EFECTELE PARTAJULUI

1
 Partajul este operatiunea juridica prin care se pune capat starii de indiviziune prin
transformarea drepturilor la cote-parti abstracte de proprietate din mostenire in drepturi de
proprietate individuale asupra bunurilor facand parte din masa partajabila, prin atribuirea
efectiva a acestora mostenitorilor defunctului.1

El poate fi solicitat oricand de oricare dintre coindivizari, cu exceptia cazului cand intre
coindivizari exista o intelegere de suspendare temporara a dreptului de a cere partajul.

Partajul definitiv sau de proprietate se deosebeste de partajul de folosinta sau provizoriu2

care se refera doar la posesia si folosinta bunurilor succesorale pe timpul starii de indiviziune,
fiecare copartas folosind individual bunurile ce i-au fost atribuite, avand dreptul la fructele si
veniturile produse de acestea, fara obligatia de a da socoteala celorlalti coindivizari. Spre
deosebire de partajul definitive, care produce efecte retroactive de la data deschiderii
succesiunii, partajul de folosinta nu produce efecte decat de la data realizarii sale prin buna
intelegere sau pe cale judecatoreasca.

Partajul poate fi total, in privinta intregului patrimoniu succesoral si in privinta tuturor

coindivizarilor, dar poate fi si partial, fie doar in privinta unor anumite bunuri, restul
ramanand in indiviziune, fie doar in privinta unuia sau unora dintre coindivizari, restul
ramanand in indiviziune [art.983 alin.(3) NCPC].

EFECTELE PARTAJULUI

1.Reglementarea din Codul civil din 1864. Efectul declarativ(retroactiv).

Indiferent de forma partajului – prin buna invoiala sau pe care judecatoreasca - , potrivit art.
786 C. civ. Din 1864, “fiecare coerede este prezumat ca a mostenit singur si imediat toate
bunurile care compun partea sa, sau care i-au cazut prin licitatie, si ca n-a fost niciodata
proprietar pe celelalte bunuri ale succesiunii”.

Prin urmare, ca efect al partajului, dreptul asupra cotei ideale din masa bunurilor indivize
devenea un drept exclusive asupra unui anumit bun sau asupra unor bunuri determinate in
materialitatea lor, fiecare coindivizar devenind proprietarul exclusive al bunurilor ce i-au fost
atribuite, considerandu-se ca a dobandit acele bunuri direct de la defunct din momentul
deschiderii succesiunii si ca ceilalti coindivizari, ei neavand – unii fata de altii – calitatea de
avanzi-cauza (habentes causam), defunctul fiind autorul lor comun. Asadar, partajul nu avea
caracter translativ, ci declarativ de drepturi si, ca atare, reatroactiva pana in momentul
deschiderii mostenirii.3

1
Indiviziunea mai poate inceta si prin cedarea tuturor drepturilor indivize unuia dintre coindivizari sau unei
terte persoane; Dan Chirica, Tratat de drept civil. Succesiunile si liberalitatile, Editia a 2-a, Ed. Hamangiu, 2017,
p. 475
2
Acest partaj poate fi realizat atat amiabil, cat si pe cale judecatoreasca, in caz de neintelegere intre
coindivizari; ; Dan Chirica, Tratat de drept civil. Succesiunile si liberalitatile, Editia a 2-a, Ed. Hamangiu, 2017 , p.
475
3
A se vedea: Plenul TS, dec. de indrumare nr. 3/1968 in CD, 1968, p.11, TS. S. civ., dec. nr. 697/1977, in CD,
1977, p.34; idem, dec. nr.384/1989, in Dreptul nr. 3, p.67-68; idem, dec. nr.1451/1989, in Dreptul nr.4/1990,

2
 Evident, partajul producea efecte declarative numai daca avea ca obiect proprietatea, iar nu
folosinta bunurilor. Pe de alta parte, daca partajul se realiza prin vanzarea bunurilor de catre o
terta persoana (prin buna invoiala sau prin licitatie publica), instrainarea avea efect
constitutive, cu toate consecintele opozabile fata de terti4, dar numai in privinta bunurilor ce
au fost atribuite in proprietate “coerezilor”(comostenitorilor).

2.Consecintele efectului declarativ al partajului (consacrat in Codul civil din 1864) au fost, in
principal, urmatoarele:

a) Actele juridice – in special cele de dispozitie (instrainare sau grevare) – referitoare la

bunurile aflate in indiviziune, private in materialitatea lor, incheiate de un coindivizar inainte
de partaj cu nerespectarea regulilor care guvernau indivizunea, se consolidau sau se desfiintau
cu efect retroactiv, dupa cum bunul care forma obiectul actului juridic era atribuit prin
imparteala copartasului contractant sau altui copartas. Daca actul juridic s-a incheiat cu
consimtamantul tuturor coindivizarilor (regula unanimitatii), tertul putea valorifica integral
dreptul impotriva copartasului atributar.5

b) Partajul – nefiind translativ sau constitutive de drepturi reale6, iar copartasul atributar
dobandind drepturi exclusive provenind din succesiune – era opozabil fata de terti chiar daca
nu se respectau regulile de publicitate imobiliara.

