ECOLOGIA.

1. Dreptul ecologic; notiunea si scopul.

Dreptul ecologic reprezinta totalitatea normelor de drept ce reglementeaza relatiile sociale din
domeniul utilizarii naturii si resurselor sale., precum si protectia mediului inconjurator si
asigurarea securitatii ecologice de stat.
Respectiv in anul 1989organizatia mondiala a comertului a editat un document care a pus pe
temelia dreptului ecologic intern fiind echivalent ca o procedura de autocontrol si ca fiecare sa
aiba posibilitatea sa implimenteze anumite mijloace cu privire la protectia mediului inconjurator.
In 1990 comisia comunitatii europene a inaintat primul proect al regulelor obligatorii privind
auditul ecologic si a unor state member a Uniunii Europene.
Dreptul ecologic ca stiinta in RM a inceput sa se dezvolte incepind cu anii 95-96 si la ora actuala
reprezinta un domeniu larg de cercetare care se dezvolta incet, insa cu baza legislative si anume
in parte ace tine de sanctionari este destul de dura.
In Constitutia RM alin 1 art. 37 legiitorul a stipulatca, fiecare om are dreptul la un mediu
inconjurator neprimejdios din punct de vedere ecologic, pentru viata si sanatatea precum si la
roduse alimentare si obiectele de uz casnic.
Practica mondiala de mai mult de 20 de ani incearca sa puna in aplicare auditul ecologic sis a
efectueze la rindul sau procedure de sanctionare.

2.Etapele formarii dreptului ecolgic.

C a orice notiune care apartine domeniului epestimologic ( presupune teoria cunoasterii

stiintifice ce este cunoasterea stiintifica si cum influenteaza), conceptual de ecologie a cunoscut
dea lungul istoriei diferite acceptiuni. Unele din acceptiunile dreptului ecologic a fost
descoperirea adevarului despre ramura data si anume reformelor in acest domeniu.
Lansarea pe piata a conceptului dreptului ecologic isi are originea datind cu anii 1834 si este
legat de numele biologului german Ernest care incearca sa difineasca notiunea de drept ecologic
in una din lucrarile sale mentionind ca, dreptul ecologic este stiinta economica a modului de
viata a rapoartelor vitale care afecteaza toate fiintele vii. Initial nimeni nu poate sa prezica un
viitor stralucitor acestei ramuri de drept, insa impactul negative si consecintele dramatice au scos
in in evidenta necesitatea dezvoltarii acestei ramuri de drept.
In deceniul al 5 a inceput sa fie vizibiladeoarece fiecare societate isi creau propriile mecanizme
de conducere si ca rezultat a inceput fie vizibila scaderea impactului negative, insa acestea nu au
dus la disparitia acestor gen de probleme.
Luindu-si in serios rolul de salvator al vietii planetare, dreptul ecologic singur sa parcurga un
aplu si complex proces de transformare atit pe plan intern cit sip e plan mondial, aindu-si rolul
sau de baz.
Unii autori au incercat sa defineasca dreptul ecologiei un rol de metafora si anume autorii Aurel
Ardelean si Cornel Maior in cursul sau de ecologie sociala si juridical, botezind dreptul ecologic
pomul cunoasterii binelui si raului.

3.Sarcinile dreptului ecologic.

Dreptul ecologic se evedentiaza sub 3 aspecte:

-aspect social, economic, ecologic.
Aspectul social prevede ca calitatea mediului ambiant reprezinta atit asigurarea protectiei
drepturilor si intereselor sociale atit a persoanelor fizice cit si juridice contra impactului negative
al activitatii umane, cit si contra efectelor posibile ale accidentelor ecologic si a fenomenelor
naturale.
Sub aspect social ecologic intelegem, respectarea calitatii mediului asupra asigurarii protectiei
precum si conservarea si reglementarea ecosistemului prin protejarea faunei si florei.
Sub aspet economic al calitatii mediului includem asigurarea unui echilibru al intereselor
economice legate de dreptul ecologic si care constituie o baza reala al dezvoltarii durabile a
societatii
( de studial legea mediului ecologic).

