Rotareanu Andreea Anastasia

Grupa 304
Dreptul la un mediu sanatos in jurisprudenta CEDO
Conventia Europeana pentru Protectia Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale a fost
semnata in anul 1950 de statele fondatoare ale Consiliului Europei. Aceasta organizatie cu sediul la
Strasbourg cuprinde in prezent 47 state membre. Toate aceste state au ratificat Conventia si se supun
jusdictiei Curtii care asigura respectarea prevederilor Conventiei. Efectivitatea Conventiei se
bazeaza pe faptul ca stabileste un sistem de control eficient in legautra cu drepturile continute si
permite particularilor, persoane fizice sau juridice, care se simt lezate in vreunul din aceste drepturi
sa adreseze o plangere Curtii care se pronunta asupra pretinsei incalcari.
Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu contine in mod expres in articolele sale sau in
articolele din Protocoalele anexate consacrarea dreptului la un mediu sanatos, deoarece initial, in
perioada in care a fost incheiata Conventia nu exista o preocupare atat de serioasa privind
problemele de mediu, ci mai mult pentru drepturi civile si politice elementare. Totusi, in lipsa
vreunei prevederi, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) si-a dezvoltat o jurisprudenta
privind probleme de dreptul meidului bazandu-se pe faptul ca exercitarea unor drepturi garantate de
Conventie ar fi amenintata de pericolul de mediu si de expunerea la riscul de mediu. 1
Nu exista nicio prevedere in cadrul Conventiei sau in vreunul dintre protocoalele anexate care sa
prevada in mod expres dreptul al un mediu sanatos, insa Curtea a admis in jurisprudenta sa faptul ca
anumite tipuri de deteriorari ale mediului pot avea repercursiuni, incidente asupra unor drepturi
garantate de Conventie.2 Astfel, jurisprudenta Curtii Europene ofera posibilitati de a proteja dreptul
la un mediu sanatos prin extinderea notiunii de drepturi ale omolui si prin crearea unor conexiuni,
unor legaturi intre diverse drepturi. Doctrina a evidnetiat faptul ca CEDO a recurs la o tehnica
pretoriana a protectiei prin ricoseu ce permitea protejarea unor drepturi ce nu era continute de
Conventie prin alte drepturi pe care aceasta le prevedea.
Din punct de vedere cronologic, problema a fost ridicat pentru prima dat n cadrul cauzei
Arrondelle c. Anglia in care proprietara unui pavilion situat la marginea pistelor de zbor i de
aterizare ale unui aeroport s-a plans de poluarea sonor care nclca dreptul la respectarea vieii
private, dar i dreptul la respectarea bunurilor, poluarea contribuind la diminuarea valorii de

