UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” SIBIU

FACULTATEA DE DREPT

SPECIALIZAREA: DREPT / ID

DREPT CIVIL

REVOCAREA DONAŢIILOR

1
 REVOCAREA DONAŢIILOR

Donaţia este contractul prin care se transferă, gratuit şi irevocabil, un drept real
sau de creanţă, de la donator la donatar1.
Prin contractul de donaţie, donatorul îşi manifestă intenţia liberală (animus
donandi), prin care îşi micşorează propriul patrimoniu, fără a urmări să primească ceva în
schimb2.
Împreună cu contractele dezinteresate (de exemplu, comodatul, mandatul,
depozitul etc.), donaţia face parte din categoria actelor cu titlu gratuit, „prin care una
dintre părţi urmăreşte să procure celeilalte părţi un beneficiu, fără a obţine în schimb
vreun avantaj” [art. 1172 alin. (2) C.civ.].
Donaţia este, totodată, o liberalitate inter vivos, deoarece se încheie şi îşi produce
efectele, de regulă, în timpul vieţii donatorului (spre deosebire de testament, care este tot
o liberalitate, însă mortis causa)3.
Pornind de la etimologia termenului de “liberalitate”, provenit din latinescul liber,
în doctrină s-a arătat că aceasta are o triplă semnificaţie: “de act al unui om liber, de act
care liberează pe dispunător şi pe gratificat şi, totodată, de expresie a libertăţii, a
demnităţii umane”4.
Calificarea contractului ca donaţie are drept criteriu principal intenţia liberală
(animus donandi) a donatorului. Astfel, în materie de liberalităţi, elementul voinţei
prezintă, mai mult ca oricând, o importanţă deosebită, deoarece prin aceste acte (cu
caracter gratuit) dispunătorul înstrăinează bunurile sale fără a primi un echivalent în
schimb (cum se întâmplă de obicei).
După forma de realizare a voinţei animus donandi, donaţiile pot fi: directe
(realizate cu respectarea formei autentice), indirecte (înfăptuite pe calea unui alt act
juridic decât donaţia; de exemplu, renunţarea la un drept, remiterea de datorie, stipulaţia

1
Potrivit art. 985 C.civ., „Donaţia este contractul prin care, cu intenţia de a gratifica, o parte, numită
donator, dispune în mod irevocabil de un bun în favoarea celeilalte părţi, numită donatar”.
2
PH. MALAURIE, L. AYNÈS, Cours de droit civil, Cujas, Paris, 1989, p. 191.
3
I. REGHINI, S. DIACONESCU, P. VASILESCU, op. cit., p. 143.
4
Popa Ioan, Drept civil. Moşteniri şi liberalităţi, Edit. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 166.

2
pentru altul) sau simulate [deghizate sau „disimulate sub aparenţa unui act cu titlul
oneros” (s.n.)]. Amintim în acest context şi existenţa donaţiilor făcute viitorilor soţi, sub
condiţia încheierii căsătoriei. Potrivit art. 1030 C.civ., în acest caz, dacă condiţia nu se
îndeplineşte (şi deci, căsătoria nu se încheie), donaţia este caducă.
Actualul Cod civil prevede în art. 1020 că “Donaţia poate fi revocată pentru
ingratitudine şi pentru neexecutarea fără justificare a sarcinilor la care s-a obligor
donatarul”. La aceasta se adaugă revocarea donaţiilor dintre soţi. Observăm că legiuitorul
nu a mai reglementat revocarea donaţiei pentru naştere de copil, caz de revocare prevăzut
de Codul civil anterior.5
Este posibilă şi revocarea proisiunii de donaţie. În termenii art. 1022 alin. (1) C.
civ., promisiunea de donaţie se revocă de drept dacă anterior executării sale se iveşte unul
dintre cazurile de revocare pentru ingratitudine prevăzute de art. 1023. Tot o revocare de
drept se produce şi atunci când anterior executării promisiunii, situaţia materială a
promitentului s-a deteriorate într-o asemenea măsură încât executarea promisiunii a
devenit excesiv de oneroasă pentru acesta ori promitentul a devenit insolvabil [art. 1022
alin. (2) C. civ.].6
Revocarea pentru ingratitudine
În esenţă, donatarul are o obligaţie de recunoştinţă faţă de donator; această
obligaţie impune donatarului să se abţină de la savârşirea unor fapte necorespunzătoare
faţă de donator. Dacă donatorul nu respectă această obligaţie, atunci donaţia este
revocabilă prin ingratitudine.
Tradiţia a conservat ideea că încheierea unui contrac de donaţie îi impune
donatarului obligaţia morală de recunoştinţă, care îl obligă pe acesta să se abţină de la un
comportament ingrat faţă de donator. Donatorul nu este obligat să-şi exprime recunoştinţa
faţă de donator, aceasta nu este o obligaţie pozitivă. Nimeni nu îl poate constrânge la
exprimarea recunoştinţei, însă donatarului îi revine cel puţin obligaţia de a nu săvârşi
fapte prin care să îl păgubească pe donator sau să aducă atingere onoarei sau demnităţii
acestuia.

