere la discuţii, este aceea de a şti dacă bunurile
cuprinse într-o împărţeală de ascendenţi, făcută prin acte între vii, trebuie sau nu să fie
considerate ca supusă raportului fictiv prevăzut de art.849, pentru calcularea cotităţii
disponibile, atunci când se împarte succesiunea ascendentului dăruitor conform art.849,
bunurile cuprinse în împărţeală urmează a fi aduse în mod fictiv la succesiunea
ascendentului dăruitor, pentru calcularea cotităţii disponibile. Din art.795, reiese clar ca
defunctul a dispus cu titlu gratuit de bunurile sale, iar art.849 prevede raportul fictiv al
tuturor bunurilor de care de cujus a dispus prin donaţii între vii.
Vor intra în alcătuirea masei de calcul şi donaţiile de mică valoare, chiar dacă au
fost făcute din veniturile dispunătorului.
Nu vor face însă obiectul reunirii fictive la masa de calcul valoarea acelor acte ale
defunctului care, potrivit art.759 C.civ. în materie de raport, nu au caracterul unor
liberalităţi, ci reprezintă cheltuieli obişnuite sau îndeplinirea unor obligaţii stabilite de
anumite norme sociale de conduită cum ar fi:
a) darurile obişnuite şi pomeneli, căci ele nu izvorăsc dintr-o voinţă liberală, ci
sunt săvârşite pentru a satisface anumite îndatoriri sociale;
b) cheltuielile pentru hrana, întreţinerea, educaţia şi învăţătura unui meşteşug
făcute în folosul copiilor sau soţului, căci asemenea cheltuieli nu reprezintă o liberalitate,
ci îndeplinirea unei obligaţii de întreţinere; textual art.759 mai exceptează şi cheltuielile
ordinare pentru îmbrăcăminte şi alte obiecte necesare la intrarea în armată;
c) darurile de nuntă, de asemenea, nu sunt cuprinse în calculul rezervei, căci ele
se fac mai mult pentru cinstea dispunătorului decât cu voinţa de a gratifica pe viitorii soţi;
d) nu se va ţine seama de donaţiile remuneratorii, căci ele nu sunt propriu-zis
liberalităţi, ci executarea unei obligaţii morale.
În privinţa bunurilor care au pierit în mod fortuit, fără culpa donatorului, acestea,
fie ele mobile sau imobile, nu vor intra în aceasta masa. Soluţia se impune pentru că masa
nu cuprinde decât bunurile care, dacă nu ar fi fost dăruite ar fi rămas în patrimoniul
defunctului. În speţă, patrimoniul defunctului nu este micşorat prin donaţie, ci printr-un
fapt care se datorează întâmplării, fapt care ar fi determinat pieirea bunului chiar dacă el
s-ar fi aflat în mâinile dăruitorului.
În ceea ce priveşte raportul, legea face deosebire între mobile şi imobile.
Imobilele, care au pierit din caz fortuit şi fără greşeala donatorului, nu sunt supuse
raportului, pe când mobilele dăruite descendentului succesibil sunt şi rămân, dimpotrivă
în riscul şi pericolul său. Pieirea lor fortuită nu-l scuteşte de raport, pentru că el nu
datorează mobilele dăruite, aşa cum datorează imobilul, ci contravaloarea lor. Aceasta
distincţie de la raport nu se aplica la reducţiune, pentru că situaţia donatarului, supus
reducţiunii, este cu totul alta decât aceea a descendentului donatar, supus raportului.
O altă consecinţă a art.849 este aceea că, nu vor intra în masa de calcul fructele
produse de lucrul dăruit până în ziua morţii dispunătorului, pentru ca aceste fructe
destinate a fi consumate nu ar fi fost reprezentate prin nici o valoare în succesiunea
defunctului. Cu toate acestea, fructele prinse de rădăcini în momentul succesiunii, vor
intra în masă, pentru că măresc valoarea bunurilor dăruite şi s-ar fi găsit în succesiune

