Capitolul I

Aspecte generale referitoare

la mijloacele de probă audio-video în
cadrul sistemului probator

Secţiunea 1. Procesul de comunicare- element

inerent al existenţei umane.

Toate definiţiile date comunicării 1 indiferent, de şcolile de gândire cărora le aparţin sau de
orientările în care se înscriu, au cel puţin următoarele elemente comune: comunicarea este
procesul de transmitere de informaţii, idei, opinii, păreri fie de la un individ la altul, fie de la
un grup la altul; comunicarea este un atribut al speciei umane; nici un fel de activitate, de la
banalele activităţi ale rutinei cotidiene pe care le trăim fiecare dintre noi zilnic şi până la
activitaţile complexe desfăşurate la nivelul organizaţiilor, nu pot fi concepute în afara
procesului de comunicare. Comunicarea, afirma Ioan Dragan, „a devenit un concept universal
şi atotcuprinzător pentru ca totul comunică.
Primele noţiuni în ceea ce priveşte teoria comuncării aparţin lui Corax din Syracuza, fiind
expuse în lucrarea intitulată Arta Retoricii, din sec. VI î. Hr . Tot în antichitate Platon şi
aristotel au dezvoltat aceste preocupări, instituţionalizând drept comunicarea disciplină de
studiu, alături de filosofie şi matematică2.
Unii autori definesc comunicarea ca un „proces prin care un emiţător transmite informaţii
receptorului, prin intermediul unui canal, cu scopul de a produce asupra receptorului anumite
efecte”3.

1
A se vedea R. Braescu, E. Carabulea, F. Ciobanu, Gramatica limbii române, vol.1 Cuvântul, Editura Academiei
Române, Bucureşti 1995, p.5 şi următ.

2
A se vedea www.bibliotecaase.ro, Bazele teoretice ale comunicării publicitare.

3
A se vedea Gh. Epuran, Comunicarea în afaceri, Ed. Alma Mater, Bacău, 2002, p.23.
 Aşa cum s-a susţinut în literatura de specialitate, prima şi probabil cea ma răspândită
situaţie de comunicare verbală este coumunicarea interpersonală. În această situaţie, o
persoană şi/sau grup interacţionează cu alte persoane şi/sau grupuri fără ajutorul unui mijloc
de intermediere. Specific acestei forme de counicare este faptul că, sursa şi receptorul se află
în imediata apropriere fizică unul faţă de celălalt sau în alte planuri spaţiale atunci când
pentru cumunicare se folosesc mijloace tehnice avansate(telefon, fax, internet). Codificarea
este, de regulă, un proces care constă într-o singură etapă, în cadrul căruia sursa transformă
gândurle în discurs şi/sau gesturi. Decodarea este, de asemenea, un proces într-o singură
etapă, folosit de acei receptori care pot percepe mesajul.
Reacţia răspuns este imediată şi uzează de canale vizuale şi auditive.
În procesul de comunicare interpersonală, fiecare se adresează fiecăruia, de obicei într-o
formulă informală şi nestructurată. Dacă cineva vrea să exprime un sentiment sau o idee şi
doreşte să transmită un mesaj care le conţine, trebuie mai întâi să le transpună în coduri
verbale şi non-verbale care pot fi înţelese. Codurile sekectate pentru transmitere-cuvintele,
gesturile şi tonalitatea vocii- vor fi determinate de scopul urmărit, de vorbitor, de situaţia
dată, de relaţia cu interlocutorul, de vârstă, de mediul cultural şi de starea emoţională.

Secţiunea 2-a. Evoluţia mijloacelor de probă

audio-video în cadrul sistemului probator

De-a lungul unei lungi perioade de timp faţă de această categorie de mijloace de probă s-au
manifestat reţineri şi rezerve, datorate, în principal, faptului că pot fi trucate foarte uşor.
În materia probaţiunii, art.64 C. proc.pen. din 1968 a fost elaborat de către legiuitor prin
enumerarea limitativă a mijloacelor de probă, însă, deşi statul comunist prin organele sale
represive uzau frecvent de interceptarea comunicaţiilor telefonice, acestea nu se regăseau în
enumerarea legii procesual- penale.
Având în vedere mijloacele tehnice moderne de investigaţie, principala adăugire s-a realizat
prin legea nr. 141/1996 urmărindu-se îndreptarea Codului de Procedură Penală existent,
pentru o mai bună organizare şi desfăşurare a procesului penal. Prin această lege s-a introdus
Secţiunea V, denumită „ Înregistrările audio sau video”. Ulterior secţiunea a fost modificată
prin Legea nr. 281/2003, schimbându-i-se denumirea în „ Interceptările şi înregistrările audio
sau video”. această prevedere a fost modificată prin Legea nr 356/2006, aflată în prezent în
vigoare.
Trebuie subliniat faptul că la data completării Codului de procedură penală în materia
probaţiunii cu mijloacele tehnice menţionate mai sus, acestea erau deja autorizate prin legi
speciale, şi anume prin normele Legii nr.51/1991 privind siguranţa naţională a României, cât
şi prin cele ale Legii nr. 26/1994 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române.
În continuare voi încerca o prezentare sumară a normelor procedurale referitoare la materia
interceptărilor şi înregistrărilor, urmată de unele noţiuni de drept comparat referitoare la
legislaţia pedinte existentă în celelalte state membre ale Uniunii Europene şi în Federal rules
of evidence din Statele Unite.

Secţiunea a 3-a. Aspecte privind interceptările

şi înregistrările audio-video în dreptul continental

În majoritatea ţărilor lumii, reglementările juridice privind efectuarea interceptărilor şi

utilizarea informaţiilor astfel obţinute reprezintă un mijloc legal folosit, în general, pentru
realizarea siguranţei naţionale. Această activitate se derulează în interesul valorilor ocrotite de
lege şi se conformează legii şi numai ei.
Într-un stat de drept, ce se întemeiază pe respect faţă de legi şi pe respectul faţă de
drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, sunt stabilite proceduri adecvate şi
modalităţi de control pentru executarea legală a interceptărilor comunicaţiilor, în scopul
prevenirii utilizării abuzive a acestui mijloc şi a informaţiilor obţinute.
În continuare voi analiza câteva aspecte de înregistrările audio sau video, aşa cum se află
acestea reglementate în legislaţia statelor europene care fac parte din sistemul de drept
romanist sau continental.
Complexitatea din ce în ce mai mare, dar şi amploarea fenomenului infracţional au
determinat forurile legiuitoare din tot mai multe ţări să introducă „mijloacele audio-video” în
rândul mijloacelor de probă.
1. Germania
Interceptările şi înregistrările audio şi video sunt statuate în legea 57/1968 privind
îngrădirea drepturilor la secretul corespondenţei şi al comunicaţiilor, dar şi în dispoziţiile
Codului penal german sau în legea privind regimul străinilor.
 Sfera infracţiunilor pentru care poate fi dispusă interceptarea şi înregistrarea convorbirilor
este destul de largă. În cazul în care există indicii temeinice că o persoană ar fi comis în
calitate de autor sau participant infracţiuni contra siguranţei statului, de înaltă trădare sau care
pun în pericol siguranţa naţională, pot fi autorizate aceste măsuri.
De asemenea, aceste măsuri pot fi utilizate şi în cazul comiterii unor fapte de instigare sau
complicitate la dezertare ori instigare la insubordonare, săvârşită de o persoană care nu are
calitatea de militar. Tot în aceeaşi lege sunt cuprinse şi infracţiunile contra siguranţei trupelor
NATO staţionate pe teritoriul Germaniei şi pentru care pot de asemenea dispune acest tip de
măsuri.
Autorizarea interceptărilor şi înregistrărilor se pot face şi pentru infracţiuni de drept comun,
cum ar fi: falsificarea de monedă, trafic de persoane, omor simplu, omor calificat sau
genocid, furt comis în bandă, tâlhărie, şantaj, tăinuire, dar şi pentru încălcarea legii referitoare
la regimul special al stupefiantelor şi al altor substanţe interzise.
Ordonarea acestei măsuri nu poate viza decât pe învinuit ori inculpat sau persoanele despre
care există indicii că ar primi sau transmite anumite informaţii provenind de la inculpat ori
adresate acestuia.
1.1 Persoana care dispune aceste măsuri şi durata lor
Conform legii germane , interceptarea şi înregistrarea convorbirilor audio-video, poate fi
dispusă doar de către judecător şi, în caz de urgenţă, măsura poate fi dispusp şi de către
procuror, urmând ca ulterior, în termen de trei zile, să fie confirmată de judecător sub
sancţiunea nulităţii.
1.2 Durata
Durata maximă a supravegherii este de trei luni, iar în caz de necesitate mai poate fi
prelungită cu încă trei luni.
1.3 Controlul măsurii de interceptare a convorbirilor
Ministrul federal abilitat pentru dispunerea măsurilor de îngrădire informează la intervale
de cel mult şase luni de zile o comisie a Bundestag-ului, compusă din cinci membri, în
legătură cu activităţile de interceptare a comunicaţiilor. Comisia decide, din oficiu sau pe
baza unor plângeri, asupra oportunităţii şi necesităţii măsurilor de îngrădire. Dispoziţiile
declarate de comisie ca fiind inoportune sau nenecesare vor fi anulate imediat de ministrul
federal de resort.
2. Franţa
În Franţa sediul materiei este reglementat de Legea nr. 91-646/1991 cu privire la secretul
corespondenţei transmise pe calea telecomunicaţiilor, dar şi în prevederile Codului de
procedură penală ce guvernează materia probelor. Astfel, la art.427 C. proc. pen. Se prevede
că, în afara cazurilor când legea dispune altfel, infracţiunea poate fi stabilită prin orice mijloc
de probă.
2.1 Sfera infracţiunilor pentru care se poate dispune interceptarea şi înregistrarea
comunicaţiilor vizează, în principiu, securitatea naţională, apărarea elementelor
esenţiale ale potenţialului ştiinţific şi economic al Franţei, precum şi prevenirea
terorismului, criminalităţii şi delincvenţei organizate.
2.2 Autorizaţia
Instrumentul juridic prin care se autorizează interceptarea comunicaţiilor este „autorizaţia”
emisă, în cazul situaţiilor ce vizează siguranţa statului de primul-ministru sau de una din cele
două persoane special delegate de acesta.
2.3 Durata aplicării măsurilor de interceptare a comunicaţiilor este de 4 luni, iar
măsura poate fi reînnoită în aceleaşi condiţii de formă şi durată.
2.4 Controlul măsurii de interceptare a comunicaţiilor se face, în cazul
interceptărilor de securitate de Comisia naţională de control a interceptărilor de
securitate. Comisia poate, din proprie iniţiativă sau la cererea oricărei persoane
care are un interes direct şi personal, să controleze orice interceptare de securitate
pentru verificarea legalităţii acesteia.
Legislaţia franceză interzice interceptarea comunicaţiilor unui avocat fără avizul
decanului biroului din care acesta face parte.

3. Spania
În Spania interceptarea comunicaţiilor se face potrivit legii de procedură penală( ley de
enjuiciamento criminal).
3.1 Cine poate dispune măsura
Conform art. 579. „judecătorul poate autoriza reţinerea corespondenţei private, poştale şi
telegrafice pe care persoana anchetată o trimite sau o primeşte, precum şi deschiderea şi
verificarea acesteia, dacă sunt indicii că prin aceste măsuri s-ar descoperi sau s-ar dovedi
vreun fapt sau circumstanţe importante pentru ancheta respectivă. „În caz de urgenţă, când
este vorba de infracţiuni legate de bande armate sau grupări teroriste, măsura interceptării
poate fi dispusă şi de către ministrul de interne sau, în lipsa acestuia, de către Directorul
pentru Siguranţa Statului. Această dispoziţie este obligatoriu a fi comunicată judecătorului
competent care, în termen de cel mult 72 de ore, poate confirma sau revoca această rezoluţie-
art.579 alin.4.

4. Danemarca
În Danemarca secretul corespondenţei şi al comunicaţiilor poate fi încălcat dacă sunt
motive să se bănuiască că acea corespondenţă provine sau este destinată unei persoane
bănuite că ar comite fapte de natură penală. În acelaşi timp, încălcarea acestui drept
fundamental este prezumată a fi de o importanşă esenţială pentru desfăşurarea anchetei şi ca
ancheta să aibă ca obiect o infracţiune care se pedepseşte cu închisoare de cel puţin şase ani şi
este săvârşătă cu intenţie.
Dacă aceste condiţii de mai sus sunt îndeplinite, interceptarea convorbirilor poate fi
autorizată şi pentru încălcări repetate ale anumitor drepturi ale individului, precum şi pentru
infracţiunile care ar putea pune în pericol viaţa persoanei ori valori sociale importante.
Codul de procedură penală danez mai stipulează, de asemenea, necesitatea ca măsura
interceptării să fie proporţională cu importanţa cazului-art. 782 alin1.
4.1 Aspecte procedurale
Aceste măsuri pot fi dispuse doar prin ordin judecătoresc ce va conţine numărul de telefon,
adresele şi circumstanţele specifice cazului-art 783 alin1.
4.2 Durata aplicării măsurii trebuie să fie căt mai scurtă cu putinţă şi trebuie să nu
depăşească 4 săptămâni. Durata interceptării poate fi extinsă cu încă 4 sătămâni de
fiecare dată. Prelungirea îmbracă de asemenea forma unui ordin judecătoresc.
Dacă există situaţii de urgenţă, măsura poate fi dispusă de către poliţie, urmând ca în
termen de 24 de ore de la luarea măsurii să fie încunoştinţată instanţa competentă, care va
decide menţinerea măsurii sau anularea ei.
În cazul în care instanţa consideră măsura ca nefiind necesară va înştiinţa despre aceasta
Ministerul Justiţiei.
5. Belgia
Înainte de anul 1994, in sistemul de drept belgian nu a existat o lege speciala care sa
reglementeze interceptarea convorbirilor telefonice, astfel ca judecatorul de instructie nu era
autorizat sa ordone punerea sub ascultare a telefoanelor.
Incepand cu legea din 30 iunie 1994, judecatorului de instructie ii este permis, pentru
anumite infractiuni grave deja consumate si limitativ enumerate, sa asculte, sa ia cunostinta si
sa inregistreze comunicarile private. El poate ordona ascultarea pentru o perioada de maxim o
luna, iar prelungirea poate fi facuta cu doar cate o luna, fara a depasi, insa, sase luni.

