TALHARIA SI FURTUL

De remarcat este faptul ca ambele infractiuni, atat talharia cat si furtul au un obiect juridic principal identic si anume: relatiile sociale referitoare la patrimoniu si a caror dezvoltare este conditionata de mentinerea pozitiei fizice a bunului impotriva faptelor de sustragere. Talharia include in continutul sau furtul. In acest caz ea va avea acelasi obiect material, si anume, un bun mobil aflat in posesia sau detentia altuia, asupra caruia se executa actiunea de luare. La infractiunea de talharie, ca si la furt, bunul mobil este luat, scos din posesia patrimoniala a victimei fara consimtamantul acesteia. O particularitate apare, insa, in cazul infractiunii de talharie, si anume ca, datorita folosirii de catre faptuitor a violentei si amenintarii, luarea poate imbraca si forma remiteri silite dar aparent consimtita a bunului efectuata de insusi posesorul sau detentorul acestuia. Sub aspectul urmarii imediate, la infractiunea de talharie, aceasta consta, ca si la infractiunea de furt, in trecerea bunurilor din stapanirea de fapt a posesorului sau a detentorului in cea a faptuitorului. Un astfel de rezultat se realizeaza prin actiunea principala ce intra in componenta elementului material al infractiunii de talharie. Infractiunea de talharie se consuma cand executarea actiunii principale (furtul) s-a desfasurat complet si s-a produs urmarea imediata prin intermediul actiunii adiacente (prin intrebuintarea de violente sau amenintare, ori prin punerea victimei in stare de inconstienta sau in imposibilitatea de a se apara). Daca, insa, activitatea principala s-a consumat fara ca faptuitorul sa fi avut nevoie de a recurge la actiunea adiacenta, fapta consumata se incadreaza la infractiunea de furt, iar nu de talharie. Una din circumstantele agravante nu se regaseste si in cazul infractiunii de furt, si anume talharia comisa in locuinte sau dependinte ale acestora. Este, asadar, o circumstanta de agravare specifica numai talhariei. Puncte de vedere contradictorii au fost exprimate in legatura cu incadrarea juridica a faptei constand in insusirea unui bun pe care faptuitorul il sustrage din mana victimei, fugind cu el. Dupa o opinie, fapta constituie talharie, iar dupa alta opinie,
27

ea constituie infractiunea de

furt. Exista infractiune de furt deoarece, in cazul smulgerii bunului prin surprindere, fara ca victima sa opuna vreo rezistenta, nu se aduce cu nimic atingere relatiilor sociale referitoare la

integritatea corporala sau libertatea persoanei, relatii care constituie obiectul juridic secundar al talhariei. Incalcandu-se numai relatiile sociale referitoare la patrimoniul persoanei, fapta nu poate constitui decat infractiunea de furt. Astfel, instanta suprema considera ca, deposedarea partii vatamate de caciula care o poarta, prin smulgerea ei de pe capul acesteia, fara exercitarea vreunei actiuni agresive de natura a-i infrange rezistenta, constituie infractiunea de furt si nu de talharie, deoarece lipseseste cerinta privind intrebuintarea de violente.
28

Violentele, ca actiuni adiacente, nu trebuie sa imbrace, in mod necesar, una din formele prevazute in art.180-181 C. pen. ele pot consta si in alte actiuni agresive indreptate impotriva persoanei vatamate, cum este smulgerea unui lantisor din aur de la gatul victimei, daca aceasta a fost de natura a-i infrage vointa,
29

fapta de a smulge sacosa din mana victimei.

SECTIUNEA A II-A: TALHARIA SI SANTAJUL (art. 194 Cod penal modificat prin Legea nr. 140/1996)

Exista infractiune de santaj, potrivit art. 194 Cod penal - modificat prin Legea nr. 140/1996, cand o persoana a fost constransa prin violenta sau amenintare, sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva, daca fapta este comisa spre a dobandi in mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul. Fapta este mai grava cand constrangerea consta in amenintarea cu darea in vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromitatoare pentru persoana amenintata, pentru sotul acesteia sau pentru o ruda apropiata. Desi intre aceste doua infractiuni exista asemanari, ambele avand doua obiecte juridice speciale - relatiile sociale referitoare la libertatea persoanei si cele referitoare la patrimoniul acesteia - totusi, ele se deosebesc esential, prin aceea ca, in cazul santajului, in principal sunt incalcate relatiile sociale referitoare la libertatea persoanei, pe cand in cazul talhariei, sunt incalcate in principal, relatiile sociale referitoare la patrimoniul acesteia.
30

