UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” SIBIU

FACULTATEA DE DREPT

SPECIALIZAREA: DREPT / ID

DREPTUL MEDIULUI

PROTECŢIA JURIDICĂ A PĂDURILOR

1
 PROTECŢIA JURIDICĂ A PĂDURILOR

Statutul mediului, de patrimoniu comun al umanităţii, ce trebuie

conservat spre binele generaţiei prezente şi transmis în bună stare
generaţiilor viitoare, face ca protejarea sa să constituie o problemă de
interes general, atât din perspectiva individuală, cât şi din cea colectivă:
comunităţi, popoare şi state. Caracterul de „interes general planetar“ al
protecţiei mediului, larg recunoscut la nivel mondial, a fost considerat de
către unii 40 autori drept un „concept primordial“ reflectat de toate
principiile dreptului mediului1. Din perspectiva contextului sociojuridic
şi a implicaţiilor sale instituţional-legislative, apreciem că valoarea
excepţională pe care o reprezintă mediul pentru viaţă în general şi pentru
specia umană în special impune considerarea protecţiei sale ca interes
general sociouman drept un principiu esenţial, dominant al dreptului
mediului, care determină finalităţile celorlalte principii generale şi ale
reglementărilor componente2.
Problemele juridice referitoare la protecţia pădurilor, protecţia
fondului forestier în general, şi mai ales gestiunea durabilă pădurilor, au
devenit parte integrantă a politicii economice guvernelor dintotdeauna.
Aceasta şi datorită faptului că pădurile, una dintre cele mai importante
bogăţii naturale ale ţării care ocupă peste un sfert din suprafaţa
teritoriului, reprezintă nu numai o valoare economică deosebită, ci
îndeplinesc anumite funcţii în apărarea terenurilor agricole împotriva
secetei, a surpărilor şi alunecărilor de terenuri, în procesul de ameliorare
şi refacerea calităţilor naturale solului, în purificarea aerului prin
producerea oxigenului necesar vieţii, având un rol important în crearea
condiţiilor naturale pentu staţiunile balneoclimaterice, dezvoltarea
aşezărilor umane, în creare condiţiilor optime pentru păşunatul
animalelor şi dezvoltarea vânatului.
În România, din punct de vedere geografic, pădurile fiind localizate
aproape în exclusivitate în zone cu un grad relativ ridicat de
favorabilitate (65 % în zona montană, 28 % la deal, 7 % la câmpie) -
sunt afectate în principal de factori biotici şi mai puţin de factori abiotici.
Împreună, aceste două categorii de factori afectează anual suprafeţe ce
variază între 5% şi peste 30-40% din suprafaţa totală a pădurilor, din
1
Al. Kiss, Dinah Shelton, Traité de droit européen de l’environnement, Editions Frison-Roche,
Paris, 1995, p. 40; Al. Kiss, J.-P. Beurier, Droit international de l’environnement, 2e edition,
Editions Pedone, Paris, 2004, p.51.
2
Ştefan Ţarcă, Tratat de dreptul mediului- Curs universitar, Edit. Lumina Lex, Bucureşti, 2009, p.
62.