5
Gheorghe Comăniţă, Drept civil, contracte civile speciale, Edit. Univ. Juridic, bucureşti, 2013, p. 92
6
Ibidem.

3
 Faptele care atrag revocarea donaţiei pentru ingratitudine sunt enumerate limitativ
de art. 1023 C.civ. şi, în consecinţă, sunt de strictă interpretare7.
1. Donatarul să fi atentat la viaţa donatorului sau „a unei persoane apropiate”
dispunătorului [art. 1023 lit. a) C.civ.].
De precizat că uciderea din culpă sau în legitimă apărare nu constituie cauză de
revocare (precum nici uciderea donatorului de către donatarul lipsit de discernământ).
Noul Cod civil asimilează acestui caz de ingratitudine şi situaţia în care donatarul
a cunoscut intenţia altor persoane de a atenta la viaţa donatorului, dar „nu l-a înştiinţat”
pe acesta.
2. Donatarul să fi săvârşit fapte penale, cruzimi sau injurii grave faţă de donator [art.
1023 lit. b) C.civ.]
Prin fapte penale se înţeleg orice delicte prin care sunt lezate bunurile sau
persoana donatorului. Delictul comis asupra persoanei sau averii soţului donatorului sau
contra rudelor acestuia se consideră delict îndreptat contra donatorului însuşi. Actele de
cruzime vizează integritatea corporală şi sănătatea donatorului (şi trebuie săvârşite de
donatar sau, din ordinul acestuia, de către o altă persoană)8.
Legea are în vedere săvârşirea cu intenţie a acestor fapte, de natură să afecteze
grav integritatea fizică sau sănătatea donatorului ori să lezeze onoarea sau demnitatea
acestuia. Astfel, s-a decis în practica judiciară că simplele certuri între donator şi donatar
sau împrejurarea că donatarul l-a ameninţat pe soţul donatoarei nu pot duce la revocarea
donaţiei pentru ingratitudine.
Injuriile sunt fapte care ating onoarea, demnitatea sau reputaţia donatorului.
Faptele trebuie să aibă o anumită gravitate (care se apreciază de către instanţa de
judecată).
3. Refuzul donatarului de a da alimente donatorului [art. 1023 lit. c) C.civ.]
Textul de lege are în vedere fapta donatarului care „în mod nejustificat” (deşi avea
posibilitatea) a refuzat cererea donatorului „ajuns în nevoie” de a-i da alimente. Valoarea
alimentelor nu poate depăşi valoarea bunului donat, „ţinându-se seama de starea în care
se afla bunul la momentul donaţiei”.

7
Gabriel Boroi, Liviu Stănciulescu, Instituţii de drept civil în reglementarea Noului Cod civil, Edit.
Hamangiu, 2012, p. 427
8
E. SAFTA-ROMANO, op. cit., p. 202; C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 1409/2002.

