EVADAREA SI INLESNIREA EVADARII

1
EVADAREA - art. 269 din Codul Penal

Notiune si definitie - potrivit alin. (1), infractiunea constă în evadarea din starea legală de retinere sau de
detinere.

Obiectul juridic constă în relatiile sociale referitoare la înfăptuirea justitiei, relatii care presupun
rămânerea în stare de retinere sau de detinere a persoanei aflate în mod legal într-o astfel de stare.

Obiectul material. - in modalitatea alin. (1), infractiunea nu are obiect material. In forma agravata din alin.
(2), obiectul material constă în corpul victimei.

Subiect activ poate fi numai de o persoană care se află într-o stare legală de retinere sau de detinere.
Starea de retinere sau de detinere este legală dacă organul judiciar a luat măsura retinerii sau a detinerii în
unul din cazurile şi în conditiile prevăzute de lege.

Participatia penală este posibilă, în modalitatea alin. (1), sub forma instigării.

Complicitatea nu este posibilă deoarece înlesnirea evadării, care constituie o activitate de complice, are o
incriminare distinctă în dispozitiile art. 270 din Codul Penal, constituind infractiunea de inlesnire a
evadarii.

LATURA OBIECTIVA

Elementul material se realizează prin actiunea de evadare. Persoana aflata in stare legala de retinere sau
de detinere poate evada din locul unde este retinută sau detinută sau dintr-un alt loc unde a fost condusă şi
se găseşte sub pază. Fapta constituie infractiunea de evadare şi atunci când se stabileşte ulterior că
persoana retinută sau arestată preventiv nu se face vinovată de infractiunea a cărei săvârşire a determinat
luarea măsurii, deoarece ceea ce interesează este că, în momentul evadării, persoana să fi fost lipsită de
libertate în mod legal. Evadarea poate fi săvârşită prin amenintare, prin inducere în eroare, escaladare,
folosirea de chei mincinoase etc., săvârşirea evadării prin folosirea de violente, arme sau alte instrumente
determină încadrarea faptei în forma agravată din alin. (2). Dacămijlocul folosit constituie prin el însuşi o
infractiune, se aplică regulile referitoare la concursul de infractiuni. Urmarea imediată constă în
împiedicarea activitătii de înfăptuire a justitiei.

LATURA SUBIECTIVA - presupune vinovătia făptuitorului sub forma intentiei, care poate fi directă sau
indirectă.

Tentativa si consumarea - Tentativa se pedepseste. Consumarea infractiunii are loc în momentul în care
actiunea de evadare este săvârşită efectiv, făptuitorul reuşind să înlocuiască starea legală de lipsire de
libertate cu starea ilegală de libertate, moment în care se produce şi urmarea socialmente periculoasă a
faptei.

Sanctiunea constă în închisoare de la 6 luni la 2 ani. Potrivit alin. (3), pedeapsa aplicată pentru
infractiunea de evadare se adaugă la pedeapsa ce se execută, fără a se putea depăşi maximum general al
pedepsei închisorii.

2
FORMA AGRAVATA

Potrivit alin. (2), infractiunea de evadare este mai gravă dacă fapta este săvârşită prin folosire de violente,
de arme sau de alte instrumente ori de către două sau mai multe persoane împreună. Violentele au acelaşi
înteles ca şi în cazul infractiunii de loviri sau alte violente (art. 180 din Codul Penal). Folosirea de arme
este de natură să sporească şansele de reuşită. Notiunea de arme are acceptiunea din dispozitiile art. 151
C. pen. şi ale legii speciale cu privire la regimul armelor şi munitiilor. Săvârşirea faptei de către două sau
mai multe persoane împreună. Prin săvârşirea faptei de două sau mai multe persoane împreună se întelege
atât săvârşirea faptei în calitate de coautori, cât şi săvârşirea de două sau mai multe persoane, dintre care
cel putin una în calitate de autor, iar cealaltă sau celelalte de complici concomitenti.

Sanctiunea constă în închisoare de la 2 la 8 ani.