75
dacă defunctul nu ar fi făcut donaţia. Fructele percepute în urma morţii dăruitorului
aparţin, în principiu, rezervatarilor (art.854 C.civ.).
Rezerva având drept scop apărarea drepturilor moştenitorilor rezervatari
împotriva înstrăinărilor cu titlu gratuit ale defunctului, rezultă că bunurile înstrăinate de
defunct cu titlu oneros (vânzare, schimb etc.) nu vor fi cuprinse în masa asupra căreia se
calculează cotitatea disponibilă. Aceste înstrăinări aducând un echivalent, modifică numai
compunerea patrimoniului şi nu îl micşorează, aşa cum o fac liberalităţile.
După ce s-au determinat bunurile de care defunctul a dispus prin donaţii între vii,
trebuie să se procedeze la evaluarea lor, pentru a se cunoaşte valoarea totala a masei, din
care cotitatea disponibilă şi rezerva nu sunt decât o fracţiune. Aceasta evaluare se va face,
conform art.849 C.civ., după starea bunurilor din ziua donaţiei şi după valoarea lor de la
data deschiderii succesiunii, pentru că numai de atunci se datorează rezerva
moştenitorilor.
Deci, pentru a se fixa valoarea acestor bunuri, se va lua în considerare starea în
care ele se găseau în ziua donaţiei. Prin urmare, rezultă că nu se va ţine seama de
îmbunătăţirile sau deteriorările aduse lucrului dăruit prin faptul donatorului, ci se va ţine
seama numai de îmbunătăţirile şi degradările ce ar rezulta din natura lucrurilor sau dintr-
un caz fortuit.
Donatarul obligat, prin efectul reducţiunii, să restituie lucrul dobândit cu titlu de
donaţie, urmează să fie tratat ca un posesor de bună credinţă, putând să ceara, potrivit art.
494 C.civ., fie restituirea cheltuielilor pe care le-a făcut cu privire la lucrul donat, fie plata
sporului de valoare adus lucrului prin aceste cheltuieli.
Ca şi în materie de raport, bunurile dobândite vor fi evaluate după valoarea pe
care ele ar fi avut-o dacă rămâneau în patrimoniul defunctului, fără a se ţine seama de
schimbările aduse prin faptul donatarului. Ar fi fost nedrept, spune D. Alexandresco, ca
prin calculul fictiv prevăzut de art.849, să se adauge în activul succesiunii un imobil care,
din cauza îmbunătăţirilor aduse de donator ar valora la momentul deschiderii succesiunii
100 mil.lei, pe când în momentul facerii donaţiei, acest imobil nu valora decât 50
milioane lei, pentru că prin facerea donaţiei, donatarul şi-a micşorat patrimoniul cu 50
mil.lei şi nu cu 100 milioane lei cât valorează imobilul dăruit în momentul evaluării. Este
însă just să se ţină seama de schimbările de valoare aduse bunurilor dăruite prin natura
lucrurilor sau printr-un caz fortuit, pentru ca aceste schimbări ar fi avut loc chiar dacă
imobilul nu ar fi ieşit din patrimoniul defunctului. Rezultă că, ori de câte ori lucrul dăruit,
s-a transformat în urma efectuării donaţiei, dobândind o valoare mai mare sau mai mică,
pentru a se cunoaşte dacă această prefacere va avea sau nu o influenţă asupra evaluării
acestui bun, trebuie cercetată cauza acestei prefaceri. Dacă ea se datorează faptului
donatarului ea nu va fi luată în seamă. Dacă, dimpotrivă, ea se datorează întâmplării, se
va tine seama de schimbare. Spre exemplu, să presupunem că imobilul dăruit valora în
momentul donaţiei 50 milioane lei, iar prin construirea unei străzi noi în apropierea
imobilului valoarea lui a crescut cu 20 milioane lei, imobilul va fi evaluat la 70 milioane
lei, pentru ca acest spor se regăsea în patrimoniul defunctului chiar dacă el nu dona
imobilul. Daca presupunem, dimpotrivă, că imobilul care, în momentul donaţiei, valora
70 milioane lei, din cauza prefacerilor aduse prin fapta donatarului, acest imobil se va
evalua tot la 50 milioane lei, neţinându-se seama de îmbunătăţirile aduse.