c) Actul de partaj, fie si hotarare judecatoreasca, nefiind translativ de proprietate, nu putea

servi ca just titlu pentru uzucapiunea de 10-20 de ani, consacrata in vechiul Cod civil, daca in
masa indiviza a fost trecut un imobil care nu era proprietatea defunctului.

d) Intrucat copartasul atributar nu era succesorul in drepturi al celorlalti, in caz de neexecutare

a obligatiilor rezultand din partaj (de exemplu, neplata sultei) nu se putea cere rezolutiunea
actului de partaj potrivit dreptului comun.7

e) Intrucat efectul declarativ al partajului “prezumat” de lege (art. 786 C.civ. din 1864) nu era
o regula imperativa, de ordine publica, coindivizarii puteau anihila consecintele lui, hotarand,
de exmplu, ca actul (de constituire de ipoteca, de uzufruct etc.) incheiat de unul dintre ei
asupra unui bun in timpul indiviziunii sa ramana valabil indifferent de beneficiarul atribuirii
sau ca pentru neplata sultei se putea cere rezolutiunea actului de partaj.

3. Reglementarea din noul Cod civil.

Potrivit art. 680 C.civ., “(1) Fiecare coproprietar devine proprietarul exclusiv al bunurilor
sau, dupa caz, al sumelor de ban ice i-au fost atribuite numai cu incepere de la data stabilita in
actul de partaj, dar nu mai devreme de data incheierii actului, in cazul impartelii voluntare,

p.72
4
A se vedea nr. 2
5
A se vedea si M. Eliescu, Transmisiunea… , p.286
6
Partajul, constituind doar o modalitate de trecere de la dreptul de proprietate pe cote-parti la dreptul de
proprietate determinat al fiecarui coindivizar, nu era conditionat de prealabila intabulare a drepturilor partilor
in cartea funciara. A se vedea TS., s.civ., dec. nr.2491/1985, in CD, 1985, p.100-103
7
Dobandirea dreptului de proprietate exclusive asupra bunului atribuit prin partaj nu era conditionata de plata
sultei. A se vedea C. Ap. Bucuresti, s. a IV-a civ., dec. nr.1473/1999, in Juridica nr.3/2000, p.125-126

3
sau, dupa caz, de la data ramanerii definitve a hotararii judecatoresti. (2) In cazul imobilelor,
efectele juridice ale partajului se produc numai daca actul de partaj incheiat in forma autentica
sau hotararea judecatoreasca ramasa definitiva, dupa caz, au fost inscrise in cartea funciara”.

Dupa cum se observa, in materia efectelor partajului s-a produs o schimbare radical de
conceptie, in sensul ca s-a renuntat la efectul declarativ al partajului in favoarea efectului
constitutiv. Practic, prin efectuarea partajului se creeaza o situatie juridica noua, in sensul ca
anumite bunuri care s-au aflat in indiviziune (comostenitorii avand o cota ideala si abstracta
din fiecare particular ce compune bunurile succesorale) devin proprietate exclusiva, iar acest
drept de proprietate exclusiva se naste doar la data partajului (indiferent daca acesta este
realizat prin buna invoiala sau prin hotarare judecatoreasca).

Partajul produce si urmatoarele efecte:

a) Actele juridice incheiate cu incalcarea art. 641 C.civ. (care consacra regula majoritatii
pentru anumite acte de administrare, respective regula unanimitatii pentru alte acte de
administrare si pentru cele de dispozitie) sunt inopozabile coindivizarului care nu a
consimtit, express au tacit, la incheierea actului cu privire la acel bun. Daca la partaj
bunul va fi atribuit coindivizarului care a consimtit actul, efectele acelui act se vor
produce numai de la data la care va produce efecte partajul, conform art. 680 C.civ.;
b) Actele incheiate, in conditiile legii, de la un coindivizar cu privire la bunul aflat in
indiviziune raman valabile si sunt opozabile celui caruia i-a fost atribuit bunul in urma
partajului. Este vorba de actele de conservare, de administrare sau de dispozitie
incheiate cu respectarea cerintelor legii (art.640-641 C.civ.);
c) Garantiile constituite de un coindivizar asupra cotei sale parti se stramuta de drept
asupra bunului atribuit acestuia sau, dupa caz, a sumelor de bani care i-au fost atribuite
prin partaj (art. 682 C.civ.).

BIBILIOGRAFIE:

- Francisc Deak, Tratat de drept succesoral, Ed. Actami – Bucuresti, 1999

- Dumitru Macovei, Drept civil. Succesiuni, Ed. Chemarea, Iasi, 1993
- Dan Chirica, Tratat de drept civil. Succesiunile si liberalitatile, Ed. C.H.Beck, 2014
4
- Francisc Deak, Romeo Popescu, Tratat de drept succesoral.Vol III. Transmisiunea si
partajul mostenirii, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2014
- Dan Chirica, Tratat de drept civil. Succesiunile si liberalitatile, Editia a 2-a, Ed.
Hamangiu, 2017