2
 care cca. 85% sunt suprafeţe afectate de factori biotici, în principal de
insecte şi în mai mică măsura microorganisme patogene, mamifere etc3.
Ca o regulă generală, constituţiile stabilesc structura şi ierarhia
normelor juridice, conţin declaraţii scrise ori carte ale drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului, stabilesc instituţiile statului şi
reglementează funcţionarea şi competenţa acestora. Ele delimitează relaţiile
existente, pe de o parte, între diferitele categorii de norme juridice (cuprinse
în legi, acte emanând de la puterea executivă) şi, pe de altă parte, între
dreptul naţional, dreptul comunitar şi dreptul internaţional.
Constituţia României revizuită prin Legea de revizuire din 2003 4
cuprinde o serie de dispoziţii directoare pentru protecţia mediului. A fost
corectată omisiunea din Constituţia anterioară, introducând-se dreptul la un
mediu sănătos, Constituţia aliniindu-se, în acest fel, la constituţiile ţărilor
europene. Prin Constituţie Statul este obligat „la asigurarea exploatării
resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional”, „la crearea
condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii”, „la refacerea şi ocrotirea
mediului înconjurător”, precum şi „la menţinerea echilibrului ecologic”.
Rolul Constituţiei, ca izvor de drept, în domeniul protecţiei mediului, poate
fi pus în evidenţă prin examinarea prevederilor cuprinse în Capitolul
„Drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor”. Între aceste drepturi
şi libertăţi se află şi acele drepturi şi libertăţi care instituie obligaţii
corelative privind protecţia mediului.
Exprimând originalitatea naturii şi conţinutului acestui drept
fundamental, textul constituţional consacră deopotrivă dreptul oricărei
persoane la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic şi îndatorirea oricărei
persoane fizice şi juridice de a proteja şi ameliora mediul, acesta din urmă
având un caracter corelativ primului. Ca atare, spre deosebire de celelalte
îndatoriri fundamentale care au o existenţă de sine stătătoare (relevată şi de
clasarea lor aparte, în capitolul III al Titlului II al Constituţiei), cea de a
proteja şi ameliora mediul există numai în raport şi ca o garanţie specială a
dreptului la un mediu sănătos5.
Desigur, s-ar putea susţine că afirmarea expresă a îndatoririi de a
proteja mediul ar fi excesivă, întrucât dreptul la mediu implică deopotrivă
pentru stat o obligaţie pozitivă de protecţie şi indirect obligaţia de a
constrânge pe particulari la acest respect. Totuşi, o asemenea prevedere este
nu numai utilă din punct de vedere psihologic (pentru o responsabilizare a

3
http://www.rosilva.ro/articole/prezentare_generala__p_110.htm
4
Legea de revizuire a Constituţiei României a fost publicată în Monitorul Oficial al României
nr.669 din 22 septembrie 2003. Art. 34 lit.d, e,f din Constituţia României
5
Daniela Marinescu -Tratat de Dreptul mediului Editia a IV-a. Editura Univ. Juridic 2010, p. 125

3
publicului şi o activizare a acestuia), ci şi semnificativă juridic, ridicând
protecţia mediului la rangul de îndatorire fundamentală.
Până de curând, obligaţia de a se conforma legilor destinate să
protejeze pădurile româneşti a fost mai mult evitată sau ignorată, decât pusă
în aplicare şi respectată. Aceasta s-a datorat pe de-o parte celor săraci care în
lunile de iarna depind de lemnul tăiat ilegal şi pe de altă parte celor care din
cauza lăcomiei au ales pur şi simplu să ignore legea şi gravele efecte pe care
le produce defrişarea necontrolată.6
În martie 2008, Parlamentul României a adoptat prin Legea 46/2008
un nou Cod Silvic (denumit în continuare „Codul Silvic”). Întrucât legea
anterioară a fost modificată de nenumărate ori, iar confuzia creată de
aceste modificări a condus ea însăşi la numeroase acte de despădurire,
Parlamentul a fost nevoit să regândească un nou Cod Silvic. Acest nou
Cod Silvic întruchipează dorinţa Guvernului de a preveni defrişările
necontrolate, de a face publicul conştient de pericolul despăduririi şi de a
pune în aplicare o lege mai bine meşteşugită şi mai inteligibilă7.
Fondul forestier naţional cuprinde toate pădurile, terenurile destinate
împăduririi, cele care servesc nevoilor de cultură, producţie ori administraţie
silvică, iazurilor, albiile pâraielor, precum şi terenurilor neproductive,
incluse în amenajamentele silvice8 , indiferent de natura dreptului de
proprietate9 .
Regimul juridic al pădurilor statuează că Fondul Forestier Naţional
cosnstituie bun de interes general, fiind supus regimului silvic indiferent de
formă de propietate, iar dreptul de propietate a terenurilor cu destinaţie
forestieră se exercită în conformitate cu dispoziţile Codului Silvic, normele
aferente regimului specific au un caracter imperativ, iar respectarea
interesului public este asigurat de autoritatea publică centrală. Potrivit
Codului silvic10 totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împaduririi, a
celor care servesc nevoilor de cultură, producţie sau administraţie silvică, a
iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinaţie forestieră şi
neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990
6
http://www.c-e-t.ro/protectia-juridica-padurilor/
7
Ibidem.
8
Ernest Lupan, Dreptul mediului, Partea speciala, Tratat elementar, Vol. II, Editura Lumina Lex,
Bucuresti, 1997, p. 37, “Amenajamentul silvic sau forestier este un sistem de măsuri prin care se
stabilesc măsuri ştiinţifice fundamentale în vederea organizării procesului de producţie forestieră
în vederea asigurării unei producţii corespunz- ătoare. Amenajamentul silvic prevede refacerea,
ameliorarea, mărirea fondului forestier şi elaborarea metodelor de folosire naţională şi de
protecţie a pădurilor. În cadrul acestor lucrări tehnice, pe baza cercetării condiţiilor biologice,
tehnice şi economice de desfăşurare a procesului de producţie, se organizează şi se conduce
întreaga activitate de gospodărire a pădurilor”
9
Conform art. 1 din Codul Silvic.
10
Legea 46/2008

