Studentă: Marieta-Andrada Raţiu

EXAMEN LA DREPT INTERNAŢIONAL PUBLIC

(Sesiunea Februarie – Martie 2011)
Învăţământ la Distanţă

I. Rezolvaţi următoarele probleme:

1. Se dă art. 38/Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie:

„1. Curtea, a cărei misiune este de a soluţiona conform dreptului internaţional

diferendele care îi sunt supuse, va aplica:
a. convenţiile internaţionale, fie generale, fie speciale, care stabilesc reguli
recunoscute în mod expres de statele în litigiu;
b. cutuma internaţională, ca dovadă a unei practici generale acceptată ca drept;
c. principiile generale de drept recunoscute de naţiunile civilizate;
d. sub rezerva dispoziţiilor art. 59, hotărârile judecătoresti si doctrina celor mai
calificaţi specialisti în drept public ai diferitelor naţiuni,ca mijloace auxiliare de
determinare a regulilor de drept.
2. Prezenta dispoziţie nu aduce atingere dreptului Curţii de a soluţiona o cauză ex
aequo et bono, dacă părţile sunt de acord cu acesta”.

Cerinţe:

a. Care este rolul si valoarea acestui text pentru dreptul internaţional public?
Răspuns:
.Rolul şi valoarea acestui articol prevăzut în Statutul Curţii Internaţionale de
Justiţie (CIJ) pentru dreptul internaţional public este important deoarece dreptul
internaţional public constituie un ansamblu de norme juridice care guvernează raporturile
care se stabilesc în cadrul societăţii internaţionale, adică între state. Mai mult, acest text
din Statutul CIJ are menirea de a soluţiona diferendele care îi sunt supuse, adică
contestaţiile, litigiile sau conflictele dintre două subiecte de drept internaţional, prin
mijloace paşnice, tocmai prin aplicarea dreptului internaţional în vigoare (convenţiile
internaţionale, cutuma internaţională, principiile generale de drept, precedentul judiciar şi
doctrina) sau principiile echităţii, dacă există acordul părţilor.
În consecinţă, acest text are un rol primordial în soluţionarea paşnică a
diferendelor internaţionale tocmai prin normele juridice (principii, etc.) care alcătuiesc
dreptul internaţional public.
b. Enumerarea făcută este limitativă sau exemplificativă? Este încă actuală această
enumerare?
Răspuns:
Enumerarea făcută este limitativă şi actuală, Curtea Internaţională de Justiţie
aplicând în soluţionarea litigiilor dreptul internaţional în vigoare (tratatele, cutuma,
principiile generale de drept, precedentul judiciar, doctrina), sau principiile echităţii, dar
numai dacă există acordul părţilor.

c. Stabileste, textul în discuţie, o ierarhie între izvoarele dreptului internaţional public?

Răspuns:
Acestui text, respectiv art. 38 din Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie
reprezintă sediul legal al materiei, fiindcă sunt identificate principalele izvoare şi se
stabileşte o ierarhizare a acestora.
Se percep astfel:
- izvoare principale (tratatul, cutuma, principiile generale ale dreptului);
- mijloace auxiliare de determinare a regulilor dreptului internaţional public
(hotarârile judecatoresti si doctrina);
- echitatea, ca potenţial izvor de drept.

