Dreptul Mediului Cursul 1 Definiie: dr mediului nconjurtor = ansamblul normelor juridice ce reglementeaz raporturile sociale privind atitudinea oamenilor

r fa de mediul nconjurtor, n principal relaiile legate de protecia, conservarea & ameliorarea mediului n scopul realizrii dezvoltrii durabile necesitatea proteciei mediului a aprut ca rspuns la criza ecologic actual ce este determinat de modificrile produse de om mediului toate vieuitoarele de pe Terra produc modificri mediului i se adapteaz la rndul lor la acesta, dar aceste modificri nu sunt de natur s produc perturbri echilibrului ecologic echilibrul ecologic = ansamblul strilor i interrelaiilor dintre elementele ecosistemelor ce asigur meninerea structurii, funcionarea i dinamica ideal a acestora iniial, nici omul nu a produs schimbri eseniale n ecosistemele terestre, dar raportul dintre om i mediu s.-a schimbat dup Revoluia Industrial prin mijloacele pe care a nceput s i le ofere tiina i tehnica, folosind pe scar larg combustibilii fosili, exploatnd resursele naturale i dezvoltnd noi tehnici agricole, omul a nceput s intervin n mod substanial n mediul nconjurtor totui, principala cauz a deteriorrii mediului a reprezentat-o concepia greit ce a caracterizat progresul civilizaiei ncepnd cu a 2a jumtate a sec. 19, i anume c omul poate s-i subordoneze natura, c fiecare progres n dezvoltarea civilizaiei reprezint o victorie mpotriva naturii Agresiunea uman asupra mediului a devenit evident, mai ales dup WW2, astfel nct se poate considera c primele semnale cu privire la criza ecoligic au aprut n a 2a jumtate a sec. 20. Iniial, dup 1970, prima reacie a ecologitilor i chiar a economitilor a fost susinerea c singura soluie pentru salvarea planetei ar fi stoparea creterii economice, numit de economiti cretere economic zero. Ulterior, s-a dovedit c aceast soluie nu este nici viabil dpdv economic, nici posibil deoarece omul nu este dispus s renune la beneficiile dezvoltrii economice. n realitate, s-a dovedit c nu exist o contradicie real ntre creterea economic i protecia mediului soluia propus de Conferina de la Rio (1992) - cauza principal a deteriorrii mediului este mediul neadecvat de consum i de producie ndeosebi n rile dezvoltate se poate realiza un echilibru ntre creterea economic i protecia mediului, echilibrul sintetizat n principiul dezvoltrii durabile Elementele mediului nu au personalitate juridica, dar ONG au dreptul sa le apere. Dezvoltarea durabila (art 1 OUG 195/2005 sediul materiei) crearea unui echivalent in dorinta noastra de dezvoltare care inseamna exploatarea mediului si capacitatea mediului de a suporta. Mijloacele de Protecie a Mediului ntre acestea, dreptul joac un rol foarte important, determinant deoarece obligaiile juridice au o caracteristic special n caz de nesocotire a acestora, se poate apela la fora de constrngere a statului Dar dreptul nu este cu siguran singurul mijloc de protecie. De o relevan serioas sunt i dezvoltarea tehnologiilor nepoluante, gsirea de noi surse de energie, educaia i informarea, politicile de mediu, cooperarea internaional, gsirea unor prghii economice care s permit ca n costurile individuale de producie s fie incluse i costurile de protecie a mediului, etc.

Obiectul Dreptului Mediului = relaiile sociale referitoare la protecia, conservarea & dezvoltarea mediului nconjurtor n scopul realizrii dezvoltrii durabile mediul nconjurtor dincolo de definiiile din diferite tiine (geografie, geologie, urbanism, biologie, etc.) i chiar de definiia legal din OUG nr. 195/2005, dpdv juridic, ne intereseaz urmtoarele caracteristici: 1) includerea n noiunea de mediul nconjurtor alturi de elementele naturale i a celor create de om, n interaciunea i interdependena lor. Orice actiune umana presupune poluare. A interzice orice actiune e imposibil, dar exista o limita: sa nu se aduca atingere echilibrului ecologic. 2) raportarea noiunii de mediu la scopul normelor juridice de protecie a mediului, deoarece, dpdv juridic ne intereseaz acele componente ale mediului (noiuni extrem de largi) ce pot fi protejate prin adoptarea de norme juridice protecia mediului = stabilirea de obligaii privind utilizarea raional a resurselor naturale i combaterea polurii mediului poluare = introducerea de ctre om n mediu direct/indirect a unor substane sau energii, introducere ce are sau poate avea ca rezultate asemenea efecte duntoare, cum sunt : punerea n pericol a sntii omului, vtmarea resurselor vii & a ecosistemelor sau diminuarea beneficiilor sau a altor utilizri legitime ale mediului prin resurse n dreptul mediului se neleg nu numai resursele neregenerabile (minerale, combustibili fosili), ci i celelalte resurse naturale (apa, solul, flora, fauna), inclusiv cele inepuizabile (ex. anumite categorii de energii precum energia eolian) conservarea mediului = presupune stabilirea unor obligaii privind meninerea & reproducerea calitii factorilor naturali prin instituirea unor msuri speciale de ocrotire n starea lor actual iniial i de salvare dac sunt n pericol. dezvoltarea, ameliorarea mediului = presupune stabilirea unor obligaii ce au ca scop mbuntirea strii & calitii factorilor naturali i ai celor artificiali (creai prin activiti umane). uneori, noiunea de protecie este folosit n sens larg, cuprinznd toate cele 3 elemente. natura = acea component a mediului ce nu a fost influenat de activitatea, prezena omului, ceea ce exist independent de societatea uman dei n concret este greu de stabilit ce reprezint natura, termenul influeneaz regimul juridic al elementului mediu n doctrina de dreptul mediului se arat c tot ceea ce este natural trebuie respectat & protejat ori de cte ori omul dorete s produc o modificare n natur, sarcina probei c aceast modificare nu produce efecte negative, nu pune n pericol echilibrul ecologic, revine celui ce produce modificarea aceast noiune influeneaz nsi coninutul ramurii de drept, care iniial era definit ca fiind un drept al proteciei naturii, de unde i denumirea de drept ecologic, iar n prezent este definit ca fiind dreptul mediului natural i antropic i a echilibrului dintre acestea