76
 Regula privitoare la evaluarea bunurilor donate, prevăzută de art.849 C.civ.,
primeşte aplicare chiar dacă donatarul ar fi înstrăinat bunurile donate.
Singurele excepţii de la această regulă sunt:
a) cazurile de înstrăinare forţată, fără participarea voinţei donatorului, cum ar fi,
spre exemplu, exproprierea pentru cauza de utilitate publică sau vânzarea pentru ieşirea
din indiviziune, cazuri în care se va ţine seama, în calculul cotităţii disponibile, de preţul
primit de donator, căci, dacă bunul ar fi rămas la cel ce a donat, acesta ar fi fost
expropriat sau vândut în aceleaşi condiţii;
b) donaţiile de bunuri consumptibile sau cele de bunuri destinate vânzării, se
preţuiesc după valoarea pe care o au în momentul facerii donaţiei sau după preţul obţinut
de donator, pentru că dacă ele nu ar fi fost dăruite, dispunătorul le-ar fi utilizat sau
vândut, aşa că valoarea ce s-ar fi găsit în succesiune este aceea pe care aceste bunuri ar fi
avut-o într-un timp apropiat de donaţie.
Daca imobilul dăruit a pierit fortuit sau pentru caz de forţa majoră, raportul fictiv
prevăzut de art.849 C.civ., nemaiavând loc, nu se va proceda la evaluare. În cazul în care
imobilul dăruit a fost vândut de creditorii personali ai donatorului, ceea ce se va adăuga
la bunurile existente în succesiune nu va fi preţul adjudecării, ci valoarea pe care imobilul
vândut o avea în momentul deschiderii succesiunii.
Mobilele vor fi evaluate în acelaşi mod ca şi imobilele. Soluţia se aplică atât
mobilelor corporale, cât şi celor incorporale, cum ar fi: creanţele, rentele, acţiunile
societăţilor comerciale.
Printre lucrurile dăruite sau legate de defunct poate să se găsească un uzufruct sau
o renta viageră (art.844 C.civ.), evaluarea acestor drepturi având întotdeauna un caracter
incert, din cauza că valoarea lor depinde de existenţa mai lungă sau mai scurtă a
persoanelor în folosul cărora au fost constituite, art.844 are tocmai acest scop de a pune
capăt acestor dificultăţi, conferind moştenitorului rezervatar dreptul de a executa
dispoziţia fără nici o reducere, aşa cum a fost constituită sau de a lăsa donatarului sau
legatarului proprietatea deplină a cotităţii disponibile.
8. Imputarea liberalităţilor
Imputarea liberalităţilor (adică socotirea lor ca fiind făcute din cotitatea
disponibilă sau din rezerva succesorală a gratificatului) se face după următoarele reguli
de bază213:
A. Dacă cel gratificat (prin donaţie sau testament) nu este mostenitor rezervatar,
(sau dacă este un „străin" de moştenire), liberalitatea primită se impută asupra cotităţii
disponibile, adică se socoteşte ca fiind tăcută din cotitatea disponibila, căci această
liberalitate nu poate afecta rezerva. Dacă liberalitatea depăşeşte cotitatea disponibilă,
aceasta va fi supusă reducţiunii (art. 1099 alin. 1 NCC).
B. Dacă, dimpotrivă, gratificatul este un mostenitor rezervatar, imputaţia libertăţii
făcute acestuia de urmatoarele imprejurari:
a) Daca gratificatul este moştenitor rezervatar şi liberalitatea nu este supusă
raportului, ea se imputa asupra cotităţii disponibile. Dacă este cazul, excedentul se impută
asupra cotei de rezervă la care are dreptul gratificatul şi dacă o depăşeşte, este supus
reducţiunii;

213
M. Mureşan, S. Fildan, Şt.I. Lucaciuc, op.cit., p.168-169.

77
 b) Daca gratificatul este moştenitor rezervatar şi liberalitatea este supusă
raportului, ea se impută asupra rezervei celui gratificat, iar dacă există, excedentul se
impută asupra cotităţii disponibile, afară de cazul în care dispunătorul a stipulat
imputarea sa asupra rezervei globale.
În acest ultim caz, numai partea care excede rezervei globale se impută asupra
cotităţii disponibile. În toate cazurile, dacă se depaşeşte cotitatea disponibilă, libertatea
este supusă reducţiunii.
c) Dacă există mai multe libertăţi, imputarea se face potrivit aceloraşi reguli
expuse mai sus, ţinând seama şi de ordinea reducţiunii libertăţilor excesive.

8. Reducţiunea liberalităţilor excesive

În cazul în care defunctul a dispus prin testament peste limita cotităţii disponibile,
dreptul moştenitorilor rezervatari este afectat. Sancţiunea care se aplică, în cazul în care
liberalităţile făcute de cel care lasă moştenirea aduc atingere drepturilor moştenitorilor
rezer-vatari, este reducţiunea.
Potrivit art. 1092 C. civ., „liberalităţile care încalcă rezerva succesorală sunt supuse
reducţiunii, la cerere".
Acţiunea prin care moştenitorii rezervatari vor putea solicita reducerea
liberalităţilor este acţiunea în reducţiune. Dreptul de a pretinde reducţiunea ia naştere
odată cu rezerva (deci la data deschiderii succesiunii) şi este un drept propriu, personal al
moştenitorului rezer-vatar (şi nu dobândit pe cale succesorală de la defunct), împrejurare
ce face ca liberalităţile consimţite de către defunct, prin care se încalcă rezerva, să nu fie
opozabile rezervatarului.
Reducţiunea liberalităţilor excesive poate fi cerută numai de către moştenitorii
rezervatari, de succesorii lor, precum şi de către creditorii chirografari ai moştenitorilor
rezervatari (art. 1093 C. civ.).
În cazul pluralităţii de moştenitori rezervatari, reducţiunea operează numai în limita
cotei de rezervă cuvenite celui care a cerut-o şi profită numai acestuia (art. 1094 alin. 3 C.
civ.).
De menţionat că donatarii şi legatarii defunctului nu pot beneficia de reducţiune
(reducţiunea operând împotriva acestora).