d. Care este raportul dintre tratat, cutumă si principiile generale de drept recunoscute de
naţiunile civilizate?
Răspuns:
În ceea ce priveşte raportul dintre tratat, cutumă şi principiile generale de drept, se
desprind căteva aspecte:
- tratatele, cutumele şi principiile generale de drept care au acelaşi conţinut pot să
existe în paralel. Dimpotrivă, în lumina principiilor dreptului internaţional contemporan,
consacrate şi în Carta O.N.U., numeroase instituţii cutumiare ale dreptului internaţional
clasic au fost abrogate, deoarece, ca şi în cazul tratatelor, nu pot constitui izvoare de drept
internaţional decât acele cutume care nu contravin principiilor şi normelor imperative ale
dreptului internaţional contemporan;
- crearea unor noi norme de drept internaţinal se poate realiza în termen mai scurt
decât pe cale cutumiară, când sunt necesare adesea decenii sau secole;
- statele preferă încheierea unor tratate care confirmă, modifică sau abrogă reguli
cutumiare, în timp ce procesul invers are loc foarte rar, cu caracter de excepţie;
- Convenţia de la Viena din 1969 referitoare la dreptul tratatelor precizează, în art.
38, că o regulă stipulată într-un tratat poate fi reţinută pentru statele terţe ca o normă
cutumiară în măsura în care este recunoscută ca atare şi este recunoscută cu aceste efecte
de aceste state;
- în cazul unui tratat la care nu sunt părţi toate statele, tratatul e izvor de drept
pentru părţi, iar între celelalte state prevederile sale se pot aplica pe cale cutumiar;
- o normă care la origine este cutumiară este încorporată într-un tratat de
codificare sau o normă de origine convenţională poate fi acceptată de state pe cale
cutumiară, tratatele contribuind astfel în mod esenţial la formarea cutumei, ca acte
importante ale practicii generalizate;
- în caz de dubiu, tratatele se interpreteaza potrivit dreptului cutumiar, a cărui
normă, dacă are caracter imperativ va avea prioritate faţă de tratat;
 - în raport cu tratatul internaţional şi cu principiile, cutuma prezintă dezavantaje
evidente. Unei practici desfăşurate în timp, statele preferă consacrarea normelor de drept
internaţional în forma mai precisă a tratatului şi a principiilor; prin dispoziţiile sale, de
reguli scrise, acestea înlătură în mare măsură echivocul şi conferă stabilitate raporturilor
interstatale.

e. Comentaţi expresia „principii generale de drept recunoscute de naţiunile civilizate”,

prin prisma principiului egalităţii suverane a statelor.
Răspuns:
În dreptul internaţional sintagma „principiile generale de drept” se referă la
ansamblul regulilor cele mai generale care stau la baza funcţionării oricărui sistem de
drept, naţional şi internaţional.
În accepţiunea art. 38 alin.1 din statutul Curţii Internaţionale de Justiţie prin
„principiile generale de drept”, ca izvoare ale dreptului internaţional, se au în vedere
„ansamblul principiilor comune marilor sisteme juridice contemporane, susceptibile să fie
aplicate şi în ordinea juridică internaţională”1.
Recunoasterea acestor principii ca izvoare de drept internaţional acoperă, în
general, anumite lacune ale acestui drept, ele constituind, aşadar, şi norme independente.
Desigur că un judecător internaţional poate apela la principiile generale de drept,
dacă aplicarea lor este relevantă şi potrivită în contextul diferit al relaţiilor interstatale, cu
respectarea drepturilor şi obligaţiilor conform conţinutului principiului egalităţii suverane
a statelor. Astfel, judecătorul internaţional trebuie să respecte suveranitatea statelor, să
respecte suveranitatea internaţională a statelor, precum şi să îndeplinească cu bună
credinţă obligaţiile ce îi revin. Principiul egalităţii suverane a statelor se referă la faptul
că toate statele au aceleaşi drepturi şi libertăţi fundamentale, iar relaţiile trebuie să se
desfăşoare pe baza egalităţii de tratament, prin nediscriminare şi reciprocitate. Potrivit
acestui principiu, statele au dreptul de autoapărare, dreptul la personalitate internaţională,
de a i se respecta integritatea teritorială, precum şi dreptul de a-şi folosi bogăţiile
naturale, de a stabili sistemul său economic, cultural şi legislaţia sa.

2. Liga Naţiunilor si ONU, asemănări si deosebiri

1. Asemănări:
- o primă asemănare vizează faptul că ambele organisme au avut sarcini
asemănătoare şi anume: de a asigura pacea în lume (cel mai important scop);
- multe suborganisme ale Ligii Naţiunilor, ca de exemplu Organizaţia
Internaţinală a Muncii, au continuat să funcţioneze şi în timpul ONU;
- există asemănări şi în ceea ce priveşte structura celor două organizaţii şi anume:
ambele erau alcătuite din Adunare, Consiliu şi Secretariat;
- atât Charta ONU, cât şi Pactul Ligii Naţiunilor aveau prevederi similare, de
exemplu: Charta ONU, în art. 103 statua că "în caz de conflict între obligaţiile
Membrilor Naţiunilor Unite decurgând din prezenta Chartă şi obligaţiile care
decurg din orice alt acord internaţional, vor prevala obligaţiile decurgând din

1 Raluca MIGA-BEŞTELIU, Drept internaţional. Introducere…, op.cit, p. 53. Un alt autor, D. Carreau,
subliniază că această convenţie este acceptată în general în doctrina şi jurisprudenţa internaţională. D.
CARREAU, Droit international public, Paris, 1988, p. 207
Chartă", iar art. 20 din Pactul Ligii Naţiunilor prevedea că “Membrii Societăţii
recunosc, fiecare în ce-l priveşte, că prezentul Pact abrogă orice obligaţiuni sau
înţelegeri inter se, incompatibile cu dispoziţiunile sale şi se leagă în mod solemn să
nu mai contracteze în viitor altele de acest fel.”;
- nici Liga şi nici ONU nu dispun de forţe armate proprii.