5. Izvoarele dreptului ecologic.

In literature de specialitate, totalitatea de cauze si conditii materiale ce determina instituirea unor

reguli de comportare au primit denumirea de izvor de drept.
Actualmente, este tot mai pronuntata tendinta delimitarii strite a izvoarelor de drept in sens
material si in sens formal.
Izvoarele matereale ale dreptului ecologic sint; starea de criza ecologica, necesitatile social-
econmice s.a in sens formal.
Izvoarele formale ale dreptului ecologic sint; formele de exprimare a normelor juridice, ce sint
determinate de modul de determinare, de edictare sau sanctionare a lor de catre stat si care
privesc realatiile in legatura cu folosirea, conservarea, dezvoltarea si protectia componentelor
mediului
Izvoare pot fi directe, formale, fac parte actele normati, ca ex:
- Constitutia RM.
- Legile Parlamentului RM.
- Hotaririle Parlamentului RM.
- Decretele Presedintelui RM.
- Hotaririle Guvernului RM.
- Acte emise de organelle autoadministratiei locale;
- Acte emise de organelle speciale, Ministerul Ecologic.
Izvoare indirecte;
- Obiceiuri, reguli de convetuire sociala la acre actele normative fac trimitere;
- Practica Judiciara.
- Doctrina.
- Dreptul comparat.

6. Principiile de baza ale dreptului exologic.

Ca orice ramura de drept, dreptul ecologic isi are principiile sale de baza.
1. Protectia mediului- care constituie o prioritate natioala si un element essential al politicii
economice si sociale ale statului constituind un obiectiv de interes national cu efecte
directe si indirecte pe termen lung in toate sistemele socioumane.Acest principiu este
binevenit ca o activitate complex ace se desfasoara dupa un concept unic, atit la nivel
local cit la nivel national, si care este orientat spre mentinerea integritatii mediului vietii
prin intermediului limitelor prevazute de legislatie.
2. Un alt principiu este principiul de prioritate a sanatatii si a organizmelor vii sau a
bunastarii populatiei.Acest principiu cuprinde nu numai eforturile statului pentru
scaderea impcatului negative, ca ex; mortalitatea, dispaitia animalelor dar si mentinerea,
prelungirea duratei mediului pe Terra, prin asigurarea diferitelor mecanizme de
imbunatatire amediului ambient.
3. Principiul apararrii factorilor naturali de mediul inconjurator. Acest principiu are drept
scop asigurarea conservarii rezultatelor naturale anume; resurselor care se innoiesc ,
trebuie sa fie utilizate in limitile in care se produce reinnoirea lor. In acelas timp
 resursele naturale ce nu pot fi reinnoite, trebuie sa fie expluatate rational, deoarece durata
lor sa fie pe parcursul unei perioade indelungate de timp, respetiv omenirea sa aiba
avnataje.
4. Principiul interzicerii poluariii. Importanta acestui principiu se rezulta prin faptul ca
fiecare cetatean isi intelege daoria sa, incercind sa se inlcluda in ciclu de transformare a
factorilor natrali si respective procesul tehnico-stiintific din ultimii ani au adus schimbari
fundamentale in privinta protejarii si conservarii acestor elemente de drept ecologic.

7. Corelatia dreptului ecologic cu alte ramuri de drept.

Asa cum diferitele ramuri de drept nu se exclude reciproc, si dreptul ecologic are interferente
( legatura) cu alte ramuri de drept, ca ex;
Interferenta cu dreptul constitutional. Dreptul constitutional cuprinde norme fundamentale
care stau la baza tuturor celorlalte ramuri de drept, inclusive dreptul mediului.
Astfel, Constitutia consacra obligatia staului de a asigura refacerea si ocrotirea mediului
inconjurator, precum si mentinerea echilibrului ecologic.Cuprinde norme care consacra principii
ale dreptului mediului, cum ar fi expluatarea resurselor naturale in concordanta cu interesul
national sau crearea conditiilor necesare calitatii vietii. De asemenea stabileste ca dreptul de
proprietate oblige la respectarea sarcinilor, privind protectia mediului si a normelor de buna
vecinatate.
Interferenta cu dreptul civil.
Interferenta cu dreptul administrative. Dreptul mediului se apropie cel mai mult de dreptul
administrative, datorita, in principal rolului statului si importanta acestuiain realizarea legislatiei
privind protectia si conservarea mediului prin actele emise de organelle administratiei publice.
Interferenta cu dreptul agrar. Desi pamintul ca element fundamental constituie obiectul
comun, celor doua discipline exista totusi deosebiri. Dreptul agrar se ocupa cu raporturile de
proprietate asupra terenurilor de folosinta completa si rationala dreptul protectiei solului in
general prin masuri de prevenire si combaterea a degradarii acesteia.