Caracterele Dreptului Mediului 1. este o ramur nou de drept, primele reglementri au aprut dup 1970 (principiile se regasesc in declaratia de la Stockholm), noua dezvoltare dup 1990 2. caracter foarte dinamic, evolutiv - trebuie s dea rspuns ct mai rapid problemei legate de dezvoltare n raport cu protecia naturii 3. dimensiune naional, internaional & comunitar (regional) 4. caracter preventiv majoritatea normelor de protecie a mediului urmresc prevenirea degradrii mediului deoarece odat deteriorat, este aproape imposibil de readus n starea iniial 4. caracter orizontal = mprumut tehnici & instituii din alte ramuri de drept 5. este un drept de finalitate, de coordonare - deoarece dezvoltarea trebuie realizat numai n sensul atingerii, promovrii dezvoltrii durabile 6. caracter interdisciplinar - folosete noiuni & prghii nu numai din alte domenii de drept, ci i din alte materii economic, al tiinei, tehnicii etc 7. normele de dreptul mediului au n marea lor majoritate caracter imperativ, de ordine public soluia este dat de art 1 din OUG nr. 195/2005 ce prevede c obiectul acesteia l constituie reglementarea proteciei mediului, obiectiv de interes public major pe baza principiilor & elementelor strategice ce conduc la dezvoltarea durabil a societii aceste dispoziii relev valoarea social juridic deosebit conferit pstrrii echilibrului ecologic i imprim un caracter imperativ normelor de dreptul mediului majoritatea normelor de dreptul mediului, fiind de ordine public, nu permit derogri de la prescripia lor 9. caracter mixt (drept public + drept privat) n care majoritarea normelor sunt de drept public, inndu-se cont i de actorii de drept privat Autonomia Dreptului Mediului n favoarea soluiei autonomiei se aduc urmtoarele argumente: are un obiect propriu de reglementare, principii & metode specifice n literatura de specialitate (adoptarea de reglementri a consolidat autonomia) este un drept de coordonare, de sintez Izvoarele Dreptului Mediului Particulariti 1) caracter eterogen se regsesc n numeroase reglementri internaionale, naionale, comunitare, declaraii, acte avnd ca scop obiectiv protecia mediului, precum i n reglementri din alte ramuri de drept ce conin dispoziii care intereseaz protecia mediului 2) caracter tehnic n ansamblul normelor care au ca scop protecia mediului, un rol important l ocup normele care conin prescripii de ordin tehnic, de ex. normele privind calitatea apei, a aerului (dar, aceste prescripii tehnice au i caracter juridic deoarece sunt incorporate n normele juridice 3) actele normative privind protecia mediului au n general o structur specific, conin 2 pri: partea general ce cuprinde norme juridice n sens clasic (dispoziie + sanciune); normele juridice din aceast materie au n general ca obiect obligaiile de a face sau de a nu face anexele n care sunt cuprinse normele tehnice ce reprezint coninutul concret, tehnic al normelor din prima parte evident, normele tehnice din aceste anexe completeaz normele generale, fac corp comun cu acestea 3

n dreptul romnesc, aceste dispoziii cu caracter tehnic sunt cuprinse de obicei (marea lor majoritate) n acte normative cu for juridic inferioar (HG-uri, ordine ale minitilor, ordine ale administraiei publice locale) 4) un rol tot mai important l ocup izvoarele de soft-law, adic izvoarele care nu au for juridic obligatorie dpdv formal (Declaraia de la Stockholm, Declaraia de la Rio) Izvoarele Dreptului Mediului 1. Actele internationale in materia Drepturilor Omului la care Romania este parte De ex: Conventie Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor sale fundamentale care nu consacra expres dreptul la un mediu sanatos, dar necesitatea garantarii acestuia a fost stabilita in jurisprudenta CEDO in principal in baza dispozitiilor art.8 si art.1 din Protocolul 1. Conventia de la Aarhus din 1998 privind accesul la informatie, participarea publicului la luarea deciziei si accesul la justitie in problemele mediului. 2. Constitutia Romaniei care garanteaza prin art. 22 dreptul la viata, art.35 dreptul la un mediu sanatos: alin (1) - statul recunoaste oricarei personae dreptul la un mediu inconjurator sanatos si echilibrat ecologic alin (2) - statul asigura cadrul legislative privind exercitarea acestui drept al.(3): persoanele fizice si juridice au indatorirea de a proteja si ameliora mediul inconjurator art.44 alin (7) in materie de proprietate, art.137 alin(2) lit.d) si e), art. 20 aplicab generala. 3. Legea-cadru privind protectia mediului de lege lata OUG 195/2005 privind protectia mediului cu modificarile si completarile ulterioare care abroga legea protectiei mediului nr.137/195,prima lege-cadru a mediului adoptatata in Romania contine in principal dispozitii privind - principiile dreptului mediului, garantiile dreptului fundamental la un mediu sanatos, procedura de reglementare a activitatilor cu un impact asupra mediului(avizele, acordurile de mediu, autorizatiile etc.) , definirea termenilor utilizati in cuprinsul acesteia, dispozitii privind rolul autoritatilor in acest domeniu, pincipalele reguli privind raspunderea pentru mediu si rolul organizatiilor neguvernamentale in ceea ce priveste protectia mediului, dispozitii generale privind protectia principalilor factori de mediu care se completeaza insa cu dispozitiile din legile speciale OUG nu reprezinta un cod al mediului, ci numai reglementarea-cadru in aceasta materie. In dreptul comparat exista tendinta de a se adopta coduri de mediu care sa contina toate dispozitiile aplicabile in aceasta materie 4. Legile speciale in afara dispozitiilor din legea-cadru, diferiti factori de mediu sunt protejati prin reglementari speciale (de ex. - Legea apelor nr.107/2006, Legea nr. 111/1996 privind desfasurarea activitatilor nucleare) Raportul dintre legea-cadru si legile speciale: teoretic se aplica principiul specialia generalibus derogant, dar in general in aceasta materie legile speciale nu contin, de fapt, derogari de la legea-cadru ci completari ale dispozitiilor acestora si in ceea ce priveste reglementarile speciale se aplica dispozitiile principale din legeacadru privind principiile dreptului fundamental la un mediu sanatos si dispozitiile privind rolul organizatiilor neguvernamentale si raspunderea (daca nu exista reguli derogatorii) rolul reglementarii cadru este de a unifica, de a asigura coerenta aplicarii dispozitiilor din legile speciale 4

5. Conventiile internationale (multilaterale/bilaterale) care au ca scop protectia mediului (altele decat cele in material Drepturilor Omului) de ex: Conventia UNESCO din 1972 privind patrimonial cultural si national ca si caracter general, in doctrina majoritatea conventiilor globale in domeniu sunt criticate deoarece consacra numai reguli generale si nu dispozitii concrete, tehnice care ar fi mult mai eficiente dar, din pacate, aceasta se datoreaza faptului ca datorita unor cause de ordin politic, economic este greu de ajuns la un consens international in aceasta materia totusi exista tendinta ca in anumite domenii (foarte importante) sa fie adoptate ulterior protocoale care contin obligatii concrete 6. Hotararile de Guvern 7. Ordine ale Ministrilor 8. Acte ale autoritatilor publice locale (hotarari adoptate de consiliile locale in exercitarea atributiilor ce le revin in domeniu protectiei mediului) si ale consiliilor judetene si ale consiliului general al Municipiului Bucuresti, in temeiul Legii administratiei publice nr. 215/2001 9. Reglementari din alte domenii care nu au ca scop principal protectia mediului dar contin dispozitii care asigura protectia mediului 10. Actele UE, care au, potrivit Constitutiei, aplicare directa in dreptul intern. Au aplicare si directa si regl in TFUE. Dpdv cantitativ, insa de lege lata, la nivelul UE, majoritatea reglementarilor comunitare in materie de mediu il reprezinta directivele. 11. Doctrina si jurisprudenta - nu sunt izvoare de drept in sens formal, dar joaca un rol foarte important pentru ca normele de dreptul mediului au un caracter abstract, tehnic si eterogen si din aceste motive clarificarile din jurisprudenta si doctrina sunt foarte utile. Pe de alta parte ele in multe situatii pornindu-se de la caracterul evolutiv al dreptului mediului au creat solutii care ulterior au fost adoptate prin reglementari avand valoare de izvoare de drept in sens formal. Exemplu: 1) Dr fundamental la un mediu sanatos a fost recunoscut mai intai in doctrina si jurisprudenta dupa hotararile fostei Curti Supreme de Justitie, ulterior a fost expres consacrat legislativ chiar prin Constitutie. 2) Caracterul obiectiv al raspunderii pt mediu a fost recunoscut mai intai pe cale doctrinara si jurisprudentiala si abia ulterior pe cale legislativa. 3) Chiar in hotararile pronuntate impotriva Romaniei de la CEDO, ea a precizat ca previzibilitatea bazata inclusiv pe solutii jurisprudentiale, coerente, unitare reprezentand chiar fundamentele Conventiei Europene a Drepturilor Omului. 12. Izvoare de soft-law - nu au dpdv formal caracter obligatoriu, dar sunt foarte importante in dreptul international in general si dreptul mediului in special prin aceea ca influenteaza adoptarea de reglementari si la nivel international si national. Sunt preluate in jurisprudenta devin obligatorii prin adoptarea de conventii sau solutii jurisprudentiale, in plus influenteaza in dreptul mediului in mod fundamental aplicarea si interpretarea reglementarilor. 13. Intelegeri la nivel national sau local incheiate intre agentii economici, autoritati si organizatii neguvernamentale Caracteristica acestor obligatii este afacerea ca ele sunt adoptate de buna voie, desi nu sunt cuprinse in acte normative. Sunt incurajate in dreptul comparat deoarece agentii economici aplica de buna voie aceste obligatii Aceste intelegeri de mediu nu contin obligatii de protectie sub nivelul celor prevazute in actele normative in vigoare. Prin aceste intelegeri, in schimbul sprijinului acordat de autoritati si de organizatiile neguvernamentale, agentii economici aplica reguli mai stricte (standard mai ridicat) decat cele prevazute in actele normative. 5