Spre deosebire de talharie, infractiunea de santaj nu are, de regula, obiect material, libertatea psihica constituind un drept personal. Sunt insa si situatii cand santajul are loc prin

folosirea constrangerii fizice, corpul victimei devenind astfel obiect material al infractiunii de santaj. La ambele infractiuni observam folosirea de violente sau amenintari. La talharie, unii autori, considera ca actele de violenta vor putea fi savarsite anterior furtului pentru a se pregati conditiile sustragerii, existand astfel, o relatie de conexitate intre fapta de violenta si cea de furt. Infractiunea de talharie presupune, prin insasi conceptul sau, ca sustragerea sa aiba loc prin violenta, adica odata cu inceperea actelor de executare a furtului. Daca se lasa victimei o pauza mai mare de reflectie intre momentul violentei si luarea bunului aceasta va constitui infractiunea de santaj si nu cea de talharie. In practica judiciara nu a existat intotdeauna o conceptie clara asupra delimitarii infractiunii de talharie si santaj. Criteriul determinant de delimitare este sucesiunea in timp a violentei in raport cu actul de sustragere. In timp ce talharia presupune intrebuintarea de violente sau amenintari, spre a crea un pericol iminent pentru viata, integritatea corporala, sanatatea sau libertatea fizica a persoanei, in cazul infractiunii de santaj nu este vorba de un pericol iminent pentru drepturile persoanei constranse prin violenta sau amenintare, ci de un pericol care urmeaza sa se produca in viitor. Tocmai aceasta distantare in timp intre momentul amenintarii si momentul cand urmeaza sa se traduca in fapt, serveste ca element pentru a deosebi santajul de talharie. Prin urmare, in cazul infractiunii de santaj, pericolul este viitor, iar rezultatul violentei sau cel al amenintarii este distantat in timp de actul de constrangere, pe cand la infractiunea de talharie acesta este imediat.
31

In delimitarea celor doua infractiuni trebuie avuta in vedere si natura diferita a acestora. Prin specificul sau, infractiunea de santaj este o infractiune contra libertatii de autodeterminare psihica a persoanei in timp ce infractiunea de talharie este o infractiune contra patrimoniului.

SECTIUNEA A III-A: TALHARIA SI PIRATERIA

Potrivit art. 211 Cod penal - modificat prin Legea nr. 140/1996 - pirateria tip consta in jefuirea prin acte de violenta savarsite in scopuri personale, de echipajul sau pasagerii unei nave

impotriva persoanelor sau bunurilor care se gasesc pe acea nava ori impotriva altor nave, daca navele se afla in marea libera sau intr-un loc care nu este supus jurisdictiei nici unui stat. Ca si la talharie, obiectul juridic este complex, fiind constituit in principal din relatiile sociale de ordin patrimonial, iar in secundar, din relatiile sociale privitoare la integritatea fizica a persoanei. Pentru infractiunile de talharie si piraterie exista un obiect material principal, reprezentat de bunurile in raport cu care se realizeaza actiunea de jefuire, dar si unul adiacent, si anume persoana fizica impotriva careia se exercita actele de violenta sau de amenintare. La ambele infractiuni, elementul material se realizeaza prin doua activitati, o activitate principala, corespunzatoare furtului, si alta secundara, constand in folosirea violente. In cazul infractiunii de talharie subiect activ poate fi orice persoana, iar in cazul infractiunii de piraterie subiectul activ este format dintr-o pluralitate de faptuitori, din echipajul sau pasagerii unei nave. De observat ca legea asimileaza infractiunii de piraterie si jaful savarsit pe o aeronava sau intre aeronave si nave. Spre deosebire de infractiunea de talharie, infraciunea de piraterie este conditionata de locul savarsirii si anume marea libera sau in apele unei regiuni de pe glob nesupuse jurisdictiei unei tari deoarece daca se comite in cuprinsul marii teritoriale fapta va constitui infractiunea de talharie.
32

In cazul infractiunii de talharie cat si a infractiunii de piraterie, agravanta care a avut vreuna din urmarile arate in art. 182 C. pen., cat si agravanta care a avut consecinte deosebit de grave sau moartea victimei, ii sunt imputabile faptuitorului pe baza de praeterintentie. ASPECTE PROCESUALE I CRIMINOLOGICE

SECTIUNEA I ASPECTE PROCESUALE

1. Aspecte procesuale privitoare la competen Infraciunea de tlhrie se urmrete i se judec potrivit regulilor de procedur penal

obinuit. Aciunea penal se pune n micare din oficiu. Chiar i atunci cnd n coninutul complex al tlhriei ar intra un furt care se urmrete la plngerea prealabil a persoanei vtmate (art. 210 C. Pen.), urmrirea penal se face din oficiu, fiindc tlhria este o infraciune complex, unic, cu un grad de pericol ridicat. 2. Competena organului de urmrire penal Competena de a efectua urmrirea penal n cazul infraciunii de tlhrie comis n condiiile art. 211 alin. 1, 2 si 2 1 Cod Penal aparine organului de cercetare penal al poliiei (art. 207. C. proc. pen.). Urmrirea penal n cazul comiterii infraciunii de tlhrie prevzut de art. 211 alin 3 C. pen., se efectueaz, n mod obligatoriu, de ctre procuror (art. 209 C. proc. pen. ), aa cum a fost modificat prin Legea 140/1996 privind modificarea i completarea Codului de Procedur Penal, cnd tlhria "a produs" consecine deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei.
69