8. Conceptul de legislatie ecologica.

In doctrina juridical autohtona cu parere de rau lipseste termenul unic care ar determina sfera de
reglementare a realatiilor mediului inconjurator, anume relatiile om si societate deasemenea
lipseste conceptual de legislatie.
Abordarea acestei probleme este necesara de a fi inceputul cu difinirea conceptului de lege.
( Legea presupune reguli de respectare in sens larg..)
Legislatia ecologica a inceput sa buna baza sis a fie definite in literature de specialitate ca lege
ecologica si ea sa determine acele necesitati aparute in momentul de fata.
In sens restrinr ea este detrminata, a fi actul normative cu forta juridica suprema adoptata printr-o
procedura speciala si orientate spre reglementarea celor mai importante relatii sociale ecologice.
Autorii Lupa si Dutu au incercat sa explice in viziunea lor ca izvorul dreptului ecologic
reglementeaza relatiile sociale legate de protectia mediului inconjurator.
Asa dar in baza celor enuntate putem formula urmatoarea definitie; putem defini conceptual de
lege ecologica ca un act normative cu forta juridical suprema, destinata reglementarii relatiilor
sociale cu privire la protectia mediului inconjurator.
Din punct de vedere a unor autori rusi, a fi mai correct din punct de vedere a supzimatiei legii,
conceptual de lege ecologica sa include totalitatea actelor legislative care se refera la ramura de
drept ecologic.

9.Legislatia ecologica ca ramura a legislatiei nationale.

Aparitia si amplificarea problemelor legate de calitatea factorilor mediului ambient au generat
diferite premise care aveau drept scop imbunatatirea legislatiei , care in mod diret era implicat
statul ca orta suprema si care avea drept scop, reglementarea juridical a relatiilor sociale legate
de utilizarea rationale a resurselor naturale.
Eforturile in acest domeniu au generat constituirea si consolidarea unor noi ramuri a legislatiei
nationale si anume legislatia ecologica, auditul ecologic. Astfel incepind cu anii 90 ai sec 20 , s-
au pus bazele acestei ramuri, fapt conditionat de transformari adicale atit din punct de vedere
social cit si economic.
Prin urmare, constituirea legislatiei ecologice ca ramura al legislatiei nationale a avut drept
factor, urmatoarele momente esentiale;
Unul din aceste momente este relatiile socilae specifice ce tin de utilizarea resurselor naturale si
de protectia a mediului inconurator si respective si existenta unui set de acte juridice care
reglementeaza protejarea si folosirea rationala a resurselor naturale.
Protectia se reglementeaza prin instrumente obligatorii stabilite de legislatie care au pus baza
unor conditii specifice si speciale, stipulind interdictiile cu privire la respectarea irationala ale
acestora.
Ameliorarea conceptului de calitatea mediului are ca obiectiv definitoriu, imbunatatirea,
conservarea si reproducerea factorilor naturali si a celor create de activitatea oamenilor.
In vitiunea multor autori, atit conservarea cit si protejarea oamenilor, constituie un element
component atit a protectiei mediului inconjurator, cit si al conceptului de drept ecologic la nivel
mondial.
Prin protectia mediului se intelege, realizarea tuturor conditiilor obligatorii impuse de atre
legislatie atit la nivel de circuit economic, care are drept scop ameliorarea situatiei de criza.