Principiile Dreptului Mediului = reguli esentiale, de maxima aplicabilitate, care stau la baza unei ramuri de drept (mediului) Ele reprezint importan n toate ramurile de drept, dar cu deosebire n dreptul mediului, unde ca i o caracteristic, ele sunt enunate expres atat n OUG 195/2005, ct i n majoritatea conveniilor internaionale sau n alte acte internaionale Importana: (a) dreptul mediului, fiind o ramura noua de drept, dinamica si evolutiva, trebuie sa gaseasca rapid raspuns la problemele degradarii mediului si pentru aceasta, atunci cand nu au fost inca adoptate norme speciale intr-o anumita materie in jurisprudenta se aplica principiile (b) normele de dreptul mediului se gasesc in izvoare (acte normative) foarte diverse, principiile fiind acelea care asigura coeziunea aplicarii normelor (c) au un caracter complex (juridic, economic, decizional; de ex: principiul poluatorul plateste), caracter perfect adaptat naturii complexe a dreptului mediului (d) sunt specifice dreptului mediului - de ex: principiul precautiei reprezentand si argumentele pentru autonomia acestei ramuri de drept in acelasi timp, dezvoltarea principiilor dreptului mediului in actele normative interne si internationale si mai ales in doctrina nu este in afara de critica deoarece sunt prea generale si au continut complex ceea ce determina dificultati in aplicarea lor practica de asemenea in multe situatii ele sunt numai enuntate in cuprinsul actelor normative fara a li se dezvolta, determina continutul, ca de exemplu si in reglementarile privind protectia mediului in plus, de multe ori mai ales in dreptul international al mediului se apeleaza prea des la enuntarea principiilor in loc sa fie adoptate norme complete de protectie datorita caracterului lor complex, continutul acestora este determinat in mod diferit in practica si doctrina, ceea ce creeaza obstacole in calea aplicarii lor Clasificarea principiilor: principiile dreptului mediului pot fi clasificate dupa mai multe critetii, dar cele mai importante in aceasta ramura sunt: 1. principii interne si internationale (de ex: principiul cooperarii colective) - majoritatea principiilor au deopotriva caracter intern si international 2. principii juridice (preponderant caracter juridic; de ex. - principiul poluatorul plateste) si principii cu caracter decizional (joaca un rol mai important in decizia de mediu; de ex. - principiul precautiei) - intre cele 2 categorii exista legaturi si majoritatea au deopotriva caracter juridic si decizional 3. principii traditionale (de ex: principiul poluatorul plateste) - care insa au si ele caracter evolutiv si principii noi afirmate in general dupa 1980 si consolidate in Declaratia de la Rio (de ex: principiul precautiei si principiul participarii publicului la decizia de mediu) 4. principii afirmate expres in OUG 195/2005 si principii doctrinare - tendinta este ca doctrina si jurisprudenta o iau inaintea legiuitorului. 5. principii de maxima generalitate in dreptul mediului (de ex: principiul poluatorul plateste) si principii speciale (care se aplica intr-un anumit domeniu, de ex: principiul proximitatii care este specific regimului juridic al deseului) Aceste principii trebuie aplicate coroborat astfel incat aplicarea unuia dintre acestea sa nu aduca atingere altor principii. 6

~Pe plan intern~ Ele sunt in mod expres prevazute de art. 3 din OUG 195/2005: principiile si elementele strategice ce stau la baza prezentei ordonante sunt: a). Principiul integrarii politicii de mediu in celelalte politici sectoriale; b). Principiul precautiei in luarea deciziilor; c). Principiul actiunii preventive; d). Principiul retinerii poluantilor la sursa; e). Principiul poluatorul plateste; f). Principiul conservarii biodiversitatii si a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural; g). Utilizarea durabila a resurselor naturale; h). Informarea si participarea publicului la luarea deciziilor precum si accesul la justitie in problemele de mediu; i). Dezvoltarea colaborarii internationale pentru protectia mediului. Enuntarea expresa a principiilor protectiei mediului chiar in legea-cadru este binevenita, dar solutionarea aleasa de OUG 195/2005 este in acelasi timp criticabila pentru ca: 1) principiile sunt doar afirmate fara a li se determina continutul ceea ce ridica dificultati in aplicarea normelor din aceasta materie - totusi, continutul poate fi determinat potrivit actelor internationale la care Romania e parte, a legilor speciale (solutia nu este intru totul corecta deoarece ar putea fi interpretate in sensul ca se aplica numai in domeniul special respectiv si nu in general) + in doctrina 2) legea trateaza laolalta principiile si elementele strategice, ceea ce poate determina confuzii intre acestea 3) principiile enuntate expres in art. 3 trebuie completate cu cele cuprinse in alte dispozitii ale OUG 195/2005 (de ex. - art. 1 alin (1) foloseste expres principiul de dezvoltare durabila) + cu cele enuntate in doctrina 1. Principiul integrarii cerintelor de mediu in celelalte politici sectoriale - art. 3 lit. a) principiul a fost mai intai afirmat in doctrina si apoi introdus printr-o modificare a OUG 195/ 2005 el reia partial dispozitiile art. 6 din Tratatul CE, potrivit caruia cerintele de mediu trebuie integrate in definirea si aplicarea politicilor si actiunilor comunitare prevazute la art. 3, in special in scopul promovarii dezvoltarii durabile principiul se fundamenteaza pe aceea ca majoritatea actiunilor, politicilor, reglementarilor din alte materii (ca de ex: in domeniu energetic, al transporturilor, in ceea ce priveste dezvoltarea economica in general) trebuie sa se tina cont de protectia mediului in acest moment este evident ca o protectie reala a mediului nu se poate realiza numai prin masuri speciale in aceste domeniu, ci numai prin integrarea cerintelor de mediu in alte actiuni, politici sau interpretari, aplicari ale reglementarilor din alte domenii 2. Principiul poluatorul plateste Principiul a fost afirmat pentru prima data in Declaratia Consiliului Europei din 1968 privind lupta impotriva poluarii aerului si a fost reluat de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare economica in 1972. Se regaseste i in Declaratia de la Rio din 1992 si este prevazut expres in art. 3 lit. e). din OUG 195 si in numeroase conventii internationale Fundamentul - principiul are la baza elementele din teoria economica potrivit careia costurile speciale externe care insotesc productia trebuie sa fie internalizate, adica sa fie luate