A. Căile procedurale de exercitare a dreptului la reducţiune.

Dreptul la reducţiune se poate realiza pe două căi: amiabil (prin bună-învoială) sau
pe cale judecătorească.
Potrivit art. 1094 C. civ., reducţiunea liberalităţilor excesive se poate realiza prin
buna învoială a celor interesaţi sau poate fi invocată în faţa instanţei de judecată pe cale
de excepţie sau pe cale de acţiune.
În conformitate cu dispoziţiile de mai sus, titularii dreptului la rezervă au la
dispoziţie două căi procedurale, după cum obiectul libe-ralităţii excesive se află în
posesia gratificatului sau în posesia moştenitorilor rezervatari (respectiv acţiunea în
reducţiune şi excepţia în reducţiune).
a). Acţiunea în reducţiune va fi folosită de moştenitorii rezer-vatari în cazul în care
bunurile ce fac obiectul liberalităţii se află în posesia celui gratificat (de exemplu, în
cazul unei donaţii).

78
 Acţiunea în reducţiune nu operează de drept, urmând a fi obligatoriu invocată. Ea
este o acţiune personală patrimonială214, fiind supusă prescripţiei de 3 ani, iar termenul de
prescripţie începe să curgă de la data deschiderii succesiunii.
Ca excepţie de la regula de mai sus (a momentului începerii termenului), termenul
de prescripţie curge „de la data la care moştenitorii rezervatari au pierdut posesia
bunurilor care formează obiectul liberalităţilor" (art. 1095 alin. 1 C. civ.).
În cazul liberalităţilor excesive a căror existenţă nu a fost cunoscută de moştenitorii
rezervatari, termenul de prescripţie începe să curgă de la data când au cunoscut existenţa
acestora şi caracterul lor excesiv (art. 1095 alin. 2 C. civ.)215.
Menţionăm că acţiunea în reducţiune este divizibilă, ceea ce înseamnă că de ea
urmează să beneficieze doar moştenitorul rezer-vatar care a invocat-o, pe cale de excepţie
sau pe cale de acţiune1.
b). Excepţia în reducţiune poate fi invocată de către moştenitorii rezervatari numai
în cazul în care bunul se află în posesia moştenitorului rezervatar (deşi beneficiarul
liberalităţii are un drept asupra
lui).
În acest caz, dacă rezerva succesorală a fost încălcată prin efectuarea de liberalităţi
excesive, moştenitorii rezervatari se vor putea apăra invocând excepţia în reducţiune.
Excepţia în reducţiune este imprescriptibilă extinctiv (art. 1095 alin. 3 C. civ.).
În toate cazurile, dovada depăşirii cotităţii disponibile revine moştenitorilor
rezervatari. Ei pot folosi orice mijloc de probă admis de lege.

B. Ordinea reducţiunii liberalităţilor excesive.

Dacă titularul succesiunii a făcut mai multe liberalităţi, donaţii sau legate, care
depăşesc cotitatea disponibilă, ele vor fi supuse re-ducţiunii după o anumită ordine (fiind
fără relevanţă dacă de acestea au beneficiat una sau mai multe persoane).
Ordinea reducţiunii este dată de regulile consacrate de Codul
civil.
a). Potrivit art. 1096 alin. 1 C. civ., legatele se reduc înaintea donaţiilor.
Regula se justifică prin aceea că legatele sunt ultimele liberalităţi făcute de defunct
şi, deci, ele sunt cele care au depăşit cotitatea disponibilă, încălcând rezerva (liberalităţile
anterioare prezumându-se că s-au făcut în limitele cotităţii disponibile).
Dacă donaţiile s-ar reduce înaintea legatelor sau odată cu ele, ar însemna că testatorul a
luat înapoi ceea ce donase, pentru a reface cotitatea disponibilă, urmând ca ulterior să
dispună de aceleaşi bunuri pe cale de legat. O asemenea soluţie ar încălca principiul ire-
vocabilităţii donaţiilor216.
Regula de mai sus are caracter imperativ şi deci orice clauză contrară este nulă.
b). Potrivit art. 1096 alin. 2 C. civ., legatele se reduc toate deodată şi proporţional,
întrucât toate liberalităţile mortis causa îşi produc efectele numai după deschiderea
moştenirii.

214
A se vedea Fr. Deak, St. Cărpenaru, op. cit. (1983), p. 473; T.S., s. civ., dec. nr. 780/1973, în R.R.D. nr.
1/1974, p. 159.
215
A se vedea I.C.C.J., s. civ., dec. nr. 1547/2005, în Jurisprudenţa Secţiei civile pe anul 2005, Ed.
Hamangiu, Bucureşti, 2006, p. 414.
216
A se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 368.