10. Etapele formarii legislatiei ecologice in RM.

Formarea legislatiei ecologice in RM a cunoscut dea lungul timpului mai multe etape, fiecare
avind obiectivele si etapele sale esentiale. In viziunea multor autori perioada de formare a
legislatiei ecologice in RM,pot fi clasificate in 3 etape;
1. Prima etapa incepe cu anul 1457 din timpul domniei lui Stefan cel Mare si pina la
sfirsitul anilor 50
2. A doua etapa, incepe cu anii 1959 care a fost adoptata legea privind, protectia naturii si
expluatarea rationala a resurselor naturale in RSSM si terminind cu anul 1991.
3. A treia etapa, incepe cu anul 1991 cind a fost adoptat fondul funciar al RM si continua sa
fie dezvoltat pina in present.
Primele incercari de reglementare a raporturilor dintre om si natura, dateaza dupa cum am indicat
in prima etapa cu Stefan cel Mare, fiind preocupat de vinatoare,precum si pescuitului, a inceput
sa introduca lcuri amenajate pentru vinat si indicind perioade cind se poate de vinat.
In cazul in care cetatenii nu se conformau cerintelor, legea era dura, pedeapsa era capiatala sau
confiscarea averii.
Anul 1959 este marcat prin, adoptarea legii cu privire la protectiei naturii si expluatarea rationala
a resurselor naturale. Legea nominalizata, era lacatuita din preambul si 8 articole, care aveau
character imperative, deoarece in cuprinsul legii erau stipulate doar artcolele care interziceau si
nu prevedeau alternative.
In an. 1991 s-a pus baza Codului funciar al RM.

11. Cadrul legislative privind dimesiunea procedurala a dreptului ecologic.

Despre dreptul la u mediu sanatos sunt consecrate in mai multe acte normative nationale, precum
ar fi legea cu privire . Art 29, este mentionat ca, guvernul , administratia publica locala,
organelle abilitate cu gestionarea surselor naturale si cu protejarea mediului ambient, sunt
obligate sa dirijeze mecanizmele impuse de stat, iar agentii economici sunt obligate sa prezinte
publicului informatii veridice despre activitatea pe care o efectuiaza in domeniul dat si are
tangete cu resursele naturale sau cu implicare nemijloita in activitatea sa, cu privire la protectia
mediului inconjurator.
O alta lege care prevede respectarea mediului ambient, este legea cu privire la protectia aerului
atmosfric art 8, stabileste a asociatiile ostesti, precum si persoanele fizice pot sa solicite
informatiile ecesare privind starea aerului atmosferic.i
O alt lege este Legea cu privire la radioprotectie si securitatea nucleara care stabileste in art.
11ca, departamentul protectie civile si situatiile exceptionale trebuie sa instiintez populatia de
iventualele pericole sau accidentele nucleare sau despre situatia exceptionala deja create de catre
ele.
O alta lege este Legea cu privire la activitatea hidrometiorologica, care stabileste in art. 1 ca ,
unul din obiectivele legii este crearea conditiilor pentru formarea relatiilor de piata in domeniul
productiei colectarii,prelucrarii, analizei, pastrarii, utilizarii informatiei privind starea si poluarea
mediului.
O alta lege Legea cu privire la protectia mediului inconjurator, desi este o lege intitulata asa,
ea nu contine expres difinitia sau terminologia de protectie a mediului inconjurator, cid oar este
stipulate doar in denumirea legii. Insa in aceasta lege sunt stipulate domeniile de gestionare
precum si atributiile fiecarui organ abilitat cu drepturile de a verifica respectarea mediului
sanatos.
Majoritatea legilor ecologice prevad in diferite masuri dreptul participantilor la adoptare a
deciziilor cu privire la protectia mediului inconjurator. Guvernul RM si-a luat un rol mai
progresist si a incercat prin anumite metode sa influenteze , respectarea acestori genuri de
drepturi cu privire la conservarea resurselor naturale si protectia lor. Hotarirea cu privire la
alocarea mijloacelor financiare pentru spatii mobile de pompare a apei.
Hotarirea cu privire la aprobarea regulamentului de organizare si functionare a comisiilor
interguvernamentale pentru aplicarea acordului intre Guvernul RM si Guvernul Rominei priviind
cooperarea pentru protectia si utilizarea durabila a apelor.

13. Controlul ecologic.

Problema principala cu care se confrunta RM in ultimii ani tine de masurile implimentate