Secţiunea a 4-a. Aspecte privind înregistrările audio-video

în legislaţia anglo-saxonă.

Dacă în secţiunea anterioară am prezentat am făcut o trecere sumară privind legislaţia

în materie din ţări aparţinând dreptului romano-germanic, în continuare vom face o
scurtă prezentare în legislaţia anglo-saxonă, în vigoare în Anglia, Scoţia, Ţara Galilor,
precum şi în S.U.A., Noua Zeelandă, India ş.a.
 Datortă common law-ului, procedura penală, bazată pe precedentul judiciar, îmbracă
o formă cu mult diferită de cea din dreptul continental.

1. Anglia

Sediul materiei este cuprins în legea numită Regulation of investigatory powers act
2000.

1.1 Instrumentul juridic prin care se autorizează interceptarea comunicaţiilor

este mandatul sau ordinul emis de către Secretarul de Stat sau de altă autoritate
competentă.
1.2 Aspecte procedurale

Autorizaţia trebuie să fie în scris şi trebuie să conţină motivele pentru care a fost emisă, să
conţină rangul şi autoritatea emitentului, precum şi datele referitoare la datele la convorbirile
ce urmează a fi interceptate-art 23 alin1.
1.3 Durata măsurii este de o lună începând cu data de la care este acordată
autorizaţia sau este notificat organul interesat. Măsura poate fi prelungită dacă
este necesar.
1.4 Sfera infracţiunilor pentru care poate fi dispusă măsura:
- în interesul siguranţei naţionale;
- pentru prevenirea şi dedectarea crimelor sau pentru a preveni dezordinea
publică;
- pentru protejarea intereselor economice ale Regatului Unit;
- în scopul protejării sănătăţii publice;
- în scopul colectării taxelor şi impozitelor;:
- pentru orice alt scop dacă este autorizat de Secretarul de Stat;

2. Statele Unite ale Americii

Regulile privind regimul administrării probelor în instanţă a fost reglementat prin legea
numită Rules of evidence, promulgată în timpul mandatului preşedintelui american Gerald R:
Ford, în anul 1975.
Din însuşi discursul preşedintelui american la promulgarea legii a reieşit faptul că pentru
prima oara în istoria statului american s-au legiferat reguli uniforme referitoare la
admisibilitatea probelor în procedura Curţilor Federale.
Federal rules of evidence incidente în procesul penal american stabilesc că sunt admisibile
probele relevante şi definesc relevanţa probei ca fiind „proba care are orice tendinţă de a face
existenţa oricărui fapt care a determinat cauza penală mai probabil sau mai puţin probabil
decât ar fi fărăr acea probă”.
 Pentru ca o probă să poată fi admisă mai sunt şi alţi factori care sunt luaţi în calcul, astfel
deşi „relevantă, proba poate fi exclusă dacă valoarea sa probantă este în mod substanţial
depăşită de pericolulo unui prejudiciu nedrept, confuzia sau amestecul între obiectele probei,
derutarea juriului sau consideraţii ce privesc amânări nenecesare, pierderea de timp sau
inutila prezentare de probe acumulate”(regula 407).
Legislaţia federală a S.U.A conţine o serie de prevederi care limitează mijloacele de
obţinere a probelor. Un exemplu ăn acest sens este regula numită exclusionary rule care
funcţionează în faza incipientă a cercetărilor penale şi care stipulează că o probă care ar fi
putut fi utilă pentru soluţionarea unui caz nu poate fi folosită în instanţă dacă a fost obţinută
fără respectarea procedurii legale. De exemplu, nicio declaraţie a unei persoane reţinute sau
arestate nu poate fi folosită într-un proces împotriva sa, dacă a fost luată înainte ca
suspectului să-i fi fost comunicate drepturile.
Înrudită ca semnificaţii este şi regula numită fruit of the poisonous tree conform căreia o
probă legal obţinută, dacă are legătura cu o alta, ilegal obţinută, nu va putea fi folosită în acel
proces penal.
Regula 1001 este sediul materiei pentru înregistrările audio, video şi fotografii.

Astfel:
a) Scrieri şi înregistrări. „Scrieri” şi „înregistrări” constau din litere, cuvinte sau
numere sau echivalentul lor, aţezate în scris de mână, dactilografiat, tipărit,
fotografiat, impuls magnetic, prin înregistrarea magnetică sau electronică sau altă
formă de compilare a datelor.
b) Fotografiile. „Fotografiile” includ atât fotografiile propriu-zise, cât şi filmele
radiografice ori benzile video.
c) Original. Un „original” al unui înscris sau al unei „înregistrări este un original el
însuşi. Un „original” al unei fotografii include atât negativul, cât şi orice formă
imprimată.
d) Duplicatul. Un „duplicat” este produs prin aceeaşi imprimare ca şi originalul sau
după aceeaşi matrice sau prin mijloace fotografice, inclusiv mărirea sau
micşorarea sau prin reînregistrări mecanice sau electronice, prin mijloace chimice
de reproducere sau prin orice altă tehnică echivalentă care reproduce cu acurateţe
originalul.
e) Informaţiile în format orginal. Probele digitale sau electronice în sistemul
judiciar american sunt acele informaţii cu valoare probatorie stocate sau
transmise în format digital pe care o parte le poate folosi într-un proces.
Folosirea probelor digitale a crescut în ultimii ani, iar instanţele au permis
folosirea e-mail-urilor, fotografiilor digitale, fişierelor salvate din programe de
 contabilitate, conţinutul memoriei computerelor, poziţionările GPS, fişiere audio sau
video digitale.

Secţiunea a 5-a. Oportunitatea administrării interceptării audio

şi video în procesul penal

Libertatea organelor judiciare în administrarea probelor trebuie cantonată în echilibrul care

trebuie să existe între principiul legalităţii, ce implică, în principal, respectarea legii formale,
al cărui câmp a fost extins în România o dată cu ratificarea Convenţiei europene a drepturilor
omului1 (integrată în mod direct în ordinea juridică internă) şi celelalte principii fundamentale
ale procesului penal, între care dreptul la un proces echitabil este de o importanţă primordială.
Într-o viziune mai largă, s-a evidenţiat, în literatura de specialitate, că principiul dreptului la
un proces echitabil presupune dreptul învinuitului sau inculpatului la a-i fi asigurate
drepturile procesuale cu respectarea tuturor regulilor diriguitoare ale procesului penal.2
Ţinând cont de mijloacele tehnice moderne de investigaţie, în procesul penal, respectarea
intimităţii vieţii private a dobândit o importanţă crescândă. O dovadă elocventă în acest sens
o reprezintă împrejurarea că, în practică, părţile invocă în mod frecvent violarea art.8 al
Convenţiei europene a drepturilor omului pentru a solicita anularea unei probe produse de
către o parte sau printr-un act de administrare a probei. Atât particularii, cât şi agenţii
autorităţilor publice, trebuie să respecte viaţa privată a persoanei în administrarea probelor.
Sub acest aspect, în art. 8 alin.2, Convenţia europeană a prevăzut, ca o excepţie de la
principiu, facultatea pentru un stat membru de a autoriza o „ingerinţă a autorităţii publice în
exerciţiul acestui drept", sub rezerva ca ea să fie necesară. Aşa cum s-a remarcat în doctrină,
protecţia intimităţii vieţii private este asigurată suficient prin însăşi crearea cadrului legal de
administrare a probelor, existând posibilitatea ca o probă obţinută cu violarea intimităţii vieţii
private să poată fi cenzurată prin prisma principiului legalităţii . De pildă, percheziţia,
executată legal, nu antrenează, în principiu, nici o violare excesivă a vieţii private. De
asemenea, în legătură cu înregistrările audio sau video, Curtea europeană a considerat drept
compatibilă cu Convenţia predarea către judecător a bandei magnetice, conţinând
înregistrarea unei convenţii telefonice cu o persoană care îl solicita pentru asasinarea soţiei
sale.
În practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la corespondenţă apare uneori
distinct, alteori fiind alăturat dreptului la viaţă privată şi/sau dreptului la viaţă familială.
Astfel, Curtea a decis că atunci când o comunicare între doi membri ai aceleiaşi familii este

1
Legea nr.30 din 18 mai 1994 privind ratificarea Conventiei pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor
fundamentale şi a protocoalelor aditionale la aceasta conventie publicată în M. Of. nr. 135 din 31 mai 1994,
intrat în vigoare la 20.06.1994, prin depunerea instrumentului de ratificare la Secretarul General al Consiliului
Europei

2
I. Neagu, “Drept procesual penal. Tratat.”- Ed. Global Lex, 2004, p.103
interceptată ne aflăm în faţa unei duble ingerinţe în exerciţiul dreptului la viaţa de familie şi a
dreptului la corespondenţă1. Ingerinţa autorităţilor statale în exerciţiul dreptului la
corespondenţă constă în interceptarea pe orice cale a comunicării de orice fel. Dacă
documentele sau mesajele care fac obiectul comunicării nu au fost expediate sau au ajuns
deja la destinatar, ingerinţa statului ar putea ţine de nerespectarea dreptului la viaţă privată.
Posibilitatea interceptării convorbirilor telefonice de către autorităţile statale este
prevăzută, practic, în legislaţiile tuturor statelor semnatare ale Convenţiei, fiind legată, în
general, de lupta împotriva criminalităţii. Societăţile democratice sunt ameninţate de forme
complexe de spionaj şi de terorism. Pentru a combate eficient astfel de ameninţări, trebuie
să se permită statelor să supravegheze elementele subversive care acţionează pe teritoriul
lor. Curtea a admis că existenţa unor dispoziţii legale care să permită interceptarea
corespondenţei în situaţii excepţionale este necesară într-o societate democratică, în
vederea asigurării securităţii naţionale, apărării ordinii publice şi prevenirii săvârşirii de
infracţiuni, însă realizarea unor interceptări ale convorbirilor telefonice comportă nu doar
riscul producerii de prejudicii unei animite persoane, ci poate avea consecinţe negative
pentru societatea democratică în ansamblul său. De aceea, garanţiile împotriva
interceptărilor abuzive sunt indispensabile2. Conform art.8 par.2 din Convenţie, ingerinţele
autorităţilor publice trebuie să fie prevăzute de lege şi să fie necesare într-o societate
democratică pentru atingerea unui scop legitim. O a treia condiţie – ingerinţa să fie
proporţională cu scopul urmărit – este o creaţie a jurisprudenţei organelor Convenţiei, care a
condus la formularea unui nou principiu în materie – cel al proporţionalităţii. Acesta
presupune determinarea existenţei unei nevoi sociale imperioase care a impus ingerinţa în
dreptul la corespondenţă3.

Capitolul II.
Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului

Telefonul
1. CAZUL KLASS SI ALŢII contra GERMANIEI - Legislaţie care în anumite condiţii
autorizează supravegherea secretă a comunicaţiilor poştale şi telefonice