4
sau incluse în acestea ulterior, în condiţiile legii, constituie, indiferent de
natura dreptului de proprietate, fondul forestier naţional.11
Codul Silvic în Titlul III – se ocupă numai de fondul forestier
proprietate privată, iar Titlul IV cuprinde dispoziţii comune atât fondului
forestier proprietate publică cât şi fondului forestier proprietate privată.
Această definiţie, preluată din Legea nr. 204/1947 12 , vine şi pune
capăt discuţiilor multiple care au avut loc, cu privire la această noţiune, care
rămăsese nedefinită legal din 1962. Desigur, această definiţie, legală, este
inferioară calitativ celei ştiinţifice după care „prin pădure se înţelege o
suprafaţă minimă pe care vegetează arbori şi arbuşti. Arborii izolaţi nu
constituie niciodată o pădure, ci sunt consideraţi ca vegetaţie forestieră în
afara pădurii”13 .
Ca urmare, fondul forestier naţional include14: terenurile în curs de
regenerare şi plantaţiile înfiinţate în scopuri forestiere; terenu rile destinate
împăduririi; terenu rile care servesc nevoilor de cultură; terenu rile care
servesc nevoilor de producţie silvică; terenu rile care servesc nevoilor de
administraţie silvică; terenu ri ocupate de construcţii şi curţile aferente
acestora; iazuril e, albiile pâraielor, precum şi terenurile neproductive
incluse în amenajamentele silvice; perdel ele forestiere de protecţie; jnepe
nişurile; le împădurite cu consistenţa mai mare sau egală cu 0,4, calculată
numai pentru suprafaţa ocupată efectiv de vegetaţia forestieră.
Sunt considerate păduri şi sunt definite ca atare, ca parte a fondului
forestier naţional, terenurile acoperite cu vegetaţie cu o suprafaţă mai mare
de 0,25 ha15.
După funcţiile pe care le îndeplinesc, pădurile se împart în două grupe
funcţionale16:
Grupa I – păduri cu funcţii speciale de protecţie a apelor, a solului, a
climei şi a obiectivelor de interes naţional, păduri pentru recreere, păduri de
ocrotire a genofondului, şi a ecofondului, precum şi păduri din ariile naturale
protejate de interes naţional;
Grupa II – păduri cu funcţii de producţie şi de protecţie în care se
urmăreşte să se realizeze, în principal, masa lemnoasă de calitate superioară
11
Mircea Dutu, Curs universitar Dreptul Mediului, editia 2, Ed. C.H Beck, pag 118-121, respectiv
236-237
12
Act emis de Ministerul Agriculturii si Domeniilor si publicat in M.O. nr. 140 din 23 iunie 1947
13
I. Milescu şi C. Avram, Amenajarea pădurilor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1965, p. 36.
14
Darinela Marinescu, Dreptul mediului, Manual de studiu individual, Edit. Prouniversitaria,
Bucureşti, 2012, p. 61.
15
Conform art. 2 din Codul Silvic.
16
Darinela Marinescu, Dreptul mediului, Manual de studiu individual, Edit. Prouniversitaria,
Bucureşti, 2012, p. 62.