in calcul in costurile de productie pentru ca ele contribuie la sporirea calitatii acestora (inclusiv a resurselor) In acelasi timp, bunurile care in trecut se cd ca nu au valoare de intrebuintare si nu necesita cheltuieli pentru a fi reproduse cu insusirile lor initiale (apa, aerul etc), intra in prezent in categoria lucrurilor care au valoare, valoare fie ca au valoare economica negativa, fie ca necesita costuri pentru reproducerea lor in starea initiala. Fundamentul principiului rezulta si din dreptul fundamental la un mediu sanatos, cetateanul neputand fi obligat sa suporte consecintele degradarii mediului de catre poluator n plus, din punct de vedere economic, cetateanul nu poate fi obligat sa plateasca accesul la mediu nici direct, dar mai important nici indirect prin subventionarea din fonduri publice a cheltuielilor de poluare (repararea prejudiciului ecologic, cheltuieli legate de diminuarea efectelor poluarii si cheltuieli de prevenire a poluarii) trebuie sa fie suportate de cel care cauzeaza poluarea si nu de societate. In sens larg, acest principiu influenteaza materia raspunderii civile pt mediu si produce urmatoarele consecinte: a) Definirea notiunii de prejudiciu intr-un sens specific dreptului mediului, astfel prin prejudiciu in aceasta materie se inteleg si cheltuielile legate de prevenirea poluarii precum si cele legate de limitarea efectelor poluarii. Autorul trebuie sa suporte si cheltuielile legate de prevenirea poluarii precum si cele de limitare a efectelor poluarii b) Principiul este fundamentul adoptarii de numeroase reglementari interne, comunitare si internationale in materie. c) Adoptarea unor reglementari specifice speciale in materia repararii prejudiciilor de mediu cu referire la prevenirea si repararea prejudiciilor de mediu (e vb de directiva 35/2005 CE transpusa in legislatia nationala prin OUG 68/2007). n sens restrans, principiul poluatorul plateste presupune eliminarea subventiilor destinate protectiei mediului astfel incat costurile legate de poluare sa fie suportate de cel care cauzeaza si nu de societate Problema e strans legata de ajutoarele de stat. In prezent in dreptul national se aplica direct dreptul comunitar in materie, ajutoarele de stat pentru protectia mediului putand fi acordate de autoritatile romane numai in baza comunicarii Comisiei din 1 aprilie 2008 cu privire la protectia mediului. Aceasta limiteaza situatiile sau cazurile in care pot fi acordate ajutoarele de stat pentru protectia mediului. De exemplu pt depasirea standardelor de protectie a mediului, pt studii de mediu, pt investitii in energia regeneratoare, pt mutarea anumitor intreprinderi sau agenti economici, pt managementul deseurilor etc. Eliminarea ajutoarelor de stat nu inseamna ca statul nu trebuie sa-si indeplineasca obligatia de a asigura cetatenilor un mediu sanatos deoarece autoritatile au indatorirea de a inlatura efectele poluarii, ci inseamna ca trebuie gasite instrumente, mijloace legale care sa permita identificarea poluatorului si obligatia lui sa suporte costurile legate de poluare. Asigurarea unui just echilibru intre responsabilitatea autoritatilor de a asigura protectia mediului si aplicarea principiului poluatorul plateste este realizat prin intermediul normelor de protectie a mediului (atat cele cu caracter preventiv, cat si cele din materia raspunderii civile cat si prin regulile specifice dreptului concurentei) Dupa aderarea la U.E, ajutorul de stat pentru protectia mediului poate fi acordat numai cu respectarea dispozitiilor comunitare in materie. Principiul se aplica nu numai in dreptul intern ci si la nivel comunitar, precum si in dreptul international, fiind afirmat si de art. 174 alin (2) din Tratatul C.E. si in numeroase conventii internationale. 8

3. Principiul actiunii preventive principiul este expres consacrat si de art. 3 din OUG 195 si de art.174 alin (2) din Tratatul C.E. si in numeroase conventii internationale
Fundamentul - se bazeaza pe faptul ca este mai usor sa previi; o data produs prejudiciul de mediu e aproape imposibil de reparat. Poate fi inteles in sens larg si sens restrans. In sens larg se reflecta in chiar scopul majoritatii normale de protectie a mediului ce au caracter preventiv. In sens restrans, specific acestuia este faptul ca presupune un control prealabil inceperii desfasurarii activitatii planurilor, proiectelor de activitate etc. Este vorba in sens larg despre autorizarea in prealabil a activitatii cu impact asupra mediului care presupune efectuarea studiilor de impact si consultarea publica. In dr international principiul se reflecta in reglementarea speciala intitulata reglementarea activitatilor cu impact asupra mediului prevazuta de OUG 195/2005. Evaluarea impactului asupra mediului presupune un studiu tehnic cu privire la consecintele viitoare ale planului, proiectului, activitatii. Procedura evaluarii prealabile e prevazuta si in reglementarile comunitare si in Conventia de la Espoo cu privire la evaluarea impactului asupra mediului in contextul transfrontalier 1991. In plus principiul mai presupune activitati de planificare, stabilirea de obligatii cu caracter preventiv pentru persoanele fizice si juridice si supravegherea calitatii mediului prin identificarea si prevenirea riscurilor atat titularii de activitati prin programe proprii de supraveghere cat si de autoritati activitate prin programari proprii de supraveghere, cat si de autoritati.

4. Principiul precautiei in luarea deciziilor

Are un caracter intern, formulat expres in OUG 195/2005, caracter comunitar si international. Este un principiu nou aparut dupa 1990 ce s-a desprins din principiul prevenirii poluarii. Este afirmat la cel mai inalt nivel pentru prima oara in Declaratia de la Rio (1992). Principiul justifica luarea de masuri chiar si atunci cand din datele stiintifice nu rezulta cu exactitate daca o activitate este periculoasa pentru mediu. Atunci cand datele stiintifice sunt neconcludente in ceea ce priveste efectele unor activitati decizia de mediu trebuie sa fie in sensul neinceperii activitatii, aceasta deoarece pericolul degradarii ei prea mare pentru a risca o decizie ce se poate dovedi ulterior gresita.

Principiul precautiei are caracter mai degraba decizional decat juridic si se aplica in procesul de reglementare a activitatilor cu impact asupra mediului, dar produce consecinte si in alte domenii, mai ales cand se pune problema riscurilor asupra vietii si sanatatii omului. In dreptul comunitar, se considera ca principiul poate fi invocat atunci cand: - sunt necesare masuri urgente in raport cu un posibil pericol fata de sanatatea omului sau - fata de protectia mediului atunci cand datele stiintifice nu permit o evaluare completa a riscului. Potrivit Comunicrii Comisiei din 2 februarie 2000, principiul poate fi invocat cand potentialele efecte ale unui fenomen/proces/curs au fost identificate de o evaluare stiintifica obiectiva si ea nu permite determinarea riscului cu suficienta certitudine. Folosirea principiului e legata de cadrul general al analizei riscului. Comisia a subliniat ca principiul poate fi invocat numai in cazul unui risc potential si nu in sensul de a justifica decizia arbitrara, deci trebuie definite 3 conditii preliminare: - Identificarea unor potentiale efecte adverse - Evaluarea datelor stiintifice disponibile - Existenta unei incertitudini stiintifice. In concret principiul este aplicat in functie de nivelul de risc considerat acceptabil in societatea respectiva In doctrina de dreptul mediului, modul in care este aplicat principiul la nivel comunitar este criticat. Are caracter decizional si implica cele mai mari dificultati pt autoritati inclusiv pt judecatori. 9