1
C.E.D.O. ,, Hot. din 25.02.1992, M. şi R. Andersen contra Suedia

2
Vincent Berger, Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Institutul Român pentru Drepturile
Omului, p.407
3
Marin Voicu, Protecţia Europeană a Drepturilor Omului, Ed. “Lumina Lex”, Bucureşti, 2001, p.167
Legislaţia adoptată în 1968 în Republica Federală Germania — adică un amendament la art.
10 § 2 din Legea fundamentală şi o lege din august 1968, care aduce restricţii la secretul
corespondenţei, a trimiterilor poştale şi a telecomunicaţiilor — permite, în anumite condiţii, o
supraveghere secretă, fără obligaţia de a informa pe cel interesat. În afară de aceasta,
legislaţia exclude recursul la tribunale împotriva adoptării şi executării măsurilor de
supraveghere; ea instituie, în schimb, un control a două organe: un comitet de cinci
parlamentari, desemnaţi de către Bundestag în mod proporţional şi o comisie din trei membri
numiţi de acest comitet pe durata legislaturii.
Dl. Gerhard Klass, procuror, dl Peter Lubberger, avocat, dl Jürgen Nussbruch, judecator, dnii
Hans-Jüirgen Pohl si Dieter Selb, avocati, sunt germani; patru dintre ei locuiesc la
Mannheim. Sesizată de către ei, Curtea Constituţionala Federală hotăraste, la 15 decembrie
1970, ca legea din 13 august 1968 este nulă, întrucat ea exclude informarea celui interesat
despre supraveghere, chiar şi atunci când aceasta se poate face fără a compromite scopul
restricţiei.
În cererea lor din 11 iunie 1971, către Comisie, cei cinci jurişti sustin că legislaţia germană,
aşa cum a fost modificată şi interpretată de către Curtea Constitutionala Federală, este
contrară art. 6, 8 si 13 din Conventie: pe de o parte, ea abilitează autoritătile să supravegheze
corespondenţa şi comunicaţiile lor telefonice, fără a obliga aceleaşi autorităti să-i avizeze
ulterior de măsurile luate faţa de ei; pe de altă parte, ea nu permite atacarea acestor măsuri in
fata jurisdicşiilor de drept comun.
În audienţa din 10 martie 1978, agentul guvernului german informează Curtea că în nici un
moment nu au fost ordonate şi nici executate măsuri de supraveghere împotriva petiţionarilor
în virtutea legislaţiei în cauza.
• Hotărârea din 6 septembrie 1978 (plenul Curţii) (seria A nr. 28)
Guvernul german afirma că, întrucât plângerea petiţionarilor se întemeia pe o eventualitate
pur ipotetică, de a fi supuşi unei supravegheri, nu ar putea fi consideraţi victime in sensul art.
25 din Convenţie, într-adevar, acest articol permite Comisiei, în anumite condiţii, sa accepte
sesizarea prin cereri de la orice persoana care se pretinde victima a unei violari a Conventiei.
Avand in vedere particularitatile cauzei, Curtea decide ca petitionarii, fiecare dintre ei, sunt in
drept sa se pretinda victime ale unei incalcari, cu toate ca – dat fiind caracterul secret al
oricarei masuri de supraveghere – ei nu pot sustine, in sprijinul cererii lor, ca au fost efectiv
supusi la o supraveghere (unanimitate).
Curtea studiaza apoi chestiunea de a sti daca petitionarii au I fost intr-adevar victime ale unei
violari si examineaza compatibilitatea legislatiei germane cu art. 8, 13 si 6 din Conventie.
In ce priveste art. 8, nimeni nu contesta ca legislatia in cauza implica un amestec in dreptul
petitionarilor la respect pentru viata lor privata si de familie si a corespondentei. Principala
problema statea deci in a sti daca aceasta ingerinta era justificata in virtutea paragrafului 2 al
art. 8. Prevazand o exceptie la un drept garantat prin Conventie, acest paragraf cere,
subliniaza Curtea, o interpretare ingusta. Efectiv, puterea de a supraveghea in secret cetatenii
este o caracteristica a statului politist si nu este tolerata de catre Conventie decat in masura
strict necesara a apararii institutiilor democratice.
Curtea considera ca legislatia in cauza are un scop legitim, din punct de vedere al
paragrafului 2 al art. 8, acela de a proteja securitatea nationala si de a asigura apararea ordinii
si prevenirea infractiunilor penale. Inainte de a cerceta daca mijloacele adoptate in Germania,
pentru atingerea acestui scop, raman in cadrul limitelor a ceea ce este necesar intr-o societate
democratica. Curtea prezinta doua considerente generale.
In primul rand, ea constata ca societatile democratice sunt amenintate, in zilele noastre, de
forme foarte complexe de spionaj si de catre terorism, asa ca statul trebuie sa fie capabil,
pentru a combate eficient aceste amenintari, sa supravegheze in secret elementele subversive
care opereaza pe teritoriul sau. Ea trebuie deci sa admita ca existenta unor dispozitii
legislative, care acorda puteri de supraveghere secreta a corespondentei, trimiterilor postale si
telecomunicatiilor, este necesara, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala
si/sau apararea ordinii si pentru prevenirea infractiunilor penale.
In al doilea rand, desi Conventia lasa statelor contractante o anumita putere discretionara, in
ce priveste alegerea modalitatilor din sistemul de supraveghere, aceste state nu dispun totusi
de o libertate fara limite pentru a supune unor masuri de supraveghere secreta persoanele
aflate in jurisdictia lor. Constienta de pericolul, inerent unei asemenea legi, de a sapa, chiar
distruge democratia, pe motiv ca o apara, Curtea afirma ca statele nu ar putea lua, in numele
luptei impotriva spionajului si terorismului, indiferent ce masura considerata de catre ele
potrivita. In afara de aceasta, indiferent de sistemul de supraveghere aplicat, ea trebuie sa se
convinga de existenta unor garantii potrivite si suficiente contra abuzurilor.
In lumina acestor considerente. Curtea analizeaza apoi functionarea sistemului de
supraveghere secreta, instituit de legislatia germana. Ea releva, in special, ca aceasta din urma
este insotita de conditii stricte, atat in adoptarea de masuri de supraveghere, cat si in aplicarea
si tratarea informatiilor adunate. Daca, in principiu, este de dorit ca acest control sa fie
incredintat unui judecator, intr-un domeniu unde abuzurile sunt, potential, atat de usoare in
cazuri individuale si ar putea antrena consecinte prejudiciabile pentru intreaga societate
democratica, cele doua organe de control, instituite prin legislatie, pot fi considerate ca
bucurandu-se de o independenta suficienta pentru a statua intr-un mod obiectiv. Cat priveste
faptul de a nu informa pe cel interesat la terminarea supravegherii, el nu ar putea fi
incompatibil cu art 8, intrucat tocmai aceasta abtinere este cea care asigura eficienta masurii.
In consecinta, Curtea pune concluzia ca art. 8 nu este violat (unanimitate).
Examinand, in continuare, cazul din punct de vedere al art. 13, Curtea constata ca absenta
notificarii masurilor de supraveghere nu este circumstantele cazului, contrara notiunii de
recurs efectiv. Ea precizeaza ca un recurs efectiv, conform acestui articol, trebuie inteles ca un
recurs atat de efectiv cat poate fi el, tinand cont de forta limitata, inerenta oricarui sistem de
supraveghere. Ea judeca, in sfarsit, ca ansamblul recursurilor prevazute de dreptul german
indeplineste, in speta, exigentele art. 13 (unanimitate).
Cat priveste art. 6. atat guvernul german cat si Comisia il considera inaplicabil faptelor in
cauza, fie ele „civile” sau „penale”. Curtea pune concluzia ca nu a existat o violare a acestui
articol, chiar daca el este aplicabil (unanimitate).
2) CAZUL MALONE contra REGATULUI UNIT - Interceptare de comunicari postale si
telefonice, precum si livrarea de informatii obtinute prin „contorizarea” telefoanelor
Dl James Malone, anticar, locuind in Surrey, este cetatean al Regatului Unit. Inculpat in
martie 1977 pentru delict de tainuire, el este in final eliberat la sfarsitul unui proces unde a
aparut ca una din convorbirile de telefonice a fost interceptata. In octombrie 1978, cel
interesat introduce o actiune civila in fata High Courtcontra prefectului de politie a Marii
Londre pentru a se recunoaste, in special, ca orice „ascultare” de convorbiri pe liniile sale
telefonice, practicata fara acordul sau, este ilegala, chiar daca ea are la baza un mandat al
ministrului de interne. Vicepresedintele de la Chancery Division, Sir Robert Megarry, ii
respinge actiunea la 28 februarie 1979.
In Anglia si Tara Galilor, interceptarea comunicatiilor postale si telefonice in scopul
descoperirii si prevenirii infractiunilor se practica in virtutea unui mandat eliberat de catre un
ministru, de regula cel de interne. In aceasta materie nu exista un cod general, ci diferite
dispozitii legislative care intra in joc, din care una permite sa se ceara Post Office-ului – din
1981 Post Office si British Telecommunications – sa informeze un inalt functionar asupra
elementelor transmise pe calea postei sau a telecomunicatiilor.
Conform unei practici despre care Parlamentul a fost informat, serviciile telefonice – Post
Officeinainte de 1981 si British Telecommunications dupa – stabilesc si produc copii dupa
„contor” la cererea politiei, daca informatiile sunt absolut necesare pentru o ancheta privind o
infractiune firava si nu pot fi culese din alta sursa.
In cererea sa din 19 iulie 1979, catre Comisie, dl Malone se plange de interceptarea
recunoscuta a uneia din convorbirile sale telefonice. El se declara, in afara de aceasta,
convins ca, la ordinele politiei, curierul sau si cel al sotiei au fost interceptate, liniile sale
telefonice „ascultate” si tonul sau bransat la un dispozitiv de „contorizare” care inregistra
toate numerele formate. El se pretinde o victima a incalcarii art. 8 si 13 din Conventie, care
rezulta din aceste manevre blamabile, precum si din dreptul si practica engleza si galeza in
materie.
• Hotararea din 2 august 1984 (plenul Curtii) (seria A nr. 82)
Cazul – precizeaza Curtea – nu priveste decat interceptarea comunicarilor si „contorizarea”
instalatiilor telefonice de catre sau pentru politie, in contextul general al unei instructii
penale, precum si cadrul juridic si administrativ.
Nimeni nu contesta ca o convorbire telefonica a dlui Malone a fost interceptata, la cererea
politiei, in virtutea unui mandat al ministrului de interne. Exista deci un amestec in
exercitarea dreptului sau la respect pentru viata privata si corespondenta. In afara de aceasta,
guvernul britanic, refuzand sa arate daca, in speta, au avut loc si alte interceptari de apeluri
telefonice sau de curier, era de acord ca petitionarul, banuit de tainuire, apartinea unei
categorii de persoane expuse la asemenea masuri. De aici, existenta, in Anglia si in Tara
Galilor, a unor legi si practici care autorizeaza si instaureaza un sistem de supraveghere
secreta a comunicatiilor constituie in sine un asemenea amestec, chiar in afara oricarei
aplicari efective.
Aceste ingerinte erau ele prevazute de lege? Amintind principiile generoase enuntate in
jurisprudenta sa, Curtea subliniaza anume ca legea prin ea insasi, prin opozitie cu practica
administrativa de care este insotita, trebuie sa stabileasca amploarea si modalitatile de
exercitare a puterii de apreciere a executivului in materie de interceptari si aceasta cu
suficienta claritate, pentru a da individului o protectie adecvata impotriva arbitrarului.
Guvernul, petitionarul si Comisia erau de acord sa considere compatibila cu dreptul englez si
galez practica interceptarii comunicatiilor pentru politie. in virtutea unui mandat al
ministrului de interne. Exista insa un dezacord fundamental intre ei asupra faptului de a sti
daca anumite dispozitii legislative reusesc sa limiteze, cat de cat, scopurile pentru care si
modul in care interceptarea comunicarilor telefonice poate fi condusa in mod legal. Curtea
constata ca dreptul englez si galez este astazi destul de neclar si se preteaza la analize
divergente. In special, nu se poate spune cu certitudinea dorita in ce privinta puterea de
interceptare este integrata in norme juridice si in ce masura ea ramane tributara executivului.
In aceasta masura lipseste elementul minimal de protectie juridica, cerut de intaietatea
dreptului intr-o societate democratica. Ingerintele reliefate nu erau deci prevazute prin lege.
Erau ele necesare, intr-o societate democratica, in cautarea unui scop legitim recunoscut?
Fara nici o indoiala, existenta unei legislatii care autorizeaza interceptarea comunicatiilor,
pentru a ajuta politia judiciara sa se ac de sarcinile ei, poate fi necesara „pentru apararea
ordinii si prevenirea infractiunilor penale”. In acelasi timp, sistemul de supraveghere adoptat
trebuie sa fie insotit de suficiente garantii impotriva exceselor. In lumina concluziei de mai
inainte, Curtea nu considera ca trebuie sa determine in continuare in ce constau celelalte
garantii cerute de paragraful 2 al art. 8 si nici daca sistemul in litigiu le ofera, in aceasta
imprejurare.
Apoi ii revenea sa se pronunte asupra „contorizarii” instalatiilor telefonice. Intr-o copie dupa
„contorizare” figureaza informatii – chiar numerele facute – care fac parte integranta din
comunicatiile telefonice. A le transmite la politie, fara acordul abonatului, aduce atingere
exercitarii dreptului consacrat prin art. 8. Dl Malone risca sa cada sub incidenta practicii
existente in aceasta privinta. Cu toate ca guvernul precizase ca politia nu a provocat
„contorizarea” postului, petitionarul putea sa se pretinda victima unei violari a art. 8, chiar
din cauza existentei acestei practici. Dreptul englez si galez nu interzice Post Office-ului sa
transmita, voluntar, la o cerere a politiei care il roaga sa stabileasca si sa faca niste copii de
„contorizare”. In afara simplei absente a interzicerii, piesele de la dosar nu releva nici o
norma juridica privind amploarea si modalitatile de exercitare a puterii de apreciere de care se
bucura autoritatile. Cu toate ca este legal in dreptul intern, respectivul amestec nu era deci
prevazut de catre lege. Aceasta concluzie scuteste Curtea de a cerceta daca amestecul era
necesar intr-o societate democratica.
In rezumat, a existat violarea art. 8 atat pe motivul interceptarii de comunicari cat si pentru
furnizarea de copii ale „contorizarii” catre politie (unanimitate).
Avand in vedere aceasta decizie, Curtea judeca inutil sa statueze asupra plangerii in baza art.
13 (16 voturi pentru, 2 impotriva).
Ea rezerva chestiunea satisfacerii echitabile si o trimite la Camera constituita la inceput
pentru examinarea cazului si care a renuntat, in octombrie 1983, in favoarea plenului Curtii
(unanimitate).
• Hotararea din 26 aprilie 1985 (Camera) - Aplicarea articolului 50 (seria A nr. 95)
In februarie 1985, Curtea a primit textul unei intelegeri amiabile, incheiata intre guvernul
britanic si dl Malone: primul consimte sa-i ramburseze celui de al doilea cheltuielile
prezentate in Anglia (9.011 £ cheltuieli in Justitie si 5.443,20 £ onorarii ale avocatilor) si sa-i
verse suma de 3.774,10 £, dupa ce s-au scazut sumele luate de la organele Conventiei pentru
asistenta judiciara, pentru cheltuielile suportate la Strasbourg.
Curtea constata ca acordul imbraca un „caracter echitabil” in sensul art. 53 § 4 al
regulamentului sau si in consecinta decide sa scoata cazul de pe rol (unanimitate).[14]
3) CAZUL KRUSLIN contra FRANTEI
4) CAZUL HUVIG contra FRANTEI - Ascultari telefonice efectuate de catre un ofiter al
politiei judiciare, comis rogatoriu, de catre un judecator de instructie
In aprilie 1985, Camera de acuzare a Curtii de Apel din Toulouse il trimite pe dl Jean Kruslin
in fata Curtii cu jurati din Haute-Garonne pentru a raspunde acolo de crime de complicitate la
omucidere voluntara, furturi calificate si tentativa dejun calificat. Unul din elementele de la
dosar consta in inregistrarea unei discutii telefonice pe care petitionarul a avut-o la 17 iunie
1982 pe o linie apartinand unui tert, inregistrare facuta la cererea unui judecator de instructie
din Saint-Gaudens, in cadrul unei alte proceduri. Curtea de Casatie respinge recursul, pe baza
acestui cap de acuzare, formulat de cel interesat.
Dl Jacques Huvig, care conduce o societate de comert, impreuna cu sotia sa, Janine, face
obiectul, in decembrie 1973, al unei plangeri pentru frauda fiscala, neinscrierea in registrele
contabile si inscrierea de date inexacte. Deschizandu-se o cercetare in fata unui judecator de
instructie din Chaumont, acesta din urma elibereaza jandarmeriei din Langres o comisie
rogatorie cu sarcina de a proceda la ascultarea si transcrierea oricaror comunicari telefonice
comerciale si particulare ale celor interesati. Ascultarile au loc timp de 28 de ore in aprilie
1974.
Inculpati, sotii Huvig se vad condamnati, in martie 1982, de catre Tribunalul de mare instanta
din Chaumont pentru aproape toate acuzatiile pentru care trebuie sa raspunda. In martie 1983,
Curtea de Apel din Dijon confirma aceasta decizie, dar agraveaza pedepsele pronuntate.
Curtea de Casatie respinge, in aprilie 1984, recursul petitionarilor.
In fata Comisiei, sesizata la 16 octombrie 1985 si la 9 august 1984, dl Kruslin si sotii Huvig
denunta punerea sub ascultare a telefoanelor lor si interceptarea convorbirilor, ignorandu-se
art. 8 din Conventie.
• Hotararile din 24 aprilie 1990 (Camera) (seria A nr. 176-A si B)
Constatand ca ascultarile litigioase constituiau ingerinte ale autoritatii publice in exercitarea
dreptului celor interesati la respect pentru corespondenta si viata lor privata, Curtea
cerceteaza daca asemenea amestecuri se justifica din punctul de vedere al paragrafului 2 al
art. 8.
In primul rand, erau „prevazute prin lege”? Aceste ultime cuvinte cer, in primul rand, ca
masurile incriminate sa aiba o baza in dreptul intern, dar ele au legatura, de asemenea, si cu
calitatea legii in cauza: ele cer accesibilitatea acesteia pentru persoana in cauza, care in plus
trebuie sa poata sa-i prevada consecintele pentru ea si compatibilitatea ei cu intaietatea
dreptului. Problema de a sti daca prima conditie era indeplinita a dat nastere la controverse.
Petitionarii au raspuns negativ la aceasta. Dupa guvernul francez, prin „lege” trebuie inteles
„dreptul in vigoare intr-un sistem juridic dat”, in acest caz ansamblul constituit prin dreptul
scris – art. 81,151 si 152 ale Codului de procedura penala, in principal – si prin jurisdictia
care-l interpreta. Cat priveste delegatul Comisiei, el declara ca in cazul tarilor „continentale”,
deci si Franta, numai un text normativ cu caracter general – votat sau nu de Parlament – poate
fi analizat intr-o „lege” in sensul art. 8 § 2 al Conventiei.
Curtea aminteste ca revine in primul rand autoritatilor nationale, si indeosebi Curtilor si
Tribunalelor, sa interpreteze si sa aplice dreptul intern. Deci, nu ii revine ei sa exprime o
parere contrarie fata de a lor, asupra compatibilitatii ascultarilor judiciare cu art. 368 din
Codul penal. Or, de ani de zile, deja, o serie de decizii si hotarari, in special ale Curtii de
Casatie, vad in art. 81, 151 si 152 ale Codului de procedura penala baza legala a ascultarilor
practicate de catre un ofiter al politiei judiciare pe baza comisiei rogatorii a unui judecator de
instructie. Ea considera ca nu poate sa faca abstractie de jurisprudenta stabilita in acest fel. in
domeniul paragrafului 2 al art. 8 din Conventie si in alte cauze asemanatoare, ea a inteles
intotdeauna termenul „lege” in acceptia sa materiala si nu formala, incluzand in aceasta texte
de rang infralegislativ, si dreptul nescris. Pe scurt, ingerintele in litigiu aveau o baza legala in
dreptul francez.
A doua cerinta care se degaja din partea de fraza „prevazuta de lege”, accesibilitatea acesteia
din urma, nu ridica nici o problema.
Nu acelasi lucru se intampla cu a treia, „previzibilitatea” legii in privinta sensului si a naturii
unor masuri aplicabile.
Ascultarile si alte forme de interceptare a convorbirilor telefonice reprezinta o atingere grava
a respectului pentru viata privata si corespondenta Pornind de la aceasta, ele trebuie sa se
bazeze pe o „lege” de o precizie deosebita. Existenta unor reguli clare si amanuntite in
materie apare ca indispensabila cu atat mai mult cu cat procedeele tehnice folosite se
perfectioneaza continuu.
Guvernul afirma ca aici Curtea trebuia sa se fereasca sa judece, in mod abstract,
conformitatea legislatiei franceze cu Conventia, ca si de a statua de lege ferenda. El prezenta
o lista de saptesprezece garantii existente in dreptul intern. Ele privesc fie realizarea
ascultarilor, fie utilizarea rezultatelor lor, fie, in sfarsit, mijloacele de a obtine indreptarea
eventualelor neregularitati; petitionarii nu ar fi fost lipsiti de nici una dintre ele.
Curtea nu minimalizeaza cu nimic valoarea multora dintre ele. Ea constata insa ca numai
unele dintre ele decurg din termenii proprii ai art. 81. 151 si 152 ale Codului de procedura
penala. Altele reies din decizii si hotarari pronuntate de-a lungul anilor, intr-un mod
fragmentar si, in marea lor majoritate, dupa interceptarile de care se plang petitionarii. Astfel
ca jurisprudenta nu a consacrat pana acum acest lucru in mod implicit. Inainte de toate,
sistemul nu ofera, pentru moment, protectii adecvate impotriva abuzurilor posibile. Spre
exemplu, nimic nu defineste categoriile de persoane susceptibile a fi puse sub ascultare
judiciara si nici natura infractiunilor care se pot produce din aceasta; nimic nu constrange
judecatorul sa fixeze o limita a duratei de executare a masurii; de asemenea, nimic nu
precizeaza conditiile de intocmire a proceselor-verbale de sinteza care consemneaza
convorbirile interceptate si nici precautiile de luat pentru a transmite intacte si complete
inregistrarile realizate, in scopul de a controla, eventual de catre judecator – care nu poate
intotdeauna sa mearga la fata locului pentru a verifica numarul si lungimea benzilor originale
– sau de catre aparare, nici circumstantele in care poate sau trebuie sa se faca stergerea sau
distrugerea respectivelor benzi, mai ales dupa decizia de neurmarire sau eliberare.
Informatiile date de catre guvern asupra acestor puncte diferite arata, in cazul cel mai bun,
existenta unei practici, lipsita de forta de constrangere, in absenta unui text sau a
jurisprudentei.
In rezumat, dreptul francez, scris si nescris, nu arata, cu destula claritate, amploarea si
modalitatile de exercitare a puterii de apreciere a autor tatilor in domeniile discutate. Si mai si
era asa in perioada intamplarii fapte lor, in cele doua cazuri, incat petitionarii nu s-au bucurat
de un grad minim de protectie, cerut de intaietatea dreptului intr-o societate democratica.
Deci, a existat o violare a art. 8 din Conventie (unanimitate).
Aceasta concluzie dispenseaza Curtea de controlarea respectarii altor cerinte ale paragrafului
2 din art. 8. adica finalitatea si necesitatea amestecului, in temeiul art. 50, dl Kruslin cerea o
indemnizatie de 1.000.000 FF pentru fiecare cap de acuzare a condamnarii sale la cinsprezece
ani de inchisoare pentru crima, precum si rambursarea sumei de 70.000 FF cheltuieli de
judecata si onorarii ale avocatilor pentru procedurile nationale.
Curtea respinge prima cerere, intrucat constatarea violarii da petitionarului o satisfactie
echitabila suficienta pentru dauna suferita (unanimitate). Ea o accepta partial pe a doua.
Franta trebuind sa verse cei 20.000 FF ceruti pentru recursul la Curtea de Casatie
(unanimitate).
Sotii Huvig nu cereau nici reparatii, nici rambursarea cheltuielilor de judecata si taxe.
O asemenea problema necerand o examinare din oficiu, Curtea decide ca nu este cazul sa se
aplice art. 50 (unanimitate).
2.3. Corelarea prevederilor art. 911-916 Cod de procedura penala cu prevederile
constitutionale