4
 Acţiunea în revocarea donaţiei pentru ingratitudine va putea fi îndreptată doar
împotriva donatarului vinovat [art. 1024 alin. (2) C.civ.]. Dacă donatarul moare după
introducerea acţiunii, aceasta poate fi continuată împotriva moştenitorilor [art. 1024 alin.
(2) C.civ.].
Revocarea donaţiei pentru ingratitudine poate fi intentată numai de către donator,
fiind o acţiune strict personală. Prin excepţie, cererea de revocare poate fi introdusă de
moştenitorii donatorului, când donatorul a decedat în termen de un an de la aflarea
ingratitudinii şi „fără să îl fi iertat pe donatar”9.
De asemenea, moştenitorii pot introduce acţiunea în revocare în termen de un an
de la data morţii donatorului, dacă acesta a decedat fără să fi cunoscut cauza de revocare
[art. 1024 alin. (3) C.civ.].
Revocarea pentru ingratitudine este judiciară (deci trebuie cerută instanţei de
judecată). Dreptul la acţiunea prin care se solicită revocarea pentru ingratitudine se
prescrie în termen de un an din ziua în care donatorul a ştiut că donatarul a săvâr- şit fapta
de ingratitudine [art. 1024 alin. (1) C.civ.].
Acţiunea în revocare pentru ingratitudine produce efecte inter partes. Astfel, când
donaţia a fost revocată şi restituirea în natură a bunului donat nu este posibilă, donatarul
va fi obligat să plătească valoarea acestuia, socotită la data solu- ţionării cauzei. Tot
astfel, donatarul va fi obligat să restituie fructele pe care le-a perceput, începând cu data
introducerii cererii de revocare a donaţiei (art. 1025 C.civ.)10.
Acţiunea în revocare pentru ingratitudine nu produce efecte retroactive faţă de
terţi, datorită caracterului său esenţialmente personal11. Astfel, revocarea pentru
ingratitudine nu are niciun efect în privinţa drepturilor reale asupra bunului donat
dobândite de la donatar, cu titlu oneros, de către terţii de bună-credinţă şi nici asupra
garanţiilor constituite în favoarea acestora (art. 1026 C.civ.).

9
Gabriel Boroi, Liviu Stănciulescu, Instituţii de drept civil în reglementarea Noului Cod civil, Edit.
Hamangiu, 2012, p. 428
10
Ibidem.
11
C. TOADER, op. cit., p. 72.

5
 Revocarea donaţiei pentru neexecutarea „fără justificare” a sarcinii
În termenii art. 1027 C. civ., “Dacă donatarul nu îndeplineşte sarcina la care s-a
obligat, donatorul sau succesorii săi în drepturi pot cere fie executarea sarcinii, fie
revocarea donaţiei.”
Sarcina reprezintă o obligaţie impusă de donator gratificatului, în limita căreia se
diminuează caracterul gratuit al liberalităţii. Sarcina trebuie să fie posibilă, licită şi
morală. Ea poate fi dispusă în favoarea dispunătorului, în favoarea unui terţ sau în
favoarea gratificatului însuşi.12
Sarcina nu poate să absoarbă în totalitate valoarea libertăţii pentru că atunci
contractul s-ar transforma în unul cu caracter oneros şi nu am mai avea o donaţie. De
pildă dacă sarcina stabilită în favoarea unui terţ ar echivala valoarea liberalităţii.13
1. Neexecutarea sarcinii.
Dacă donaţia este sub modo (cu sarcini), donatarul are obligaţia de a executa
sarcina, deoarece, în caz contrar, donaţia va fi revocată (rezoluţionată).
Donatarul este ţinut să îndeplinească sarcina numai în limita valorii bunului donat,
actualizată la data la care sarcina trebuia îndeplinită” (art. 1028 C.civ.). Potrivit art.
1027 alin. (1) C.civ., dacă donatarul nu îndeplineşte sarcina la care s-a obligat,
„donatorul sau succesorii săi în drepturi pot cere fie executarea sarcinii, fie revocarea
donaţiei”14.
Menţionăm că, în limita sarcinii, contractul de donaţie are caracter sinalagmatic,
astfel că în caz de neexecutare, donatorul poate cere justiţiei executarea silită a
obligaţiei (ce formează obiectul sarcinii) cu daune-interese sau rezoluţiunea
contractului15. Tot astfel, donatarul nu se poate elibera de sarcină abandonând bunurile
dăruite (fără acordul donatorului).
Revocarea donaţiei pentru neexecutarea sarcinii este judiciară. Dreptul la acţiunea
prin care se solicită executarea sarcinii sau revocarea donaţiei se prescrie în termen de 3
ani de la data la care sarcina trebuia executată [art. 1027 alin. (3) C.civ.].
12
Gabriel Boroi, Liviu Stănciulescu, Instituţii de drept civil în reglementarea Noului Cod civil, Edit.
Hamangiu, 2012, p. 425.
13
Gheorghe Comăniţă, Drept civil, contracte civile speciale, Edit. Univ. Juridic, bucureşti, 2013, p. 96.
14
Gabriel Boroi, Liviu Stănciulescu, Instituţii de drept civil în reglementarea Noului Cod civil, Edit.
Hamangiu, 2012, p. 426.
15
V. STOICA, Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor civile, Ed. All, Bucureşti, 1997, p. 73.