,precum si de fortificarea satutului national moder, care are obligatia de a asigura prosperarea
societatii in conditiile restabilirii echilibrului ecologic.
Rolul organelor executive ale puterii in asigurarea protectiei mediului inconjurator este de o
actualitate deosebita in subsistemul de stat al securitatii ecologice. In RM din diferite motive
aceasta problema este de o actualitate discutata la ordine de zi, iar organe abilitate cu functia de
realizare a controlului ecologic sunt obligate sa monotolizeze sitatia de facto, cu care este
intimpinata in sistemul ecologic al RM.
In opinia savantilor rusi, aceasta situatie a fost detrminata de agravarea in perioada sovietica pe
putere de stat si de monopolul statal asupra resurselor naturale.
Unii autori trateaza controlul ecologic , ca o activitate de supraveghere asupra tuturor
intreprinderilor, organelor,, institutiilor de stat in vederea respectarii cerintelor cu privire la
protectia mediului inconurator si asigurarea securitatii ecologice a societatii.
Alti autori incearca sa difineasca controlul ecologic ca, o activitate a subiectilor imputerniciti cu
verificarea respectarii si executarii in tocmai a legislatie ecolgice.
In teoria nationala, pentru prima data a fost definit controlul ecologic in doctrina Conceptia
controlului de stat in RM, respectiv dupa anumite modificari a fost adoptata de catre Guvernul
RM..
Termenul de control ecologic nu este unul nou pentru legislatia noastra, este unul care a
parcurs o perioada indelungata pentru a fi introdus in legislatia ecologica.
Controlul ecologic, ca si controlul in general se prezinta sub urmatoarele etape si poate fi
efectuat in urmatoarele tipuri;
 - controlul ecologic general de stat.
- controlul ecologic special.
Obiectivele acestor controale se diferentiaza dupa tipul sau de activitate.
Scopul controlului ecologic de stat in general, are ca obiect primordial protejarea mediului
inconjurator, prin prevenirea si inlaturarea neajunsurilor, de a crea conditii favorabile ecologice
petru ntreg system si pentru societate sau omenire.
In literature de specialitate sunt prevazute functiile controlului de sata si anume;
1. Functia de informare care consta in faptul ca statul este obligat inprocesulde control
ecologic, sa cumuleze, sa gestioneze sis a conserveze resursele naturale, iar populatiei sa
i se ofere o informatie veridica a diferitelor probleme aparute in cadrul mediului
inconjurator.
2. O functie de preintimpinare; rolul acestei functii a controlului ecologic este de a verifica
respectarea normelor ecologice in domeniul de activitate ale pesoanelor juridice.
3. Functia de reprimare; aceasta functie este cea mai dura si este implimentata in controlul
ecologic de stat pentru a se lua toate masurile de pedepsire acelor vinovati deincalcarea
legislatiei ecologice.
4. Functia de control si respective de corectare; aceasta functie areo importanta majora,
deoarece dupa identificarea problemelor aparute u privire la nerespectarea legislatiei
ecologice, sunt utilizate anumite masuri de corectare a activitatilor abiectului supus
conrolului ecologic.
Conform art. 26 al Legii cu privere la protectia mediului inconjurator, inspectorul ecologic de
stat, este abilitat cu functia de a exercita controlul de stat asupra respectarii legilor si ale altor
acte normative in problemele ce tin de protectia mediului si folosirii resurselor naturale.

15. Standartele internationale si normativele caliatii mediului ambient in practica legislatiei

ecologice a RM

In stiinta contemporana lipseste un punct de vedere unitar cu privire la caracterul legislative al

standartelor internationale care se refera nemijlocit la respectarea mediului inconjurator.
O importanta deosebita pentru calitatea analizelor effectuate o au modurile de analiza si
deagnostica a problemelor aparute in domeniul protectiei apelor, solului, resurselor naturale si
respective sunt implicate standartele internationale la care a aderat si RM.
Exista mai multe standarte la acest capitol de pastrare, conservare a resurselor naturale si una din
metodele de dezvoltare dinamica in domeniul standartelor internationale tine de calitatea
mediului ambient. In acest context este binevenita hotarirea Guvernului RM, prin care s-a
aprobat conceptia infrastructurii, calitatii mediului incojurator, care au ca element cheie
standartele internationale cu privire la reprimarea accidentelor, care pot aea loc inmediul
inconjurator.

16. Raspunderea juridical pentru incalcarea legislatiei ecologice.

Problema ecologica cu care se confrunta RM sunt complexe, intrucit este greu de identificat
persoana vinovata care a incalcat legislatia ecologica. Din acest motiv pentru ca activitatea
organelor abilitate cu functia de controlul ecologic de stat, au dreprt scop protejarea mediuluisi
respective identificarea persoanelor vinovate in producerea unui prejudiciu ecologic, de aceea se
impune si cercetarea stiintifica a conceptului de prejudiciu ecologic, deoarece aprofundarea
cunostintelor in domeniul dat, duce la rezolvarea cit mai clara si corecta a problemelor ce tin de
recuperarea prejudiciului moral in urma unui prejudiciu ecologic.
Prejudiciu ecologic resupune, o dauna adusa atit societatii cit si fiecarui cetatean in parte. De
aceea trebuie efectuata o clasificare a prejudiciului in prejudicial material si prejudicial moral.
Din difinitia, prejudiciului ecologic, unii autori sunt de parere ca este vorba de acea dauna
cauzata persoanelor si bunurilor de catre mediul in care ele se gasesc.
( Legea cu privire la expertiza ecologica de studiat).