1 Informare a CEDO Environement and the European Convention on Human Rights

2 Kiss Alexandre, Cahiers du Conseil Constitutionnel n. 15, Environement, Droit

international, droits fondamentaux
1

circulaie a locuinei. n aceast cauz, Comisia a admis c plngerile suferite de reclamant ineau
de art. 8 al Conveniei i de art. 1 din Protocolul nr. 1 privitor la proprietate.
Dreptul la viata - Articolul 2
1. Dreptul la via al oricrei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzat cuiva
n mod intenionat, dect n executarea unei sentine capitale pronunate de un tribunal cnd
infraciunea este sancionat cu aceast pedeaps prin lege
De exmplu, articolul 2 din Convetie consacra dreptul la viata, care instituie o obligatie pozitiva in
sarcina statelor de a lua masurile adecvate pentru a proteja vietile celor ce se afla sub jurisdictia sa,
iar Curtea a statuat ca aceasta obligatie se poate aplica si in cazul activitatilor periculoase precum
experimentele nucleare, emisiile toxice sau activitatea unor fabrici de produse chimice. De
asemenea se instituie obligatia in sarcina statului de a preveni pierderea de vieti omenesti in cazul
dezastrelor naturale, prin adoptarea unor mecanisme de avertizare conforme.
De exemplu, in cazul Budayeva si altii c. Rusia Curtea a trebuit sa se pronunte daca statul rus nu
si-a indeplinit obligatiile pozitive de a avertiza populatia locala, de a implementa poltici de evacuare
si de urgenta si de a demara o investigatie ulterior unui dezastru natural. Cererea a urmat unei
puternice alunecari de teren care a provocat decesul multor persoane. Curtea a stabilit legatura intre
decesul victimelor si deficientele in actiunea autoritatilor administrative.
In spera Onervildiz c. Turcia, Curtea a stabilit ca a existat o incalcare a art. 2 al Conventiei din
cauza lipsei vreunor masuri adecvate pentru a preveni accidentarea mortala a 9 persoane, intrucat
guvernul Turciei nu instiintase localnicii despre riscurile la care se supuneau prin faptul ca locuiau
in apropierea unei groape de gunoi, in circumstanta in care a avut loc o explozie cauzata de metan
care a afectat 10 locuinte din apropiere. S-a invocat si o incalcare a dreptului la proprietate (art. 13).
In aceste spete Curtea a stabillit faptul ca autoritatile administrative si legislative ar trebui sa
ofere protectie efectiva impotriva unor astfel de amenintari ale dreptului la viata. In primul caz era
vizata ipoteza dezastrelor naturale iar in cel de-al doilea activitatile periculoase, extinzand astfel
acest principiu la riscurile de mediu. Mai mult, in societatile moderne industrializate se vor
desfasura in permanenta astfel de activitati care sunt in mod inerent periculoase. Curtea a statuat ca
reglementarea unor astfel de activitati va trebui sa sa impuna tuturor celor vizati sa ia masurile
practice pentru a proteja vietile celor ce ar putea fi efectati de aceste riscuri inerente. 3
Dreptul la respectarea vietii private si de familie - Articolul 8
1. Orice persoan are dreptul la respectarea vieii sale private i de familie, a domiciliului su i a
corespondenei sale.

3 p 38 Manual on Human Rights and the Environement

2

2. Nu este admis amestecul unei autoriti publice n exercitarea acestui drept dect n msura n
care acesta este prevzut de lege i constituie, ntr-o societate democratic, o msur necesar
pentru securitatea naional, sigurana public, bunstarea economic a rii, aprarea ordinii i
prevenirea faptelor penale, protecia sntii, a moralei, a drepturilor i a libertilor altora.
Dreptul la respectul vietii private si de familie este protejat de art. 8 din Coventie. Acest drept
implica respectarea calitatii vietii private, iar degradarea mediului nu echivaleaza neaparat cu o
incalcare a art. 8, dar Curtea are in vedere doua elemente: daca exista o legatura de cauzalitate intre
activitatea desfasurata si impactul negativ asupra individului si daca acest efect a atins un grad de
pericol. Trebuie avute in vedere intensitatea si durata pericolului si impactul asupra fizicului sau
psihicului. Exista obligatia in sarcina statelor in cazul in care pericolul de mediu rezulta din
activitati private. Curtea a recunoscut obligatia ce incumba statelor de a infroma oublicul asupra
riscurilor de mediu.
In speta Guerra si altii c Italia, reclamantii locuiau la o distanta de un kilometru de o fabrica de
produse de fertilizanti chimici. In urma unei explozii a unui turn cateva tone de carbonat de potasiu
si de solutii contiand arsenic au fost eliberate. Curtea a stabilit ca a avut loc o violare a articolului 8
al Conventiei, avand in vedere faptul ca statul italian nu si-a indeplinit obligatia de asigura
reclamantilor dreptul la respectul vietii private si de familie, afirmand faptul ca poluarea severa
mediului poate afecta bunastarea indivizilor si ii poate determina sa nu se simta confortabil in
propriile case, afectand astfel viata privata. In speta reclamantii au fost informati mult mai tarziu,
cand activitatea fabricii se incheiase deja, de informatiile esentiale care le-ar fi permis sa considere
faptul ca locuind in acel oras se supun unui serios risc.
In cauza Lopez Ostra c Spania, orasul in care locuia reclamantul era o concentrare a industriei
usoare, a produselor din piele. Reclamanta s-a plans in fata autoritatilor nationale de mirosurile,
zgomotele si fumul cauzat de o statie de tratare a desurilor situata la cativa metri de casa acesteia.
Curtea a retinut si in acest caz o incalcare a articolului 8 pentru faptul ca statul spaniol nu a reusit sa
realizeze un echilibru intre interesul economic al orasului , acela de a avea o statie de prelucrare a
deseurilor, si cel al reclamantei, al dreptului sau la respectul domiciliului si al vietii private. 4
In cauza Fadeyava c. Rusiei, reclamantii locuiau in vecinatatea unei fabrici de otel. Curtea a
stabilit ca pentru a se vorbi de o incalcare a art. 8 trebuie sa se stabileasca o incidenta asupra sferei
private a individului, si in subsidiar, ca aceasta interferenta sa fie de o anumita gravitate. In cazul de
fata, Curtea a stabilita ca pe o perioada insemnata de timp concentratia de elemente toxice din aer in
aproierea casei reclamantei au depasit in mod critic nivelul acceptabil si ca sanatatea reclamantei s-a
deteriorat ca urmare a expunerii prelungite la acele emisii industriale. Prin urmare, Curtea a decis ca
degradarea sanatatii victimei reprezinta un efect suficient pentru a fi vorba de o incalcare a art. 8.