6
 Când donaţia este revocată pentru neîndeplinirea sarcinilor, „bunul reintră în
patrimoniul donatorului liber de orice drepturi constituite între timp asupra lui” (art.
1029 C.civ.)16.
2. Revizuirea condiţiilor şi sarcinilor.
Dacă, din cauza unor situaţii imprevizibile şi neimputabile beneficiarului,
intervine după acceptarea donaţiei, îndeplinirea sarcinilor care afectează liberalitatea a
devenit extreme de dificilă ori excesiv de oneroasă pentru beneficiar, acesta poate cere
revizuirea acestor sarcini (art. 1006 C. civ.)17.
În această situaţie, ţinând cont şi de voinţa donatorului, instanţa de judecată
sesizată cu cererea de revizuire poate să dispună modificări cantitative sau calitative ale
condiţiilor sau ale sarcinilor care afectează contractul „ori să le grupeze cu acelea
similare provenind din alte liberalităţi” [art. 1007 alin. (1) C.civ.]. Instanţa de judecată
poate autoriza şi înstrăinarea parţială sau totală a obiectului liberalităţii, „stabilind ca
preţul să fie folosit în scopuri conforme cu voinţa dispunătorului” [art. 1007 alin. (2)
C.civ.]. Tot astfel, instanţa poate lua „orice alte măsuri care să menţină pe cât posibil
destinaţia urmărită” de donator.
Când „motivele care au determinat revizuirea condiţiilor sau a sarcinilor nu mai
subzistă”, persoana interesată poate cere instanţei, înlăturarea pentru viitor a efectelor
revizuirii (art. 1008 C.civ.)18.
Revocarea donaţiilor între soţi

La fel ca şi vânzarea, donaţia de bunuri între soţi este permisă. Desigur că ţinând
cont de regimul comunităţii de bunuri, un astfel de contract nu poate avea ca obiect decât
bunurile proprii ale soţului donator, bunuri care, urmare a donaţiei, devin bunuri proprii
ale celuilalt soţ. Donaţia de bunuri între soţi nu este supusă unor reguli speciale, ea
urmând atât în privinţa condiţiilor de fond cât şi de formă, regulile de drept comun ale
donaţiei19.
Nulitatea căsătoriei duce la nulitatea relativă a contractului de donaţie făcută
soţului de rea-credinţă.
16
Gabriel Boroi, Liviu Stănciulescu, Instituţii de drept civil în reglementarea Noului Cod civil, Edit.
Hamangiu, 2012, p. 426.
17
Gheorghe Comăniţă, Drept civil, contracte civile speciale, Edit. Univ. Juridic, bucureşti, 2013, p. 96.
18
G. BOROI, op. cit., p. 268.
19
Gheorghe Comăniţă, Drept civil, contracte civile speciale, Edit. Univ. Juridic, bucureşti, 2013, p. 98.

