DREPTUL OMULUI LA UN MEDIU SANATOS

1. Reglementare
1

Drepturile omului sunt acele prerogative conferite de dreptul intern si recunoscute de dreptul international fiecarui individ, in raporturile sale cu colectivitatea si cu statul, ce dau expresie unor valori sociale fundamentale si care au drept scop satisfacerea unei nevoie umane esentiale si a unor aspiratii legitime, in contextul economico-social, politic, cultural si istoric, ale unei anumite societati. Dreptul omului la un mediu sanatos a fost mentionat pentru prima data pe plan international in Declaratia de la Stockholm care a prevazut in art. 1 dreptul fundamental al omului la un mediu sanatos a carui calitate sa-i permita sa traiasca in demnitate si bunastare. Declaratia a prevazut de asemenea si obligatia internationala a statelor ca prin activitatile desfasurate in limitele teritoriului si ale jurisdictiei nationale sa nu produca pagube mediului altor state sau dincolo de limitele jurisdictiilor nationale. Continutul primelor doua articole ale Declaratiei de la Stokholm este urmatorul: Art. 1 Omul este deasemenea creatura dar si modulator al mediului lui, care ii ofera sprijinul psihic dar ii permite si dezvoltarea intelectuala morala sociala si spirituala. In lunga evolutie a rasei umane pe planeta un stadiu a fost atins atunci cand in urma dezvoltarii accelerate a stiintei si tehnologiei omul a dobandit puterea de a transforma mediul sau in nenumarate moduri si la o scara neasteptata. Ambele aspecte ale mediului inconjurator atat cea naturala cat si cea facuta de om, sunt esentiale pentru binele lui si pentru a se bucura de drepturile sale cat si de dreptul la viata insasi. Art. 2 Protectia si imbunatatirea mediului inconjurator e o chestiune importanta care afecteaza binele populatiei si dezvoltarea economica in toata lumea; este o dorinta urgenta a intregii lumi si o datorie a tuturor guvernelor. Acest drept a fost ulterior prevazut in Carta Africana a Drepturilor Omului si a Popoarelor, in Conventia Americana a Drepturilor Fundamentale ale Omului, in Carta Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, Conventia de la Montego Bay si alte documente internationale . Instrumentele internaionale cu vocaie universal se refer la un drept fundamental al omului (Declaraia de la Stockholm, principiul 1), viziune preluat i de Declaraia de la Rio. n privina instrumentelor regionale, Cartea african a drepturilor omului i popoarelor (1981) recunoate tuturor popoarelor dreptul la mediu (art.24), consacrnd astfel nu un drept individual al omului, ci unul colectiv al poparelor. n schimb, Protocolul adiional de la San Salvador din 17 noiembrie 1998 la Convenia american a drepturilor omului se refer la dreptul individual 2