Capitolul III
Punerea în executare a autorizaţiilor de interceptare si înregistrare

Secţiunea 1. Condiţiile generale şi categoriile de infracţiuni pentru

probarea cărora se poate autoriza interceptarea şi înregistrarea
convorbirilor sau comunicărilor în dreptul român.

Sfera de aplicare a acestor mijloace de probă se află înscrisă atât în prevederile Codului de
procedură penală, cât şi în unele dispoziţii reglementate prin legi speciale.
Alineatul (1) al art. 91 C. Proc. Pen. reglementează carul general al cazurilor în care este
permisă interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau a comunicărilor, statuând că
interceptarea şi înregistrarea se realizează cu autorizarea motivată a judecătorului, la cererea
procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în condiţiile prevăzute de
lege, dacă sunt date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni
pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar activităţile se impun pentru
stabilirea situaţiei de fapt sau pentru că identificarea sau localizarea participanţilor nu poate fi
făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată.
Din analiza textului legal rezultă condiţiile generale necesar a fi îndeplinite pentru a
solicita şi a efectua interceptarea şi înregistrarea convorbirirlor sau a comunicărilor:
1. Legiuitorul statuează regula conform căreia mijlocul de probă poate fi administrat
numai dacă în speţă judecătorul s-a pronunţat motivat referitor la cererea
procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.
2. Pentru a fi admisibile ca mijloace de probă efectuarea interceptării şă înregistrării
convorbirilor sau a comunicărilor se realizează numai în condiţiile prevăzute de
lege. Condiţiile prevăzute de lege se referă atât la procedura solicitării şi emiterii
 autorizaţiei sau a mandatului, cât şi la categoriile de infracţiuni pentru probarea cărora
este utilă realizarea interceptărilor ţi înregistrărilor. Mai mult, în condiţiile prevăzute de
lege sunt circumscrise şi categoriile de organe ce pun în aplicare actul de autorizare.
3. Preeexistenţa unor date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea
unei infracţiuni. După cum e firesc, legea nu cere existenţa unor probe şi a unor
informaţii convingătoare în sensul săvârşirii faptei penale. În ceea ce priveşte noţiunea
de „indicii temeinice”, vechea reglementare a conţinutului art. 143 referitoare la
condiţiile reţinerii statua că „sunt indicii temeinice când din datele existente rezultă
presupunerea că persoana faţa de care efectuează urmărirea penală a săvârşit fapta”.
4. Infracţiunea să facă parte din categoria infracţiunilor pentru care urmărirea
penală se efectuează din oficiu, fiind excluse infracţiunilor la plângere prealabilă, cu
excepţia situaţiei prevăzute de art. 91 alin.(8). Aşa cum şi doctrina a subliniat,
considerentele ar fi cel puţin două: lipsa de gravitate, interceptare vizând faptele penale
periculoase iar infracţiunile la plângere prealabilă au, cele mai multe, o încărcătură
particulară cât priveşte intimitatea persoanelor, ori tocmai acest domeniu trebuie special
ocrotit de lege.
5. Utilitatea şi eficienţă în aflarea adevărului. Acesta presupune că activităţile de
interceptare şi înregistrare sunt necesare, întrucât dacă adevărul poate fi stabilit cu
uşurinţă prin alte modalităţi, înregistrările nu se mai admit. De asemenea, trebuie să
existe un mare grad de probabilitate că înregistrările vor fi eficiente, informaţiile astfel
obţinute conducând la stabilirea adevărului sau la identificarea sau localizarea
participanţilor la comiterea faptei.
Potrivit art. 91¹ alin(2) C. Proc. Pen. „ Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau
comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice alt mijloc electronic de comunicare pot fi
autorizate în cazul infracţiunilor contra siguranţei statului prevăzute de Codul Penal şi alte
legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de
persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, în cazul
infracţiunilor prevăzute de legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea, sancţionare
faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul unor alte infracţiuni
grave ori al infracţiunilor care se săvârşesc prin mijloace de comunicare electronică.1”
Aşa cum reiese din textul citat, autorizarea poate fi emisă în cazul infracţiunilor contra
siguranţei statului, infracţiunilor privind traficul de stupefiante, traficul de arme, spălare a