5
şi alte produse ale pădurii şi, concomitent, protecţia 63 calităţii factorilor de
mediu.
Modul de gestionare a pădurilor din fiecare grupă se diferenţiază în
raport cu intensitatea şi natura funcţiilor atribuite, stabilite prin
amenajamentele silvice.
Conservarea biodiversităţii ecosistemelor forestiere implică măsuri de
gestionare durabilă, prin aplicarea de tratamente intensive, care promovează
regenerarea naturală a speciilor din tipul natural fundamental de pădure şi
prin conservarea pădurilor virgine şi cvasivirgine.
Constituirea de arii naturale protejate de interes naţional, care cuprind
şi păduri, se realizează potrivit prevederilor legale, cu avizul prealabil al
autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
Reconstrucţia ecologică, regenerarea şi îngrijirea pădurilor se
realizează în concordanţă cu prevederile amenajamentelor silvice şi/sau ale
studiilor de specialitate, studii fundamentate în conformitate cu normele
tehnice specifice. La regenerarea pădurilor se aplică regimul codrului,
urmărindu-se conservarea genofondului şi a ecofondului, realizarea de
arborete de calitate superioară, precum şi exercitarea cu continuitate de către
acestea a funcţiilor de protecţie. Regimul codrului nu se aplică la arboretele
de plopi indigeni, de salcie, de salcâm, precum şi zăvoaiele în care este
admis regimul crângului. Tăierile rase sunt admise numai în arboretele de
molid, pin, salcâm, plop, salcie şi în zăvoaie, precum şi în cazul substituirii
ori refacerii unor arborete, în care nu este posibilă aplicarea altor tratamente.
Tăierile rase în parcurile naţionale sunt interzise. Lucrările de reîmpădurire
şi de completare a regenerărilor naturale se execută în termen de cel mult
doua sezoane de vegetaţie de la tăierea unică sau definitivă. Lucrările de
regenerare, întreţinere a seminţişurilor şi a plantaţiilor şi de îngrijire a
arboretelor trebuie astfel executate încât să se realizeze compoziţiile-tel
stabilite prin amenajamentele silvice şi/sau prin studiile de specialitate17
În raport cu folosinţa lor18: păduri de folosinţă forestieră şi, păduri de
folosinţă silvopastorală.
Dreptul de proprietate asupra pădurilor în România.
Codul Silvic prevede că pădurile pot face atât obiectul proprietăţii
publice cât şi private, dar oricare ar fi forma de proprietate, pădurile sunt de
interes naţional, căzând astfel în sfera protecţiei statului şi nu a autorităţilor
locale. Legea permite proprietarilor de păduri, care sunt persoane private, să
le utilizeze, să le vândă sau să le înstrăineze, dar numai cu respectarea

17
Ştefan Ţarcă, Tratat de dreptul mediului- Curs universitar, Edit. Lumina Lex, Bucureşti, 2009,
p. 108
18
Ibidem p. 63