4 Manuel sur les droits de lhomme et lenvironnement Principes tires de la jurisprudence de la Cour europ.enne des
droits de lhomme

Pe de alta parte, Curtea subliniaza necesitatea existentei unui studiu stiintific pentru a pretinde
ca o activitate anume este periculoasa pentru mediu si/sau sanatate. In cauza Luginbuhl c. Elevetia
reclamantul a invocat faptul ca emisiile cauzate de o antena de telefonie mobila ar putea avea un
impact negativ asupra mediului si sanatatii indivizilor, insa problema nocivitatii nu fusese dovedita
stiintific la vremea aceea, prin urmare curtea a respins cererea.
n cauza Baggs c. Anglia reclamantul, care locuia cu familia sa ntr-o cas aezat n
mprejurimile aeroportului londonez Heathrow, s-a plns de poluarea sonor provocat de
extinderea pistelor aeroportului, fapt ce punea familia n cauz ntr-o situaie de nesuportat.
Comisia a stabilit ca situaia pe care familia Baggs trebuie s o ndure era cu adevrat deplorabil
i revolttoare.
In cauza Giacolmelli c Italia, un cetatean italian care locuia in vecinatatea unei fabrici ce se
ocuupa cu tratarea deseurilor speciale a solicitiat autoritatilor nationale reverificarea autorizatiei
de care dispunea fabrica respectiva. Desi a fost pronuntata o hotarare de catre instanta de drept
administrativ prin care se constata caracterul ilicit al desfasurarii acelei activitati, timp de mai bine
de un deceniu actvitatea fabricii a continuat, motiv pentru care Curtea a retinut in speta ca
autoritatile nationale nu au respectat hotararea pronuntata si ca a existat o incalcare a art. 8 din
Conventie.
In cauza Kyratos c. Grecia Curtea a apreciat ca nu a exista o incalcare a art. 8 intrucat
reclamantii, care sustineau ca amenajrile urbane situate n sud-estul unei insule greceti au condus
la distrugerea mediului nconjurtor n care locuiau, nu au infatisat vreun element care sa probeze
afectarea dreptului la viata privata, stabilind ca o deteriorare a mediului nu este o conditie suficienta
pentru a deduce o incalcare a art. 8.
Curtea a identificat o incalcare a acestui articol si in cauza Moreno Gomez c Spania, care
avea in vedere zgomotul produs in timpul noptii de cluburi si baruri. Autoritatiel spaniole trebuiau
sa adopte masuri pentru a mentine zgomotele la un nivel rezonabil, si chiar daca din punct de vedere
legal fusesera stabilite limite maximale de zgomot si amenzi pentru cei care nu se conformau,
totusi, aceste masuri nu au fost transpuse in practica. In acest caz Curtea a decis faptul ca
autoritatile trebuie nu numai sa ia masurile astepttate pentru a preveni tulburarile de mediu, cum ar
fi zgomotul in aceasta ipoteza, dar de asemenea sa se asigure ca aceste masuri preventive sunt
implementate in practica.
In cazua Powell si Rayner c Anglia Curtea a admis faptul ca emanatiile sonore provocate
de activitatea unui aeroport in aproprierea locuintelor reclamantelor pot aduce atingere vietii private
a acestora si mai mult decat atat, pot priva individul de a se bucura de confortul domiciliului sau. O
astfle de poluare significativa ca frecventa si nivel poate diminua considerabil calitatea vietii.

