Cuprins

1. Conceptul de raport de drept administrativ

2. Trăsăturile raportului de drept administrativ

3. Structura raportului de drept administrativ

4. Categorii de raporturi de drept administrativ

5. Faptul juridic de drept administrativ

6. Începerea şi stingerea raporturilor de drept administrativ

 Raporturile de drept administrativ

1. Conceptul de raport de drept administrativ

Raporturile de drept administrativ reprezintă relaţiile sociale care au fost reglementate,
direct sau indirect, adică prin intervenţia unor fapte juridice, de către normele dreptului
administrativ1.
Cu alte cuvinte, raporturile de drept administrativ sunt relaţii sociale ce se formează, în
principal, în legătură cu organizarea şi exercitarea competenţei organelor administraţiei
publice, relaţii sociale ce sunt supuse reglementărilor dreptului administrativ.
Într-o altă formulare, raportul juridic administrativ a fost definit ca acel raport social
reglementat de normele dreptului administrativ care intervine în cadrul şi pentru realizarea
funcţiei executive a statului2.
Ca orice raport juridic, cel administrativ, are la baza apariţiei sale trei premise:
a) existenţa unei norme juridice aplicabile - care reglementează anumite segmente ale
activităţii administraţiei publice
b) existenţa subiectelor de drept
c) faptul administrativ

2. Trăsăturile raportului de drept administrativ

Raporturile de drept administrativ se caracterizează prin trei trăsături esenţiale3:
→ unul dintre subiecte este întotdeauna un purtător al autorităţii publice, determinând,
în condiţiile legii un anumit comportament din partea celuilalt subiect. Acesta, potrivit
Constituţiei ar putea fi: statul, prin organele sale, unităţile administrativ teritoriale, un organ al
administraţiei publice, dar poate fi şi o altă autoritate publică.
→ sunt raporturi de putere care apar în sfera relaţiilor sociale, reglementate de dreptul
administrativ. Sunt în acest sens, raporturi care se nasc în cadrul şi în vederea realizării puterii
executive a statului. Raporturile de drept administrativ se disting astfel de celelalte ramuri de
drept public( drept constituţional, drept penal).
→ sunt raporturi de subordonare ale unuia dintre subiecţi faţă de celălalt. Acest raport de
inegalitate, de supraordonare a autorităţii administrative este ceea ce deosebeşte dreptul

1
A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, Vol.I ,Ed. All Beck, Bucureşti, 2005, p. 150
2
R. N. Petrescu, Drept administrativ, Ed. Accent, Cluj-Napoca, 2004, p. 49
3
A.Iorgovan, op.cit., 2005, p.153

2
administrative de orice subramură a dreptului privat unde subiectele, oricare ar fie le, se află în
raport de egalitate.

3. Structura raportului de drept administrativ

Raportul de drept administrativ se compune, ca orice raport juridic, din trei elemente:
→ subiecte
→ obiect
→ conţinut
Raportul de drept administrativ presupune existenţa a cel puţin două persoane, denumite
subiecte. În anumite raporturi, unul dintre subiecte este titular de drepturi, iar celălalt este titular
de obligaţii, în timp ce în alte categorii de raporturi de drept administrativ, ambele subiecte pot fi
titulare atât de drepturi cât şi de obligaţii. Subiectul titular de drepturi se numeşte subiect activ,
iar subiectul titular de obligaţii se numeşte subiect pasiv.
Deoarece activitatea de administrare este realizată în principal de autorităţile
administraţiei publice şi, în subsidiar, de autorităţile publice, cel puţin unul din subiectele
raporturilor de drept administrativ este investit cu prerogative de putere publică.
Un raport de drept administrativ se poate stabili între:
- două autorităţi ale administraţiei publice (ex. între Ministerul Finanţelor şi
Ministerul Justiţiei)
- o autoritate a administraţiei publice şi o altă autoritate publică (ex. între
Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Bucureşti)
- o autoritate a administraţiei publice şi un organism non-guvernamental
(Ministerul Justiţiei şi Asociaţia Magistraţilor)
- o autoritate a administraţiei publice şi o instituţie social-culturală sau un agent
economic ( Primăria Municipiului Iaşi şi S.C. Antibiotice Iaşi S.A)
- o autoritate a administraţiei publice şi o persoană fizică (Primarul Sectorului 1 şi
cetăţenul Popescu privind cererea de acordare a autorizaţiei de construcţie)

Obiectul raportului juridic este definit, în regulă ca reprezentând o anumită acţiune de

conduită asupra căreia sunt îndreptate drepturile şi obligaţiile părţilor.
Obiectul raporturilor de drept administrativ îl constituie acele acţiuni sau inacţiuni, ori
fapte materiale care se realizează în sfera administraţiei publice, fiind prin natura lor foarte