1
Î ceea ce priveşte categoriile de infracţiuni ce se comit prin mijloace electronice de comunicare, a se vedea M. Dobrinoiu, Infracţiunea de
interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice, www.legi-internet.ro.
banilor, falsificare de monede sau alte valori, în cazul infracţiunilor prevăzute în Legea nr.
78/2000, privind faptele de corupţie, dar şi în cazul „altor infracţiuni grave”.
O problemă în literatura de specialitate1 fiind cea a stabilirii sferei de „infracţiune gravă”
pentru care se poate opera interceptarea. Pe lângă infracţiunile deja menţionate de art 91¹
alin.(2) C. Proc. Pen., prin „infracţiuni grave” se pot înţelege cele ce sunt cuprinse în art. 2
alin. (1) lit.b) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii
organizate, şi anume: omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, lipsirea de libertate
în mod ilegal, sclavia, şantajul, infracţiunile contra patrimoniului care au produs consecinţe
deosebit de grave, divulgarea secretului economic, concurenţa neloială, nerespectarea
dispoziţiilor privind operaţii de import sau export, deturnarea de fonduri, nerespectarea
dispoziţiilor privind importuri de deşeuri şi reziduuri, proxenetismul, infracţiunile privind
jocurile de noroc, contrabanda, bancruta frauduloasă, infracţiunile săvârşite prin
intermediul sistemelor şi reţelelor informatice, traficul de ţesuturi sau organe umane ori
orice altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii, al cărui minim special
este închisoarea de cel puţin 5 ani.
Tot în sfera acestei categorii de infracţiuni sunt incluse şi infracţiunile a căror gravitate
este apreciată prin criteriul pedepsei aplicabile, a unor circumstanţe incluse în textul
incriminatoriu care conturează caracterul grav al faptei sau chiar din existenţa unor
circumstanţe agravante rezulate din modul concret de comitere a faptei.
Din cuprinsul aceluiaşi articol reiese şi faptul că interceprtările se pot efectua şi la cererea
motivată a persoanei vătămate: „la cererea motivată a persoanei vătămate, procurorul poate
solicita judecătorului autorizarea interceptării şi înregistrării convorbirilor sau
comunicărilor efectuate de aceasta prin telefon sau orice mijloc electronic de comunicare,
indiferent de natura infracţiunii ce formează obiectul crecetării (s.n)”.
În continuare voi arăta în mod concret materializarea prevederilor legale referitoare la
efectuarea interceptărilor şi înregistrărilor audio sau video:
Prin sentinţa penală nr. 59/P din 30 aprilie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia
penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins cererea de schimbare a încadrării
juridice, ca nefondată.
S-a respins cererea de restituire a cauzei la procuror pentru excepţia nulităţii absolute
a urmăririi penale, ca neîntemeiată.
Legalitatea administrării probelor, respectiv a înregistrărilor audio-video din mediul