2. Deosebiri:
- o primă deosebire derivă din înfiinţarea lor, în sensul că Liga Naţiunilor a luat
fiinţă după primul război mondial în 1920, iar ONU după cel de-al doilea razboi mondial,
în 1945 şi că ONU a înlocuit Liga Naţiunilor;
- în ceea ce priveşte deosebirile de structură dintre cele doua organizaţii, acestea
sunt: în timp ce Liga Naţiunilor avea denumirea generală de Consiliu (unde membrii ei
dezbăteau toate problemele), ONU şi-a lărgit denumirea de Consiliu în: Consiliul de
Securitate,Consiliul Economic şi Social, Consiliul de Tutelă (unde fiecare Consiliu are de
rezolvat anumite sarcini);
- Liga Naţiunilor nu avea o forţă militară la dispoziţia sa şi nici un membru al
Ligii nu trebuia să îi pună una la dispoziţie când adera - spre deosebire de actuala
Organizaţie a Naţiunilor Unite – deoarece singurele două ţări din Ligă care ar fi putut
pune la dispoziţia ei forţe militare, erau Marea Britanie şi Franţa, dar ambele au fost
grav sărăcite în timpul rezistenţei din Primul Război Mondial şi nu puteau oferi
organizaţiei sprijinul de care avea nevoie. În schimb ONU pare să aibă mai mult succes
decăt Liga când le cere membrilor săi să contribuie la intervenţii armate, cum ar fi în
timpul războiului coreean sau în misiunea de menţinere a păcii în fosta Iugoslavie;
- şi în ceea ce priveşte statele membre ale fiecărei organizaţii există diferenţe, în
sensul că în timp ce în Liga Naţiunilor făceau parte 54 de state, în ONU numărul statelor
membre s-a mărit vizibil la 192;
- Liga Naţiunilor a avut sediul la Geneva în Elveţia, spre deosebire de ONU care
are sediul la New York.

3. Ce principiu de drept internaţional public specific materiei tratatelor

internaţionale poate fi identificat în citatele de mai jos? În ce constă acesta, în
general, si ce particularităţi prezintă în materia tratatelor?

a. „(...) Un stat trebuie să se abţină de la comiterea unor acte care ar putea lipsi un
tratat de obiectul si scopul său:
a. când a semnat tratatul sau a schimbat instrumentele care constituie tratatul sub
rezerva ratificării, acceptării sau aprobării, atâta timp cât nu si-a manifestat
intenţia de a nu deveni parte la tratat; sau
b. când si-a exprimat consimţământul de a fi legat prin tratat, în perioada care
precede intrarea în vigoare a tratatului si cu condiţia ca aceasta să nu fie întârziată
nejustificat”.
(Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor 1969, art. 18)

b. „O obligaţie de bună-credinţă, de a se abţine de la acte care ar putea aduce

atingere obiectului tratatului, este considerată a fi general acceptată pentru un stat
din momentul în care, semnând tratatul, l-a supus spre ratificare”.
 (International Law Commission, citată de D.J. Harris, Cases and materials on
international law, Thomson, London, 2004, p. 808)

c. „Aceasta este pentru a vă informa (...) că SUA nu intenţionează să devină parte

la Statutul Curţii Penale Internaţionale (...) Pe cale de consecinţă, SUA consideră
că nu are niciun fel de obligaţie născută din semnarea Statutului la 31 decembrie
2000. Statele Unite ale Americii solicită ca intenţia lor de a nu fi parte la acest
statut (...) să fie reflectată în lista corespunzătoare deţinută de depozitarul
tratatului (...)”
(Comunicatul Departamentului de Presă al Statelor Unite ale Americii, May
2002, citat de D.J. Harris, Cases and materials on international law, Thomson,
London, 2004, p. 808)

Părerea mea este că principiul de drept internaţional care se regăseşte în citatele

de mai sus este principiul pacta sunt servanda (principiul îndeplinirii cu bună credinţă
obligaţiile internaţionale) deoarece Carta ONU prevede că “toţi membri organizaţiei îşi
vor îndeplini cu bună credinţă obligaţiile asumate, conform prezentei Carte”. Aceasta
înseamnă inviolabilitatea şi sfinţenia tratatelor internaţionale legale, care trebuie
respectată de toate statele.
Principiul se bazează pe ideea de bună credinţă, respective obligaţia de a respecta
cuvântul dat. Buna credinţă se referă la fidelitate faţă de angajamentele asumate de către
state şi celelalte subiecte de drept internaţional, în relaţiile internaţionale.