3
numeroase şi diverse. Important este ca de această normă juridică se leagă naşterea, modificarea
sau stingerea unor drepturi şi obligaţii din sfera administraţiei publice.
Conţinutul raporturilor de drept administrativ îl formează totalitatea drepturilor şi
obligaţiilor ce revin subiectelor acestora.
Fiecare autoritate a administraţiei publice îndeplineşte anumite atribuţii stabilite prin lege,
totalitatea lor formând competenţa.
Competenţa este o categorie de bază în jurul căreia se construieşte întreg dreptul
administrativ. Astfel, dreptul administrativ grupează, în esenţă, normele juridice privitoare la
construcţia sistemului de competenţe care revin sistemului administraţiei publice, pentru
organizarea executării legii şi a executării acesteia, precum şi la stabilirea limitelor intervenţiei
acestui sistem în viaţa socială.
O particularitate în raporturile de drept administrativ o constituie faptul că exercitarea
drepturilor autorităţilor administraţiei publice reprezintă şi o obligaţie a acestora, ele neputând să
decidă singure dacă le exercită sau nu. În principiu, drepturile şi obligaţiile autorităţilor
administraţiei publice nu pot fi transmise sau cedate unei alte autorităţi administrative, excepţiile
fiind stabilite expres prin lege.
Înlocuirea temporară şi delegarea de atribuţii sunt permise numai în cazurile şi
condiţiile prevăzute de lege, ele privind raporturile de ierarhie dintre funcţionarii de decizie şi
urmărind realizarea atribuţiilor de serviciu ale acestora în condiţii optime4.
La rândul lor, drepturile şi obligaţiile persoanelor fizice sau juridice, ca subiecte ale
acestor raporturi, având o natură foarte variată, nu pot fi transmise decât în condiţiile legii. Ele
pot avea natură patrimonială, nepatrmonială sau mixtă.
În majoritatea raporturilor de drept administrativ, autoritatea aministraţiei publice ce
pretinde celuilalt subiect, pe baza şi în conformitate cu legea, să desfăşoare o anumită activitate
sau să aibă o anumită comportare.
Corelativ, cei administraţi au obligaţia să respecte legea şi actele administrative adoptate
sau emise de autorităţile administraţiei publice.
Complexitatea administraţiei publice, caracterizează printr-o extremă diversitate, impune
ca raporturile juridice născute din aplicarea normelor de drept administrativ să fie diverse.

4
Dana Aposol Tofan Drept administrativ vol 1, Ed C.H. Beck Bucureşti 2018
, p. 54

4
 4. Categorii de raporturi de drept administrativ
A) O primă categorie o reprezintă raporturile care se formează în cadrul administraţiei
publice, în special cu privire la organizarea şi funcţionarea administraţiei publice. Ele pot fi
raporturi:
♦ de subordonare
♦de colaborare
♦de participare5
În cazul raporturilor de subordonare, unul dintre subiecte acţionează ca o autoritate
ierarhic superioară, având dreptul de a conduce, a îndruma, a controla şi a anula actele emise de
organul ierarhic inferior şi eventual de a-l sancţiona pe cel subordonat. În acest caz, subiectul
supraordonat dispune cu privire la comportamentul celuilalt subiect.(ex. Între Ministerul
Educaţiei şi Cercetării şi un inspectorat şcolar judeţean)
În cazul raporturilor de colaborare, subiectele raporturilor de drept administrativ se află
pe aceeaşi poziţie (nu există raporturi de subordonare) şi actionează împreună în vederea
realizării unui scop comun. În această categorie de raporturi juridice, subiectele realizează acte de
drept public sau de drept privat.(ex. Între Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Justiţiei).
În cazul raporturilor de participare, se nasc între organe, compartimente sau persoane
între care nu există raporturi de subordonare. Acestea participă, conlucrează într-o anumită
acţiune cum ar fi emiterea unei instrucţiuni de către Ministerul Finanţelor Publice şi de către
Miniasterul Muncii şi Solidarităţii Sociale în probleme de salarizare.

B) A doua categorie de raporturi o reprezintă raporturile care se formează între un

subiect ce aparţine administraţiei publice şi unul dinafara acestui sistem6 .
În aceste situaţii, subiectele din afara sistemului intră în raporturi juridice cu
reprezentanţii administraţiei publice. Şi aceste raporturi pot fi:
♦de subordonare
♦de colaborare
♦de participare
În cadrul raporturilor de subordonare organele administraţiei publice pot stabili în mod
unilateral, pe baza competenţei legale drepturi şi obligaţii pentru personae fizice şi juridice, le pot

5
Verginia Vedinas, Drept administrativ. Editia a XII-a, revazuta si actualizata 2020
, p. 40
6
D.Brezoianu, op cit., 2017, p.41