79
 Regula de mai sus are numai un caracter dispozitiv (nu imperativ), întemeindu-se
pe prezumţia că defunctul nu a dorit să stabilească o anumită ordine în reducţiunea
legatelor.
Ordinea poate fi stipulată în mod expres sau poate fi implicită.
c). Potrivit art. 1096 alin. 3 C. civ., donaţiile se reduc succesiv, în ordinea inversă a
datei lor, începând cu cea mai nouă.
Se prezumă că ultima sau ultimele donaţii au depăşit această cotitate, încălcând
rezerva (cele mai vechi făcându-se din cotitatea disponibilă).
Dacă donaţiile au aceeaşi dată, ele se reduc proporţional.
Dispoziţiile de mai sus au caracter imperativ, ceea ce înseamnă că defunctul nu
poate prestabili o altă ordine a reducţiunii.
Potrivit art. 1096 alin. 4 C. civ., donaţiile concomitente se reduc toate deodată şi
proporţional, afară dacă donatorul a dispus că anumite donaţii vor avea preferinţă, caz în
care vor fi reduse mai întâi celelalte donaţii 217. Ineficacitatea intervine şi dacă s-a produs
exheredarea directă a unui moştenitor rezervatar.

C. Efectele reducţiunii.

După cum reducţiunea se referă fie la legate sau exheredări, fie la donaţii, efectele
reducţiunii se realizează diferit.
a). În cazul legatelor, reducţiunea are ca efect ineficacitatea totală sau parţială,
după cum legatul depăşeşte cotitatea disponibilă în întregul său ori numai în parte (art.
1097 alin. 1 C. civ.).
b). În cazul donaţiilor, reducţiunea are ca efect „desfiinţarea lor în măsura necesară
întregirii rezervei" (s.n.).
După cum afectează rezerva, desfiinţarea donaţiei poate fi totală sau parţială şi, în
consecinţă, moştenitorul rezervatar devine retroactiv proprietar al bunului, de la data
deschiderii succesiunii (nu de la data încheierii contractului)218.
Ca urmare a celor de mai sus, se produc următoarele consecinţe:
- în calitate de proprietar al bunurilor donate, donatarul păstrează fructele naturale
percepute şi pe cele civile, scadente anterior deschiderii succesiunii. El va trebui să
restituie fructele percepute sau scadente numai după ce va deveni posesor de rea-credinţă
(prin cererea de reducţiune);
- în ceea ce priveşte actele de înstrăinare sau de grevare a bunurilor consimţite de
către donatar faţă de terţi înainte de deschiderea succesiunii, rămân valabile; numai actele
de înstrăinare sau grevare consimţite de către donatar după deschiderea succesiunii vor fi
desfiinţate, ele neputând fi opuse moştenitorilor rezervatari.
Ca urmare a reducţiunii, moştenitorul rezervatar are dreptul la restituirea în natură
a bunurilor („Întregirea rezervei, ca urmare a reducţiunii, se realizează în natură" - art.
1097 alin. 2 C. civ.).
În cazul întregirii rezervei în natură, gratificatul păstrează fructele părţii din bun
care depăşeşte cotitatea disponibilă, percepute până la data la care cei îndreptăţiţi au cerut
reducţiunea.

217
A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 389.

218

Dacă beneficiarul donaţiei care ar trebui redusă este insolvabil, se va

proceda la reducţiunea donaţiei anterioare (art. 1096 80
alin. 5 C. civ.).
 Ca excepţie la principiul restituirii în natură, reducţiunea donaţiilor se face prin
echivalent atunci când, înainte de deschiderea moştenirii:
- donatarul a înstrăinat bunul ori a constituit asupra lui drepturi reale, precum şi
- bunul a pierit dintr-o cauză imputabilă donatarului (art. 1097 alin. 3 C. civ.).
Când donaţia supusă reducţiunii a fost făcută unui moştenitor rezervatar care nu
este obligat la raportul donaţiei, acesta va putea păstra în contul rezervei sale partea care
depăşeşte cotitatea disponibilă (art. 1097 alin. 4 C. civ.). Dacă donatarul este un
succesibil obligat la raport, iar partea supusă reducţiunii reprezintă mai puţin de jumătate
din valoarea bunului donat, donatarul rezervatar poate păstra bunul, iar reducţiu-nea
necesară întregirii rezervei celorlalţi moştenitori rezervatari se va face prin luare mai
puţin sau prin echivalent bănesc (art. 1097 alin. 5 C. civ.). Potrivit art. 1098 alin. 1 C.
civ., în cazul reducţiunii unor „libera-lităţi speciale", precum donaţia sau legatul ce are ca
obiect un uzufruct, uz ori abitaţie sau o rentă ori întreţinere viageră, moştenitorii
rezervatari au facultatea fie de a executa liberalitatea astfel cum a fost stipulată, fie de a
abandona proprietatea cotităţii disponibile în favoarea beneficiarului liberalităţii, fie de a
solicita reducţiunea potrivit dreptului comun. În acest caz, dacă moştenitorii rezervatari
nu se înţeleg asupra opţiunii, reducţiunea se va face potrivit dreptului comun.