7
 În cazul donaţiilor făcute viitorilor soţi sau unuia dintre ei, sub condiţia încheierii
căsătoriei, dacă nu se încheie căsătoria, intervine caducitatea contractului, deci donaţia nu
va produce efecte20.
Prevederile art. 1.031 noul Cod civil prezintă interes deoarece, pe de o parte,
consacră principiul revocabilităţii donaţiei între soţi, dar, pe de altă parte, limitează
facultatea de revocare numai în timpul căsătoriei acestora. De aici rezultă că, după
încetarea sau desfacerea căsătoriei, soţul donator/moştenitorii acestuia nu mai pot revoca
donaţia, aceasta devenind irevocabilă prin moartea donatorului sau desfacerea căsătoriei.
Cu toate că în dreptul român, simulaţia, în general, nu este sancţionată cu
nuluitatea, art. 1033 din noul Cod civil reglementează simulaţia în cazul donaţiilor între
soţi, prevăzând că “este lovtă de nulitate orice simulaţie în care donaţia reprezintă
contravtul secret în scopul de a eluda revocabilitatea donaţiilor între soţi”. Această
prevedere legală a fost impusă de faptul că, prin noua reglementare, legiuitorul român nu
a mai inclus în noul Cod civil interdicţia vânzării între soţi, de regulă prin aparenţa
încheierii unor vânzări soţii mascând de fapt donaţii privind bunurile loe proprii.21
Dreptul de revocare este regelementat prin norme de ordine publică astfel că
renunţarea soţului donator la acest drept este lipsit de eficienţă. El este un drept
esenţialmente personal. Soţul donator nu este ţinut să explice în nici un fel motivele
revocării. Este suficientă doar manifestarea sa de voinţă în direcţia revocării, dreptul său
de revocare nefiind susceptibil de abuz.
Revocarea nu are caracter judiciar, nefiind necesară obţinerea unei hotărâri
judecătoreşti de revocare. Ea se produce prin manifestarea de voinţă neechivocă a
donatorului de a revoca donaţia.
Revocarea poate fi expresă sau tacită. Revocarea expresă se face prin declaraţie
autentică a donatorului. Nu este necesară prezenţa donatarului, însă trebuie comunicata
acestuia. În baza declaraţiei, dacă bunul obiect al donaţiei care se revoca este imobil, pe
baza declaraţiei autentice se face înscrierea în Cartea funciară. Revocarea este tacită când
rezultă dintr-o manifestare de voinţă, care deşi nu se referă expres la revocare, o implică,

20
Ibidem.
21
F. Moţiu, op.cit., p. 141

8
cum ar fi de exemplu, acordarea unui mandat unei persoane pentru a face toate
demersurile necesare în vederea înstrăinării bunului ce a format obiectul donaţiei22.
Revocarea produce efectele unei rezoluţiuni. Donaţia se desfiinţează cu efecte
retroactive, iar bunul donat reintră în patrimoniul donatorului. Dacă bunul a fost înstrăinat
sunt aplicabile dispoziţiile art. 1648 C. Civ. Referitoare la efectele restituirii faţă de terţi.
Ca urmare, acţiunea în restituire poate fi exercitată şi împotriva terţului dobânditor, sub
rezerva regulilor de carte funciară sau a efectului dobândirii cu bună credinţă a bunurilor
mobile ori, după caz, a aplicării regulilor privitoare la uzucapiune23.

22
Gheorghe Comăniţă, Drept civil, contracte civile speciale, Edit. Univ. Juridic, bucureşti, 2013, p. 100.
23
Ibidem.

9
 BIBLIOGRAFIE:

1. Gheorghe Comăniţă, Drept civil, contracte civile speciale, Edit. Univ.

Juridic, bucureşti, 2013.

2. Popa Ioan, Drept civil. Moşteniri şi liberalităţi, Edit. Universul

Juridic, Bucureşti, 2013.

3. Gabriel Boroi, Liviu Stănciulescu, Instituţii de drept civil în

reglementarea Noului Cod civil, Edit. Hamangiu, 2012.

4. PH. MALAURIE, L. AYNÈS, Cours de droit civil, Cujas, Paris, 1989.

5. V. STOICA, Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor civile, Ed. All,

Bucureşti, 1997.

10