n situaia n care organul de cercetare a constatat infraciunea prevzut de art.211 alin.3 - C. pen., este obligat s efectueze actele de cercetare penal ce nu sufer amnare, chiar dac infraciunea nu este de competena sa, lucrrile ntocmite de el fiind pe deplin valabile. Aceast obligaie rezid din prevederile art. 213 C. proc. pen. Tot din prevederile aceluiai articol, organul de cercetare penal este obligat s nainteze procurorului toate lucrrile efectuate, de ndat. De asemenea, s-a precizat c "dac ntr-o cauz n care potrivit art. 209 C. proc. pen. urmrirea penal se efectueaz de procuror n mod obligatoriu, cercetarea penal a fost fcut de organele de poliie, procurorul cruia i s-a trimis apoi dosarul neprocednd dect la audierea unor martori i la ntocmirea rechizitoriului, se impune concluzia c prim instan, la mod corect, s-a desesizat, n baza art. 332 C. proc. pen. i a restituit cauza procurorului pentru ca urmrirea s fie facut de organul competent ". 3. Competena instanei de judecat Infraciunea de tlhrie comis n condiiile art. 211 alin. 1 C. pen., se judec n prim

instan la Judecatorie (art.25 C. proc. pen.). Cnd tlhria a fost comis n mprejurarile prevzute de art. 211 alin 2 i 2 1 C. pen sau are urmrile prevzute de art.211 alin. 3 C. pen., competena de a se judeca n prim instan aparine Tribunalului (art. 27, pct. 1, lit. a i b C. proc. pen.) sau cnd este cazul Tribunalului
70

Militar Teritorial (art. 28, pct. l C. proc. pen.) . Cand se va constata in cursul procesului penal ca lipseste din continutul faptei una dintre actiunile fara de care nu poate exista infractiunea de talharie, fi actiunea principala (nu exista furt ), fie actiunea adiacenta ( nu s-au intrebuintat violente sau amenintari) se va schimba incadrarea faptei, ramanand sa formeze obiect al procesului numai fapta corespunzatoare actiunii existente( fie furt, loviri sau vatamari, fie amenintare ). Cand nu exista infractiunea de furt ( de exemplu s-ar dovedi ca sustinerea persoanei vatamate ca a fost victima a unui furt nu corespunde adevarului ), iar violentele sau amenintarea savarsite fata de persoana pretinsa vatamata nu se incadreaza in dispozitiile legii penale, neexistand infractiune se va dispune scoaterea de sub urmarire sau in faza de judecata achitarea. ( art. 11 pct. 1 lit. b si pct. 2 lit. a C. proc. pen ).
71

Cnd bunul care face obiect al sustragerii este dintre acele aflate n administrarea sau folosina forelor armate, competena revine Tribunalului Militar ( art. 26 pct .2, lit. b C. proc. pen.). Cu privire la infraciunile comise de civili contra bunurilor aflate n administrarea sau folosirea forelor armate, n practica judiciar s-a artat c "dei potrivit art. 26 pct. 1, lit. b C. proc. pen., infraciunea comis de civili contra bunurilor aflate n administrarea sau folosirea forelor armate sunt date n competena de judecat Tribunalelor Militare, aceasta nu nseamn c toate infraciunile menionate urmeaz s fie judecate de Tribunalele Militare, pentru c astfel sar nesocoti unul din principiile care determin stabilirea competenelor instanelor''. Astfel, din dispoziia art. 27 i 28 - C. proc. pen., rezult c anumite infraciuni, n special acelea care prin complexitatea problemelor pe care le ridic prezint mai multe dificulti de rezolvare, se judec n prim instan de Tribunal sau de Tribunalul Militar Teritorial. Prin urmare, ori de cate ori este vorba de infraciuni date n competena material a tribunalului, dac aceste infraciuni sunt ndreptate mpotriva bunurilor aflate n administrarea sau folosina forelor armate, ele vor fi judecate de Tribunalul Militar Teritorial, care este instana corespunzatoare n