Potrivit art. 1099 C. civ., imputarea liberalităţilor se face după următoarele reguli:
- dacă beneficiarul liberalităţii nu este moştenitor rezervatar, liberalitatea primită se
impută asupra cotităţii disponibile, iar dacă o depăşeşte, este supusă reducţiunii;
- dacă gratificatul este moştenitor rezervatar şi liberalitatea nu este supusă
raportului, ea se impută asupra cotităţii disponibile (excedentul se impută asupra cotei de
rezervă la care are dreptul gratificatul şi, dacă o depăşeşte, este supus reducţiunii);
- dacă gratificatul este moştenitor rezervatar şi liberalitatea este supusă raportului,
ea se impută asupra rezervei celui gratificat, iar dacă există, excedentul se impută asupra
cotităţii disponibile, afară de cazul în care dispunătorul a stipulat imputarea sa asupra
rezervei globale. În acest ultim caz, numai partea care excedează rezervei globale se
impută asupra cotităţii disponibile. În toate cazurile, dacă se depăşeşte cotitatea
disponibilă, liberalitatea este supusă reducţiunii.
- când există mai multe liberalităţi, imputarea se face, ţinându-se seama şi de
ordinea reducţiunii liberalităţilor excesive (art. 1099 alin. 4 C. civ.)

81
 CONCLUZII

Rezerva succesorală îşi pierde din caracterul controversat în ambianţa textelor

NCC, beneficiul fiind cel al introducerii unui sistem unitar, coerent şi previzibil. Rezerva
marchează acum un raport de egalitate între voinţa prezumată şi cea exprimată a
dispunătorului, rămânând de văzut în practică dacă pe viitor se va impune o reevaluare.
Legea nr. 287/2009 privind Codul civil a intrat în vigoare la data de 1 octombrie
2011 şi atribuie dreptului de a moşteni o nouă configuraţie. De aceea lucrarea de faţă îşi
propune să prezinte în lumina ultimilor modificări, drepturile succesorale ale rudelor
defunctului.
De-a lungul întregii lucrări am încercat să realizez un studiu de manieră
comparativă privind actuala reglementare a devoluţiunii succesorale legale şi cea
consacrată de Codul civil din 1864.Drepturile succesorale ale rudelor defunctului trebuie
privite în perspectiva generală a instituţiei moştenirii.
Legiuitorul român a preferat să nu aducă modificări semnificative instituţiei
moştenirii în noua reglementare şi în majoritatea cazurilor preia propunerile doctrinare şi
jurisprudenţiale formulate sub incidenţa Codului civil de la 1864.
În primul rând, noul Cod civil are meritul de a actualiza limbajul de specialitate,
permiţând astfel o mai bună înţelegere a materiei moştenirii. De asemenea are meritul de
a fi definit in terminis noţiunea de “moştenire” (art. 953 C. civ.), coexistenţa moştenirii
legale cu cea testamentară [art. 955 alin. (2) C. civ.], precum şi vocaţia multiplă la
moştenire (art. 1102 C. civ.).
Ca şi sub incidenţa Codului civil de la 1864, moştenirea rămâne de două feluri:
legală (în temeiul legii) şi testamentară (având drept temei voinţa defunctului).
În ceea ce priveşte condiţiile generale ale dreptului de a moşteni, în noua
reglementare acestea sunt: capacitatea succesorală, nedemnitatea şi vocaţia la moştenire.
Se poate observa deci că legiuitorul preia propunerile formulate de literatura de
specialitate şi „ridică nedemnitatea la rangul de condiţie generală a dreptului de a
moşteni”
(I. Genoiu) şi reglementează pentru prima dată vocaţia la moştenire. Nedemnitatea este
reglementată ca fiind de două feluri: de drept şi judiciară, iar cazurile care atrag
nedemnitatea sunt modificate aproape în întregime. În plus, efectele nedemnităţii nu se
mai răsfrâng şi asupra descendenţilor nedemnului, ca urmare a faptului că nedemnul
poate fi reprezentat (art. 965 C. civ.
Ca element de noutate se prezintă şi următoarele aspecte:
- prezumţia privind timpul legal al concepţiunii are numai un caracter relativ,
putând fi răsturnată prin mijloace ştiinţifice de probă;
- persoanei juridice îi este recunoscută capacitatea succesorală înainte de
dobândirea personalităţii juridice şi chiar dacă liberalităţile nu sunt necesare pentru ca
aceasta să ia fiinţă în mod legal;
- este reglementată situaţia persoanelor care au murit în acelaşi timp.
În ceea ce priveşte principiile generale ale devoluţiunii legale, acestea rămân
aceleaşi, sunt în număr de trei, şi anume:
a) principiul chemării rudelor la moştenire în ordinea claselor de moştenitori;
b) principiul proximităţii gradului de rudenie, în cadrul aceleiaşi clase de
moştenitori;
c) principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad.
O altă instituţie care a suportat modificări în noua reglementare este cea a
reprezentării. Astfel, aşa cum am menţionat şi mai sus, nedemnul, alături de predecedat,