4. Rezolvaţi următoarele teste grilă:

1) Care au fost primele tribunale penale internaţionale:

a de la Nürnberg si Tokyo
b) privind crimele din fosta Iugoslavie
c) privind Ruanda

2) Rezoluţiile Adunării Generale a ONU sunt:

a) izvoare ale dreptului internaţional public
b soft law
c) izvoare ale dreptului intern
d) mijloace auxiliare de determinare a dreptului internaţional

3) Care sunt caracterele recunoasterii statelor:

a) obligatorie
b) reciprocă
c discreţionară
d) unilaterală

4) Care este, din punct de vedere formal, cel mai important izvor al dreptului
internaţional public:
a cutuma
b) tratatul
 c) ius cogens
d) toate
e) nici unul

5) În ce domeniu apare regula „obiectorului persistent”?

a) al încheierii tratatelor
b al relaţiilor diplomatice
c) al cutumei internaţionale

6) În caz de conflict între obligaţiile membrilor ONU ce decurg din Cartă si alte
obligaţii ale acestora, se acordă prioritate:
a) lui ius cogens
b) celor mai importante obligaţii pentru statul respectiv
c Cartei ONU

7) Ce organizaţie internaţională a elaborat un set de criterii pentru recunoastere?

a ONU
b) Consiliul Europei
c) OSCE
d) Comunitatea Europeană

8) Ius cogens înseamnă:

a) dreptul recunoscut de stat
b) cutuma
c o normă imperativă a dreptului internaţional

9) Când a fost recunoscut pentru prima oară principiul suveranităţii si egalităţii

statelor?
a) la Paris, în 1815
b) prin Tratatul de la Versailles
c prin Tratatele păcii din Westfalia

10) Ce efect are succesiunea statelor cu privire la tratatele politice:

a) obligaţiile se transmit automat statului succesor
b) numai drepturile se transmit automat statului succesor
c obligaţiile sunt intransmisibile

11) Individul este:

a) subiect al dreptului internaţional public
b participant la relaţiile internaţionale
c) beneficiar al dreptului internaţional public

12) De unde rezultă principiul egalităţii statelor în dreptul internaţional public

contemporan:
a din Carta ONU
b) din Declaraţia privind relaţiile prietenesti
 c) din Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor
d) din jurisprudenţa Curţii Internaţionale de Justiţie

13) Ce efect are succesiunea statelor asupra obligaţiilor rezultate din norme de ius
cogens:
a obligaţiile se transmit automat statului succesor
b) numai drepturile se transmit automat statului succesor
c) obligaţiile sunt intransmisibile

14) Nu beneficiază de imunitate internaţională:

a seful statului, dacă a săvârsit crima de înaltă trădare
b oficialii statului, dacă au săvârsit crime împotriva umanităţii
c) reprezentanţii organizaţilor intrernaţionale

15) O rezervă la un tratat internaţional se poate face dacă:

a este formulată în scris
b) este comunicată la timp depozitarului
c nu este incompatibilă cu obiectul si scopul tratatului
d) nu este vagă
e) este acceptată de toate celelalte state-părţi

16) Beneficiază de protecţia dreptului internaţional umanitar:

a) militarii
b) combatanţii
c populaţia civilă
d prizonierii de război
e) mercenarii

17) Spaţiul cosmic este guvernat de:

a principiul libertăţii de navigaţie
b) principiul suveranităţii
c) principiul neaproprierii

18) Un tratat internaţional poate fi negociat de:

a) un ambasador
b seful statului
c) orice agent diplomatic
d o persoană care prezintă depline puteri