1
A se vedea B. Gheorghe, V. T. Gheorghe, Sfera infracţiunilor în privinţa cărora se poate autoriza interceptarea
şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor în Dreptul, Anul XVII, Seria a III-a, nr. 8/2006, p.179.
ambiental a fost analizată în considerentele hotărârii, când se evidenţiază probele ce stau la
baza acesteia sau care se înlătură.
În baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr.
78/2000 modificată, cu aplicarea art. 74 alin. (2) - art. 76 lit. c) C. pen. (în raport cu denunţul
martorului D.G.N.), a fost condamnat inculpatul V.V., la pedeapsa de 10 luni închisoare.
În baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr.
78/2000 modificată, cu aplicarea art. 74 alin. (2) - art. 76 lit. c) C. pen., în raport cu denunţul
martorului L.M., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele 2 pedepse şi a fost
aplicată pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la
terminarea executării pedepsei, a fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)
teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
Conform art. 88 C. pen., a fost dedusă durata reţinerii şi arestului preventiv de 1a 24
noiembrie 2008 la zi.
Potrivit art. 350 alin. (1) şi art. l60b C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest
preventiv a inculpatului V.V. o perioadă de 60 zile cu începere de la 30 aprilie 2009.
Ia act că banii şi bunurile ce au făcut obiectul mitei s-au restituit denunţătorilor în
condiţiile legii.
Conform art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 8.000 lei
cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul în sumă de 100 lei pentru avocat M.D. se va plăti
din fondurile Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că în toamna anului 2008, preluându-se mai multe dosare de la Parchetul de
pe lângă Judecătoria Reşiţa, din cauza volumului mare, o parte din acestea s-au repartizat
inculpatului V.V., printre acele cauze fiind şi dosarul nr. 324/P/2008 privind pe D.G.N. şi
dosarul nr. 331/P/2008 având ca obiect infracţiunea prevăzută de art. 85 alin. (1) din O.U.G.
nr. 195/2002.
Cu ocazia soluţionării celor două dosare de urmărire penală, în ziua de noiembrie
2008, inculpatul apretins de la martorul D.G.N. (învinuit în dosarul nr. 324/P/2008) suma de
1.200 lei pentru a-i aplica doar o amendă administrativă.2
2
În aceeaşi zi, susţinând că îi va da o amendă administrativă, inculpatul i-a solicitat nişte
ciuperci de pădure martorului L.M. (învinuit în dosarul nr. 331/P/2008) şi a acceptat un ied
oferit de acesta.
Ca urmare, în dimineaţa zilei de 24 noiembrie 2008, în parcare, în prezenţa şi la
indicaţia inculpatului, martorul L.M. i-a pus în portbagajul autoturismului un sac cu un ied şi
2 punguliţe cu ciuperci de pădure, bunuri care au fost găsite cu ocazia percheziţiei.
Apoi, fiind de acord în aparenţă (în realitate sesizând D.N.A. şi luându-se măsurile de
organizare a flagrantului), în cursul aceleiaşi zile de 24 noiembrie 2008, martorul D.G.N. a
revenit la biroul inculpatului şi i-a înmânat (la solicitarea acestuia) numai suma de 800 lei,
după care la scurt timp au intervenit organele de anchetă şi au constatat fapta.
Conform art. 64 alin. (2) C. proc. pen., mijloacele de probă trebuie obţinute în
mod legal, în caz contrar neputând fi folosite în susţinerea vinovăţiei.
Ori, starea de fapt anterior descrisă s-a dovedit cu mijloacele de probă următoare, fiind
legal modul lor de obţinere: declaraţiile martorilor denunţători D.G.N. şi L.M., procesul-
verbal din 24 noiembrie 2008 privind consemnarea seriilor bancnotelor şi predarea lor
denunţătorului în vederea realizării flagrantului, suportul magnetic tip miniDV, marca SONY
şi planşa foto, procesul-verbal din 24 noiembrie 2008 de restituire a sumei de 400 lei şi
planşa foto, procesul-verbal din 24 noiembrie 2008 de constatare a faptei în flagrant, două
suporturi magnetice tip miniDV, marca SONY privind înregistrarea audio-video ce conţine
aspecte privind intervenţia şi planşa foto, declaraţiile martorilor asistenţi F.M.A. şi S.G. din
24 noiembrie 2008, adresa nr. 6372/VI/1/2008 din 27 noiembrie 2008 emisă de Parchetul de
pe lângă Tribunalul Reşiţa şi actele anexă (fişa postului, ordinul nr. 5318/1/7/2008 al
Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, ordinul nr. 1862 din 01 septembrie 2008
al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ordonanţa nr. 5076/II/6/2008 a
Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, ordinele de delegare a dreptului de
semnătură), fotocopia procesului-verbal privind predarea dosarelor pe care le avea în lucru
inculpatul V.V., fotocopiile adreselor nr. 331/P/2008 din 13 noiembrie 2008 şi nr.
1959/P/2008, fotocopiile dosarelor nr. 324/P/2008 şi nr. 331/P/2008 ale Parchetului de pe
lângă Tribunalul Reşiţa, adresa nr. 6370/II/6/2008 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul
Reşiţa, procesul-verbal din 25 noiembrie 2008 de percheziţie asupra autoturismului marca
Volkswagen Passat cu număr de înmatriculare, suportul marca Verbatim tip DVD-R,
inscripţionat cu nr. 5 şi planşa foto, procesul verbal din 25 noiembrie 2008 de restituire către
L.M. a bunurilor date ca mită, declaraţiile inculpatului care nu contestă pretinderea,
acceptarea ofertei, primirea banilor şi a celorlalte bunuri, dar are o altă explicaţie pentru fapta
referitoare la D.G.N., iar în legătură cu L.M. afirmă că discuţiile şi celelalte acte au fost
ulterioare pronunţării soluţiei.
În ceea ce priveşte procesul-verbal de redare a convorbirii purtată în mediul
ambiental între inculpat şi D.G.N., suportul ce conţine copia înregistrării discuţiei
purtată în mediul ambiental de cei doi, nu sunt luate în considerare, critica apărării
fiind întemeiată deoarece înregistrarea s-a efectuat anterior începerii urmăririi penale
contrar dispoziţiilor art. 911 C. proc. pen.
Faptele inculpatului care, în perioada 21 noiembrie - 24 noiembrie 2008, în calitate de
procuror, a pretins şi primit bani şi alte bunuri de la martorii D.G.N. şi L.M., învinuiţi în două
dosare penale, pentru a dispune scoaterea fiecăruia de sub urmărire penală şi aplicarea unei
sancţiuni administrative, întruneşte elementele constitutive a două infracţiuni de „luare de
mită”, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi alin. (2) raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea
nr. 78/2000 modificată.
Fiind săvârşite mai înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, cele
două infracţiuni sunt în concurs real, ceea ce atrage aplicarea art. 33 lit. a) C. Pen .
Referitor la infracţiunea privind pe martorul D.G.N., apărarea inculpatului că ar fi
încercat instrumentarea unui dosar de corupţie nu este confirmată de probe (aşa cum
inculpatul recunoaşte şi a conştientizat că nu poate fi crezut), ci mijloacele de probă-
declaraţiile martorului D.G.N., darea banilor şi găsirea acestora în dosarul penal aflat în
cercetarea şi posesia inculpatului, urmele de substanţă fluorescentă prezentate de inculpat pe
mâini şi îmbrăcăminte, nefiind plauzibilă explicaţia provenienţei acestora, numai că ar fi dat
mâna cu martorul conduc la convingerea fermă că a pretins cu intenţie şi a primit cei 800 lei
pentru soluţionarea favorabilă a dosarului nr. 324/P/2008.
Nici susţinerea referitoare la martorul L.M. că nu a solicitat bunuri şi ar fi fost
soluţionat dosarul anterior primirii acestora nu este fondată, deoarece nu a comunicat soluţia
decât după acceptarea martorului să aducă ciupercile şi după oferta acestuia de a da şi un ied.
Împrejurarea că în ambele cazuri ordonanţele de scoatere de sub urmărire penală datau din
21 noiembrie 2008 nu confirmă apărările inculpatului, cât timp la aceeaşi dată s-apretins,
respectiv s-a acceptat oferta mitei şi, numai după ce au fost urmate de executare, inculpatul a
luat măsuri de comunicare a soluţiilor.
În concluzie, în niciunul dintre cazuri, nu sunt întrunite elementele constitutive ale
infracţiunii de „primire de foloase necuvenite”, aşa încât cererea de schimbare a încadrării
juridice urmează a fi respinsă.
Cum existenţa faptelor s-a stabilit fără dubiu, că acestea constituie cele două infracţiuni
şi au fost săvârşite de inculpat cu intenţie, conform art. 345 C. proc. pen., este justificată
condamnarea sa.
Sub aspectul individualizării pedepselor, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C.
pen., printre care pericolul social concret sporit al faptelor dat de caracterul repetat al actelor
materiale, de calitatea de magistrat a inculpatului, de urmările grave produse prin afectarea
pe de o parte a încrederii justiţiabililor în actul de justiţie, iar de altă parte a imaginii justiţiei,
se impune aplicarea pedepsei închisorii pentru a asigura prevenţia generală, reeducarea
inculpatului, pentru a răspunde indignării, reacţiei extrem de negative din partea societăţii
civile în cazul unor asemenea fapte.
Apoi, natura şi cantitatea produselor pretinse şi primite de inculpat, în condiţiile în
care nu a mai avut alte sancţiuni într-o carieră profesională de peste 20 ani, constituie
circumstanţe atenuante în sensul art. 74 alin. (2) C. pen. care, cu ocazia stabilirii cuantumului
pedepselor, vor conduce la reducerea acestuia sub minimul prevăzut de textul incriminator,
conform art. 76 lit. c) C. pen. pentru fiecare infracţiune.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse aplicate se vor contopi şi
se va executa pedeapsa cea mai grea.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la
terminarea executării pedepsei, se va interzice exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
Conform art. 88 C. pen., se va deduce durata reţinerii şi arestului preventive de la 24
noiembrie 20008 la zi.
Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., prin hotărâre, instanţa are obligaţia să se
pronunţe asupra menţinerii sau revocării măsurii arestării preventive a inculpatului
Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor
Omului şi Libertăţilor Fundamentale, referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate
fi lipsită de libertate, inculpatul a fost, iniţial arestat în vederea aducerii sale în faţa
autorităţilor judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârşit o
infracţiune.
Ulterior, măsura arestării a fost menţinută pe baza probelor de vinovăţie, a gravităţii
infracţiunilor generate de natura acestora şi a reacţiei publicului faţă de acestea.
Pronunţând condamnarea la pedepse cu închisoare, chiar dacă sentinţa nu este
definitivă, dar cu o anumită valoare asupra vinovăţiei şi responsabilităţii inculpatului, faţă de
probele aflate la dosar până în acest moment, temeiurile care au stat la baza luării măsurii
arestării nu au încetat şi impun în continuare privarea sa de libertate, motiv pentru care
arestarea va fi menţinută cu referire şi la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen.
II. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa
şi inculpatul V.V.
În recursul declarat de Direcţia Naţională Anticorupţie hotărârea atacată este criticată
ca nelegală pentru faptul că în mod greşit instanţa de fond a înlăturat probatoriul cu privire la
convorbirile ambientale purtate între inculpat şi denunţătorul D. pe motiv că acestea au fost
efectuate înainte de începerea urmăririi penale.
Acest probatoriu a fost înlăturat în mod nejustificat, întrucât era îndeplinită singura
condiţie cerută de lege şi anume să existe date şi indicii temeinice cu privire la existenţa unei
infracţiuni, considerând că este permisă interceptarea convorbirilor ambientale şi înainte de
începerea urmăririi penale.
A mai susţinut că a fost greşită şi individualizarea pedepsei în raport de gradul de
pericol social, faptele au fost comise de către inculpat în exercitarea atribuţiilor de serviciu,
acesta făcând demersuri pe lângă primul procuror pentru a-i fi confirmate soluţiile dispuse în
cauze, a mai susţinut faptul că inculpatul a fost prins în flagrant.
A mai susţinut că în mod nejustificat i-au fost reţinute circumstanţele atenuante, fapta
acestuia prezentând un pericol social deosebit. A mai susţinut că acesta avea obiceiul de a
modifica data înscrisă pe rezoluţii. Faţă de aceste susţineri a solicitat admiterea recursului,
casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei la curtea de apel pentru ca instanţa să se
pronunţe şi cu privire la proba ce a fost înlăturată în mod nejustificat.
Odată cu concluziile în recursul inculpatului, reprezentantul parchetului a revenit şi cu
privire la individualizarea pedepsei solicitând majorarea acesteia.
În recursul declarat de inculpatul V.V., sentinţa recurată a fost criticată ca neîntemeiată
sub aspectul:
- respingerii cererii apărării de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin
rechizitoriu din două infracţiuni de luare de mită, prevăzute de art. 254 alin. (1) şi (2) raportat
la art. 6 si art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în două infracţiuni
de
primire de foloase necuvenite, prevăzute de art. 256 alin. (1) raportat la art. 6 din Legea nr.
78/2000;
- respingerii cererii apărării privind nulitatea absolută a tuturor actelor şi măsurilor
procesuale efectuate pe parcursul urmăririi penale în dosarul nr. 289/P/2008 a Direcţiei
Naţionale Anticorupţie – Structura Centrală, prin încălcarea competenţei a Serviciului
Teritorial Timişoara al D.N.A.;
- că instanţa de fond, în mod neîntemeiat, nu a constatat că nu sunt întrunite
elementele constitutive ale luării de mită şi, prin urmare, în mod eronat a pronunţat o soluţie
de condamnare.
Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de
critică invocate în recursurile de faţă, iar pe ce al inculpatului şi din oficiu, sub toate aspectele
de fapt şi de drept, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte,
pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că ambele recursuri
declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională
Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa şi de inculpatul V.V. se privesc ca nefondate şi
urmează a fi respinse ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
A 1) Sub aspectul recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa, cu referire la
primul motiv de critică prin care se tinde la casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei la
curtea de apel pentru ca instanţa să se pronunţe şi cu privire la proba ce a fost înlăturată în
mod nejustificat, Înalta Curte are în vedere justeţea acestei critici, dar nu şi temeinicia cererii
de retrimitere a dosarului cauzei la prima instanţă.
Într-adevăr în mod greşit instanţa de fond a reţinut ca întemeiată critica apărării, în
sensul constatării nelegalităţii interceptării şi înregistrării discuţiei purtate în mediul
ambiental între inculpatul V.V. şi denunţătorul D.G.N., cu motivarea că aceste activităţi
autorizate au avut loc anterior începerii urmăririi penale, contrar dispoziţiilor art. 911 C. proc.
pen., consecinţa fiind aceea a înlăturării mijloacelor de probă, constând în procesul-verbal de
redare a convorbirii şi suportul conţinând copia înregistrării discuţiei celor doi.
Se are în vedere practica contrară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a statuat că,
din analiza prevederilor art. 911
alin. (1) şi (2) C. proc. pen., ce stabilesc în mod strict
condiţiile legale de realizare a interceptărilor şi înregistrărilor audio sau video, rezultă că
legalitatea acestora nu este condiţionată de începerea urmăririi penale, putând fi
autorizate şi în faza actelor premergătoare (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia
penală, decizia nr. 10 din 7 ianuarie 2008).
Dar, deşi validată pentru argumentele mai sus-expuse, critica primă iterată de parchet
nu generează şi consecinţa retrimiterii cauzei la prima instanţă, întrucât o atare măsură ar fi
minimal sterilă şi de un formalism indubitabil exagerat de vreme ce soluţia de condamnare a
fost dispusă prin examinarea coroborată a altor multiple probe (analizate prin considerentele
hotărârii atacate) şi care au creat convingerea intimă a instanţei de fond în sensul statuării
vinovăţiei inculpatului V.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor imputate.
2) Nu este fondat nici motivul de critică secund invocat de parchet, prin care se tinde la
majorarea pedepsei stabilite într-un cuantum de 10 luni închisoare, întrucât se apreciază că
aceasta este aptă în totalitate să satisfacă scopurile şi finalităţile definite prin dispoziţiile art.
52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere şi reeducare a inculpatului
V.V., cât şi să prevină săvârşirea de noi infracţiuni similare de către agenţi ai unor autorităţi
publice, inclusiv cei din unităţile de parchet.
Concomitent, justificat de datele speţei, respectiv natura şi cantitatea produselor
pretinse şi primite de inculpatul V.V., în condiţiile în care acesta nu a mai avut alte sancţiuni
într-un traseu profesional de peste 20 ani s-a reţinut de către instanţa de fond existenţa în
cauză a circumstanţelor atenuante, în sensul dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen., cu incidenţa
prevăzută de art. 76 lit. c) C. pen. în sensul reducerii pedepsei aplicate sub minimul specială
prevăzut de textul de lege incriminator.
Tot astfel au fost avute în vedere în mod judicios şi criteriile legale de individualizare
judiciară prevăzută de art. 72 C. pen., raportat, pe de o parte la pericolul social generic şi
concret al faptelor comise, la urmarea socialmente periculoasă transfigurată şi în încrederea
celor ce apelează la serviciul public al justiţiei, cât şi faţă de datele personale totuşi favorabile
ale inculpatului – procuror, anterior datei faptelor fiind caracterizat pozitiv în mediul
profesional.
Se conchide în sensul că existenţa unei conduite profesionale şi sociale ireproşabile
anterioară faptelor comise evidenţiază imposibilitatea obiectivă a stabilirii unei pedepse mai
severe ce se pretinde a fi aplicată, iar tiparul de tip net pozitiv al personalităţii inculpatului,
configurează garanţii pentru un viitor comportament radical modificat al inculpatului V.V. şi,
în consecinţă, se are în vedere inexistenţa unor elemente care să justifice majorarea pedepsei
deja stabilită.
B 1) Sub aspectul primului motiv de critică invocat în recursul declarat de inculpatul
V.V., prin care se tinde la schimbarea încadrării juridice dată faptelor din două infracţiuni de
luare de mită în două infracţiuni de primire de foloase necuvenite, Înalta Curte are în vedere
nepertinenţa acestuia.
Cu titlu de premisă, pentru examinarea diferenţelor ce interesează în vederea unei
judicioase încadrări juridice dată faptelor comise, se reţine că prima instanţă, în baza unui
examen convingător al mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv denunţul şi
declaraţiile lui D.G.N., denunţul şi declaraţiile lui L.M., procesul verbal de sesizare din oficiu
în ceea ce priveşte fapta de luare de mită de la L.M. din 24 noiembrie 2008 şi procesul verbal
de îndreptare a erorii materiale, procesul verbal din 24 noiembrie 2008 privind consemnarea
seriilor bancnotelor şi predarea lor denunţătorului în vederea realizării flagrantului, suportul
magnetic tip miniDV, marca SONY şi planşa foto, procesul verbal din 24 noiembrie 2008 de
restituire a sumei de 400 lei şi planşa foto, adresa nr. 3609329 din 23 noiembrie 2008 emisă
de U.M. 0653 Reşiţa, procesul verbal din 24 noiembrie 2008 de prindere în flagrant, două
suporturi magnetice tip miniDV, marca SONY privind înregistrarea audio-video ce conţine
aspecte privind intervenţia şi planşa foto, procesul verbal de acte premergătoare din 24
noiembrie 2008, declaraţiile inculpatului V.V., declaraţiile martorilor asistenţi F.M.A. şi S.G.
din 24 noiembrie 2008, procesul verbal din 24 noiembrie 2008 de sigilare a autoturismului
marca Volksvvagen Passat cu număr de înmatriculare, procesul verbal din 24 noiembrie 2008
de ridicare în fotocopie a dosarelor nr. 324/P/2008 şi nr. 331/P/2008 ale Parchetului de pe
lângă Tribunalul Reşiţa şi fotocopiile acestora, adresa nr. 6372/VI/1/2008 din 27 noiembrie
2008 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Reşiţa şi actele anexă (fişa postului, ordinul
nr. 5318/I/7/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, ordinul nr. 1862 din
01 septembrie 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ordonanţa
nr. 5076/II/6/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, ordinele de delegare