Înlesnirea evadării – art. 270 din Codul Penal

Notiune şi definitie - potrivit alin. (1) ipoteza I, infractiunea constă în înlesnirea prin orice mijloace a
evadării.

Obiectul juridic constă în relatiile sociale referitoare la înfăptuirea justitiei.

Obiectul material - in forma simpla, infractiunea este lipsită de obiect material. Obiectul material constă
în corpul victimei, când fapta se săvârşeşte în forma agravata din alin. (2) prin întrebuintarea de violente
fizice.

Subiect activ poate fi orice persoană, chiar şi un alt detinut. Dacă fapta este săvârşită de o persoană care
avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, infractiunea este mai gravă, potrivit alin. (1), ipoteza II-a.

Participatia penală este posibilă sub forma instigării şi a complicitătii.

LATURA OBIECTIVA

Elementul material se realizează prin înlesnirea evadării unei persoane aflată în stare legală de retinere
sau de detinere. Inlesnirea evadării semnifică acordarea oricărui ajutor sau sprijin pentru a se sustrage

de la starea de privare de libertate în care se găseşte în mod legal. Contributia trebuie să fie efectivă şi de
natură a servi celui ce evadează. Ea poate interveni înainte sau în timpul evadării. Înlesnirea evadării se
deosebeşte de instigarea la evadare. Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru
activitatea de înfăptuire a justitiei. Raportul de cauzalitate trebuie să existe.

In ceea ce priveste latura subiectiva, infractiunea se săvârşeşte numai cu intentie.

Tentativa se pedepseşte, iar consumarea infractiunii are loc în momentul în care are loc evadarea sau
încercarea de evadare. Sanctiunea constă în închisoare de la 1 la 5 ani.

3
FORME AGRAVATE

Infractiunea are cinci forme agravate, prevăzute în alin. (1) ipoteza II-a, alin. (2) şi (3) ipoteza II-a.

I. Prima formă agravată există, potrivit alin. (1) ipoteza a II-a, dacă fapta s-a săvârşit de către o persoană
care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat. Tentativa se pedepseşte. Sanctiunea constă în
închisoare de la 2 la 7 ani.

II. A doua formă agravată există, potrivit alin. (2) ipoteza I, dacă fapta a fost săvârşită

în conditiile art. 269 alin. (2) din Codul Penal. Textul de lege la care se face trimitere se referă la evadarea
săvârşită prin folosirea de violente, de arme sau de alte instrumente ori de două sau mai multe persoane
împreună. Tentativa se pedepseşte. Sanctiunea constă în închisoare de la 2 la 8 ani.

III. A treia formă agravată există, potrivit alin. (2) ipoteza a II-a, dacă fapta din ipoteza I este săvârşită o
persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat. Tentativa se pedepseşte. Sanctiunea constă
în închisoare de la 3 la 10 ani.

IV. A patra formă agravată există, potrivit alin. (3) ipoteza I, dacă are loc înlesnirea evadării unei
persoane retinute, arestate sau condamnate pentru o infractiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai
mare de 10 ani. Tentativa se pedepseşte. Sanctiunea constă în închisoare de la 3 la 10 ani.

V. A cincea formă agravată există, potrivit alin. (3) ipoteza a II-a, dacă fapta din ipoteza I este săvârşită
de o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat. Tentativa se pedepseşte. Sanctiunea
constă în închisoare de la 3 la 12 ani.

Înlesnirea din culpă a evadării - potrivit alin. (4), infractiunea constă în înlesnirea evadării, săvârşită din
culpă, de către o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat. Sanctiunea constă în
închisoare de la 3 luni la 2 ani.

4
BIBLIOGRAFIE

- Tudorel Toader, DREPT PENAL ROMAN. PARTEA SPECIALA, Editura Hamangiu, editia a IV-
a, Bucuresti, 2009
- Tudorel Toader, DREPT PENAL ROMAN. PARTEA SPECIALA,Editura Hamangiu, editia a VII-
a, Bucuresti, 2012
- Mihail Udroiu, DREPT PENAL. PARTEA SPECIALA, Editura C.H.Beck, editia a V-a, Bucuresti,
2018