5. Principiul dezvoltarii durabile principiul este prevazut in art. 1 alin (1) din OUG 195/2005, Declaratia de la Rio, TFUE este un principiu nou, afirmat pentru prima data in 1997 intr-un raport al Comisiei Mondiale pentru mediu si dezvoltare numit Viitorul nostru comun si reluat expres in Declaratia de la Rio principiul presupune ca dezvoltarea economica trebuie sa acopere necesitatile prezente, fara a compromite insa posibilitatile generatiilor viitoare de a-si satisface propriile cerinte cu privire la mediu inseamna asigurarea unei folosinte prudente, rationale a resurselor, luandu-se in considerare si interesele generatiilor viitoare privind mediul potrivit principiului 4 din Declaratia de la Rio pentru asigurarea dezvoltarii durabile, protejarea mediului trebuie sa faca parte integranta din procesul de dezvoltare si nu poate fi luata in considerare in mod izolat 6. Principiul retinerii poluantilor la sursa are caracter intern dar si international constituie un principiu, in primul rand moral si continutul sau se reflecta in general in caracterul preventiv si imperativ al normelor de protectie a mediului care stabilesc obligatii specifice pentru agentii economici si pentru alte subiecte de drept trebuie inteles acest principiu in legatura cu principiul poluatorul plateste ~ Pe plan international ~ 1. Principiul cooperarii este consacrat in Declaratia de la Stockholm, in Declaratia de la Rio si in majoritatea conventiilor internationale in materie pentru ca numeroase probleme de mediul nu cunosc frontiere politice si administrative, cooperarea bilaterala si multilaterala e esentiala in aceasta materie si pot aduce nenumarate argumente de la incalzirea globala, slabirea stratului de ozon etc. un rol important in dezvoltarea cooperarii il joaca institutiile internationale (in primul rand O.N.U.) continutul principiului a evoluat de-a lungul timpului, Declaratia de la Rio punand accentul in principiul 7 pe rolul special al statelor dezvoltate care au o responsabilitate sporita in efortul international pentru protectia mediului 2. Principiul sic utere tuo (sa-ti exerciti drepturile si sa nu aduci atingere drepturilor celorlalti) presupune obligatia statelor de a se asigura ca activitatile exercitate in limitele jurisdictiei lor internationale nu cauzeaza daune mediului altor state sau mediului aflate in afara jurisdictiilor nationale a fost recunoscut pentru prima data in a 2-a jumatate a sec. al 19-lea in dreptul fluvial a fost afirmat pe care jurisprudentiala in rezolvarea diferendului dintre S.U.A. si Canada generat de topitoria ..si e afirmat expres in Declaratia de la Stockholm si in Declaratia de la Rio si cunoaste, in prezent, o puternica confirmare jurisprudentiala in jurisprudenta CIJ. 10

3. Principiul protejarii patrimoniului comun al umanitatii cuprinde 2 componente: a) obligatia statelor de a proteja mediul aflat in afara jurisdictiei nationale si b) obligatia statelor de a proteja elementele din patrimonial mondial cultural si natural al umanitatii indiferent sub ce jurisdictie se afla In primul rand, obligatii speciale revin statelor pe teritoriul carora se gasesc aceste elemente din patrimoniul universal de valoare exceptionala pentru intreaga omenire, dar este necesara si cooperarea si sprijinului international in materie. Cel mai relevant exemplu il reprezinta Conventia UNESCO din 1972, privind protectia patrimoniului mondial, natural si cultural. 4. Principiul informarii si consultarii prealabile Se poate considera ca reprezinta o componenta a principiului prevenirii sau o garantie a dreptului fundamental la un mediu sanatos, dar poate fi analizat si de sine-statator. este prevazut in Conventia de la ESPOO din 1991, in Conventia de la Helsinki din 1992 si in Conventia privind protectia si utilizarea durabila a fluviului Dunarea din 1994 Presupune obligatia statelor de a se informa reciproc, anterior inceperii unei activitati care poate avea efecte asupra mediului asupra altor state. Ulterior informarii, cetateni din alte state au acelasi drept de a fi consultat. Trebuie sa se tina seama de rezultate consultarii. Principiul este prevazut in mod concret in reglementarile comunitare (ex. Conventia de la Viena privind notificarea in caz de accident nuclear). Aplicarea principiului prezinta marele avantaj ca odata informat cu privire la posibilitatea inceperii unei activitati care ii afecteaza mediul inconjurator, un stat poate sa foloseasca procedurile juridice, stopand astfel insasi inceperea activitatii respective. 5. Principiul notificrii Este afirmat in mod expres in art. 18 din Declaratia de la Rio. Acest principiu presupune faptul ca statul trebuie sa notifice(informeze) celorlalte state afectate sau care este posibil sa fie afectat de orice dezastru natural sau alte situatii de urgenta, care este posibil sa produca anumite efecte negative asupra mediului din alte state. O aplicare speciala a acestui principiu se gaseste in Conventia de la Viena, privind notificarea, dar si in alte conventii internationale, in special in dreptul Uniunii. 6. Principiul folosirii celor mai bune tehnici disponibile este afirmat in Conventia privind protectia si utilizarea durabila a fluviului Dunarea care si defineste in anexa nr. 1 aceste tehnici Concluzii Principiile reprezinta ideile, conceptele fundamentale care stau la baza dreptului mediului. De acestea trebuie sa se tina cont in toate situatiile in aplicarea si interpretarea normelor de drept. Principiile trebuie sa se aplice corelat si interpretarea lor trebuie realizata ca un tot unitar. Aplicarea niciunui principiu nu trebuie sa aduca atingere celorlalte principii.

11

Dreptul Fundamental la un Mediu Sntos n prezent, dreptul fundamental este recunoscut n numeroase acte internaionale, precum i n legislaiile naionale: Declaraia de la Stockholm omul are un drept fundamental la libertate, la egalitate i condiii de via satisfctoare, a crui calitate s-i permit s triasc n demnitate i bunstare Carta African a Drepturilor Omului i ale Popoarelor art. 24 toate popoarele au dreptul la un mediu sntos, propice dezvoltrii lor Convenia European a Drepturilor Omului nu cuprinde n mod expres referirile la dreptul fundamental la un mediu sntos, dar jurisprudena Comisiei i ulterior a CEDO a stabilit c deteriorarea mediului poate avea ca efecte nclcarea drepturilor din Convenie (ex. dreptul la via privat, de familie i domiciliu, dreptul la via i dreptul la proprietate) de exemplu, n cazul Lpez Ostra c. Spaniei (1994) s-a artat c dreptul la un mediu sntos are legtur cu dreptul la via privat, domiciliu i via de familie prevzut de art. 8 din Convenie. Curtea a artat c atingeri grave aduse mediului pot afecta bunstarea unei persoane i o pot lipsi de bucuria folosinei domiciliului su, dunnd vieii sale private, de familie, fr ca prin aceasta s-i pun n pericol sntatea In toate cazurile trebuie avut n vedere echilibrul just, care trebuie meninut ntre interesele concurente ale persoanelor i ale mediului n ansamblul su n cauza Ttar c. Romniei (ianuarie 2009) s-a artat c poluarea cauzat de Societatea Aurul SA din Baia Mare poate deteriora calitii persoanelor care locuiau n zon, aducnd atingere vieii private i de familie a acestora; statul trebuia s-i ndeplineasc obligaiile pozitive de a lua toate msurile pentru a preveni i a stopa aceast situaie, ceea ce nu s-a ntmplat n cauz n cauza Brndue c. Romniei (2009), Curtea a artat, fcnd trimitere la principiile sale jurisprudeniale referitoare la atingerile grave de ordin material (zgomote, mirosuri, etc.) aduse dreptului la via privat i de familie, c autoritilor nu le revine numai o obligaie negativ de a nu aciona de o manier care s aduc atingere dreptului la via privat i de familie, ci i obligaia pozitiv de a adopta i pune n aplicare reglementrile legale necesare pentru desfurarea activitilor cu impact asupra mediului, n aa fel nct s fie asigurat o protecie efectiv a cetenilor deciziile luate trebuie s asigure pstrarea unui just echilibru ntre interesele concurente. Este important ca publicul s poat avea acces la concluziile studiilor efectuate, n aa fel nct, s poat evalua pericolul. Curtea a artat c spaiul de via al reclamantului reprezentat de o celul din penitenciarul n care-i executa pedeapsa privativ de libertate, este afectat de o manier suficient de grav, care nu constituie o simpl consecin a privrii de libertate. Autoritile i-au nclcat obligaia pozitiv de a aciona de o manier care s duc la rezolvarea situaiei create ca urmare a faptului c rampa de gunoi care a funcionat efectiv ntr-o anumit perioad n apropierea locului de detenie al reclamantului, a fost folosit n continuare de ctre proprietar fr ca autoritile competente s intervin eficient potrivit art. 37 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE (2000), adoptat n 2007, politicile Uniunii trebuie s prevad un nivel ridicat de protecie a mediului i de mbuntire a calitii acestuia, care s fie asigurat n conformitate cu principiul dezvoltrii durabile potrivit art. 1 din Convenia de la Aarhus privind accesul la informaie, participarea publicului la luarea deciziei i accesul la justiie n problemele de mediu pentru a contribui la protejarea dreptului oricrei persoane din generaiile actuale i viitoare de a tri ntr-un mediu adecvat sntii i bunstrii sale, fiecare parte va garanta dreptul privind accesul la informaie, participarea publicului la luarea deciziei n problemele de mediu, conform Conveniei 12