Dreptul de proprietate- Articolul 1 Protocolul 1

Conform art. 1 al Protocolului 1 la Conventie, persoanelor li se recunoaste dreptul la linistita
posesia a bunurilor, incluzand protectia de deprivarea abuziva. Pe de alta parte, protejarea dreptului
individual de a beneficia de bunurile proprii poate determina autoritatile sa asigure anumite
standarde de mediu, de exemplu statul poate avea obligatia de a-i oferi o efectiva posibilitate de a se
bucura de o posesie linistia, in cazul activitatilor periculoase.
In cauza Valico S.R.L c. Italiei , reclamanta a sustinut in fata Curtii ca statul talian l-a
condamnat la plata unei amenzi pentru construirea unui imobil cu nerespectarea regulilor in materie
de constructie care vizau protectia peisajului si a mediului, argumentand ca a existat o incalcare a
art. 1 din Protocolul 1 la Conventie. Curtea a analizat faptul ca masura contestata era conforma
dreptului intern si ca urmarea un scop legitima de a conserva peisajul si de a asigura o planificare de
mediu rationala, in acord cu interesul general. Autoritatile nationale au obligatia de a asigura
echilibrul intre interesul general pe de o parte si respectul dreptului individului la proprietate iar
aceasta interventie a statului nu trebuie sa fie una disproportionata, sa impuna o sarcina excesiva, iar
in speta nu este cazul.
In cauzele Depalle c Franta si Brosset-Triboulet si altii c. Franta Curtea a subliniat faptul ca
incalcari are dreptului de proprietate pot fi justificate pe baza protectiei mediului. In ambele situatii
Curtea nu a identificat o incalcare a Art. 1 din Protocolul 1. Spetele respective priveau ordinul
primit de reclamanti prin care li se cerea sa isi demoleze locuintele construite pe plaja, in apropierea
proprietatii publice maritime. Autortiatile urmareau restaurarea zonei iar decizia fusese luata in
contextul implementarii unei politici de protectie a mediului. Curtea a trebuit sa analizeze daca un
echilibru just a fost asigruat intre interesul general al comunitatii si anume protectia mediului,
accesul liber la plaja si interesul reclamantilor. Curtea a recunoscut faptul ca statul se bucura de o
marja de apreciere in deciziile sale, mai ales in ceea ce priveste planificarea regionala si politicile de
conservare a mediului, cazuri in care interesul general prevaleaza.
Dreptul de a primi informatie impartiala asupra probelemelor de mediu- art. 10 Libertatea de
expirmare
1. Orice persoan are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie i
libertatea de a primi sau a comunica informaii ori idei fr amestecul autoritilor publice i fr
a ine seama de frontiere. Prezentul articol nu mpiedic Statele s supun societile de
radiodifuziune, cinematografie sau televiziune unui regim de autorizare.
2. Exercitarea acestor liberti ce comport ndatoriri i responsabiliti poate fi supus unor
formaliti, condiii, restrngeri sau sanciuni prevzute de lege care, ntr-o societate democratic,
constituie msuri necesare pentru securitatea naional, integritatea teritorial sau sigurana
public, aprarea ordinii i prevenirea infraciunilor, protecia sntii, a moralei, a reputaiei
sau a drepturilor altora, pentru a mpiedica divulgarea informaiilor confideniale sau pentru a
garanta autoritatea i imparialitatea puterii judectoreti.
5