82
beneficiază de această instituţie. Noul Cod civil inovează şi prin reglementarea unui
„efect particular” al reprezentării, pe lângă cel general – potrivit căruia moştenirea se
împarte pe tulpină. De asemenea este definit conceptul de „tulpină” şi este reglementată
retransmiterea dreptului de opţiune succesorală.
De asemenea este reglementată reproducerea umană asistată medical cu terţ
donator, ceea ce constituie o binevenită noutate în contextul realităţii obiective actuale.
Vocaţia succesorală a rudelor colaterale este limitată până la gradul al IV-lea
inclusiv, în Codul civil de la 1864 neexistând o reglementare expresă în acest sens.
Consider că noul Cod civil a realizat o binevenită împrospătare şi reformulare a
instituţiilor sale de drept în conformitate cu dezvoltarea societăţii, ba mai mult aduce
unele inovaţii juridice în dreptul românesc preluate din dreptul altor state.
Lucrarea are drept punct de plecare textul noului Cod civil şi oferă cititorului
informaţia necesară pentru a înţelege, interpreta şi aplica, normele privitoare la materia
moştenirii, atât prin prisma explicaţiilor teoretice, cât şi a trimiterilor la soluţiile din
practica judiciară.

83
 BIBLIOGRAFIE

I. Tratate, cursuri, monografii, jurisprudenţă:

1. Noul Cod Civil şi Legea de punere în aplicare, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2011.
2. Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, art. 1 - 2664, Editura C.H. Beck, Bucureşti 2012.
3. Boroi G., Stănciulescu L., Instituţii de drept civil în reglementarea noului Cod civil,
Editura Hamangiu, Bucureşti, 2012.
4. Mureşan Mircea, Fildan Sorin, Lucaciuc Ştefan-Ioan, Drept civil. Succesiuni, Editura
Cordial Lex, Cluj-Napoca, 2012.
5. Florescu D. C., Dreptul succesoral, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2011.
7. Genoiu I., Dreptul la moştenire în noul Cod civil, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2012
8. Genoiu I., Tema IX. Succesiuni, în Neculaescu S., Mocanu L., Gheorghiu Ghe., Genoiu I.,
Ţuţuianu A., Instituţii de drept civil. Curs selectiv pentru licenţă, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2012.
9. Genoiu I., Turza AL.– L., Drept succesoral. Caiet de seminar, Editura C.H. Beck,
Bucureşti, 2011.
10. Macovei C., Dobrilă M. C., Cartea a IV-a, Despre moştenire şi liberalităţi, în Baiaş Fl.A.,
Chelaru E., Constantinovici R., Macovei I. (coordonatori), Noul cod civil. Comentariu pe
articole art. 1-2664, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2012.
11. Ricu C.S., Titlul II. Moştenirea legală, în colectiv de autori Noul Cod civil: comentarii,
doctrină, jurisprudenţă, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2012.
12. Stănciulescu Liviu, Curs de drept civil. Succesiuni, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2012.
13. Stoica V., Dragu L., Moştenirea legală în noul cod civil, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2012.
14. Văduva D., Moştenirea legală. Liberalităţile, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2012.
15. Boroi G., Boroi E., Corelaţia între prevederile art.939 din Codul civil şi Decretul-Lege
nr.319/1944.
16.Colectiv de autori, Noul Cod civil: note, corelaţii, explicaţii, Editura C. H. Beck,
Bucureşti, 2011.
17. Chirică D., Drept civil: Succesiuni, Editura Lumina-Lex, Bucureşti, 1966.
18. Contra, Hamangiu C., Tratat de drept civil român, Editura Naţională, Bucureşti, 1928.
19. Costin M., Marile instituţii ale dreptului civil român, vol. I, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1982.
20. Deak Francisc (coordonator), Toader Camelia, Stănciulescu Liviu, Popescu R., Stoica V.,
Moştenirea testamentară. Transmiterea şi împărţeala moştenirii, Editura Proarcadia
Bucureşti, 1993.
21. Deak Francisc, Contractul de închiriere a locuinţei, Editura Actami, Bucureşti, 1997.