6
prevederilor Codului Silvic, care limitează exercitarea dreptului de
proprietate şi interzice în mod expres orice construcţie pe fondul forestier19.
Pădurile care sunt proprietate publică a statului sunt administrate de
Regia Naţională a Pădurilor – ROMSILVA care funcţionează sub autoritatea
Ministerului Agriculturii şi a Dezvoltării Rurale. Pădurile care sunt
proprietate publică a unităţilor administrativ – teritoriale sunt administrate de
ocoale silvice private.
Codul Silvic prevede că pădurile ce fac obiectul proprietăţii private nu
pot fi divizate în loturi mai mici de 1 hectar. Această limitare se aplică atat
înstrăinărilor inter vivos cât şi celor mortis causa. Dacă totuşi prin procedura
succesorală proprietatea ar trebui divizată în loturi mai mici de un hectar,
atunci moştenirea va fi constituită în favoarea unuia sau mai multor
succesori până la limita minimă legală ( 1 hectar ) şi, în schimb, beneficiarul
sau beneficiarii vor trebui să plătească celorlalţi moştenitori o sultă. Suma
platită în compensare poate deriva fie din împărţirea întregii moşteniri, fie
din fondurile proprii ale moştenitorului beneficiar20.
Dispoziţiile legii cer ca pădurile să fie puse sub o administrare
specială. Acestă obligaţie incumbă titularilor dreptului de proprietate, atât
publică, dar şi privată, asupra pădurilor. Potrivit Codului Silvic
administrarea pădurilor proprietate privată este efectuată prin ocoale silvice
private, care funcţionează din punct de vedere legal în mod similar
asociaţiilor ţi fundaţiilor. Pentru aceasta, proprietarii – persoane private pot
organiza ei înşişi astfel de ocoale silvice sau pot apela la astfel de entităţi
deja create. Ocoalele silvice pot funcţiona fie independent, fie pe bază de
contract cu alte ocoale mai mari şi care beneficiază de mai multe resurse.
Prin crearea sau aderarea la astfel de entităţi, proprietarii – persoane private
îşi îndeplinesc obligaţiile prevăzute de Codul Silvic cu privire la asigurarea
administrării şi a serviciilor de specialitate referitoare la întreţinerea
pădurilor21.
Proprietarii de păduri sunt obligaţi să asigure paza pădurii împotriva
tăierilor ilegale de arbori, a furturilor, a distrugerilor, a degradărilor, a
păşunatului şi a altor fapte păgubitoare pentru fondul forestier şi pentru
factorii aflaţi ȋn relaţie ecologică. Personalul silvic care are atribuţii pentru
paza pădurilor este dotat cu armament de serviciu, în condiţiile legii. În
exercitarea atribuţiilor de serviciu privind paza fondului forestier, în
constatarea contravenţiilor şi a faptelor ce constituie infracţiuni silvice,
personalul silvic este asimilat personalului care îndeplineşte funcţii ce
implică exerciţiul autorităţii publice. Unităţile de poliţie şi jandarmerie,
19
http://www.c-e-t.ro/protectia-juridica-padurilor/
20
Ibidem.
21
Ibidem.

7
potrivit atribuţiilor ce le revin conform legii, asigură sprijin de specialitate în
organizarea pazei pădurilor. Se interzice păşunatul în păduri, în perdelele
forestiere de protecţie şi în perimetrele de ameliorare a terenurilor degradate
sau în alunecare.22 Mai mult decât atât, proprietarii sunt obligaţi să notifice
ROMSILVA în timp de 60 de zile cu privire la orice înstrăinare a fondului
forestier. Toate aceste obligaţii cad în sarcina ocoalelor silvice autorizate23.
Dacă proprietarul nu se conformează obligaţiei de a se ocupa de
regenerarea pădurii, această activitate va fi efectuată de autorităţile
competente pe cheltuiala proprietarului.
Lucrările de combatere a bolilor şi dăunătorilor pădurilor, indiferent
de forma de proprietate, prin mijloace avio, se realizează în mod unitar sub
coordonarea administratorului. Efectuarea celorlalte lucrări de combatere a
bolilor şi dăunătorilor se realizează de ocolul silvic în care sunt necesare
aceste lucrări şi se suportă de proprietar, respectiv de administrator, pentru
pădurile proprietate publică a statului24.
Proprietarii pădurilor, ai perdelelor forestiere de protecţie şi ai
terenurilor degradate pe care s-au realizat lucrări de împădurire, precum şi
ocoalele silvice care asigură servicii silvice sau administrarea acestora sunt
obligaţi să aplice şi să respecte normele specifice de prevenire şi stingere a
incendiilor, aprobate prin ordin comun al conducătorului autorităţii publice
centrale care răspunde de silvicultură şi al autorităţii publice centrale pentru
administraţie şi interne.
În conformitate cu prevederile Codului Silvic, statul român nu este
interesat doar de protejarea fondului forestier, ci şi de achiziţionarea altor
terenuri împădurite. Deşi politica de stat se caracterizează printr-un interes
substanţial de a cumpăra noi terenuri forestiere, punerea ei în practică
depinde de administratorul pădurilor proprietate publică. Pentru pădurile
proprietate privată care se află enclavizate în pădurile proprietate publică sau
care le mărginesc, statul are un drept de preemţiune la achiziţionarea
acestora în cazul în care sunt scoase la vânzare, la preţ şi în condiţii egale.
Vânzătorul este obligat să notifice în scris administratorul fondului forestier
cu privire la intenţia sa de a vinde proprietatea sa forestieră. Statul îşi poate
manifesta dreptul de preempţiune în 30 de zile de la primirea notificării.
Încălcarea acestei obligaţii duce la anularea în virtutea legii a contractului de
vânzare-cumpărare astfel încheiat. Dacă administratorul pădurii proprietate
22
Ştefan Ţarcă, Tratat de dreptul mediului- Curs universitar, Edit. Lumina Lex, Bucureşti, 2009, p.
108
23
http://www.c-e-t.ro/protectia-juridica-padurilor/
24
Ştefan Ţarcă, Tratat de dreptul mediului- Curs universitar, Edit. Lumina Lex, Bucureşti, 2009, p.
109