grad a tribunalelor. Dac n cursul judecii, instana constat ca aciunea penal nu mai poate fi exercitat, fiind ntrunite cerinele art. l0, lit. a, e C.proc. pen., va dispune achitarea conform art. ll, pct. 2, lit. a C.proc. pen. n legatur cu aciunea civil n procesul penal, Codul de procedura penala prevede c aciunea civil se pornete din oficiu cnd partea vtmat este o organizaie din cele prevzute n art. 145 C. pen. De asemenea, este prevazut obligaia instanei de a solicita instituiei publice date cu privire la prejudiciu, aceasta fiind obligat s comunice instanei datele solicitate. Instana este obligat s se pronune din oficiu asupra separrii pagubei, chiar dac unitatea prejudiciat nu s-a constituit ca parte civil (art. 17 C. proc. pen.). 4. Aspecte procesuale privind compunerea instanei Infraciunea de tlhrie comis n condiiile art. 211 alin. 1 Cod penal se judec n prim instan la Judecatorie n complet format din 1 judector, tribunalele judec apelurile la infraciunea de tlhrie prevazut de art. 211 alin. 1 Cod Penal n complet format din 2 judectori, iar curile de apel judec recursul n complet format din 3 judectori. Infraciunea de tlhrie comis n condiiile art. 211 alin. 2 i 3 se judec n prim instan n complet format din 1 judector, iar apelurile mpotriva hotrrilor pronunate n prim instan se judec de apel n complet format din 2 judectori.

SECTIUNEA A II-A ASPECTE CRIMINOLOGICE Infraciunile contra patrimoniului sunt comise n mod frecvent n actualul stat de drept, avnd la baz cauze att de ordin obiectiv (somaj), ct i de ordin subiectiv (dezinteres n dobndirea celor de trebuin pe cale cinstit, dorina de mbogaire far munc, carene n educaie, etc.). Faptele ndreptate mpotriva patrimoniului au fost incriminate i sancionate din cele mai vechi timpuri de legile penale. Legea penal este chemat s apere situaiile de fapt existente, adic acestea s fie meninute n starea n care se aflau pn la intervenia ilicit a unei persoane,

deoarece orice modificare a lor prin acest procedeu duce la o imposibil sau dificil ocrotire real a entitilor patrimoniale care fac obiectul drepturilor subiective. Alturi de celelalte mijloace de ridicare a nivelului contiinei, trebuie s acioneze i legea penal i implicit cei chemai s o aplice. Un rol important n combaterea infraciunilor contra patrimoniului trebuie s-l aib n permanen vigilena i prudena cetenilor, cci infractorii care atac patrimoniul altora profit n general de naivitatea victimelor lor. Lipsa de grij pentru adecvarea autoocrotirii, uurina n acordarea ncrederii unor persoane necunoscute nu numai c nlesnesc comiterea infraciunilor, dar i creeaz o permanent tentativ pentru cei ispitii s comit astfel de infraciuni. Prin modificrile aduse Codului Penal, prin adoptarea Legii nr. 140/1996, legiuitorul a mrit limitele pedepselor la infraciunile contra patrimoniului avnd n vedere diferenierile sub aspectul pericolului social i al periculozitii fptuitorilor, tocmai pentru ca scopul urmrit de lege - prevenia general i special - s fie realizat n perioad actual, cnd fenomenul infracional n acest domeniu cunoate o cretere rapid. Infraciunea de tlhrie face parte din categoria infraciunilor complexe, ntruct exprim un grad nalt de duritate, n raport de modul de manifestare a violenei, de la simple lovituri pn la moartea victimei. De aceea, se impune un tratament juridic adecvat pentru prevenirea i combaterea acestui gen de fapte. Se impune o complexitate de msuri pentru eradicarea acestor infraciuni, la nivel statal, nu numai intervenia organelor de ordine i a justiiei pentru sancionarea corespunztoare i rapid a acestor fapte. O atenie deosebit trebuie acordat minorilor care pot fi atrai mai uor la comiterea acestor fapte i mai ales la formarea de grupuri infracionale. Acetia acioneaza fr a discerne faptele i condiiile pe care le genereaz. Un rol deosebit de important revine i mass-mediei, care trebuie s cunoasc manifestrile de acest gen, s ia poziie fa de acestea pentru a crea o atitutidine colectiv a cetaenilor fa de fptuitori i faptele lor. Este, de asemenea, necesar luarea de msuri pentru ca pedeapsa s asigure reeeducarea fptuitorilor n locurile de detenie, precum i observarea acestora i dup executarea pedepsei. Este inutil mrirea cuantumului pedepsei pentru infraciunea de tlhrie, dac n timpul deteniei nu se iau msuri ca pedeapsa s constituie un mijloc real de reeducare a fptuitorului. Se observ c infraciunile de tlhrie i, n general, toate infraciunile se comit de

persoane cu un grad sczut de pregatire colar i cu mari carene educative. Penitenciarele trebuie s asigure o continuare a pregtirii profesionale a deinuilor, n scopul de a-i scoate din sfera i nivelul de cunotine la care se afl, contientizndu-i n acest fel de necesitatea reintegrrii n societate.