5
aplica sancţiuni şi pot proceda la executarea acestora prin operaţiuni administrative şi simple
fapte materiale.
În cazul raporturilor de colaborare şi participare, persoanele fizice şi juridice intervin
în realizarea sarcinilor care revin administraţiei( de ex. Barourile de avocaţi care prin asistenţa
juridică pe care o oferă, participă la înfăptuirea justiţiei, intrând în relaţii de colaborare cu
Ministerul Justiţiei).
În doctrină se apreciază că acest gen de raporturi ar fi cel mai răspandit, el având
ponderea cea mai ridicată în ansamblul raporturilor juridice administrative.
De regulă, este vorba despre raporturi de subordonare, în care subiectul, investit cu
prerogative de putere publică dispune de o poziţie supraordonată faţă de celălalt subiect care
trebuie să îndeplinească măsurile prevăzute în actul administrativ.
În exercitarea atribuţiilor cu care sunt investite, autorităţile administraţiei publice pot
stabili unilateral drepturi şi obligaţii pentru persoane fizice sau juridice.
Totodată, ele pot recuge la măsuri de constrângere, prin aplicarea unor sancţiuni în
condiţiile legii şi la executarea acestora prin operaţiuni administrative, sau simple fapte materiale,
putându-se ajunge la executarea silită.
Poziţia mai favorabilă a subiectului supraordonat nu exclude însă dreptul subiectului
subordonat de a pretinde primului să respecte atât norma legală , cât şi drepturile şi libertăţile
înscrise în Constituţie.
Unii autori au identificat şi categoria raporturilor juridice de utilizare a serviciilor
publice, în cadrul cărora subiectele active acţionează tot pe baza şi în executarea legii, dar în
calitatea lor de servicii publice înfiinţate pentru desfăşurarea de activităţi cu caracter de prestaţie
în vederea satisfacerii unor nevoi de interes public7.
În prestarea acestor servicii pot să apară două situaţii:
a) când legea obligă organele administraţiei publice să le presteze, fiind îndeplinite condiţiile
cerute de lege;
b) când legea lasă la aprecierea organelor administraţiei publice prestarea unui serviciu
public.
Într-o astfel de situaţie, cetăţenii se pot adresa acestor subiecte pentru a solicita înfiinţarea
şi buna funcţionare a unor servicii publice.

3. Claudiu-Angelo Gherghina, Legalitatea actului administrativ normativ in statul de drept, Ed. Universul
Juridic 2019, p.43

6
 Administraţia publică este îndreptăţită să le rezolve favorabil cererea ori de căte ori
masura respectivă se dovedeşte a fi oportună şi rezonabilă, iar ulterior are obligaţia să asigure
funcţionarea corespunzătoare a serviciului public creat.
De asemenea, mai poate fi adaugată categoria raporturilor care privesc soluţionarea
conflictelor juridice dintre o autoritate a administraţiei publice sau chiar o autoritate publică, în
general, şi alte structuri administrative sau particulari (persoane fizice sau juridice), fiind vorba
despre raporturi de natură procesuală.

5. Faptul juridic de drept administrativ

Faptul administrativ, ca fapt juridic, este o premisă esenţială a apariţiei şi stingerii unui
raport juridic de drept administrativ.
Faptul juridic administrativ reprezintă o împrejurare care are efecte juridice, care creează,
modifică sau stinge raporturi administrative.
Faptele administrative, ca orice fapte juridice pot fi clasificate în evenimente şi acţiuni.
Evenimentele sunt împrejurări care nu depind de de voinţa oamenilor, dar ale căror
rezultate produc consecinţe juridice numai dacă norma de drept statuează acest lucru (ex.
calamităţi, naşterea, moartea).
Acţiunile sunt manifestări de voinţă ale oamenilor (săvârşite cu discernîmânt) care produc
efecte juridice ca urmare a reglementării lor prin normele dreptului administrativ. Acţiunile pot fi
licite şi ilicite.

6. Începerea şi stingerea raporturilor de drept administrativ

Raporturile de drept administrativ au drept mijloc de declanşare:
a) actul juridic
→ normativ, izvor de drepturi şi obligaţii obiective/subiective, rezultă că unele
raporturi iau naştere în temeiul legii fără a fi necesară intervenţia unui fapt juridic administrativ
→ individual, izvor de drepturi şi obligaţii subiective în baza cărora iau naştere raporturi
în cele mai multe cazuri şi ca rezultat al unui fapt juridic administrativ
b) faptul juridic material
→ faptele comisive sunt caracterizate prin efectele juridice pe care le produc, consecinţe
ale îndeplinirii uneia sau mai multor acţiuni
→ faptele omisive constau în abţinerea de la săvârşirea anumitor acţiuni a căror
îndeplinire este prevăzută în mod obligatoriu în lege
7
 → faptele comisiv-omisive produc efecte juridice atât ca urmare a unei acţiuni cât şi a
unei omisiuni
Stingerea raportului juridic de drept administrativ se produce odată cu:
→ realizarea obiectului
→ abrogarea, revocarea sau anularea actului juridic care a generat raportul juridic
→ moartea, desfiinţarea, dispariţia subiectului pasiv

8
 Bibliografie

1. Dana Aposol Tofan Drept administrativ vol 1, Ed C.H. Beck Bucureşti 2018
2. Verginia Vedinas, Drept administrativ. Editia a XII-a, revazuta si actualizata
2020
3. Claudiu-Angelo Gherghina, Legalitatea actului administrativ normativ in
statul de drept, Ed. Universul Juridic 2019