8
publică nu îşi manifestă în scris în termen de 30 de zile intenţia de a
achiziţiona terenul, atunci vânzarea se va putea face fără nicio restricţie.25
De asemenea, Codul Silvic prevede că orice activitate sau toate
activităţile de natură a prejudicia fondul forestier sunt considerate
infracţiuni.
Privitor la exploatarea forestieră, proprietarul trebuie să se conformeze
dispoziţiilor speciale referitoare la exploatarea lemnului şi a fondului
cinegetic. Defrişarea poate fi efectuată doar după obţinerea unei autorizaţii
speciale în acest sens. Lemnul poate fi exploatat doar de societăţi certificate
şi autorizate pentru desfăşurarea activităţilor de tăiere şi transport al
lemnului. Proprietarii particulari pot exploata singuri pădurile pe care le au
în proprietate până la limita maximă de 20 de metri cubi pe an. De
asemenea, ei pot exploata liber copacii care au fost accidental scoşi din
rădăcini sau care au fost doborâţi ilegal. Restul copacilor trebuie să fie
marcaţi în vederea tăierii de catre autorităţile competente a-i exploata.
Vânarea animalelor fondului forestier este de asemenea supusă unor condiţii
limitative.
Mijloace de protecţie
În cadrul mijloacelor de drept constituţional sunt cuprinse o serie de norme
constituţionale. Astfel, art.35 din Constituţie consacra dreptul oricărei persoane
la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic, obligaţia statului de a
asigura cadrul legislativ pentru exercitareaacestui drept şi a persoanelor fizice şi
juridice de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător; art. 44 alin. (7)26 din Constitutie -
consacra servitutea legală de mediu art. 135 din Constitutie - consacra obligaţiile
statului în materie de mediu27 şi art 136 din acelaşi act normativ – defineşte proprietatea
publică şi regimul de gestionare a acesteia28.
De asemenea, Noul Cod penal protejează pădurile prin art. 401.
Defrisarea vegetatiei lemnoase din afara fondului forestier situata pe terenuri
25
Ibidem
26
Art. 44 alin. (7)” Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului
şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau
obiceiului, revin proprietarului.”
27
art. 135 alin. (2) ,, Statul trebuie sa asigure:d) exploatarea resurselor naturale in concordanţă cu
interesul national;e) refacerea si ocrotirea mediului inconjurator precum si mentinerea
echilibrului ecologic;”
28
art 136 alin. (3) ,, Bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potenţial
energeticvalorificabil, de interes national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei
economice si ale platouluicontinental precum si alte bunuri stabilite de legea organica, fac
obiectul exclusiv al proprietatii publice.(4) Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In
conditiile legii organice, ele pot fi date inadministrare regiilor autonome ori instituţtilor publice
sau pot fi concesionate ori inchiriate. De asemenea, ele pot fi date in folosinta gratuita institutiilor
de utilitate publica . “