a dreptului de semnătură), adresa nr. 6370/II/6/2008 emisă de Parchetul de pe lângă
Tribunalul Reşiţa împreună cu fotocopia procesului verbal privind predarea dosarelor pe care
le avea în lucru inculpatul V.V., adresa nr. 98804 din 27 noiembrie 2008 emisă de I.P.J. Caraş-
Severin împreună cu fotocopia adresei nr. 324/P/2008 din 24 noiembrie 2008, adresa nr.
65058 din 11 decembrie 2008 emisă de I.P.J. Caraş-Severin împreună cu fotocopiile adreselor
nr. 331/P/2008 din 13 noiembrie 2008 şi nr. 1959/P/2008, adresa nr. 289/P/2008 din 02
decembrie 2008 a D.N.A. către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara privind
trimiterea legitimaţiei de serviciu emisă pe numele inculpatului V.V., procesul verbal din 25
noiembrie 2008 de percheziţie asupra autoturismului marca Volkswagen Passat cu număr de
înmatriculare, suportul marca Verbatim tip DVD-R, inscripţionat cu nr. 5 şi planşa foto,
procesul verbal din 25 noiembrie 2008 de restituire către L.M. a bunurilor date ca mită,
adresa nr. 2028/II-1/2008 din 27 noiembrie 2008 emisă de Serviciul Tehnic din cadrul
D.N.A., adresa Vodafone cu nr. 11988 din 09 decembrie 2008, adresa Cosmote cu nr.
COS290/CS/10613 din 08 decembrie 2008, procesul verbal de redare a convorbirii purtată în
mediu ambiental între V.V. şi D.G.N. şi suportul ce conţine copia înregistrării discuţiei
audiovideo purtată în mediu ambiental de cei doi, procesul verbal din 11 decembrie 2008
privind vizionarea înregistrării audio-video efectuată în mediul ambiental în data de 24
noiembrie
2008, procesul-verbal din 28 noiembrie 2008 privind desigilarea plicurilor, toate coroborate
cu declaraţiile inculpatului V.V. date atât în faza de urmărire penală, cât şi la cercetarea
judecătorească a instanţei de fond a stabilit corect situaţia de fapt imputată, constând în
esenţă în aceea că la data de 21 noiembrie 2008, inculpatul V.V., a pretins de la D.G.N. suma
de 1.200 RON pentru a-i da soluţie favorabilă în dosarul penal nr. 324/P/2008 al Parchetului
de pe lângă Tribunalului Caraş-Severin, în care acesta era cercetat pentru săvârşirea unei
infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice, iar în data de 24 noiembrie 2008 a
primit de la D.G.N. suma de 800 lei în scopul arătat mai sus, fiind prins în flagrant.
De asemenea, inculpatul V.V. a pretins de la L.M. şi a primit, chiar în ziua flagrantului,
24 noiembrie 2008, două pungi cu ciuperci şi un animal sacrificat pentru consum (caprină)
pentru a da o soluţie favorabilă în dosarul nr. 331/P/2008 al Parchetului de pe lângă
Tribunalului Caraş-Severin în care acesta era cercetat tot pentru săvârşirea unei infracţiuni la
regimul circulaţiei pe drumurile publice.
Ceea ce interesează în privinţa existenţei infracţiunii de luare de mită este ca
pretinderea sau, în lipsa acesteia, primirea folosului să fie făcute înainte de a îndeplini
actul privitor la îndatoririle sale de serviciu, întrucât această conduită infracţională a
celui mituit se face tocmai în scopul exercitării atribuţiilor de serviciu într-un anumit
fel dorit de către mituitor, deci anterior actului; mai mult decât atât, pe latură
subiectivă legiuitorul a impus o intenţie calificată prin scop şi anume pretinderea,
primirea folosului să fie făcute numai în scopul îndeplinirii actuluide serviciu în acord
cu cele dorite de mituitor.
Ori în speţă, din depoziţiile denunţătorului L.M. a rezultat că pretinderea bunurilor a
fost efectuată de inculpatul V.V. la data de 13 noiembrie 2008 mai înainte de ordonanţa de
scoatere de sub urmărire penală ce îl viza şi a fost datată 19 noiembrie 2008, iar în mod
simetric la 21 noiembrie 2008 a fost pretinsă suma de 800 sau 900 lei de către recurentul
inculpat V.V. de la denunţătorul D.G.N. pentru a fi dată în aceeaşi zi o ordonanţă de scoatere
de sub urmărire penală în dosarul nr. 331/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul
Călăraşi.
Astfel, în primul caz la data de 24 noiembrie 2008 numitul L.M. a formulat un
autodenunţ cu privire la faptul că, în urmă cu aproximativ două săptămâni, inculpatul V.V., i-a
pretins un ied şi nişte ciuperci pentru a-i da o soluţie favorabilă în dosarul penal nr.
331/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Caraş-Severin în care acesta era cercetat
pentru săvârşirea unei infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice, iar în data de 24
noiembrie 2008 a primit iedul şi ciupercile pretinse anterior.
În data de 22 noiembrie 2008, L.M. i-a comunicat telefonic inculpatului, de la numărul
de telefon la nr. faptul că va sosi în Reşiţa în data de 24 noiembrie 2008. L.M. a mai arătat că
în dimineaţa zilei de 24 noiembrie 2008, în jurul orelor 0900, a fost la sediul Parchetului de
pe lângă Tribunalului Caraş-Severin, unde s-a întâlnit cu inculpatul V.V. de la care a primit
soluţia pronunţată în dosarul penal nr. 331/P/2008 şi căruia i-a spus că i-a adus produsele
solicitate, produse ce se aflau în autoturismul său marca Renault Laguna cu nr. aflat în
parcarea din faţa
Casei de Cultură. Câteva minute mai târziu, cei doi s-au întâlnit la autoturismul lui L.M.,
acesta din urmă mutând produsele aduse din portbagajul autoturismului său în portbagajul
autoturismului inculpatului V.V., marca Volkswagen Passat cu număr de înmatriculare.
Pe de altă parte, în ceea ce îl priveşte pe al doilea denunţător, la data de 23 noiembrie
2008, numitul D.G.N. a formulat un autodenunţ din care rezultă că, în ziua de 21 noiembrie
2008, procurorul V.V. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalului Caraş-Severin i-a
pretins suma de 1.200 RON pentru a-i da o soluţie favorabilă în dosarul penal nr. 324/P/2008
al Parchetului de pe lângă Tribunalului Caraş-Severin în care era cercetat pentru săvârşirea
unei infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice. Acesta a mai arătat că urma să se
întâlnească cu V.V. la sediul parchetului, în data de 24 noiembrie 2008, în jurul orelor 0945,
pentru a-i da suma de bani pretinsă.
Având în vedere denunţul lui D.G.N., au fost efectuate demersuri pentru constatarea
infracţiunii în flagrant.
Astfel, în data de 24 noiembrie 2008 în jurul orelor 0950, D.G.N. s-a deplasat la sediul
Parchetului de pe lângă Tribunalului Caraş-Severin unde, după ce a fost legitimat de
jandarmul ce se afla la intrarea în parchet şi a aşteptat mai multe minute, a mers însoţit de
inculpatul V.V. în biroul acestuia, aflat la parterul clădirii în care îşi desfăşura la acea dată
activitatea.
Înainte de a intra în birou, inculpatul V.V. i-a cerut lui D.G.N. să-şi lase telefoanele
mobile pe o măsuţă de pe hol situată lângă uşa biroului. În birou, inculpatul V.V. i-a
comunicat
lui D.G.N. că el este „şeful Secţiei Urmărire Penală”, dar soluţia pe care o va da trebuie
confirmată de primul procuror. Cu toate acestea, va încerca să îl ajute, discutând în acest sens
cu prim procurorul parchetului „întrucât ar fi păcat să se ajungă în instanţă”. În continuare,
inculpatul V.V. l-a întrebat pe D.G.N. „dacă se rezolvă, aveţi ... ăă ... ca să achitaţi amenda şi
tot,
aveţi la dumneavoastră?”, acesta din urmă confirmându-i că are.
După acest scurt dialog, inculpatul V.V. a părăsit biroul împreună cu D.G.N. (ultimul
fiind lăsat pe hol), după care s-a dus „să discute cu prim procurorul despre soluţia ce urma a
fi dată în dosarul penal nr. 324/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Caraş-
Severin”.
La întoarcere, inculpatul V.V. a intrat din nou cu D.G.N. în biroul său, unde îi comunică
faptul că „a reuşit să-l convingă pe prim procuror” că aplicarea unei sancţiuni cu caracter
administrativ în speţa în cauză este suficientă, relatându-i lui D.G.N. inclusiv cuantumul
amenzii administrative (1.000.000 ROL) şi al cheltuielilor judiciare (300.000 ROL) pe care ar
urma să le aplice, după care i-a cerut să lase „opt” într-un dosar aflat pe birou.
Neînţelegând cuantumul sumei, D.G.N. l-a întrebat pe inculpatul V.V. dacă opt sau nouă
milioane (ROL) trebuie să dea, acesta din urmă confirmând suma de 8 milioane ROL.
Denunţătorul D.G.N. a numărat mai multe bancnote pe care le-a aşezat în dosarul
indicat de inculpatul V.V.
După primirea banilor inculpatul i-a pus la dispoziţie soluţia pe care o avea deja
redactată în dosarul penal nr. 324/P/2008, dându-i din nou explicaţii cu privire la amenda
administrativă şi cheltuielile judiciare aplicate.
De asemenea, dând dovadă de multă mărinimie şi disponibilitate, inculpatul V.V. i-a
explicat faptul că există posibilitatea ca cei de la poliţie să îi suspende permisul de conducere
după ce vor primi comunicareasoluţiei, dar pentru a evita suspendarea permisului de
conducere în perioada sărbătorilor poate, în această fază, să îi emită o nouă dovadă de
prelungire, iar soluţia să o dea la sfârşitul lunii decembrie, modificând data de pe ordonanţa
deja redactată. În acest sens, inculpatul V.V. l-a întrebat pe D.G.N. dacă i-a prelungit dovada
când a fost ultima dată la el, respectiv vineri, 21 noiembrie 2008, discuţie din care mai rezultă
faptul că inculpatul V.V., în cazul în care îi va prelungi îi comunicase lui D.G.N. că dacă îi
prelungeşte dovada de circulaţie îl va trimite în judecată.
Cu privire la acest aspect între cei doi a avut loc următorul dialog:
„D.G.N.: Aţi zis că dacă mi-o prelungiţi vineri, trebuie să mă băgaţi, să-mi faceţi ... să mă
băgaţi în instanţă?
V.V.: Da. Păi ... ă ... a ... Da. Au... Da, da, da, da. Nu, că am zis că pre ... dacă să prelungesc,
nu ştiu exact ce soluţie dau. Auziţi. Haide... Se poate face şi altceva. Cum se poate face?
Deci, asta poate să rămână în dosar, la noi, acum să vă dau încă o dată o... Să dispun la Poliţie
să vă prelungesc dovada, aţi înţeles? Şi ... Să aveţi toată perioada ... ă ... de Sărbători, iarăşi
asigurată cu asta...”
Inculpatul V.V. l-a asigurat pe D.G.N. că soluţia va fi aceeaşi şi la sfârşitul anului, „este
STAS”, „suntem oameni serioşi” şi va fi cel mai bine pentru a nu-i afecta sărbătorile, întrucât
comunicarea o va trimite la poliţie în luna ianuarie.
După stabilirea modului în care urmează să procedeze în legătură cu soluţionarea
dosarului, inculpatul V.V. i-a solicitat lui D.G.N. să nu povestească nimănui despre ajutorul
dat, totodată înmânându-i cartea sa de vizită: ,,vă dau o carte de vizită... Sunteţi om serios ... ă
... eu vreau ... ă ... ţinem legătura şi după. Poate vă mai ... nu ştiu. Ştiţi cum e, mai apelaţi la
mine, la o chestie ...”, în acest sens urmând doar să îl apeleze şi să solicite o audienţă. Înainte
de a merge pentru a redacta comunicarea către poliţie pentru prelungirea dovezii de circulaţie,
inculpatul a reiterat discuţia referitoare la modul în care l-a convins pe primul procuror să fie
de acord cu soluţia dispusă în dosar:
„ V.V.: Asta-i ... Deci, când am spus că este aşa, sigur rămâne această soluţie. Oricând,
oricând vreţi să veniţi eu vă ... vin şi vă dau asta ... Ă ... da n-are rost să veniţi mai devreme
de ...
ă ... douăzeci şi ... Hai, nu douăzeci şi patru, douăzeci şi doi. Douăzeci şi ... În perioada aia.
D.G.N.: Douăzeci şi doi cred că pică ...
V.V.: Veniţi când vreţi, că noi suntem aicea. Asta a rămas aşa. Deci e clară. Staţi liniştit,
petreceţi sărbătorile liniştit, că asta este solu ... Deci, pe lipsa pericolului social ... ă ... că n-au
fost consecinţe, că sunteţi om serios, că sunteţi cutare ... că aţi cooperat ... Deci chestiuni de
astea, mă rog. N-au fost consecinţe grave ... Ştiţi cum zic? Şi s-a ... Mi-a semnat şi amenda
aia
foarte bine. Minim-minimorum, ce s-o mai învârtim? Dec, asta aşa rămâne, un milion trei
sute.
V.V.: În instanţă ... cu ... şi ... Nu, da ştii ce se întămplă? Şi asta era că e avocat, e cutare, e,
nu ştiu ce, avocaţii sunt bandiţi. Ă ... Acum ce să zic. Eu nu prea fac cu cei care nu-i cunosc
asta.
Da am apucat să-i zic pro ... primului procuror: domne, vreau să-l ajut pe omul acesta. M-a
prins. El a crezut că ... Vă spun cinstit, a crezut că-i ... ori mi-e rudă ori umplu eu buzunaru.
Şiatunci a zis: Bine, mă.”
Ulterior, inculpatul V.V., însoţit de denunţător, care a rămas pe hol, a mers în alt birou
pentru a emite adresa către poliţie în vederea prelungirii dovezii de circulaţie. După
redactare, inculpatul i-a înmânat adresa denunţătorului explicându-i faptul că va trebui să
meargă cu documentul la poliţie pentru prelungirea dovezii.
Se reţine aşadar că în ambele dosare ale unităţii de parchet de pe lângă Tribunalul
Caraş Severin nr. 324/P/2008 şi nr. 331/P/2008 au soluţiile scrise cu data de 21 noiembrie
2008, după pretinderea banilor de la D.G.N. şi a bunurilor de la L.M. (pretindere ce a avut loc
la data de 13 noiembrie 2008 cu ocazia emiterii adresei de prelungire a dovezii), dosare ce nu
fuseseră predate la grefă, astfel cum rezultă din adresa nr. 6370/II/6/2008
a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin prin care a fost înaintat procesul
verbal de predare-primire a dosarelor şi lucrărilor pe care le avea în lucru inculpatul V.V.,
întocmit în data de 25 noiembrie 2008, după realizarea flagrantului.
Faptul că inculpatul V.V. modifica datele de emitere a soluţiilor în cele două dosare,
tergiversând astfel soluţionarea cauzelor şi determinându-i pe cei cercetaţi să accepte
pretenţiile sale, rezultă şi din faptul că în dosarele nr. 324/P/2008 şi nr. lin ilor date ca mită,
adresa 331/P/2008 există adrese emise în luna octombrie 2008 către I.P.J. Caraş-Severin –
Serviciul Circulaţie prin care îi înştiinţa cu privire la faptul că în cele două dosare s-a dispus
scoaterea de sub urmărire penală faţă de D.G.N. şi L.M. Aşa fiind, în mod legal s-a statuat că
fapta inculpatului V.V., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalului Caraş-
Severin,
care în data de 21 noiembrie 2008 a pretins de la D.G.N. suma de 1.200 RON pentru a-i da o
soluţie favorabilă în dosarul penal nr. 324/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalului
Caraş-Severin în care acesta era cercetat pentru săvârşirea unei infracţiuni la regimul
circulaţiei pe drumurile publice, iar în data de 24 noiembrie 2008 a primit de la D.G.N. suma
de 800 lei în scopul arătat mai sus, fiind prins în flagrant, întruneşte elementele constitutive
ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 şi
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată şi modificată, faptă săvârşită cu intenţie
directă.
Fapta inculpatului V.V., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalului Caraş-
Severin, care la data de 13 noiembrie 2008 a pretins de la L.M. şi a primit în data de 24
noiembrie 2008 două pungi cu ciuperci şi un animal sacrificat pentru consum pentru a emite
o soluţie favorabilă în dosarul nr. 331/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Caraş-
Severin în care acesta era cercetat tot pentru săvârşirea unei infracţiuni la regimul circulaţiei
pe drumurile publice întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită
prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr.
78/2000 republicată şi modificată, faptă săvârşită cu intenţie directă, cu aplicarea art. 33 lit.
a) C. pen.
2) Nu este fondată nici critica din recursul aceluiaşi inculpat V.V., în sensul nulităţii
absolute a tuturor actelor şi măsurilor procesuale efectuate de D.N.A. – Structura Centrală
prin încălcarea competenţei Serviciului Teritorial Timişoara al D.N.A., întrucât se constată că,
potrivit art. 13 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr.43/2002 aprobată prin Legea nr. 503/2002 şi
ulterior modificată, faptele prevăzute de Legea nr. 78/2000 săvârşite de magistraţi sunt de
competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, care funcţionează la nivel naţional aşa încât,
cererea de „desesizare a instanţei şi trimiterea cauzei la Serviciul Teritorial Timişoara al
D.N.A.” în temeiul art. 332 alin. (2) C. proc. pen. este nefondată şi urmează a fi respinsă.
De altfel, argumentul decisiv este acela că nu există o separaţie cu privire la
competenţa materială a Serviciilor Teritoriale ale D.N.A., aceasta exista numai înainte de
modificările legislative din anul 2004.10
10
3) Nu este întemeiată nici critica ultimă din recursul inculpatului V.V. prin care se tinde
la achitarea sa datorită lipsei elementelor constitutive ale infracţiunilor de luare de mită, în
conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Aceasta cu referire la infracţiunea de luare de mită de la denunţătorul D.G.N. se reţine
că recurentul inculpat a negat săvârşirea acestei fapte, arătând că din comportamentul lui
D.G.N. rezulta faptul că intenţiona să dea mită, motiv pentru care urma să se sesizeze sub
aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită de către acesta, pentru prinderea în flagrant,
deşi el dăduse soluţia. Nu a ştiut că acesta a lăsat bani sub un dosar, dar dacă îi găsea, urma să
întocmească un proces verbal de constatare a infracţiunii.
Declaraţia inculpatului este contrazisă însă de convorbirea purtată în mediu ambiental
din care rezultă că discuţia cu privire la soluţiile pe care le poate pronunţa în dosarul nr.
324/P/2008 pe care îl instrumenta a avut loc în data de 21 noiembrie 2008 şi a fost
condiţionată de darea sumei de bani pretinsă şi de neprelungirea dovezii de circulaţie.
De altfel, cu ocazia audierii în faţa instanţei de fond, martorul D.G.N. a reiterat aspectele
menţionate mai sus.
Tot astfel cu referire la infracţiunea de luare de mită de la denunţătorul L.M. se are în
vedere că acesta a fost la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalului Caraş-Severin (ce se află
în acelaşi sediu cu Parchetul de pe lângă Judecătoria Reşiţa) în zilele de 13 noiembrie 2008 şi
24 noiembrie 2008, aşa cum rezultă din menţiunile efectuate în registrul de intrare de la
jandarmul de serviciu (adresa nr. 6370/II/6/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-
Severin). De altfel, la data de 13 noiembrie 2008, lui L.M. i-a fost emisă adresă de către
Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin pentru prelungirea dovezii de circulaţie,
aceasta rezultând din comunicarea nr. 65058 din 11 decembrie 2008 a I.P.J. Caraş-Severin la
care se află anexată o fotocopie a adresei nr. 331/P/2008 din 13 noiembrie 2008 a
Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin semnată de inculpatul V.V. în numele prim
procurorului parchetului.
Din listingul (desfăşurătorul) aferent postului telefonic cu numărul de apel rezultă că la
data de 22 noiembrie 2008, orele 1012 şi nu 21 noiembrie 2008, a avut loc apelul telefonic la
numărul, ce este utilizat de inculpatul V.V., astfel cum rezultă din declaraţia acestuia din
urmă, din cartea de vizită dată lui D.G.N. şi din adresa nr. 2028/II-1/2008 a Serviciului
Tehnic din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Tot din adresa nr. 2028/
II-1/2008 a Serviciului Tehnic din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie rezultă că
numărul de telefon aparţine lui L.M.
Inculpatul V.V. a negat şi săvârşirea acestei fapte, recunoscând însă că s-a întâlnit în
dimineaţa zilei de 24 noiembrie 2008 cu L.M. căruia i-a dat un exemplar al soluţiei
pronunţate
în dosarul nr. 331/P/2008, pe care îl instrumenta şi care i-ar fi comunicat că i-a adus nişte
ciuperci. Neconsiderând că „au o valoare patrimonială” a fost de acord să le primească, motiv
pentru care s-a deplasat cu autoturismul său la locul unde era parcat autoturismul lui L.M.,
unde, după ce a deschis portbagajul autoturismului, „a plecat neştiind că acesta a pus în
portbagaj şi un ied sau miel sacrificat”, portbagajul urmând să fie închis de L.M.
Nici această declaraţie nu poate fi luată în considerare, având în vedere că un dosar
este considerat soluţionat atunci când este efectiv predat la compartimentul grefă cu dovada
de predare. Altminteri, în condiţiile în care dosarul se mai afla la el (fiind găsit pe biroul său
cu
ocazia intervenţiei organelor de urmărire penală) în birou exista oricând posibilitatea să îi
modifice soluţia sau data de pe soluţie, punând în acest sens o dată anterioară sau ulterioară.
Urmează ca în baza art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., combinat cu art. 381 alin. (1) C.
proc. pen., să se compute prevenţia recurentului inculpat V.V. de la 24 noiembrie 2008 la zi.
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, SECŢIA PENALĂ, Decizia nr. 2521 din 1
iulie 2009, Dosar nr. 1419/59/2009.
 Secţiunea a 2-a. Procedura autorizării efectuării interceptării şi a
înregistrărilor