de a tri ntr-un mediu sntos (art.11) n modul su specific, Convenia european pentru aprarea drepturilor omului i a libertilor sale fundamentale consider c atingerile aduse mediului afecteaz drepturile individuale recunoscute de document. Pe plan national, dreptul la mediu apare fie in Constitutiile Nationale ca drept fundamental, fie in legile organice. In continutul drepturilor fundamentale ale omului surprindem o dimensiune individuala care implica dreptul fiecarui individ la prevenirea poluarii, dreptul de a cere incetarea activitatii care produce poluare nociva si dreptul de a fi despagubit pentru daunele suferite in urma acestei poluari. De asemenea in continutul acestui drept exista si o dimensiune colectiva care se refera la obligatia generala a statelor de a nu prejudicia mediul si prin aceasta de a nu prejudicia sanatatea si viata oamenilor, calitatea bunurilor materiale si in general calitatea mediului. In literatura juridica straina dar si in practica instantelor judecatoresti internationale, discutiile s-au purtat nu cu privire la existenta sau inexistenta acestor drepturi pentru ca e recunoscut in toate statele ci cu privire la posibilitatea exercitarii unei actiuni individuale izvorata dintr-un drept colectiv. Mai multe rezolutiuni ale organelor internationale si hotarari ale Curtii Internationale de Justitie au recunoscut posibilitatea intentarii unei actiuni individuale in cazul apararii acestui drept. In dreptul intern, dreptul mediului la un om sanatos este reglementat in Constitutia Romaniei la art. 35 (1) Statul recunoaste dreptul oricarei persoane la un mediu inconjurator sanatos si echilibrat ecologic; (2) Statul asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept; (3) Persoanele fizice si juridice au indatorirea de a proteja si a ameliora mediul inconjurator. Acest text a fost introdus in Constitutia Romaniei ca urmare a revizuirii realizate in cursul anului 2003, iar inainte de modificare dreptul era protejat prin art.134 al Legi Fundamentale: statul trebuie sa asigure (...) refacerea si ocrotirea mediului inconjurator, precum si mentinerea echilibrului ecologic. Prin art. 35 se arata ca titularii acestui drept nu sunt doar cetatenii romani, ci orice subiecte individuale de drept. Statul trebuie sa participe activ la cooperarea internationala in acest domeniu, stiut fiind faptul ca problema protectiei mediului inconjurator fac tot mai des in zilele noastre obiectul nu doar al colaborarii din punct de vedere stiintific, dar mai ales al negocierilor politice si al documentelor cu caracter juridic, chiar daca acestea nu imbraca in mod necesar forma constrangatoare a unor obligatii insotite de sanctiuni in caz de nerespectare. Conform Constitutiei statul isi asuma obligatia de a asigura cadrul legislativ pentru exercitarea dreptului omului la un mediu sanatos. In aceasta privinta sunt in vigoare Ordonanta de urgenta nr. 152/2005 privind prevenirea si controlul integrat al poluarii si Ordonanta de Urgenta nr. 195/2005 privind protectia mediului.

Legea mediului (OUG nr. 195/2005), pornind de la consacrarea principiului ca statul recunoaste oricarei persoane dreptul la un mediu sanatos si echilibrat ecologic, prevede garantiile acestui drept: 1. accesul la informatii privind mediul cu respectarea conditiilor de confidentialitate 2. dreptul de asociere in organizatii pentru protectia mediului 3. dreptul de a fi consultat in procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politicii si a legislatiei de mediu, emiterea actelor de reglementare si elaborarea planurilor si programelor 4. dreptul de a se adresa direct sau prin intermediul organelor de protectie a mediului, autoritatilor de administratie publica sau/si judecatoresti in probleme de mediu, indiferent daca s-a produs sau nu un prejudiciu 5. dreptul la repararea prejudiciului suferit In raportul dintre aceste drepturi si celelalte drepturi fundamentale ale omului se constata ca dreptul la mediu e in acelasi timp fundamentul dezvoltarii celorlalte drepturi si in acelasi timp o premisa pentru aparitia de noi drepturi fundamentale ale omului. Prin intermediul OG 195/2005 legiuitorul a oferit un caracter imperativ, sanctionator cadrului de protejare a dreptului omului la un mediu sanatos prin introducerea la art. 3 a principiului poluatorul plateste. Acest princpiu are i o justificare economic: neefectuarea la timp a cheltuielilor pentru protecia mediului atrage ulterior costuri mai ridicate care trebuie acoperite. De asemenea, prin acest document legislativ se creeaza si autoritati responsabile cu protectia mediului si se stabilesc clar sarcinile acestora: Agentia Nationala pentru Protectia Mediului, Comitete Regionale pentru Protectia Mediului care formuleaza strategii de protejare ale mediului, coordoneaza activitati de informare si instruire, aplica sanctiuni, prin Garda Nationala de Mediu, pentru nerespectarea legislatiei de mediu si pentru neconformarea la conditiile impuse prin actele de reglementare, titularilor activitatilor, identifica, in colaborare cu Ministerul Finantelor Publice, noi instrumente financiare care favorizeaza protectia si imbunatatirea calitatii elementelor de mediu. Un articol important si relevant pentru dreptul omului la un mediu sanatos prevazut in OG 195/2005 este art.94 care prevede ca Protectia mediului constituie o obligatie a tuturor persoanelor fizice si juridice. Ulterior acestui articol care prevede obligatii este articolul care prevede sanctiunile in cazul in care obligatiile privitoare la protejarea mediului sunt incalcate. Printre aceste sanctiuni mentionam: amenda de la 50.000 Ron pana la 100.000 Ron pentru fapte precum: poluarea prin evacuarea, cu stiinta, in apa, in atmosfera sau pe sol a unor deseuri sau substante periculoase; rezentarea, in lucrarile privind evaluarea de mediu, evaluarea impactului asupra mediului, a bilantului de mediu sau a raportului de amplasament a unor concluzii si informatii false; importul si exportul unor substante si preparate periculoase interzise sau restrictionat; . desfasurarea de catre persoanele juridice de activitati cu organisme modificate genetic sau

produse ale acestora, fara a solicita si obtine acordul de import/export si/sau autorizatiile prevazute de reglementarile specifice. In Ordonanta de urgenta nr 152/2005 sunt stabilite masurile necesare pentru prevenirea sau, in cazul in care aceasta nu este posibila, reducerea emisiilor in aer, apa si sol, provenite din activitatile prevazute in anexa nr. 1 a acesteia, inclusiv masurile privind gestionarea deseurilor, astfel incat sa se atinga un nivel ridicat de protectie a mediului, considerat in intregul sau, cu respectarea prevederilor legislatiei din domeniul evaluarii impactului asupra mediului si a altor reglementari relevante. In art 3 al acesteia sunt enumerate raspunderile si obligatiile autoritatilor competente pentru protectia mediului, cum ar fi : a) sa se previna poluarea in special prin aplicarea celor mai bune tehnici disponibile; b) sa nu se produca nici o poluare semnificativa; c) sa fie evitata producerea de deseuri, potrivit prevederilor legale in vigoare; in cazul in care se produc deseuri, ele sunt valorificate, iar daca acest lucru este imposibil tehnic sau economic, sunt eliminate, astfel incat sa se evite sau sa se reduca orice impact asupra mediului; d) sa se utilizeze eficient energia; e) sa fie luate masurile necesare pentru prevenirea accidentelor si limitarea consecintelor acestora; f) sa fie luate masurile necesare pentru ca in cazul incetarii definitive a activitatii sa se evite orice risc de poluare si sa se readuca amplasamentul la o stare satisfacatoare. In art. 32 se mentioneaza ca: - (1) Autoritatea competenta pune la dispozitie publicului rezultatele pe care le detine, referitoare la monitorizarea emisiilor, asa cum este prevazut in conditiile de autorizare, potrivit prevederilor art. 7-14. (2) Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului furnizeaza Comisiei Europene, la fiecare 3 ani, incepand cu data aderarii, inventarul principalelor emisii si al surselor responsabile de poluare, pe baza formatului si particularitatilor necesare pentru transmiterea informatiilor, stabilite de catre Comisia Europeana. (3) Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului adopta masurile propuse de Comisia Europeana pentru asigurarea intercomparabilitatii si complementaritatii intre datele din inventarul emisiilor, prevazut la alin. (2), si datele din alte registre si surse de date privind emisiile.

2. Actualitatea temei dreptul omului la un mediu sanatos

Ocrotirea dreptului fundamental al omului la un mediu sanatos constituie una dintre cele mai actuale probleme contemporane. Progresul stiintifico-tehnic si sporirea presiunii antropogene asupra mediului natural duc inevitabil la agravarea situatiei ecologice: se epuizeaza resursele naturale, se polueaza mediul natural, se pierde legatura naturala dintre om si natura, se inrautateste sanatatea morala si fizica a oamenilor, se inaspreste lupta economica si politica pentru pietele de materie prima, pentru spatiul de viata. In acest sens D. Marinescu prezinta importanta protejarii mediului si ocrotirea acestuia ca fiind o problema vitala a lumii contemporane. Atentia deosebita pe care statele au acordat-o dreptului omului la un mediu sanatos se reflecta si prin instituriea si impunerea sistemului creditelor de emisie care a fost introdus prin protocolul de la Kyoto. Prin directiva 27/2003 a Consiliului Parlamentar European s-a conceput o schema pentru a sprijini statele din Uniunea Europeana in reducerea emisiilor si comercializarea creditelor de emisie. Comercializarea creditelor de emisie reprezinta abilitatea a doua entitati care trebuie sa-si reduca emisiile de a tranzactiona o parte din creditele de emisie redistribuind repartitia de credite. La baza sa sta faptul ca nu conteaza de unde provin aceste emisii si ca urmare nici unde se reduc. Comertul este neutru daca emisiile globale de gaze sunt limitate la nivel global prin angajamentele asumante de statele parti ale portofoliului de la Kyoto. O aplicare a comertului creditelor de emisie s-a facut intre Polonia in calitate de vanzator si Irlanda si Spania ca si cumparatori. Astfel Guvernul de la Varsovia a anuntat ca va semna in curand un acord de vanzare de drepturi de emisii de CO2 cu Irlanda si Spania. Acesta se ridica la 40 de milioane de euro si este primul acord de acest tip derulat de Polonia in baza prevederilor protocolului de la Kyoto. Conform tratatului de la Kyoto privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera, guvernele din tarile unde emisiile de carbon sunt sub tintele convenite sub auspiciile Conventiei- Cadru a Natiunilor Unite pentru Schimbari Climatice pot vinde acest surplus de CO2 sub forma unor credite de emisii de carbon, denumite oficial Assigned Amounts Units (AAU), guvernelor sau companiilor care produc emisii de CO2 n exces. Toate tarile in curs de dezvoltare detin cantitati importante de credite de emisii de CO2 care pot reprezenta, in multe cazuri, importante surse de venit. in Europa, aceste credite sau certificate de emisii de gaze carbonice sunt tranzactionate in mod curent pe bursa verde din Londra.

Guvernul polonez detine spre vanzare pentru perioada 2008-2012 credite de emisii de carbon (AAU) reprezentand echivalentul a 500 de milioane de tone de CO2. Maciej Nowicki, ministrul mediului in cabinetul de la Varsovia, a facut, cu ocazia unei vizite de lucru la Tokyo, publica intentia Poloniei de a vine cea mai mare parte din aceste credite de emisii de carbon guvernului japonez. (Bogdan Enache Saptamana Finaciara) In ceea ce priveste actualitatea temei privitoare la dreptul omului la un mediu sanatos am descoperit o problema actuala privid deseurile nucleare. Un articol prezenta succint aceasta problema implicand si Romania sub urmatorul titlu Deseurile nucleare din Bulgaria ar putea fi stocate la granita cu Romania. O probelma a mediului dintr-o tara vecina afecteaza si dreptul omului la un mediu sanatos in Romania. In aceasta problema se relateaza urmatoarele : Comisia Europeana acorda Bulgariei inca 300 de milioane de euro pentru inchiderea definitiva a centralei nucleare de la Kozlodui, dupa ce sprijinul pentru acest an s-a cifrat la 550 de milioane de euro. Construita in 1970, dupa modelul celei de la Cernobal centrala atimoca bulgareasca a fost catalogata de Departamentul american al Energiei ca fiind una dintre cele mai periculoase instalatii nucleare din lume. Ea se afla la patru kilometri de Dunare si la 150 de kilometri de Bucuresti. Conform expertizelor internationale, centrala nu dispune de un invelis protector si exista oricand riscul unor scurgeri radioactive in sol si in panza freatica. In acelasi timp insa, dupa ce proiectul unei noi centrale nucleare, de data asta prevazuta a se deschide langa localitatea Belene, din Bulgaria, a inghetat, Guvernul de la Sofia se pregateste sa deschida un depozit pentru deseuri radioactive, ce provin de la reactoarele dezafectate de la Kozolodui. Deschiderea unui depozit de deseuri radioactive la granita cu Romania nu cred ca este un lucru bun. Stocarea resturilor radioactive trebuie facuta in maxima siguranta in mine de uraniu dezafectate sau undeva, in munti, la mare adancime. Din cate stiu, langa Kozlodui nu exista astfel de conditii este opinia lui Nicolae-Radulescu Dobrogea, presedintele organizatiei de mediu Eco-Civica. Ministerul Roman al Mediului a primit in luna septembrie a acestui an o notificare din partea autoritatilor bulgare de Mediu privind construirea acestui depozit de deseuri radioactive in zona localitatii Kozlodui. Adresa a fost facuta in conformitate cu Conventia Espoo, adoptata la data de 25 febuarie 1991, ce face referire la evaluarea impactului pe care il are construirea acestor obiective nucleare aspura mediului in context transfrontier. Intial se astepta un raspuns la 29 septembrie. Cu o saptamana inainte, fostul ministru al Mediului, Nicolae Nemirschi, a solicitat autoritatilor de la Sofia detalii in legatura cu contruirea acestui depozit de deseuri radioactive si a declarat ca notificarea se afla in dezbatere publica pana la 5 octombrie. Dezbaterea publica a proiectului de la Kozlodui nu s-a incheiat pe 5 octombrie, ci va continua cu participarea publicului inclusiv prin consultarea acestuia, ce se va desfasura dupa primirea documentatiei de evaluare a impactului asupra mediului declarau oficialii romani de la Mediu. Depozitul de la

Kozlodui ar avea o capacitate de 138.000 de metri cubi, iar suprafata construibila se poate intinde pe 130.000 de hectare. Granita statului bulgar cu Romania este de 4km, iar pe o raza de 30 de km in jurul localitatii Kozlodui se afla 12 sate de romani si mai multe localitati bulgaresti. Ministerul a hotarat sa participe la procedura de evaluare a impactului depozitului de deseuri din Bulgaria asupra mediului, conform Conventiei de la Espoo. In acest moment procedura este in faza initiala urmand elaborarea de catre Bulgaria a documentatiei privind evaluarea impactului asupra mediului, ce va fi analizata si de autoritatile din Romania. Implicarea publicului a fost destul de mica in dezbaterea acestui proiect. Ministerul Mediului este in faza de centralizare a punctelor de vedere exprimate de autoritatile romane ce au responsabilitati in domeniul energiei. La hotararea pe care urmeaza sa o ia Romania cu privire la acordul construirii depozitului de la Kozlodui, Ministerul Economiei are un rol important, alaturi de Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare iar opiniile si sugestiile tuturor factorilor de decizie vor fi trimise in Bulgaria. Bulgarii ar trebui in primul rand sa aiba o tehnologie nucleara avansata de extragere a uraniului din deseuri, ceea ce nu cred ca exista in acest moment decat in Rusia. Acest lucru este foarte important de aflat deoarece, daca in depozit vor fi stocate deseuri nedecontaminate, el ar putea fi periculos pentru mediu - opinia lui Tudor Serban ministru secretar de stat pe problemele de energie in Ministerul Economiei. In Romania in acest domeniu mentionam ca deseurile slab si mediu radioactivate provenite din medicina, din cercetare si din industria clasica se stocheaza in Depozitul national de Deseuri Radioactive Baita Bihor. Acest depozit este adiminstrat de Institutul de Fizica si Inginerie Nucleara Horia Hulubei care se afla langa comuna Magurele, judetul Ilfov. Deseurile radioactive generate de Centrala Nuclear Electrica de la Cernavoda, aflate in prezent in depozitare intermediara in instalatii speciale, au nevoie de doua noi constructii. Pentru acestea, costurile sunt estimate la 5 miliarde de euro. (Mihaela Pavnutescu Ziarul Adevarul) Este clar c n aceste momente doctrinei juridice din Romania ii revine un rol deosebit n a releva continutul dreptului fundamental al omului la un mediu sanatos si corelatia sa cu celelalte drepturi fundamentale ale omului, dar fara sprijinul oamenilor, cei cu adevrat implicati in degradarea si totodata protectia mediului si singurii beneficiari actuali ai existentei unui mediu propice existentei si dezvoltarii umane, nu se va putea obtine niciodata rezultatul dorit de legiuitor si stipulat si n Constitutia Romaniei la art. 35. Pentru a sprijini n concret acest efort de protejare si in ideea de a realiza o indispensabila alfabetizare ecologica a fost creat un adevrat sistem de metode si tehnici gandite a avea un rol determinant in domeniul de interes. in cadrul acestor metode, alaturi de construirea unor noi concepte cu rol de reorientare a activitati de protejare a factorilor de mediu, asa cum este situatia

anterior analizatului concept de dezvoltare durabila sau a celui de protejare integrata, se mai nscriu: - crearea dreptului mediului ca ramura distincta de drept International; - institutionalizarea la diferite nivele a problemelor mediului. - crearea si recunoasterea legislativa a unui nou drept fundamental al omului - dreptul la un mediu sanatos, ca drept de generatia a III-a aceea a drepturilor de solidaritate; - elaborarea unor strategii si politici de mediu coerente si eficiente si crearea unor tehnici specifice dreptului mediului: procedure preventive; parghii economico-fiscale; reglementari tehnice; - angajarea raspunderii juridice pentru faptele care prejudiciaza mediul. Actuala situatie prin care trece si Romania arata clar ce importanta are pentru fiecare cetatean sa respecte legislatia in domeniul protectiei mediului inconjurator si mai ales, importanta ce revine institutiilor statului de a raspunde cu promptitudine cetatenilor in problemele sesizate de catre acestia. Rezulta ca statul are obligatia constitutionala de a lua masuri de protectie sociala, in care se inscriu, cu certitudine, si cele legate de protejarea mediului inconjurator, deoarece numai in aceste conditii se poate discuta de dezvoltarea durabila a societatii si de faptul c habitatul natural face parte din societatea umana, iar a nu-l proteja inseamna a nu proteja insasi societatea, lipsind omul de a trai decent in cadrul acesteia. Din aceast cauza orice degradare a calitatii mediului inconjurator are efecte devastatoare asupra omului, putand cauza diferite afectiuni, mai mult sau mai putin periculoase, nasterea copiilor cu diferite malformatii, unele dintre ele letale sau chiar moartea unor persoane, ca sa nu mai amintim de aparitia unor epidemii care pot ucide orice fiint pe o raz foarte intinsa, de mii sau sute de kilometrii, punand in pericol insasi existenta speciei umane pe acest pamant. Astfel ca lipsa protectiei mediului inconjurator poate atrage un anumit grad de lipsa a sanatatii publice si chiar individuale, o impiedicare a realizrii dreptului la ocrotirea sanatatii, care poate atrage restrangerea exercitarii unor drepturi sau libertati fundamentale. In acest context se impune din ce n ce mai mult necesitatea formarii unei noi etici si promovarea unei educatii pentru protectia mediului prin care sa se creeze ai sa se dezvolte, o opinie si comportamente publice compatibile cu aceast etica noua.

Bibliografie: DUU Mircea, Dreptul mediului. Tratat. Abordare integrat, Editura Economic, Bucureti, 2003; DUU Mircea, Dreptul internaional al mediului, Editura Economic, Bucureti, 2004; MARINESCU Daniela, Dreptul mediului nconjurtor, Editura ansa SRL, Bucureti, 1996; MARINESCU Daniela, Tratat de dreptul mediului, Editura All Beck, Bucureti, 2003; MARINESCU Daniela, Infraciuni n domeniul proteciei mediului, Editura Lumin Lex, Bucureti, 2005; MURARU Ioan, IANCU Gheorghe Drepturile, libertile i ndatoririle constituionale, Editura I.R.D.O., Bucureti, 1992; MURARU Ioan Drept constituional i instituii politice, Editura Actami, Bucureti, 1995; Constitutia Romaniei revizuita" de Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Elena Simina Tanasescu, Bucuresti, 2003. Neagu M. M. Despre sistematizarea incriminrilor in domeniul proteciei mediului si a dreptului fundamental al omului la un mediu sntos, Lex Et Scientia, Bucureti: Cartea Universitara, 2004, p.174-177 (0,3 c. ed). Ziarul Adevarul, 04.11.2009 Ziarul Saptamana Finaciara, 26.10.2009.

10