Legislaii Naionale Dup anul 1970, numeroase constituii consacr sub diferite forme dreptul fundamental la un mediu sntos (Constituiile Portugaliei, Greciei, Braziliei, Bulgariei, Turciei, Romniei dup revizuirea din 2003) Unele legi fundamentale consacr expres acest drept, altele stabilesc obligaii statului de a proteja mediul, ceea ce determin corelativ recunoaterea indirect a dreptului ceteanului la un mediu sntos n ceea ce privete formularea ce consacr acest drept, reglementrile difer. Unele se limiteaz doar la consacrarea dreptului la un mediu sntos, altele calific i starea acestuia (ex. - salubru, sntos, natural, echilibrat, acceptabil, cel mai ridicat nivel de protecie, etc.) Aadar, cerinele de protecie merg de la limita de a menine viaa pn la o calitate ridicat, pn la un nalt nivel de protecie Dar n concret, cel mai important nu este modul n care reglementarea formuleaz/ consacr dreptul la mediu, ci modalitile n care autoritile asigur, n concret, garantarea acestui drept n ceea ce privete noiunile de sntos i echilibrat, folosite i de art. 35 din Constituie, n literatura de specialitate s-au fcut urmtoarele precizri: (a) termenul de sntos se refer la un mediu nepoluat, propice dezvoltrii fizice i intelectuale; acesta are i o dimensiune uman, urmrind aprarea integritii fizice i spirituale a persoanei (b) termenul de echilibrat indic dimensiunea natural, care se refer la un mediu ecologic raional Coninutul Dreptului Fundamental la un Mediu Sntos precizri importante cu privire la coninutul i garantarea dreptului la un mediu sntos au fost aduse n Proiectul de Declaraie cu privire la Drepturile Omului i Mediului adoptat la Geneva n 1994 documentul are la baz principiile celor mai importante acte internaionale n materia drepturilor omului, inclusiv principiile din Declaraia de la Stockholm, cea de la Rio i din Agenda 21 (din 1992) Declaraia reafirm dreptul fundamental al omului la un mediu sntos i accentueaz legtura acestuia cu celelalte drepturi fundamentale ale omului Dreptul la un mediu sntos presupune n principal: (1) dreptul de a tri ntr-un mediu nepoluat, nealterat de activiti ce pot afecta mediul, sntatea, bunstarea oamenilor i dezvoltarea durabil (2) dreptul la cel mai ridicat nivel de sntate, neafectat de degradarea mediului (3) accesul la resurse de hran i ap adecvate (4) dreptul la condiii de locuit, la condiii de folosire a terenurilor i la condiii de via ntr-un mediu sntos (5) dreptul la un mediu de munc sntos (6) dreptul de a nu fi expropriai ca urmare a deciziilor sau aciunilor autoritilor cu privire la mediu, cu excepia cazurilor justificate, expres prevzute de lege, cu obinerea unei reparaii adecvate (7) dreptul la asisten n caz de catastrof de mediu, natural sau produs de om (8) dreptul de a beneficia de folosina durabil a naturii i a resurselor acesteia (9) dreptul la conservarea elementelor reprezentative ale mediului (10) protecia drepturilor populaiilor indigene

13

Garantarea dreptului fundamental la un mediu sntos presupune: (1) dreptul la informaia de mediu (2) dreptul de a participa la decizia de mediu (3) dreptul de asociere n vederea proteciei mediului (4) dreptul la repararea prejudiciului de mediu dreptul la un mediu sntos presupune n acelai timp ndeplinirea obligaiilor cu privire la protecia mediului aceste obligaii aparin n primul rnd statelor, care trebuie s ia msuri legale, administrative i orice alte msuri pentru garantarea dreptului la un mediu sntos aceste msuri trebuie s aib ca scop prevenirea degradrii mediului, stabilirea remediilor necesare i reglementarea folosirii resurselor naturale ntre aceste msuri, un loc esenial l ocup autorizarea prealabil a activitii cu impact asupra mediului, participarea publicului la luarea deciziilor de mediu, stabilirea de remedii pentru prejudiciul suferit, etc. de asemenea, un rol important l joac cooperarea internaional i organizaiile internaionale Consacrarea Dreptului Fundamental la un Mediu Sntos n Dreptul Romnesc nainte de modificrile din 2003, Constituia Romniei din 1991 nu consacra expres dreptul fundamental la un mediu sntos dar, existena acestuia a fost dedus din recunoaterea unor drepturi cu care prezint strnse legturi, precum dreptul la via, sntate, informaie, dreptul la un nivel de trai decent dreptul rezultnd din obligaia corelativ a statului de a asigura refacerea i ocrotirea mediului, precum i ocrotirea echilibrului ecologic art. 5 din Legea nr. 137/1995 privind mediul (abrogat de OUG nr. 195/2005) prevedea expres c statul recunoate tuturor persoanelor dreptul la un mediu sntos, artnd garaniile acestuia dreptul la un mediu sntos este recunoscut nu numai n doctrin, ct i n jurispruden => n Decizia 112/1997 a seciei de contencios-administrativ a Curii Supreme, se arat c Legea nr. 137/1995 consacr dreptul la un mediu sntos, iar pentru aprarea acestui drept, art. 5 alin (1) lit. d) garanteaz persoanelor fizice i juridice dreptul de a se adresa direct sau prin intermediul unor asociaii autonome administrative/judectoreti pentru a preveni situaia care ar nclca dreptul la un mediu sntos sau, dup caz, producerea unui prejudiciu direct/indirect acest drept subiectiv are i o baz constituional n art. 134 alin (2) din Constituie oblig statul s asigure refacerea mediului nconjurtor, precum i meninerea echilibrului ecologic Constituia Romniei, revizuit n 2003, garanteaz n art. 35 dreptul la un mediu sntos: alin (1) statul recunoate dreptul oricrei persoane la un mediu nconjurtor sntos i echilibrat ecologic alin (2) statul asigur cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept => obligaia statului de a lua msuri adecvate pentru exercitarea acestui drept disp. art. 35 alin (2) care se refer expres numai la cadrul legislativ, trebuie coroborate cu disp. alin (1) ale aceluiai art. & ale disp. art. 135 alin (2) lit. e) care se refer la obligaia statului de a asigura refacerea i ocrotirea mediului nconjurtor, precum i meninerea echilibrului ecologic => statul trebuie s ia toate msurile necesare pentru garantarea dreptului soluia rezult i din jurisprudena CEDO 14