9
cu pante foarte mari sau la limta superioara de altitudine a vegetatiei
forestiere , daca faptele au fost de natura sa puna in pericol viata sau
sanatatea umana , animalele sau vegetatia se pedepseste cu inchisoare de la 3
luni la un an sau cu zile amenda.29
Obiectul material al acestei infractiuni il formeaza vegetatia lemnoasa din
afara fondului forestier care se gaseste pe terenuri cu pante foarte mari sau la
limita superioara a vegetatiei forestiere . De precizat ca aceste terenuri nu fac
parte din fondul forestier national astfel nu este definit de lege dar
beneficiaza de o protectie din partea statului similara cu cea a terenurilor din
fondul forestier national avand in vedere ca acest tip de vegetatie forestiera
are functii importante in mentinerea echilibrului ecologic . In consecinţă,
legiuitorul a prevăzut că anumite fapte prin care se aduce atingere fondului
forestier şi gospodăririi acestuia, să constituie infracţiuni silvice, stabilindu-
le în Codul silvic, care are un caracter de lege specială în raport cu dreptul
comun în materie, respectiv, dispoziţiile Codului penal. Sancţiunile stabilite
pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de Codul silvic au rolul de
asigurare a pazei şi integrităţii fondului forestier naţional, considerat avuţie
naţională, ce trebuie ocrotita.30
De asemenea, mijloacele juridice specifice protecţiei pădurilor,
mijloace juridice silvice reprezintă norme juridice speciale conţinute
de Legea nr.46/2008 şi de alte legi speciale în materie.
Protecţia pădurilor conform Codului silvic se realizează într-un mod
special, prin instituirea obligaţiei de pază a acestora toate acţiunile şi
diligenţele întreprinse de către Regia Naţională a Pădurilor pentru
prevenirea şi combaterea tăierilor ilegale de arbori, a furturilor,distrugerilor,
degradărilor păşunatului, braconajului şi altor fapte păgubitoare. Subiectele
de drept cărora le revine obligaţia de pază sunt determinate de Codul silvic,
ele fiind toate persoanele fizice sau persoanele juridice cărora le incumba
sarcini prin care serealizează concret paza pădurii, astfel: proprietarii
de păduri sunt obligaţi să asigure paza pădurii împotriva tăierilor ilegalede
arbori, a furturilor, a distrugerilor, a degradărilor, a păşunatului şi a altor
fapte păgubitoare pentru fondul forestier, în condiţiile legii.
Natura juridică a obligaţiei de pază, al cărei conţinut, este complex, dif
eră înfuncţie de calitatea subiectului de drept căruia îi revine, precum şi de
caracterul dispoziţiei incidente.31
Cu privire la mijloacele de drept civil, acestea susţin apararea
dreptului de proprietate şi a dezmembrămintelor asupra pădurilor. Ele pot fi
directe şi indirecte, în funcţie de temeiul juridic ce le da naştere, respectiv un
29
Noul Cod Penal Art. 401
30
Legea nr. 286/2009 privind Codul penal
31
Legea nr.46/2008 privind Codul silvic

10
drept real sau un drept de creanţă. Acţiunea în revendicare este cel mai bun
mijloc civil de apărare a proprietăţii, prin care se apăra toate formele
dreptului de proprietate, fiind o acţiune reală prin care proprietarul unui bun
aflat în posesia nelegitimă a altei persoane solicita instanţei de judecată
recunoaşterea dreptului sau de proprietate şi obligaţia paratului la restituirea
posesiei bunului. Dispoziţiile codului civil în materia răspunderii reprezintă
dreptul comun în materia răspunderii în dreptul mediului.
Codul Silvic interzice ca orice padure care este proprietate publica a
statului sa devina proprietate privata sau sa faca obiectul vreunui
dezmembramant al dreptului de proprietate. Codul Silvic prevede ca
marimea fondului forestier national nu poate fi redusa. Conform art. 36 din
Codul Silvic, exista o singura exceptie de la aceasta regula – realizarea
obiectivelor de interes national, declarate de utilitate publica conform legii.
Intr-o asemenea situatie se poate opta intre doua modalitati de compensare:
prin punerea la dispozitie a unei suprafete de teren echivalente de natura a
substitui terenul scos din fondul forestier sau prin plata utilizarii terenului
forestier32.
Compensarea pentru despadurire se doreste a fi facuta cu alte terenuri
si nu in bani. Compensarea prevazuta de Codul Silvic se realizeaza fizic cu
un teren care are de cinci ori valoarea celui care se scoate definitiv din
fondul forestier, iar suprafata terenului dat in compensare nu poate fi mai
mica de 33% din suprafata terenului scos din fondul forestier. Mai mult
decat atat, terenul dat in compensare trebuie sa provina din afara fondului
forestier si sa il margineasca. Compensarea se poate face de asemenea si cu
terenuri care nu sunt limitrofe padurilor. Insa pentru o asemenea operatiune
este necesar ca terenul dat in compensare sa aiba o suprafata compacta de cel
putin 20 de hectare. Totodata, acest teren trebuie sa fie apt pentru
impadurire. Aceasta metoda de compensare pentru terenurile scoase din
fondul forestier permite autoritatilor ca, in principiu, sa depaseasca
dificultatile care pot aparea cu ocazia achizitionarii de catre acestea a
terenurilor impadurite sau a verificarii daca aceste terenuri sunt suficient
impadurite33.
În concluzie, datorită faptului că pădurile, una dintre cele mai
importante bogăţii naturale ale ţării care ocupă peste un sfert din suprafaţa
teritoriului, reprezintă nu numai o valoare economică deosebită, ci
îndeplinesc anumite funcţii în apărarea terenurilor agricole împotriva secetei,
a surpărilor şi alunecărilor de terenuri, în procesul de ameliorare şi refacerea
calităţilor naturale solului, în purificarea aerului prin producerea oxigenului