Acest drept este garantat de art. 10 al Conventiei, iar Curtea a stabilit ca exista un puternic
interes al publicului in posibilitatea asocierii indivizilor in grupuri pentru a contribui la dezbaterea
publica prin distribuirea informatiei si a ideilor in ceea ce priveste robelemele de interes pubic.
Masurile care restrang acest drept trebuie sa fie proportionale scopului legitim urmarit si sa asigure
un echilibru intre interesul comunitatii si cel al individului.
De expmplu, in cauza Guerra si altii c Italiei, reclamantii au invocat printre altele faptul ca
autoritatile nu au informat publicul in legatura cu pericolul reprezentat de activitatea unei fabrici si
in legatura cu procedurile ce ar trebui urmate in cazul unui accident major, incalcand dreptul la
informatie. n acest sens, Curtea a stabilit c emisiile nocive ale uzinei chimice au o inciden
direct asupra dreptului protejat prin art. 8 i c in speta trebuie sa se analizeze in ce masura
autoritatile au luat masurile conforme pentru a le asigura respectul vietii private.Curtea a dedus ca
circumstanta ca o persoan a fost privat de informaii eseniale n legtur cu natura i
posibilitatea producerii unui risc de accident industrial n mediul su apropiat, poate constitui o
violare a art. 8. Totodat s-a considerat c "Articolul 10 al Conveniei impune astfel statelor nu
numai s dea informaii n materie de mediu accesibile publicului, ci i obligaii pozitive de
colectarea, elaborarea i difuzarea de informaii care prin natura lor, nu sunt direct accesibile i care
nu ar putea fi altfel aduse la cunotina opiniei publice dect pe calea aciunii puterilor publice"
Intr-o alta cauza, I.C.B. c Angliei fiica unui militar care participase la testari nucleare si care
suferea de leucemie a invocat printre altele si faptul ca autoritatile nationale nu i-au informat pe
parintii ei ca tatal sau fusese expus radiatiilor in timpul testarilor si ca in cazul in care ar fi fost
informati i s-ar fi putut acorda o ingrijire medicala mai buna. Curtea a analizat in speta faptul ca
statul a furnizat numeroase informatii asupra iradierii la care se expunea tatal reclamantei si a
stabilit faptul ca aceste nu ar fi trebuit sa ia masuri in ceea ce o priveste pe reclamanta.
Garantarea dreptului la un mediu sanatos prin garantarea dreptului la un proces echitabil si
alte remedii - Articolele 6 si 13
In cauza Zander c Suediei reclamantii aveau o proprietate situata in apropierea unui teren pe
care erau tratate deseuri menajere si industriale, iar ca urmare a aacestei activitati in zona au fost
descoperite cantitati ridicate de cianura. Problema de drept a fost reprezentanta de faptul ca
reclamantii au invocat faptul ca nu aveau un tribunal in fata caruia sa se planga de incalcarea
suferita. Curtea a observat faptul ca intr-adevar reclamtii nu puteau ataca in justitie deciziile
autortiatilor administrative prin care se stabilea ca nu exista o legatura intre activitatea de prelucrare
a desurilor si o eventuala poluare a apei.
O alta speta relevanta in materie este cauza Taskin c Turciei, in care exista o exploatare a unei
activitati miniere printr-o tehica ce presupunea utilizarea de cianuri. Ulterior, in urma insistentelor
localnicilor, a fost retrasa licenta de exploatarte in instanta, insa ulterior Guvernul a autoritzat
6

continuarea activitatii. Reclamantii au susitnut facptul ca a existat o incalcare a art. 6 prin faptul ca
autoritatile administrative nu au pus in aplicare hotararea prin care se anula decizia care permitea
functionarea minei.
n cauza Zimmermann i Steiner c. Suedia, reclamanii locuiau ntr-o localitate din apropierea
aeroportului Zurich-Kloten. Aciunea provocat de ei n faa autoritatilor privind despgubirea
pentru prejudiciile cauzate de zgomotul i poluarea aerului cauzate de traficul aerian le-a fost
respins, astfel nct au sesizat instanta nationala cu un recurs administrativ mpotriva acestei
decizii. Reclamantii au invocat in speta faptul ca durata examinarii cauzei de catre instanta
nationala, respectiv de peste 3 ani si jumatate; reprezinta o incalcare a art. 6 intrucat depaseste
termenul rezonabil. Curtea a stabilit ca a avut loc o incalcare.
In ceea ce priveste calitatea proceuala, in cauza Asselbourg c. Luxembourg Curtea a transat
problema interesului de a actiona in justitie in probleme de mediu. In speta, reclamantii persoane
fizice si o organizatie non-guvernamentala sustineau faptul ca punerea in functiune a unei otelarii
le-ar fi afectat considerabil calitatea vietii. Curtea a statuat in speta existau doar prezumtii ale
reclamantilor privind efectul nociv al fabricii, fara a fi aduse indicii doveditoare in acest sens si de
asemenea ca invocarea unui risc de poluare specific exploatarii unei activitati de productie nu e
suficitenta pentru a le permite reclamantilor sa se prevaleze de calitatea de victime ale incalcarii
Conventiei.
n privina dstinatarilor normei din urm Curtea a stabilit c intelesul notiunii de jusdictie nu se
reduce la teritoriul national al statelor contractante, intrucat se poate atrage raspunderea unui stat si
ca urmare a unei actiuni militare pe care o intreprinde, daca exercita in fapt controlul asupra unei
zone in afara limitelor sale teritoriale- cauza Loizidon c. Turcia.
Dreptul individual la un mediu nconjurtor de o anumit calitate nu este absolut; el este supus
constrngerilor ce i pot fi impuse avnd n vedere necesitile vieii n colectivitate.Curtea a statuat
urmtoarele: Fie c abordm cauza din perspectiva unei obligaii pozitive a Statului de a adopta
msuri rezonabile i adecvate pentru a proteja drepturile date reclamanilor de paragraful 1 al
articolului 8, fie din perspectiva ingerinei unei autoriti publice, justificabil din punctul de
vedere al paragrafului 2, principiile aplicabile sunt destul de apropiate. In ambele cazuri, trebuie
avut n vedere un just echilibru ce trebuie meninut ntre interesele concurente ale individului i ale
societii n ansamblul su; de asemenea, n cele dou ipoteze, Statul se bucur de o anumit
marj de apreciere n determinarea msurilor ce trebuie luate pentru a asigura respectarea
Conveniei.
De exemplu, in cazul poluarii sonore provocate de activitatea unui aeroport din apropiere totusi,
aceste aeroporturi internationale sunt inderente dezvoltarii economice a unui stat, chiar daca se
situeaza in vecinatatea unei aglomeratii urbane, astfel ca se urmareste un scop legitim, dar
7