n sens restrns, garantarea exercitrii acestui drept se realizeaz n conformitate cu disp. art. OUG nr. 195/2005 alin (3) persoanele fizice i juridice au ndatorirea de a proteja i ameliora mediul nconjurtor => obligaia corelativ a dreptului garantat n alin (1) din aceste dispoziii rezult caracterul imperativ al normelor de protecie a mediului conform art. 5 din OUG nr. 195/2005, statul recunoate oricrei persoane dreptul la un mediu sntos i echilibrat ecologic, garantnd n acest scop: (a) accesul la informaiile privind mediul, cu respectarea condiiilor de confidenialitate prevzute de legislaia n vigoare (b) asocierea n organizaii pentru protecia mediului (c) consultarea n procesul de luare a deciziilor privitoare la dezvoltarea politicii i legislaiei de mediu, emiterea actelor de reglementare, elaborarea planurilor i programelor (d) dreptul de a se adresa direct sau prin intermediul organizaiilor pentru protecia mediului, autoritilor administrative/judectoreti, dup caz, n probleme de mediu (e) dreptul la despgubiri pentru prejudiciul suferit Garantiile Dreptului la un Mediu Sanatos permit exercitarea dreptului in conditii optime; sunt prevazute in art.5 din OUG 195/2005; 1. Accesul la Informatia de Mediu dreptul la informatia de mediu isi are izvorul in: Conventia de la Aarhus din 1998 privind accesul la informatie, participarea publicului si accesul la justitie in probleme de mediu Declaratia de la Rio art. 8 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, astfel cum a fost interpretat in jurisprudenta CEDO; art. 5 lit. a). si art. 20 alin (2) din OUG 195/2005 Directiva nr. 4 din 2003/CE HG nr. 878/2005 privind accesul publicului la informatia de mediu in conditiile in care exista neconcordante (inclusiv in sensul lipsei de reglementare sau a unei reglementari adecvate intre dispozitiile dreptului intern si dispozitiile Conventiei de la Aarhus), in conformitate cu prevederile art. 20 din Constitutie, se aplica in mod direct, cu prioritate dispozitiile Conventiei de la Aarhus accesul la informatia de mediu, potrivit HG 878/2005, transpune in dreptul national directiva din 2003 in aceeasi materie dispozitiile acestui act normativ se completeaza cu ale Legii nr. 544/2001 privind accesul la informatia de interes public si ale Conventiei de la Aarhus potrivit HG din 2005, obligatiile autoritatilor in aceasta materie se bazeaza pe 2 coordonate: 1). raspunsurile la solicitarile de informatie privind mediul si 2). diseminarea informatiei privind mediu 1) Raspunsurile la solicitarile de informatie privind mediul Problema: Ce se intelege prin informatie de mediu? - art. 2 pct. 1 din HG arata expres ce se intelege prin informatie de mediu; ca de ex. orice informatie cu privire la: (a) starea elementelor de mediu (b) factorii poluanti care afecteaza sau pot afecta starea elementelor de mediu 15

(c) masurile, activitatile care afecteaza/pot afecta elementele mediului, precum si masurile sau activitatile destinate sa protejeze mediul (d) rapoarte referitoare la implementarea legislatiei privind protectia mediului (e) analizele cost-beneficiu sau alte analize si prognoze economice folosite in cadrul masurilor si activitatilor prevazute la lit.c) (f) starea sanatatii si sigurantei umane inclusiv contaminarea elementelor de mediu informatia de mediu detinuta de autoritatile de mediu reprezinta informatia de mediu aflata in posesia sa si care a fost elaborata sau primita de aceasta. Problema: Cine poate solicita informatia de mediu? orice persoana fizica sau juridica poate sa solicite informatia de mediu autoritatile publice sunt obligate sa puna la dispozitia oricarui solicitant, la cererea acestuia, informatia privind informatia de mediu detinuta, fara justificarea scopului in care aceasta informatie a fost ceruta Problema: Cine trebuie sa furnizeze informatia? pe de-o parte, autoritatile publice care sunt definite in sens larg, expres prevazut de actul normativ, iar pe de alta parte, orice persoana fizica/juridica care indeplineste responsabilitati sau functii ori furnizeaza servicii publice in legatura cu mediul si este sub controlul unei persoane/ autoritati astfel cum sunt definite in notiunea de autoritati Problema: Cat costa informatia de mediu? ca regula, accesul la informatia de mediu este gratuita numai in mod exceptional autoritatile pot sa aplice anumite tarife pentru costurile legate de copiere Problema: In ce termen trebuie furnizata informatia de mediu? informatia de mediu trebuie pusa la dispozitia solicitantului tinand cont de termenul specificat de acesta, cat mai repede posibil sau cel mai tarziu in termen de o luna numai in conditii exceptionale, expres prevazute, termenul poate fi prelungit la 2 luni, iar solicitantul trebuie informat despre prelungirea termenului si motivele prelungirii lui Problema: In ce forma trebuie pusa la dispozitia solicitantului informatia de mediu? de regula, in forma solicitata trebuie pusa la dispozitia solicitantului exceptiile sunt expres prevazute ( de ex. - e deja pusa la dispozitie in alta forma etc.) Problema: Cand poate fi refuzata informatia de mediu? HG din 2005 enumera limitativ si expres cazurile in care poate fi refuzata informatia privind mediul, iar acestea sunt de stricta interpretare. Aceste cazuri se pot clasifica : imposibilitatea materiala a autoritatii de a fruniza informatia (art.11); de ex. - nu detine informatia respectiva; cererea este evident nerezonabila divulgarea acestei informatii afecteaza alte drepturi fundamentale care implica confidentialitatea; situatii care de asemeena sunt expres reglementate; de ex. - furnizarea afecteaza relatiile internationale, securitatea publica, apararea nationala, cursul justitiei, confidentialitatea datelor personale, interesul sau protectia oricarei persoane care a oferit informatiile cerute etc.

16

Pentru fiecare caz in parte satisfacerea interesului public prin divulgare este analizat in comparatie cu interesul satisfacut prin pastrarea confidentialitatii. Anumite categorii de informatii (de ex: cele cu privire la starea mediului) nu pot fi refuzate Autoritatile trebuie sa comunice solicitantului in mod expres ca nu poate furniza in totalitate/in parte informatia ceruta si sa arate motivele acestui refuz Refuzul poate fi atacat in justitie Problema: Accesul la justitie. HG din 2005 garanteaza accesul la justitie acelora care sunt lezati intr-un drept al lor de aceasta hotarare sau care nu au primit raspunsul la solicitarea de informatie HG din 2005 reglementeaza procedura accesului la justitie, dar in virtutea art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, cel vatamat se poate adresa in mod direct instantelor de judecata 2) Autoritatile trebuie sa aiba un rol activ in diseminarea informatiei de mediu HG din 2005 prevede expres obligatiile autoritatilor in acest sens aratand si categoriile de informatii care trebuie puse, obligatoriu, la dispozitia publicului, de ex. - rapoartele privind starea de mediu, datele sau rezumatele datelor rezultate din monitorizarea activitatii ce afecteaza mediu, actele de reglementare cu privire la activitatea cu impact semnificativ asupra mediului etc. (art. 22 din HG) HG din 2005 prevede si anumite obligatii privind informarea publicului in sarcina agentilor economici neindeplinirea acestei obligatii constituie contraventie 2. Dreptul de a se Asocia in Organizatii pentru Protectia Mediului - aceste dispozitii reprezinta o aplicare a dispozitiilor constitutionale, care garanteaza dreptul la asociere, dar dincolo de dreptul de a se asocia in organizatii privind protectia mediului, se pune problema rolului pe care organizatiile neguvernamentale il pot juca in protectia mediului, care este influentat de un complex de factori printre care: recunoasterea acestora ca parteneri in procesul de decizie OUG 195/2005 obliga autoritatea centrala in domeniul protectiei mediului sa realizeze consultari periodice cu organizatiile neguvernamentale, dar se pune problema eficientei practice a consultarilor finantarea, sprijinirea acestor organizatii rolul organizatiilor neguvernamentale in justitie potrivit art.20 alin (6) din OUG nr. 195/2005, organizatiile neguvernamentale care promoveaza protectia mediului au dreptul la actiuni in justitie in probleme de mediu, desi acest text se gaseste in capitolul 2 al OUG intitulat procedura de reglementare in raport cu dispozitiile art.5 lit.b). si d). si cu dispozitiile Conventiei de la Aarhus, ele (organizatiile neguvernamentale) au dreptul de a se adresa justitiei si in alte probleme legate de protectia mediului, nu numai in ceea ce priveste strict procedura de reglementare potrivit Legii 137/1995, in trecut (acum e abrogata) textul nu se regasea in capitolul dedicat procedurii de reglementare, ci se aplica in ceea ce priveste protectia mediului in general