32
http://www.c-e-t.ro/protectia-juridica-padurilor/
33
Ibidem.

11
necesar vieţii, având un rol important în crearea condiţiilor naturale pentu
staţiunile balneoclimaterice, dezvoltarea aşezărilor umane, în creare
condiţiilor optime pentru păşunatul animalelor şi dezvoltarea vânatului.
În România, ignorarea aspectelor de mediu și a celor sociale în
favoarea exploatării economice a produs o degradare accentuată a pădurilor.
Tăierile ilegale necontrolate motivate de profit sau sărăcie consfințesc un
dezastru care se amplifică de la an la an: 8,8 mil. m³ de lemn furat anual; 3
hectare de pădure degradate pe oră din anul 2000 până astăzi; doar 27% din
suprafața țării acoperită cu păduri34.
Având în vedere cele amintite anterior, se poate spune ca protecţia
pădurilor capătă o însemnătate deosebită, iar exploatarea lor trebuie să se
facă raţional, avându-se în vedere şi principiile dezvoltării durabile35.

34
http://www.greenpeace.org/romania/Global/romania/paduri/Publicatii/Ghidul%20voluntarului
%20pentru%20protejarea%20padurilor.pdf
35
http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A52010DC0066

12
 BIBLIOGRAFIE:

1. Darinela Marinescu, Dreptul mediului, Manual de studiu

individual, Edit. Prouniversitaria, Bucureşti, 2012.
2. Daniela Marinescu -Tratat de Dreptul mediului Editia a IV-a.
Editura Univ. Juridic 2010.
3. Ştefan Ţarcă, Tratat de dreptul mediului- Curs universitar, Edit.
Lumina Lex, Bucureşti, 2009.
4. Mircea Dutu, Curs universitar Dreptul Mediului, editia 2, Ed.
C.H Beck.
5. Ernest Lupan, Dreptul mediului, Partea speciala, Tratat
elementar, Vol. II, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997.
6. Al. Kiss, Dinah Shelton, Traité de droit européen de
l’environnement, Editions Frison-Roche, Paris, 1995.
7. Al. Kiss, J.-P. Beurier, Droit international de l’environnement,
2e edition, Editions Pedone, Paris, 2004.
8. I. Milescu şi C. Avram, Amenajarea pădurilor, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 1965.
9. Constituţia României din 1991, revizuită 2003.
10. Legea nr.46/2008 privind Codul silvic republicată şi actualizată.
11. Noul Cod penal actualizat 2016.
12. http://www.rosilva.ro/articole/prezentare_generala__p_110.htm
accesat la data de 26.12.2016.
13. http://www.c-e-t.ro/protectia-juridica-padurilor/, accesat la data
de 26.12.2016.
14. http://www.greenpeace.org/romania/Global/romania/paduri/Pub
licatii/Ghidul%20voluntarului%20pentru%20protejarea
%20padurilor.pdf, accesat la data de 26.12.2016.
15. http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX
%3A52010DC0066, accesat la data de 26.12.2016.

13