LAURA MARIA STĂNILĂ

Caiet de seminar
DREPT PENAL – PARTEA GENERALĂ

Ediția a VI-a, revăzută și adăugită

 LAURA MARIA STĂNILĂ

Caiet de seminar

DREPT PENAL
PARTEA GENERALĂ
Ediția a VI-a, revăzută și adăugită

Universul Juridic
București
- 2022 -
 Grile. Exerciţii

PARTEA I
SEMINARE

Capitolul I
TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI PENAL
Infracțiunea și reacția socială împotriva ei. Dreptul penal și știința dreptului penal.
Izvoarele dreptului penal. Principiile dreptului penal. Norma juridică penală.
Raportul juridic penal. Codurile penale române

 A. Rezolvați următoarele grile:

1. Infracțiunea:
a. poate fi comisă doar de către om;
b. este un fenomen social și antisocial;
c. este un fenomen ce poate fi eradicat.

2. Criminalitatea:
a. este sinonimă cu infracționalitatea;
b. reprezintă ansamblul infracțiunilor care au fost comise în societate într-o anumită
perioadă;
c. presupune o reacție socială organizată și specializată.

3. Criminalitatea aparentă:
a. este rezultatul scăderii criminalității reale din criminalitatea descoperită;
b. este sinonimă cu criminalitatea legală;
c. are o rată mai mică decât criminalitatea reală.

4. Politica penală:
a. poate fi judiciară și legislativă;
b. are rolul de combatere a fenomenului infracțional;
c. poate fi realizată de orice persoană.

5. Incriminarea este operațiunea prin care:

a. o faptă este trecută din sfera ilicitului penal în sfera ilicitului administrativ prin
voința legiuitorului;
b. presupune promulgarea unei legi care definește conținutul infracțiunii și indică
sancțiunea aplicabilă;
c. reprezintă atributul exclusiv al puterii legiuitoare.
9
 Grile. Exerciţii

 B. Rezolvați următoarele exerciții:

1. Identificați în Codul penal: norme-principii, norme-definiții, norme conflictuale și
norme interpretative.
2. Arătați care este diferența dintre normele juridice de trimitere și normele juridice de
referire. Exemplificați. Arătați dacă, în condițiile art. 5 din Legea nr. 187/20121 pentru
punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, distincția dintre normele
de trimitere și cele de referire se mai justifică.
3. Realizați o comparație între raportul juridic penal de conformare și raportul juridic
penal de conflict.
4. Explicați de ce consuetudinea nu constituie izvor de drept penal, pe când reciprocitatea
constituie izvor de drept penal.
5. Identificați în Codul penal norme stimulative și norme permisive.
6. Explicați caracterul subsidiar al dreptului penal.
7. Dați exemple de acte juridice modificatoare de raport juridic penal.
8. Dați exemple de acte juridice extinctive de raport juridic penal.
9. Dați exemple de fapte juridice modificatoare de raport juridic penal.
10. Dați exemple de fapte juridice extinctive de raport juridic penal.
11. Enunțați și explicați principiul legalității incriminării și sancțiunilor penale.
12. Analizați structura normei juridice penale.
13. Arătați dacă deciziile de dezlegare a unei chestiuni de drept, precum și deciziile de
soluționare a unui recurs în interesul legii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție consti-
tuie sau nu izvoare de drept penal.
14. Arătați dacă deciziile pronunțate de Curtea Constituțională a României prin care se
constată neconstituționalitatea unor prevederi ale legislației penale constituie izvoare
de drept penal.
15. Arătați dacă deciziile pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin
care s-a constatat o încălcare a unor articole din Convenția europeană a drepturilor
omului în materie penală constituie sau nu izvoare de drept penal.

1 Publicată în M. Of. nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

15
 Recapitulare

 G. Recapitulați:
1. Noțiunea de ilicit penal
 Tot ceea ce preceptele juridice nu opresc și tot ceea ce este conform preceptelor juri-
dice constituie sfera permisă a licitului.
 Tot ceea ce regulile de conduită interzic și ceea ce este contrar preceptelor juridice
constituie sfera ilicitului.
 Toate conduitele umane prin care se încalcă preceptul unei normei juridice și care au
un grad redus de pericol social constituie ilicit tolerat.
Ilicitul penal
- conduite prin care se încalcă preceptul unei norme juridice penale;
- se mai numește infracțiune (din latină infractio-onis = spargere, frângere);
- este forma cea mai gravă a ilicitului juridic;
- este expres și limitativ determinat de legea penală;
- este de ordine publică;
- atrage aplicarea sancțiunilor penale.
Infracțiunea
 este un fenomen juridic;
 fenomen social;
 fenomen antisocial;
 fenomen uman;
 fenomen istoric;
 fenomen material;
 fenomen ce nu poate fi eradicat.

2. Fenomenul infracțional (criminalitatea)

a) Criminalitatea reală – totalitatea formelor sub care apare ilicitul penal la un
moment dat (ansamblul infracțiunilor comise într-o societate într-o perioadă dată).
b) Criminalitatea descoperită (aparentă) – totalitatea infracțiunilor cercetate, din
oficiu sau la plângerea persoanelor interesate ori ca urmare a denunțului făcut de alte
persoane.
c) Cifra neagră a criminalității – diferența dintre criminalitatea reală și crimina-
litatea aparentă.
d) Criminalitatea legală (judecată) – totalitatea infracțiunilor descoperite și judecate.

3. Politica penală
Constituie ansamblul de măsuri luate de stat pentru combaterea fenomenului infracțional.
Poate fi:
- legislativă – realizată prin activitatea legiuitorului de incriminare-dezincriminare a
unor fapte;
- judiciară – realizată prin activitatea sistemului judiciar în aplicarea legii penale ca
urmare a comiterii de infracțiuni.
23
 Teste recapitulative

PARTEA A II-A
TESTE RECAPITULATIVE

 A. Teste pentru semestrul I

Testul 1

1. Legea penală de dezincriminare:

a. nu se aplică faptei comise sub legea veche, dacă legea nouă incriminează fapta sub o
altă denumire;
b. poate extraactiva;
c. poate ultraactiva.

2. În cazul normelor penale incomplete:

a. dacă norma complinitoare se abrogă, se abrogă și norma incompletă;
b. dacă norma complinitoare se modifică, se modifică și norma incompletă;
c. dacă norma complinitoare este prevăzută de Codul penal din 1969, norma incom-
pletă se consideră abrogată în toate cazurile.

3. Dacă o infracțiune este comisă la țărmul mării teritoriale române împotriva unui
cetățean străin, se aplică:
a. legea statului al cărui cetățean este victima;
b. legea română, în baza principiului naționalității active;
c. legea română, în baza principiului naționalității pasive.

4. O faptă penală este comisă cu intenție depășită dacă:

a. făptuitorul prevede rezultatul faptei, dar nu acceptă producerea lui;
b. făptuitorul urmărește producerea unui rezultat, dar se produce un rezultat mai grav,
față de care este în culpă;
c. făptuitorul prevede rezultatul mai grav al faptei și acceptă indiferent producerea lui.

5. În situația în care este incidentă o cauză de neimputabilitate:

a. se înlătură răspunderea penală;
b. nu se poate aplica o măsură de siguranță;
c. se înlătură răspunderea civilă.

6. Constrângerea fizică nu afectează:

a. factorul volitiv al vinovăției;
b. factorul intelectiv-cognitiv al vinovăției;
c. existența caracterului justificat.
455