autoritatile au obligatia de a intreprinde masurile necesare pentru a tine in limite rezonabile

zgomotele produse.
Prin faptul c i jurisprudena n materie de mediu a demonstrat c un conflict ntre dou
persoane private poate duce la aplicarea Conveniei i la condamnarea unui stat de ctre Curte s-a
evidentiat faptl c toate aceste drepturi implic obligaii pozitive din partea statelor. Acestea sunt
obligate s ia msurile necesare pentru garantarea drepturilor prevzute de Convenie, care trebuie
s fie concrete i efective. In ceea ce priveste dreptul la un mediu sntos, pentru recunoaterea i
garantarea sa prin se recurge la alte articole si nu la o consacrare a sa ca un drept de sine stttor, de
generaia a I II-a, a drepturilor de solidaritate.
Aadar Curtea European a Drepturilor Omului a sustinut obligatia statelor de a asigura
cetatenilor sai dreptul la un mediu sanatos, dar lasand statelor o marj de apreciere n alegerea
mijloacelor necesare garantrii sale i n a-i aduce unele limitri justificate. In acest sens cauza
Hatton c. Angliei ridica si ea problema zgomotului produs de aeronave pe timpul noptii. In acest
caz, Curtea subliniaza faptul ca exigentele de dezvoltare economica ale unui stat nu inseamna ca
drepturile individuale trebuie sa fie subordante. Statele au obligatia de a reduce pe cat posibil aceste
ingerinte in sfera de drepturi a individului si astfel fiecare proiect de acest gen trebuie sa fie
precedat de un studiu aprofundat si complet pentrua asigura un just echilibru.
Ca o concluzie, alaturi de dreptul la viata consacrat de Conventie, dreptul la viata privata a fost
cel mai frecvent invocat in cauze legate de dreptul la mediu sanatos. Astfel, din jurisprudenta Curtii,
acest drept este conex dreptului la viata, dreptului la viata privata, dreptului de proprietate,
accesului la informatie. Problema se pune atunci cand pentru a avea acces la Curtea Europeana
exista cerinta epuizarii tuturor cailor de recurs interne, fapt ce prelungeste intervalul de timp si
intarzie solutionarea problemelor de mediu, ajungandu-se la o limitare a posibilitatii de protejare a
acestuia.Este de observat faptul ca modul in care dreptul la un mediu sanatos a fost asimilat la
nivelul jurisprudentei CEDO prin raportare la alte drepturi consacrate expres a evidentiat legatura
sa cu alte drepturi fundamentale al caror continut astfel a capatat o sfera mai larga de curprindere.
Bibliografie
1. Dutu M, Tratat de dreptul mediului, ediia a III-a, Editura C.H. Beck, Bucureti, 2008
2.Popescu, C.-L., Jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului 2004, Editura C.H. Beck,
Bucureti, 2006.
3. Daniel San Jose, Environemental Protection and the European Convention on Human Rights,
Council of Europe Publishing, 2005
4. M. Dutu, Reglementari si mecanisme juridice comunitare privind garantarea dreptului la un
mediu sanatos si echilibrat ecologic, www.idrept.ro
21. Curtea European a Drepturilor Omului: http://www.echr.coe.int/ECHR/EN/Header/CaseLaw/HUDOC/HUDOC+database/