84
22. Deak Francisc, Tratat de drept succesoral, Editura Actami, Bucureşti, 1999.
23. Eliescu Mihail, Moştenirea şi devoluţiunea ei în dreptul R.S.R., Editura Academiei, 1966.
24. Filipescu I., Tratat de dreptul familiei, Editura All, Bucureşti, 1993.
25. Genoiu Ilioara, Dreptul la moştenire în Noul Cod civil, Editura C.H. Beck, Bucureşti
2012.
26. Ghigeanu Gheorghe, Dreptul de moştenire. Rezerva succesorală - Teorie şi practică,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998.
27. Hamangiu C., Rosetti-Bălănescu I., Tratat de drept civil român, vol. III, Editura Naţională
Bucureşti, 1988.
28. Henry et Leon et Jean Mazzaud, Leçon de droit civil, vol. II, Edition Manchestein, Paris,
1971.
29. Ionaşcu Tr., Brădeanu S., Drepturile reale principale în R.S.R., Editura Academiei,
Bucureşti, 1978.
30. Marinescu M.G., Curs de drept civil, Universitatea Bucureşti, 1945.
31. Petrescu R., Scherer V., Nichita Gh., Probleme teoretice şi practice de drept civil, Editura
Scrisul Românesc, Craiova, 1987.
32. Petrescu Raul, Drept succesoral: moştenirea. devoluţia şi împărţeala, Editura Oscar-
Print, Bucureşti, 1996.
33. Safta-Romano E., Dreptul la moştenire în România. Doctrină şi jurisprudenţă, vol. I,
Editura Graphix, Iaşi, 1995.
34. Stănciulescu Liviu, Curs de drept civil. Succesiuni, Editura Hamangiu, Bucureşti,2012
35. Stănciulescu Liviu, Drept civil. Dreptul de moştenire, Editura Atlax-Lex, Bucureşti, 1966.
36. Stătescu C., Drept civil. Contractul de transport. Drept de creaţie intelectuală.
Succesiunile, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1967.
37. Toader C, Stănciulescu L., Popescu R., Stoica V., Moştenirea testamentară.
Transmisiunea şi împărţeala moştenirii, Editura Actami, Bucureşti, 1944.
38. Tucă I., Legea locului locuinţei nr.114/1996, temei al legislaţiei locative, Editura All,
Bucureşti, 1997.
39. Zinveliu I., Dreptul la moştenire în R.S.R., Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975.

II. Articole şi studii de specialitate:

1. Bob D. M., Popter veteris iuris imitationem: nou şi vechi în materie succesorală în
noul cod civil (I), în „Studia Universitatis Babeş-Bolyai Iurisprudentia”, nr. 4/2010.
2. Boţi I., Boţi V., Codul civil din Quebec: Sursă de inspiraţie în procesul de
recodificare a dreptului civil român, în „Studia Universitatis Babeş-Bolyai Iurisprudentia”,
nr. 1/2011 ianuarie – martie.

85
 3. Genoiu I., Condiţiile dreptului de la moştenire în noul Cod civil, în „Dreptul”,
nr.6/2011.
4. Genoiu I., Principiile generale ale devoluţiunii legale a moştenirii în noul Cod
civil, în „Jurnal de studii juridice” număr special, Editura Lumen, Iaşi, 2010.
5. Genoiu I., Mastacan O., Drepturile succesorale ale rudelor defunctului în
reglementarea noului Cod civil român, în „Dreptul”, nr. 7/2010.
6. Popa I., Rezerva succesorală şi moştenitorii rezervatari în reglementarea noului
Cod civil, în revista „Dreptul”, nr. 6/2011.

III. Acte normative

1. Constituţia României din 1991, republicată în M.Of. nr. 767 din 31 octombrie 2003,
Partea I.
2. Codul civil din 1864, publicat în Monitorul Oficial nr. 271 din 4 decembrie 1864,
nr. 7 din 12 ianuarie 1865, nr. 8 din 13 ianuarie 1865, nr. 8 din 14 ianuarie 1865, nr. 11 din 16
ianuarie 1865, nr. 13 din 19 ianuarie 1865, cu modificările şi completările ulterioare.
3. Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările ulterioare, republicată în
M.Of. nr. 505 din 15 iulie 2011, Partea I.
4. Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul
civil, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în M.Of. nr. 409 din 10 iunie 2011,
Partea I.

IV. Surse electronice

www.barouldolj.ro
www.drept.ucv.ro
www.dreptonline.ro
www.lecturijuridice.blogspot.ro
www.studia.ubbcluj.ro
www.studiijuridice.ro/resurse_juridice/jurisprudenta/jurisprudenta_romania/4308-
succesiune-rezerva-succesorala-calculul-rezervei-jurisprudenta.html,
www.juspedia.ro/3204/actiune-in-reductiune-testamentara-liberalitatile-testamentare-
incalcarea-rezervei-succesorale
www.jurisprudenta.com/speta/partaj-succesoral-qsmq
http://www.jurisprudenta.com/speta/reductiunea-liberalitatilor-rezerva-
succesoralacotitatea-disponibila-e111/

86