17

3. Dreptul de a fi consultat in procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politicii si legislatiei de mediu, emiterea actelor de reglementare in domeniu si elaborarea planurilor si a programelor art.20 al.4 din OUG 195/2005 prevede ca modalitatea de realizare a participarii publicului la elaborarea de planuri si programe se stabileste prin HG in acest sens a fost adoptata HG 564/2006 privind cadrul de realizare a participarii publicului la elaborarea planurilor si programelor in legatura cu mediul conform art.20 al.3 din OUG 195/2005, consultarea publicului e obligatorie in cazul procedurilor de emitere a actelor de reglementare si e stabilita prin acte normative speciale aceste dispozitii, din reglementarile interne, se completeaza cu dispozitiile Conventiei de la Aarhus din 1998 potrivit dispozitiilor Conventiei de la Aarhus, participarea publicului presupune 3 componente: (a) participarea publicului la deciziile privind activitatile specifice (decizia de autorizare in sens larg) autoritatile au obligatia de a pune la dispozitia publicului informatiile necesare (expres prevazute) privind modalitatea de desfasurare a procedurii de consultare de asemenea, autoritatile au obligatia de a furniza si informatii privind descrierea activitatii propuse, a efectelor semnificative asupra mediului, a masurilor initiate, a principiilor alternative studiate de solicitant etc. autoritattile trebuie sa se asigure ca in decizia luata se tine seama de rezultatul participarii publicului (b) participarea publicului in timpul pregatirii platformelor programelor si politicilor legate de mediu (c) participarea publicului in timpul pregatirii regulamentelor de aplicare a actelor normative si intrumentelor legale obligatorii general aplicabile 4) Dreptul de a se adresa direct/prin intermediul organizaiilor pentru protecia mediului, autoritilor administrative i/sau judectoreti n probleme de mediu indiferent dac s-a produs sau nu un prejudiciu (accesul la justiie) Sediul materiei: - OUG nr. 195/2005 - art. 5 lit. d) - accesul la justiie n problemele de mediu se exercit n baza art. 6 & 8 din Convenia European a Drepturilor Omului - de asemenea, Convenia de la Aarhus din 1998 are dispoziii cu privire la accesul la justiie - pentru legislaia n materie procedural C. Proc. Civ. - diferite legi speciale/reglementri speciale n materia proteciei mediului cu condiia ca procedurile create s nu aduc atingere accesului la justiie garantat de CEDO i OUG 195/2005 Potrivit art.5 lit d): a) Accesul la justitie e garantat indiferent daca s-a produs sau nu un prejudiciu. Cu alte cuvinte aceasta poate sa aiba si caracter preventiv. In ceea ce priveste dr persoanelor de dr privat (altele decat ONG) problema este delicata si tb analizata de la caz la caz (vezi precizarile in ceea ce priveste dr ONG-urilor) b) ONG-urile pentru protectia mediului au dr de a se adresa justitiei in probleme de mediu.

18

Acest drept e conferit de art 20 din OUG 195/2005 situat in capitolul privind procedura de reglementare, dar coroborat cu art 5 lit b rezultand ca acest dr are aplicatie generala. Aceste dispozitii art 5 lit b au o importanta deosebita dpdv al dr procesual civil. In literatura de specialitate a dr procesual civil se arata ca pt a fi parte in procesul civil trebuie indeplinite anumite conditii care sunt in acelasi timp si conditii de exercitiu ale procesului civil: calitatea procesuala, capacitatea procesuala, existenta unui drept sau a unei situatii juridice pentru a carei realizare e necesara calea justitiei si existenta unui interes. In doctrina, dr ONG de a se adresa justitiei este analizata fie in legatura cu problemele calitatii procesuale, fie in legatura cu problema interesului. Indiferent daca legam dr la actiune de problema interesului sau de cerinta calitatii procesuale trebuie facute urmatoarele precizari: i) regula generala - calitatea ceruta pt a putea exercita actiunea in justitie trebuie sa corespunda cu cea de titular al dr ce se discuta pt ca actiunea are ca obiect protectia dr subiectiv ce apartine subiectului activ al dr subiectiv civil. ii) exceptie - in anumite imprejurari actiunea poate fi pornita nu numai de titularul dr, ci si de alte persoane carora legiuitorul recunoaste acest drept, de exemplu: procurorul sau autoritatea tutelara, dar numai daca legiuitorul le recunoaste acest drept. Rezulta ca dispozitiile OUG 195/2005 privind dr ONG pt protectia mediului de a se adresa justitiei au o importanta speciala pe plan procedural deoarece in lipsa lor, aceste persoane private nu ar avea legitimare procesuala activa in materie. 5) Dreptul la despgubiri pentru prejudiciile suferite analizat la cursul privind Rspunderea Civil pentru Mediu Relaia Dreptului Fundamental la un Mediu Sntos cu celelalte Drepturi Fundamentale dreptul la un mediu sntos este un drept din generaia a 3a, un drept de solidaritate, precum i un drept la dezvoltare, pace, etc. iniial, au existat opinii conform crora dreptul romnesc ar veni n contradicie cu alte drepturi fundamentale, determinnd limitarea/chiar anularea lor (ex. s-a considerat c acesta ar avea o inciden negativ asupra dreptului de proprietate, dreptului la dezvoltare sau asupra libertii de a desfura o activitate economic) n prezent, existena dreptului fundamental la un mediu sntos este n afar de discuie i se consider c de principiu, el nu vine n contradicie cu celelalte drepturi fundamentale, ci dimpotriv, contribuie n raport cu noile cerine ale dezvoltrii sociale n teorie, se subliniaz c n realitate el constituie o premis a celorlalte drepturi fundamentale n concret, n practic, n prezent, se pune problema limitelor n care pot fi exercitate diferitele drepturi fundamentale n situaia n care ele interfereaz stabilirea acestor limite este evolutiv n concret, dar premisa de la care trebuie pornit aa cum s-a subliniat i n spea Lpez Ostra c. Spaniei trebuie gsit un just echilibru ntre interesele persoanelor afectate i interesul general Dimensiunile Dreptului Fundamentale la un Mediu Sntos dreptul fundamental la un mediu sntos are o dimensiune: (a) individual implic dreptul fiecrui individ la un mediu sntos (b) de solidaritate colectiv

19