19) Comisia Dunării are rolul:

a) de a soluţiona litigiile între statele riverane
b) coordonarea acţiunilor statelor riverane
c coordonarea si consultarea statelor riverane
20) Jurisdicţia asupra unei nave aparţine:
a) numai statului pavilionului
b) statului riveran mării unde se află nava
c după caz, în funcţie de fapta săvârsită la bordul navei

21) Imunitatea statelor înseamnă:

a suveranitate absolută
b) nesupunerea faţă de jurisdicţia altor state
c) imunitatea sefului statului

22) Valiza diplomatică:

a nu poate fi deschisă niciodată de către reprezentanţii statului acreditar
b) poate fi deschisă în anumite condiţii de către reprezentanţii statului acreditar
c) poate fi scanată de către reprezentanţii statului acreditar, numai în anumite
situaţii

23) Consiliul de Securitate al ONU este alcătuit din:

a) 17 judecători;
b reprezentaţi ai statelor membre ale ONU;
c) reprezentaţi ai statelor membre ONU dar si ai altor state nemembre;
d) are în componenţă 15 membri permanenţi;
e are în componenţă 5 membri permanenţi;
f) are mai mult de 15 membri.

24) Adunarea Generală a ONU:

a are sediul la New York;
b) este numită de statele membre;
c) este un organ temporar al organizaţiei;
d are în competenţa sa adoptarea bugetului organizaţiei.

25) Curtea Internaţională de Justiţie:

a) are o competenţă obligatorie;
b) are o competenţă facultativă;
c are o competenţă consultativă;
d poate soluţiona nu numai litigii de natură juridică ci orice fel de litigii îi supun
părţile;
e a avut în componenţa sa si un judecător român.
II. BIBLIOGRAFIE:

1. Bianca Selejan-Guţan, Drept internaţional public, Editura ULBS, Sibiu, 2003;

2. Bianca Selejan-Guţan, Laura-Maria Crăciunean, Drept internaţional public, Editura
Hamangiu, Bucureşti, 2008;
3. Raluca Miga-Beşteliu, Drept internaţional public. Vol.1, Bucureşti, Editura C.H.Beck,
2006;
4. Raluca Miga-Beşteliu, Organizaţii internaţionale interguvernamentale, Bucureşti,
Editura C.H. Beck,2006;
5. Beatrice Onika-Jarka s.a., Drept internaţional public. Caiet de seminar, Bucureşti,
Editura C.H.Beck, 2006;
6. Al. Bolintineanu, A. Năstase, B. Aurescu, Drept internaţional contemporan. Bucureşti,
Editura AllBeck, 2000;
7. A. Năstase, B. Aurescu, C. Jura, Drept internaţional public. Sinteze pentru examen,
Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006 (ediţia a IV-a), 2009 (ediţia a V-a).
8. A. Năstase, B. Aurescu, I. Gâlea, Drept diplomatic şi consular. Sinteze pentru examen,
Bucuresti, Editura All Beck, 2002;
9. M. Niciu, Drept internaţional public, Arad, Editura Servosat, 1997.

III. NOTĂ:
1. Lucrările identice si cele copiate de pe Internet se notează cu nota 1 (unu).

2. Lucrările trebuie rezolvate pe această structură, după ce, iniţial, documentul a fost
salvat pe calculator. Se răspunde punctual la fiecare cerinţă, imediat sub formulare.

3. Pentru nota 5, trebuie rezolvat corect si complet exerciţiul nr. 1 SI rezolvate corect 13
întrebări la testele grilă.

4. La sfârsitul fiecărei lucrări se va indica bibliografia utilizată (minim 3 surse

bibliografice).

5. Lucrările vor fi predate la secretariat până cel mai târziu la data stabilită ca fiind ultima
zi a sesiunii de restanţe.

Prof. univ. dr. Bianca SELEJAN-GUłAN

Lector univ. dr. Laura-Maria CRĂCIUNEAN

BIBLIOGRAFIE:

 Bianca Selejan-Guţan, Drept internaţional public, Editura ULBS, Sibiu, 2003;

 Raluca Miga-Beşteliu, Drept internaţional. Introducere în dreptul internaţional
public, Editura ALL Beck, Bucureşti, 2003;
 D. Carreau, Droit international public, Paris, 1988;
 Ion M. Anghel, Dreptul tratatelor, vol.I si II, ed. a II- a , Editura Lumina Lex,
Bucuresti, 2000;
 Valentin Constantin, Drept internaţional, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2010;
 Conventia privind dreptul tratatelor (Viena ,1969);
 Carta O.N.U. ;
 Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie.