Consacrarea si garantarea unui mediu sanatos pe plan international

(Conventia de la Aarhus)

Primul domcument care a consacrat dreptul la un mediu sanatos il constituie

Declaratia de la Stockholm din anul 1972 care proclameaza la art 1:
- Principiul conform caruia omul are dreptul la libertate, egalitate si viata
intr-un mediu a carui calitate sa-I permita sa traiasca in demnitate si
bunastare;
- Omul are obligatia de a proteja mediul pentru generatiile actuale si viitoare
- Fiintele umane au dreptul la o viata sanatoasa si productiva in armonie cu
natura

Pe langa acest document mai exista si altele cum ar fi Declaratia de la

Johannesburg din 2002 care in ansamblul lor consacra conceptia minimalista care
considera ca dreptul la un mediu sanatos nu este incalcat decat atunci cand este
nesocotit insusi dreptul la viata.
Aceste reglementari internationale au creat premizele consacrarii acestui drept
la nivel constitutional pe plan intern.
Dreptul la un mediu sanatos prespune si crearea unor instrumente procedurale
si de alta natura care sa efectivizeze respectarea sa. Un exemplu in acest sens il
constituie Declaratia de la Rio de Janeiro iar actul normativ care consacra dpdv
juridic dreptul la mediu il reprezinta Conventia de la Aarhus din 1998 privind accesul
la informatie, participarea publicului in luarea deciziilor si accesul la justitie.
Aceasta conventie:
- reprezinta un nou model de acord international in care se recunosc clar
obligatiile generatiilor actuale de a conserva mediul pentru generatiile
viitoare.
- Confera dreptul la un mediu sanatos tuturor indifferent de nationalitate sau
domiciliu
- Impune crearea unei democratii de mediu impusa de la nivel international
spre plan intern.
Preambului documentului:
 - Recunoastea dreptul oricarei personae de a trai intr-un mediu adecvat
sanatatii si bunastarii sale
- Impune in sarcina oricarei personae ca atat la nivel individual cat si in
asociatie cu altii de a proteja si imbunatati mediul in beneficiul generatiilor
prezente si viitoare.

Conventia cuprinde:
- O parte generala
- 2 articole
- O anexa
Acestea sunt consacrate dreptului la informare
- 3 articole care vizeaza participare publicului la luarea deciziilor
- 1 articol care se refera la accesul la justitie
- 3 ultime articole care cuprind elementele institutional-organizatorice iar
partea care vizeaza accesul la justitie este insotita de o Anexa care priveste
procedura arbitrajului
Documentul stabileste 3 elemente principale in promovarea obiectivelor sale:
- Autoritatile publice
- Organismele internationale
- Publicul
Accesul la informatia referitoare la mediu il reprezinta orice informatie scrisa,
vizuala, audio, etc privind:
- Starea elementelor de mediu
- Factorii de mediu
- Starea sanatatii si sigurantei umane
- Conditile de viata
Autoritatile publice trebuie sa puna la dispozitia publicului in cadrul legislativ
national informatiile de mediu cerute cel mai tarziu la 1 luna dup ace cererea a fost
formulata fara ca petentul sa justifice vreun interes
Autoritatile publice pot percepe, de asemenea, o suma rezonabila de bani pentru
serviciul prestart
Informatiile referitoare la mediu pot fi refuzate dar numai in conditii strict
reglementate de lege (ex: cand nu detine informatia sau cand cererea este vadit
nerezonabila ori vizeaza documente care sunt in curs de elaborare)
Accesul trebuie asigurat numai cu privire la informatia deja detinuta de autoritatile
publice.
De asemenea, autoritatile statului au obligatia de a publica la intervale regulate de
timp un raport national privind starea mediului. Ele trebuie sa publice si texte
relevante cu privire la:
- Mediu
- Legislatie
- Politici
- Planuri
Producatorii de bunuri cu impact asupra mediului sunt incurajati sa informeze
publicul.
In Anexa 1 a documentului sunt prevazute activitati pentru care participarea
publicului trebuie sa fie asigurata.
Participarea publicului nu trebuie sa priveasca decat proiecte precise,
Publicul poate fi asociat:
- Si la elaborarea de planuri si programe privind mediu dupa ce a primit
informatia necesara
- Si la anumite proiecte ce ar putea avea un impact asupra mediului

Accesul la justitie trebuie sa fie asigurat conform cadrului prevazut de

legislatia nationala cand o persoana apreciaza:
- Ca cererea sa de informare a fost ignorata
- Ca cererea de informare a fost abuziv sau insuficient luata in considerare
- Atunci cand e contestata legalitatea unei decizii sa a unui act
- Atunci cand anumite acte sunt contrare dispozitiilor legislative privind
mediul
Accesul la justitie trebuie sa se desfasoare in fata instantei si trebuie sa fie
asigurate mai multe grade de jurisdictie.
 La nivel regional exista documente care asigura dreptul la un mediu sanatos.
La nivel European, dreptul la un mediu sanatos este consacrat de cel mai
important document, Conventia europeana a drepturilor omului care nu consacra in
mod expres acest drept si echilibrul ecologic.
Chiar si asa Curtea europeana a recunoscut in mod indirect atingeri aduse
dreptului la un mediu sanatos, la baza acestui rationament stand faptul ca atat curta
europeana cat si instantele judecatoresti nationale au obligatia de a aplica o NJ de
drept si cand apar probleme noi pe care autorul actului normative nu le putea prevede
la momentul adoptarii.
In acest sens, CEDO a statuat printr-o Decizie din 1996 faptul ca Conventia
este un instrument viu care trebuie interpretat in lumina vietii actuale.
Aceasta tehnica utilizata se numeste: “a proteja prin ricoseu” pentru ca ea
permite utilizarea protectiei anumitor drepturi negarantate de conventie prin
folosirea si apelarea la drepturile care sunt consacrate de aceasta.
In prezent, jurisprudenta CEDO s-a axat cu privire la protectia dreptului la un
mediu sanatos pe:
- dreptul la viata privata conjugat cu dreptul la informare (reglementat de
conv de la Aarhus)
- dreptul la un proces echitabil.

Dreptul la viata private (art.8 CEDO)

CEDO a facut ca dreptul la un mediu sanatos sa patrunda in campul de aplicare
al conventiei prin art 8 odata cu cauza Lopez Ostra contra Spaniei din 1994 prin care
s-a dovedit ca atingeri grave aduse mediului pot afecta bunastarea unei personae si
lipsirea acesteia de utilizarea normal a domiciliului sau ceea ce vatama grav viata sa
private si de familie chiar daca nu prezinta un pericol grav pentru sanatatea
persoanei.
A fost extinsa sfera de aplicare a articolului si in sensul in care notiunea de
viata private presupunea si o anumita bunastare fara de care respectarea acestui drept
nu ar fi fost una efectiva.
Alt exemplu il constituie sentinta din cauza Guerra si altii contra Italiei data
de marea camera in 1998.
 Aceasta sentinta a relevant faptul ca Italia a incalcat art.8 din Conventie prin
faptul ca autoritatile au omis sa transmita informatii esentiale cu privire la riscuri
majore cauzate prin construirea in proximitatea locuintei lor a unei uzine chimice.
S-a consacrat, asadar, obligatia statului nu doar de a lua masuri care sa duca la
incetarea sau reducerea poluarii ci si de a furniza informatii cu privire la riscurile
grave ale poluantilor.
Din acest punct de vedere CEDO a stabilit ca respectarea art 8 presupune
punerea in aplicare a unei proceduri efective si accesibile care sa permita factorilor
interesati sa ceara comunicarea informatiilor pertinente.

Protectia dreptului la mediu s-a realizat si prin garantarea dreptului la un

process echitabil consacrat de art 6 din Conventie, drept conditionat de existenta
unei contestatii privind drepturile si obligatiile cu character civil sau a unei acuzatii
in materie penala.
Conventia consacra ca regula generala faptul ca art 6 este aplicabil oricarei
contestari care are un obiect patrimonial si se intemeiaza pe atingeri care vizeaza
anumite drepturi patrimoniale.
Astfel, dreptul de proprietate este un drept civil in sensul Conventiei si care
angreneaza dreptul la un process echitabil iar afectarea sa prin factori de poluare
permite actiuni in fata CEDO.
Creat de jurisprundenta CEDO pe calea interpretarii art. 6 si 8 din Conventie,
dreptul la un mediu sanatos este considerat un drept individual cu caracter civil,
nefacand parte din categoria drepturilor intangibile, putand face obiectul unor
derogari in situatii exceptionale iar statele-parti nu-l pot limita decat prin lege si in
conditiile in care ar constitui o masura absolut necesara intr-o societate democratica.
CEDO s-a pronuntat inclusiv in sensul scutirii de sarcina probei in cazul
vatamarii efective aduse sanatatii pentru a garanta dreptul la un mediu sanatos,
considerand ca atingerile aduse mediului provoaca ele insele o atingere bunastarii
unei personae.
Referitor la titularul dreptului la actiune in fata organismelor conventiei,
opereaza actiunea individuala deschisa oricarei PF, ONG, etc.
In anumite situatii este posibila si actiunea din partea statelor.
 Prin faptul ca si jurisprudenta in materie de mediu a demonstrat ca un conflict
intre 2 persoane private poate duce la aplicarea conventiei si la condamnarea unui
stat de catre CEDO, s-a relevant faptul ca statelor le este impusa obligarea de a a lua
pozitie in acest sens.
In cinsecinta, CEDO a confirmat dreptul la un mediu sanatos si a impus
statelor-parti la Conventie sa asigure caracterul sau efectiv, lasand statelor o marja
de apreciere in alegerea mijloacelor necesare garantarii sale si in a-I aduce unele
limitari.
 Studiu de impact
Studiul de impact reprezinta una dintre tehnicile juridice privind protectia
mediului alaturi de interzicerea efectuarii anumitor activitati precum prelevarea unor
specii de fauna salbatica strict protejata de sau interzicerea vanatorii ori pescuitului.
Studiul de impact ecologic este prevazut in numeroase documente
internationale.
Nascut initial in dreptul intern, aceasta procedura s-a recunoscut in dreptul
European si international.
Studiu de impact a fost prevazut la inceput la nivel de principiu intr-o serie de
documente cu caracter de recomandare ale unor organizatii internationale.
Conventiile care au pus procedura de evaluarii impactului de mediu ca obiect
principal de reglementare sunt:
1. Conventia de la Espoo din 1991 prin evaluarea impactului asupra
mediului in context transfrontaliera
2. Protocolul de la Madrid din 1991 privind evaluarea strategica de
mediu

1. Conventia de la Espoo

A intrat in vigoare in 1997 si a fost ratificata de Romania prin legea

nr.22/2001.
Principalul obiectiv al conventiei il reprezinta luarea de catre parti, individual
sau impreuna a tuturor masurilor adecvate si eficiente pentru prevenirea in reducerea
si controlul impactului transfrontaliera negativ semnificativ pe care activitatile
propuse le produc aupra mediului.
Se porneste de la principiul potrivit caruia statele-parti trebuie sa vegheze ca
sa se procedeze la o evaluare a impactului de mediu inainte de luarea deciziei de a
autoriza sau a intreprinde o activitate propusa sub competenta lor teritoriala
suscptibila de a avea un impact transfronaliera prejudiciabil important.
Activitatile care justifica efectuarea studiului de impact sunt enumerate in
Anexa 1 la Conventie, lista acestora fiind relativ larga.
 O alta anexa prevede ca amploarea anumitor actiuni, desi nu sunt scrise in
lista, pot justifica efectul unor studii de impact.
Dpdv al continutului, studiul de impact trebuie sa cuprinda:
- Descrierea actiunii respective
- Solutiile posibile
- Descrierea zonei potential afectate
- Descrierea masutilor de preventie sau corective
Toata aceasta documentatie trebuie notificata statului potential de a fi afectat
si distribuit autoritatilor si publicului in zonele respective, urmand ca eventualele
observatii sa fie transmise statului de origine. De asemenea, mai pot avea loc
consultari intre state.
Rezultatele acestor evaluari ale impactului trebuie avute in vedere in luarea
deciziei.

2. Protocolul de la Madrid
In vederea dezvoltarii prevederilor conventiei de la Espoo, in anul 2003 s-a
incheiat protocolul la conventie privind evaluarea impactului asupra mediului in
context transfrontaliera.
Acest protocol exprima cerintele principale integrarii exigentelor protectiei
mediului, inclusiv ale sanatatii in procesul de de elaborare a proiectelor de texte
politice sau legislative susceptibile de a avea efecte valabile asupra mediului,
inclusiv asupra sanatatii.
Raportul de mediu reprezinta instrumentul juridico-aministrativ prevazut in
vederea atingerii obiectivului principal al protocolului.
Acesta trebuie elaborat pentru orice plan si program care face obiectul unei
evaluari strategice de mediu si care determina, descrie si evalueaza efectele potential
valabile asupra mediului si sanatatii, precum si solitiile rezonabile cu privire la
desfasurarea respectivei activitati.
Procedura aferenta cuprinde:
- Evaluarea impactului
- Participarea publicului (consultarea)
 - Luarea deciziei
Conventiile internationale care reglementeaza problematica evaluarii
impactului de mediu in context trasfrontaliera sunt:
- Conventia de la Espoo din 1991
- Partial conventia privind efectul transfronaliera al accidentelor industriale
de la Helsinki din 1992
Acestea reprezinta tratate-cadru care stabilesc un process normativ continuu
conform unui mecanism prestabilit.
Desi textul conventiei de la Espoo nu contine dispozitii concrete privind
dezvoltarea continutului conform unui mecanism bine stabilit, reuniunea partilor a
recurs a o asemenea solutie prin adoptarea unui protocol aditional.
Pt aplicarea efectiva a conventiei, reuniunea partilor a mai prevazut si
elaborarea de directive care sa faca bilantul experientei dobandite si sa recomande
noi masuri, inclusive semnarea de acorduri la nivel subregional.
Dincolo de dreptul conferit de conventie, cooperarea subregionala si
particularizarea obligatiilor asumate de parti prin acorduri bilaterale sau
multilaterale, reprezentand o necessitate obiectiva, rezultand din diversitatea
conditiilor istorice, socio-culturale, economice si de mediu privind aplicarea
documentului.
Tinand cont de caracterul relativ si permisiv al prevederilor referitoare la
cooperarea subregionala, conv Espoo arata ca acordurile bilaterale si multilaterale
cuprind o serie de elemente minimale necesare indeplinirii scopului particularizarii
obligatiilor partilor.
Ex:
- orice masura suplimentara necesara aplicarii conventiei.
- Diferite aranjamente institutionale, administrative sau de alta natura
- Armonizarea politicilor privind protectia mediului
- Aspect legate de procedura efectiv aplicata
Potrivit art 7 din conventie se instituie o procedura de analiza posterioara
avand ca obiectiv supravegherea activitatilor ulterioare realizarii proiectului cu
privire la care s-a efectuat evaluarea impactului asupra mediului in context
transfrontaliera si determinarea oricarui efect negativ peste frontiera.
 Aplicarea conventiei de la Espoo are o serie de implicari si asupra altor
documente internationale privind mediul.
Se poate observa, de asemenea, o legatura cu diferite acte normative specifice
dreptului UE si o legatura cu alte conventii:
- Conventia privind protectia marii negre impotriva poluarii (Bucuresti,
1992)
- Conventia pt protectia si utilizarea durabila a fluviului Dunarea (Sofia,
1994)
- Conventia Aarhus
 Raspunderea internationala pentru vatamari aduse mediului

Intreaga problematica a raspunderii internationale pentru prejudicial ecologic

este determinate de Principiul solutionarii pasnice a diferendelor ecologice.
In acest scop, diferite tratate au stipulat proceduri de rezolvare pasnica a
conflictelor.
Din acest punct de vedere, intalnim 2 situatii:
1. Cand textul international impune statelor-parti sa recurga la un mod pasnic
de reglementare a diferendelor, acestea avand libertatea de alegere a
procedurilor
2. Cand tratatul prevede un mod specific de reglementare sau instituit unui
tribunal special
Avand in vedere rolul tot mai important al principiului preventiei, conventiile
internationale mai recente cauta mai degraba sa evite conflictul prin instituirea de
procedure destinate sa detecteze sis a previna aparitia unor situatii litigioase asa cum
propune Agenda 21.
Prima problema:
De a afla cine este titularul dreptului de a reclama angajarea raspunderii
internationale a subiectelor care au incalcat dreptul international al mediului.
De ex, in cazul unei poluari transfronaliera, statul lezat va fi in masura sa
solicite repararea prejudiciului.
Pe de alta parte in situatia unor pagube cauzate spatiului aflat in afara vreunei
jurisdictii, raspunderea nu poate fi angajata decat in mod indirect daca exista reaguli
convenite in acest sens.
O alta problema o identifica autoritatea poluarii, spre a-I conferi calitatea de
parte responsabila.
Ex: poluarea transfrontaliera in cazul careia identificarea autorului este
aproape imposibila si pt a depasin acest inconvenient, unele texte internationale au
recurs la principiul canalizarii rapunderii catre un stat determinat conform unor
criterii bine stabilite.
Conditiile angajarii raspunderii internationale
- Stabilirea unui raport de cauzalitate intre faptul incriminator si paguba
produsa
Poluarile indica mai multe problem datorita distantei dintre sursa poluarii si
locul producerii pagubei, evolutia in timp a efectelor pagubei, combinarea mai
multor forme de poluare
- Evaluarea prejudiciului care este o problema dificila mai ales pentru ca de
multe ori aducerea la starea initiala sau repararea prejudiciului este aproape
imposibila pentru ca elementele de mediu nu sunt cuantificate in bani,
astfel ca e f dificil de acordat despagubiri.
Ex: cazul petrolierului Amoco Cadiz care a generat o grava poluare cu titei
de-a lungul coastei Britaniei franceze iar hotararea data de catre instanta din America
a examinat in determinarea situatiei statului francez dar si ale particularilor,
pescarilor si asociatiilor pentru protectia mediuluii.
In privinta prejudiciului economic, instantele americane au fost destul de
retinute considerand ca nu se vor putea da despagubiri pentru ca s-a adus atingere.
- Culpa imputabila statului in cauza de la care exista putine exceptii (in
conventia din 1972 privind raspunderea internationala pentru pagube
produse de obiecte spatiale).
La art 2: statul care a procedat la lansarea unui obiect spatial ori statul al carui
teritoriu sau ale carui institutii servesc la lansarea unui obiect spatial, are
raspundere totala de a repara prejudiciile cauzate de acest obiect la suprafata
Terrei.

Instantele internationale jurisdictionale

- Curtea internationala de justitie a carei principala speta a vizat cazul din

1997 intre Ungaria si Slovenia (Gabcikovo-Nagymaros)
 - Tribunalul dreptului marii creat prin conventia privind dreptul marii din
1982 cu o cazuistica relative saraca
- Rapoartele speciale ale organizatiilor de apel din casdrul organizatiei
mondiale a comertului
- CEDO care, in absebta unei consacrari exprese a dreptului la mediu, a
dezvoltat semnificatii importante ale unui asemenea drept la un process
echitabil, al dreptului la viata, etc.

Existenta unui regim comun de raspundere in materie de mediu

Conventia privind raspunderea civila pentru pagubele rezultate din actiuni

periculoase incheiata la Lugano in 1993
Acest instrument juridic international prezinta un character innovator in multe
privinte si tinde sa aiba un rol de uniformizare si stimulare a reglementarilor juridice
internationale in materie.
Ca principiu fundamental, raspunderea este canalizata spre exploatantul
actiunilor periculoase
Sunt considerate periculoase nu doar actiunile ce decurg din folosirea
substantelor periculoase ci si orice producere si utilizare a organisemelor modificate
genetic, Orice utilizare a unui microorganism susceptibil sa produca riscuri pentru
om sau mediu, precum si orice exploatare care trateaza sau depositeaza deseuri.
Termenul de paguba este definit in sens larg, respectiv cu privire la persoane,
bunuri si mediu. Conventia distinge intre pagubele comune persoanelor si bunurilor,
respectiv pagube ce rezulta dintr-o alterare a mediului.
Dpdv al exceptiilor privitoare aplicarii conventiei, sunt excluse operatiunile
de transport si activitatile nucleare.
Raspunderea este canalizata spre exploatantul actiunii periculoase ori spre cel
care exercita controlul asupra acesteia, ori spre ultimul exploatantin cazul unui sit de
stocare a deseurilor care a fost inchis.
Raspunderea are un caracter obiectiv iar exonerarea nu opereaza decat atunci
cand se probeaza ca paguba rezulta:
 - Dintr-un act de razboi,
- Dintr-o insurectie,
- Dintr-un fenomen national exceptional
- Din partea tertului
- Dintr-o dispozitie a unei autoritati publice
- Dintr-o actiune ilicita facuta in interesul victimei
In caz de culpa a victimei, gravitatea culpei agraveaza si raspunderea exploatantului.
Actiunea in reparative se prescrie in termen 3 ani care curge de la data la care
solicitantul a luat la cunostinta de paguba.
Tribunalul competent poate fi:
- cel al locului unde paguba a fost suferita
- cel al locului unde actiunea a fost exercitata
- cel al domiciliul paratului
In anexa documentului figureaza si o lista de substante poluante precum si criteriile
aplicabile diferitelor categorii de substante.
Regulile prevazute de conventia de la Lugano prezinta si o serie de slabiciuni:
Dispozitiile sale nu se aplica:
- la evenimentele survenite inainte de intrarea sa in vigoare
- pagubelor cauzate de fapte anterioare, chiar daca acestea sunt urmarite
- daunelor provocate intr-un dosar mai vechi inchis inainte de intrarea in
vigoare a conventiei.
Este de criticat cazul de exonerare de raspundere care creaza o anumita
relativizare a raspunderii.
Victima pagubei are dreptul sa ceara tribunalului ca exploatantul sa-I dea
informatii adecvate cu exceptia celor ce vizeaza apararea nationala sau
secretul afacerilor.
Asociatiile ecologiste poate avea calitatea de intervenient in cauze ce au ca
obiect interzicerea unei activitati periculoase si ilegale care ameninta sa
provoace pagube serioase in mediu.
Conventia mai prevede si obligatia de a readuce la starea anterioara
component distrusa a mediului.
 Regulile juridice de protectie si utilizare durabila a fluviului
Dunarea

Bazinul Dunarea prezinta o serie de particularitati geografice si socio-

economice care influenteaza cooperarea statelor riverane.
- Prin lungimea si volumul sau, Dunarea este al 2-lea fluviu din Europa
- Traverseaza 10 state
- Leaga 4 capitale
- Bazinul sau (817.000 kmp) priveste teritoriul a18 state.
Fluviul este aproape in totalitate navigabil iar tarile riverane sunt in marea
lor majoritate tari care nu au acordat o atentie deosebita problemelor privitoare
la protectia mediului in ultimele decenii.
Regimul juridic diferit s-a datorat si faptului ca unele tari au aderat mai
rapid la Uniunea Europeana, precum si anumitor conflicte intre tari (cazul
conflictului Gabcikovo-Nagymaros).
Multa vreme regimul juridic al Dunarii a vizat exclusiv navigarea si cel
mult pescuitul.
Un important pas al combaterii poluarii pe Dunare l-a constituit semnarea
in 1985 in cadrul conferintei de la Bucuresti a Declaratiei privin cooperarea
statelor dunarene in materie de gospodarire si protectie a apelor fluviului
impotriva poluarii.
Desi documentul nu are o valoare juridica deplina, urmarile sale nu pot fi
neglijate in sensul ca au instituit un sistem de supraveghere a calitatii apelor
fluviului in caz de poluare.
Dupa anul 1990, preocuparea privind protectia in vederea reducerii
poluarii s-a intensificat, rezultand atat in conventii bilaterale cat si in semnarea
conventiei privind cooperarea pentru protectia si utilizarea durabila a fluviului
Dunarea de la Sofia din 1994.
 Cadrul juridic actual al protectiei Dunarii impotriva poluarii
transfrontaliera contine 3 mari categorii de norme:
1. Regimul si principiile privind poluarile transfronaliera
2. Reglementarile specifice privind cursurile de apa si lacurile internationale
3. Reglemntarile in domeniu adoptate la nivel bilateral de catre statele
riverane.

1. Principiile legate de poluarea transfrontaliera (situatie in care poluarea isi

are originea intr-un anume stat iar efectele se produc asupra teritoriilor
altor state sau asupra unor zone aflate in afara vreunei jurisdictii).
Acestea isi au originea in dreptul international cutumiar pornind de la
Declaratia de la Stockholm din ’72 si de la principiul adoptat acolo, conform
caruia statele sunt obligate ca actiunile pe care le desfasoara in limtele propriei
jurisdictii sa nu cauzeze pagube mediului altor state.
Alte principii care rezulta in acest sens:
- Datoria de a informa de urgenta statele potential afectate de un eveniment
poluant
- Indatorirea de a informa statul strain despre desfasurarea unor proiecte care
ar putea aduce prejudicii mediului
- Accesul tuturor la legislatia nationala indiferent de locul producerii daunei

2. Exista 2 conventii-cadru principale in domeniu:

- Conventia privind protectia si utilizarea cursurilor de apa transfrontaliera
si a lacurilor internationale (Helsinki, 1992)
- Conventia privind utilizarea cursurilor de apa in alte scopuri decat
navigarea (New York, 1997)

3. Conventia pentru protectia Dunarii

A fost incheiata intre 10 state dunarene: Austria, Bulgaria, Croatia, Cehia,
Germania, Moldova, Romania, Slovenia, Ucraina si Comunitatea europeana.
 Conventia de la Sofia are un caracter integrator referitor la conventia de la
Helsinki din ’92 dar si la colaborarea bilaterala si multilaterala intre statele dunarele
care va fi avuta in vedere si continuata inclusiv cu referire la conventia privind
protectia Marii Negre impotriva poluarii din ’92.
Sunt considerate state dunarele statele riverane care detin o parte importanta
din bazinul hidrografic al Dunarii, respectiv o cota care depaseste 2000 kmp din
bazinul hidrografic.
Ca obiective fundamentale ale cooperarii regasim:
- Gosdpodarirea directa a apelor
- Controlul pericolelor provocate de accidente periculoase
- Reducerea incarcaturii poluante a Marii Negre.

Ca principii de baza regasim:

- Principiul poluatorul plateste
- Princ precautiei
- Principiul folosirii celor mai bune tehnici disponibile
- Utilizarea celor mai bune practici de mediu

Ca reglementari de baza se stimpuleaza inadmisibilitatea ca prevederile

conventiei sa cauzeze vreo crestere semnificativa directa ori indirecta a impactului
asupra mediului riveran dar si dreptul fiecarei parti contractante de a adopta si aplica
masuri mai ferme decat cele prevazute in conventie.
Ca forme de cooperare interstatala avem consultare si activitati comune
schimbului de informatii, de documente legale, etc.
Printre dispozitiile ce vizeaza protectia fluviului impotriva poluarii, se
urmareste:
- Prevenirea controlului si reducerea impactului transfrontaliera a poluarii
apelor
- Adoptarea de masuri specifice pentru protectia resursei de apa
- Crearea unor inventare de emisii
- Propunerea de actiuni si masuri
 Reglementarile din conventie care privesc gospodarirea durabila a apelor au
ca obiective:
- Mentinerea calitatii vietii
- Mentinerea accesului la resurse naturale
- Evitarea pagubelor economice de durata
In scopul realizarii obiectivelor conventiei a fost infiintata Comisia
internationala pentru protectia fluviului Dunarea care indeplineste:
- Mai ales functii de investigare, propunere si recomandare dar si de
propunere si de pregatire a proiecteleor
Comisia hotaraste si in privinta cooperarii cu organizatiile internationale sau
nationale sau cu alte organisme care sunt angajate sau interesate de protectia sau
utilizarea durabila a fluviului si a apelor din bazinul sau hidrografic sau de probleme
generale privind protectia acestora,
 Protectia Marii Negre (MN) impotriva poluarii

Aproape o treime din zonele de uscat ale Europei au legatura cu MN. Este o
zona ce include parti majore din 17 tari, 13 mari orase, zone de varsare a unor mari
fluvii: Dunarea, Nipru si Don.
Poluarea si pescuitul iresponsabil au dus la diminuearea resurselor biologice
si a diversitatii speciilor si in special a biodiversitatii MN.
In ultimele decenii s-a inregistrat o scadere considerabila a numarului de
delfini precum si a resursei piscicole.
In mediul maritim se deverseaza o cantitate considerabila de poluanti de
origine fluviala, starea ecologica de ansamblu fiind una precara.
In acest context s-a propus o intensificare a cooperarii regionale in vederea
ocrotirii mediului marin, sens in care la 21.04.1992 s-a semnat la Bucuresti
Conventia privind protectia Marii Negre impotriva poluarii insotita de 3 protocoale
aditionale.
Conventia a fost semnata de tarile riverane: Bulgaria, Georgia, Romania,
Rusia, Turcia si Ucraina si a recunoscut chiar in preambulul sau ca resursele naturale
si de agreement pot fi pastrate in primul rand prin efortuirle comune ale tarilor
riverane.
Dpdv geografic campul de aplicare a conventiei cuprinde:
- Zona economica exclusiva ce apartine fiecarei parti contractante
Si aceasta conventie, similar celorlalte din domeniu, exclude de la aplicare
apele interne ale statelor semnatare, permitand inserarea unor asemenea dispozitii in
protocoale aditionale.
In definirea conceptului de poluare a mediului marin, conventia preia
dispozitiile din conventia ONU privind dreptul marii (1982) aratand ca poluarea
mediului marin reprezinta introducerea de catre om direct sau indirect de substante
sau energii in mediul marin care pot avea efecte daunatoare precum:
- Pericole in ceea ce priveste sanatatea omului
- Obstacole pt activitati desfasurate pe mare
- Degradarea calitatii apelor marii
Descarcarile reprezinta deversarile deliberate de deseuri sau alte materiale de
pe nave sau aeronave sau substante nocive se inteleg orice fel de substante
periculoase, otravitoare sau de alt tip care, introduse in mediul marin, pot afecta in
mod negativ procesele biologice.
Conventia reafirma si o serie de principii generale in rapoartele dintre statele-
parti si respectiv deplina egalitate in drepturi si indatoriri:
- Respectarea suveranitatii
- Independenta
- Neamestescul in treburile interne
- In special cooperarea in vederea reducerii si controlului poluarii pentru a
proteja si conserva mediul maritim

Partile contractante isi asuma angajamentul de a lua toate masurile necesare

in raport cu prevederile internationale si cf prevederilor acestei conventii pt a
preveni, reduce si controla poluarea.
Partile contractante se oblige sa adopte individual sau in comun toate masurile
adecvate pt reducerea si controlarea poluarii provenite de pe nave in conformitate cu
standardele internationale in materie.
Protocolul privind cooperarea in combaterea poluarii cu petrol si alte
substante nocive a mediului marin al MN contine dispozitii legate de cooperarea in
vederea combaterii poluarii in situatii de urgenta.
De asemenea, conventia mai cuprinde si dispozitii privind poluarea prin
descarcare sau poluarea de origine tehnica.
O forma speciala de poluare la care nu se refera celelalte conventii privind
protectia marilor regionale impotriva poluarii este cea prin deseuri periculoase
provenite din traficul transfrontaliera.
 Alaturi de masurile de prevenire, conventia contine si masuri referitoare la
responsabilitatea materiala in scopul de a asigura cel mai ridicat grad de dezvoltare
si protectie a MN.
In acest sens se consacra in primul rand raspunderea partilor contractante pt
indeplinirea obligatiilor lor contractante privind protectia mediului marin.
Desi semnata mai tarziu decat celelalte conventii privind protectia marilor
regionale, cea de fata reuseste sa instituie o cooperare internationala, permitand sis
a se valorifice si o parte din experienta adoptarii celorlalte documente in materie.
Astfel, statele-parti nu coopereaza doar in situatii de urgenta ci si in prevenirea
si combaterea celor mai diverse forme de poluare a mediului marin.
Conventia privind protectia MN nu contine dispozitii semnificative in cee ace
priveste protocolul si conservarea resurselor vii.
Intr-un sg art exista dispozitii in domeniu care vizeaza insa evitarea producerii
de daune vietii marine si resurselor vii atunci cand se iau masuri necesare pt
prevenirea, reducerea si controlul poluarii mediului marin.
In lipsa unui text privind conservarea resurselor marine si biodiversitatii
raman aplicabile o serie de reglementari cu caracter mai general privind protectia
marilor si oceanelor si a conservarii naturii.
Astfel, conventia din ’82 privind dreptul marii, ratificata de toate tarile
riverane MN, interzice supraexploatarea resurselor biologice in marea libera si in
zona exclusiva, impunand obligatia statelor de a coopera pt conservarea resurselor
exploatate in comun.
Dintre tratatele de conservare a naturii, prezinta relevanta
- Conventia privind speciile migratoare apartinand faunei salbatice
- Conventia privind comertul international cu specii de fauna si flora
amenintate cu disparitia.
Una dintre cele mai importante masuri de protejare a resursei piscicole o
reprezinta stabilirea unor limite cu privire la libertarea pescuitului in sensul
rationalizarii exploatarii acestuia.
Regimul juridic al conservarii si exploatarii resursei biologice a MN, in limita
apelor teritoriale si a zonei economice exclusive este stabilita, in special, prin legea
17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare si a zonei cotigue a
Romaniei.
Astfel, in marea teritoriala, sunt aplicabile reglemntari nationale privind
piscicultura si pescuitul precum si reglementari comune privind protectia mediului,
pe cand in zona economica exclusiva, Romania exercita drepturi suverane de
explorare, exploatare, protectie si conservare a tuturor resurselor natural biologice.
De precizat ca pescuitul practicat de navele sub pavilion strain in marea
teritoriala a Romaniei este interzis iar dincolo de limita sa, accesul acestor nave ste
permis in baza acordurilor bilaterale incheiate cu statul sub al carui pavilion se afla
nava si cu respectarea anumitor conditii (obtinerea licentei si a autorizatiei de
pescuit).

Prescurtari: dpdv-din punct de vedere

MN-marea neagra/marii negre
 Principiile dreptului international al mediului

1. Principiul poluatorul plateste

2. Principiul raspunderii statelor pentru prejudicii ecologice
3. Principiul adaptarii cooperarii internationale la natura poluarii ori
caracteristicile zonei geografice supuse protectiei
4. Principiul prevenirii
5. Principiul precautiei
Noi principii:
1. Principiul dezvoltarii durabile
2. Interesul general/comun al umanitatii
3. Patrimonial comunn al umanitatii
4. Drepturile generatiilor viitoare