17. Cauzele care exclude raspunderea civila pentru daunele ecologice.

Cauzele care exclude raspunderea civila constituie acele situatii sau imprejurari in a caror
prezenta nu sunt instruite cerintele imperative prevazute de legislatie, in ceea ce priveste
raporturile de raspundere civila pentru daunele ecologice. Raspunderea civila este exclusa doar
in cazurile in care se constata caracterul illicit al faptei si lipsa raporturilor de cauzitate. Aceasta
se datoreaza faptului ca lipseste unele prevederiexpus stipulate de art. 3 al Legii cu privire la
protectia mediului inconjurator, care stabileste caracterul obiectiv al raspunderii pentru daunele
ecologice, excluzind vinovatia de drept si raspunderea. In acest sens clauzele care exclude
raspunderea civila in raport cu dreptul mediului sunt;
- cauzele care exclude caracterul apparent illicit al faptei.
- Cauzele care exclude existenta raportului de cauzalitate- aici facind parte cazul fortuit sau
forta majora.

18. Expertiza ecologica de stat.

Diversitatea si complexitatea problemelor ce tin de protectia mediului impugn folosirea unor

metode foarte variate privind solutionarea acestora. Astfel, in cadrul procesului de elaborare si
aplicare a reglementarilor privind protectia mediului, a luat nastere o serie de principii, printer
care si principiul prevenirii degradarii mediului, fundamentat pe ideea ca, prevenirea unei
eventuale poluari va fi mai putin costisitoare decit activitatea de recuperare a daunei si de
combaterea a efectelor distructive in urma acestor poluari. In acest context, pe plan mondial s-a
si cristalizat aceasta forma de activitate care consta in evaluaretea eventualului impact asupra
mediului si expertiza ecologica.
In RM, odata cu adoptarea noii conceptii privind politica de protectie a mediului, reflectata in
Legea RM privind protectia mediului iconjurator Nr. 1515-XII sin 16.06.93, s-a instituit si baza
juridical pentru activitatea de evaluare a impactului asupra mediului si efectuarea expertizei
ecologice.
Expertiza ecologica- gen de activitate in domeniul protectiei mediului, constind in aprecierea
prealabila a influientei activitatii economice indreptate asupra starii mediului, a corespunderii
parametrilor acestor activitati actelor legislative, altor acte normative, normelor si standartelor in
vigoare.
Expertiza ecologica se efectuiaza de Ministerul Ecologiei si Resurselor Naturale, de alte organe
centrale de specialitate ale administratiei publice sau de asociatiile obstesti.
Deosebim;
Expertiza ecologica de stat- este atributia exclusive a autoritatilor centrale pentru resursele
naturale si mediu, care dispune efectuarea ei de subdiviziunile sale structurale si/sau de
organizatiile de subordine ce constituie sistemul expertizei ecologice de stat.
Expertiza ecologica departamentala-este efectuata de ministere si departamente in organizatiile
si interprinderile de subordine.
Expertiza ecologica obstesca-se organizeaza sis a efectuiaza de organizatiile obstesti.
Scopurile expertizei ecologice de stat este prevenirea sau minimalizatea eventualului impact
direct, indirect sau comulativ ale obiectelor si activitatilor economice priconizate asupra
mediului inconjurator, componentelor lui, ecosistemelor si sanatatii populatiei; mentineea
echilibrului ecologic, crearea conditiilor optime de viata pentru oameni s.a.
Expertiza ecologica de statte obligatorie pentru documentatia de proiect si planificarea privind
obiectele si activitatile economice preconizate care influenteaza sau pot influenta asupra starii
mediului inconjurator si/sau prevad folosirea resurselor naturale, indifferent de destinatie,
amplasare, tipul de proprietate si subordonarea acestor obiecte, volumul investitiilor capitale,
sursa de finantare si model de exucutie a lucrarilor de constructiie.