Dacă în prevederea legală anterioară autorizarea se dispunea numai de preşedintele

instanţei, potrivit dispoziţiilor legale art. 91¹ C. Proc. Pen., măsura de autorizare a
interceptărilor şi înregistrărilor audio şi video este acordată preşedintelui instanţei competente
să judece fondul cauzei, iar în cazul în care acesta lipseşte, autorizarea poate fi dată de un
judecător desemnat de preşedintele instanţei.
Noile dizpoziţii reglementează posibilitatea unei competenţe teritoriale alternative.
Astfel, autorizaţia poate fi emisă atât la nivelul instanţei căreia i-ar reveni competenţa să
judece cauza în primă instanţă cât şi al instanţei corespunzătoare în grad instanţei căreia i-ar
reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă, în a cărei circumscripţie se află sediul
parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea
penală. În caz de sesizare simultană, competenţa revine instanţei în circumscripţia căreia se
efectuează sau se supraveghează urmărirea penală.
În practică, procurorul ce efectuează sau supraveghează urmărirea penală, înainte de a cere
autorizarea interceptărilor şi înregistrărilor, întocmeşte un referat în care sunt incluse, alături
de temeiurile de drept1 şi temeiurile de fapt ce stau la baza unei astfel de solicitări. Astfel, din
cuprisul referatului, bazat pe piesele dosarului, trebuie să rezulte fără echivoc atât necesitatea
autorizării unei astfel de activităţi, dată fiind natura faptei şi specificul actelor materiale. Cu
alte cuvinte procurorul trebuie să formeze convingerea instanţei în ceea ce priveşte
imposibilitatea administrării unor altfel de mijloace de probă care să conducă, în acel stadiu
al anchetei penale, la aflarea adevărului, identificarea ori localizarea participanţilor sau la
realizarea cu celeritate a actelor de urmărire.
Referatul, alături de dosarul cauzei, este înaintat instanţei prin adresă, iar după ce
deliberează, judecătorul sen pronunţă în cel mai scurt timp asupra celor solicitate. În situaşia
în care autorizează efectuarea unor activităţi de interceptare şi înregistrare, preşedintele
instanţei sau judecătorul desemnat de acesta se pronunţă prin încheiere motivată care, în
conformitate cu dispoziţiile art. 91¹ alin.(9), trebuie să cuprindă indiciile complete şi faptele
care justifică măsura, motivele pentru care stabilirea situaţiei de fapt sau identificarea ori
localizarea participanţilor nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult
întârziată, persoana, mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii şi perioada pentru

1
Printre temeiurile de drept se numără şi cele referitoare la competenţa materială şi teritorială..
care sunt autorizate interceptarea şi înregistrarea. Tot în încheiere, judecătorul dispune
emiterea autorizaţiei sau a autorizaţiilor, apoi, după înregistrarea încheierii în registrul de
hotărâri şi a autorizaţiei( autorizaţiilor) în registrul special, le trimite pentru punerea în
aplicare parchetului solicitant, indicând organul ce va proceda la punerea în executare a
măsurilor dispuse1. Pentru motive temeinic justificate, autorizaţia poate fi reînnoită înainte de
expirarea celei anterioare, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile2.
Durata maximă a interceptărilor şi înregistrărilor autorizate, cu privire la aceeaşi persoană şi
aceeaşi fapta, nu poate depăşi 120 de zile.
Dacă nu mai există motivele care au justificat solicitarea autorizaţiei, procurorul dispune
prin ordonanţă încetarea imediată a interceptărilor şi înregistrărilor, înainte de expirarea
duratei de valabilitae, informând despre aceasta instanţa care a emis autorizaţia3.

Secţiunea a 3-a. Punerea în executare a autorizaţiilor de înregistrare şi

interceptare

Punerea în executare(în aplicare) a autorizaţiei echivalează cu executarea unei dispoziţii

emise de judecător sau de procuror. În sfera actelor de punere în execuatare întră atât
realizarea activităţilor din punct de vedere tehnic, cât şi fixarea acestor activităţi şi a
rezultatelor acestora în diverse acte procedurale.
1. Organele care efectuează interceptarea şi înregistrarea
Interceptările şi înregistrările prevăzute în art. 91² C. Proc. Pen. Pot fi efectuate personal
de procurorul care instrumentează cauza sau, prin delegare, de către lucrătorii din cadrul

1
A se vedea Anexa nr. 1, Modele de referat , adresă de înaintare a solicitării, încheiere şi autorizaţie emisă de
instanţă.

2
A se vedea Anexa nr. 1, Modele de referat , adresă de î înaintare a solicitării de prelungie şi încheierea emisă
de instanţă.

3
A se vedea Anexa nr. 1, Modele de ordonanţă prin care se dispune încetarea măsurilor autorizate.
 poliţiei judiciare4 (organe de cercetare al poliţiei judiciare sau organe speciale conform
competenţei).
Întrucât această activitate poate presupunu cunoştinţe specializate, precum şi
echipamente şi mijloace tehnice complexe, în unele cazuri procurorul sau organul de
cercetare penală poate apela la concursul tehnic al altor persoane ce îşi desfăşoară
activitatea în afara sistemului judiciar.
Asemenea persoane sunt specialişti sau tehnicieni din cadrul altor instituţii, de regulă
servicii sau structuri specializate în culegerea şi prelucrarea informaţiilor. Sunt autorizate
să deţină şi să folosească mijloace adecvate pentru verificarea, prelucrarea şi stocarea
informaţiilor, în condiţiile legii, următoarele instituţii:
a) Serviciul Român de Informaţii (art.8 din Legea nr. 14/1992)1 ;
b) Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Direcţia Generală de Informaţii şi
Protecţie Internă, Direcţia Generală Anticorupţie şi Direcţia Generală de Combatere
a Criminalităţii Organizate[ art.3 lit. b), pct. 2 şi pct. 16, respectiv art. 10 alin. (3) şi
alin. (4) ale O.U.G. nr. 30/2007]2;
c) Ministerul Apărării Naţionale, prin Direcţia Generală de Informaţii a Apărării (art.
13 din legea 346/2006)3.
Pe de altă parte, dreptul legal de a deţine asemenea mijloace a fost conferit, cât
priveşte informaţiile referitoare la fatele de corupţie şi Direcţia Naţională
Anticoruţie ( art. 15¹ din O.U.G. nr. 43/ 2002, cu modificările şi completările
ulterioare)4.
În cadrul acestei instituţii funcţionează, pentru prima dată în istoria Ministerului Public,
Serviciul Tehnic, având printre atribuţii şi punerea în executare, în condiţiile legii, inclusiv cu

4
O.U.G. nr. 60/2006 prevede modif. Art. 201 C. Proc. Pen. Sub forma „ca organe de cercetare ale poliţiei
judiciare funcţionează lucrători specializaţi din M.A.I, desemnaţi nominal de ministrul M.A.I cu avizul conform
al procurorului general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., şi îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea
procurorului general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. retragerea avizului conform al procurorului general al
Parchetului de pe lângă Î.C.C.J conduce la încetarea calităţii de lucrător în cadrul poliţiei judiciare. Când legea
specială prevede o procedură diferită de desemnare şi funcţionare a organelor de poliţie judiciară, se aplică
dispoziţiile legii speciale.” A se vedea anexa nr.2, Model de ordonanţă de delegare.

1
M. Of. Nr. 33 din 3 martie 1992.

2
M. Of. Nr. 309 din 9 mi 2007.

3
M. Of. Nr. 654 din 28 iulie 2006

4
M. Of. Nr. 244 din 11 aprilie 2002
concursul altor organe specializate, a autorizaţiilor de interceptare şi înregistrare a
convorbirilor şi comunicărilor1.
Existenţa unor structuri tehnice care să deservească parchetele ar avea efecte pozitive în
planul operativităţii şi calităţii actelor de urmărire penală, având în vedere legăturile directe şi
permanente cu echipele de anchetă, precum şi faptul cvă membrii unor asemenea structuri
tehnice deţin, în general şi cunoştinţe de cercetare penală.
Alegerea organului care va pune în executare autorizaţia de interceptare şi
înregistrare se realizează de către instanţa de judecată, la propunerea procurorului, în funcşie
de mai mulţi factori, cum ar fi:
a) competenţa coferită prin legile de oragizare şi funcţionare a organelor din care
fac parte persoanele chemate să dea concurs tehnic;
b) competenţa, inclusiv cea teritorială, a diferitelor structuri organizatorice din
cadrul acestor organe;
c) posibilităţile tehnice ale acestora, mijloacele, echipamentele şi specialiştii de
care dispun;
d) elementele care ţin de natură şi caracteristicile cauzei penale respective.
În unele situţii, de regulă în cauzele complexe, se poate apela şi la concursul a duuă sau mai
multe instituţii sau structuri specializate, singura cerinţă fiind aceea a compartimentării stricte
a activităţilor.
Din raţiuni ce ţin de păstrarea secretului, dar şi de tehnica legislativă, Legea nr. 51/1991 nu
enumără mijloacele tehnice prin care se pot efectua propriu-zis interceptări şi înregistrări, dar
în cuprinsul art. 16 alin.(1) se prevede că mijloacele de obţinere a informaţiilor necesare
siguranţei naţionale nu trebuie să lezeze, în niciun fel, drepturile sau libertăţile fundamentale
ale cetăţenilor, viaţa particulară, onoarea sau reputaţia lor, or să-i supună la îngradiri ilegale.
O altă cerinţă importantă este cea legată de obligaţia persoanelor chemate să dea concurs
tehnic de a păstra secretul operaţiunilor efectuate [art. 91² alin.(1) din C. Proc. Pen.].
Această obligaţie incumbă însă tuturor persoanelor implicate ( judecător, procuror, ofiţer de
poliţie judiciară, grefier, tehnicieni şi alţii), fiind o condiţie esenţială pentru asigurarea
eficienţei acestor procedee probatorii2.

1
A se vedea Capitolul X al Regulamentului de ordine interioară al Direcţiei Naţionale Anticorupţie aprobat prin
Ord. Nr. 2.184/C/2006

2
Pentru a răspunde acestei cerinţe, recent detaliile referitoare la echipamentele şi mijloacele tehnice deţinute
de Ministerul Public ce servesc la punerea în aplicare a autorizaţiilor de interceptare şi înregistrare au fost
incluse în categoria informaţiilor clasificate.
2. Clasificarea mijloacelor tehnice
Indiferent de tipul acestora, mijloacele tehnice speciale preiau sunetele, imaginile sau
impulsurile electrice, le transformă în semnale electrice analogice sau digitale după care le
transportă sau le transmit , în diverse moduri, către puncte de recepţie şi înregistrare sau
stocare, astfel încât ulterior să poată fi ascultate, vizualitate sau prelucrate.
În funcţie de tipul acestora (gradul lor de scretizare) mijloacele tehnice pot fi speciale
(secrete) sau aparente, dintre cele care sunt utilizate în activitatea curentă de urmărire
penală pentru fixarea unor acte procedurale.
La rândul lor,mijloacele tehnice speciale pot fi clasificate în funcţie de domeniul
procesual în care sunt folosite, astfel încât se deosebesc mijloace tehnice speciale tipice
folosite pentru probarea infracţiunilor de drept comun în raport cu mijloacele tehnice
speciale atipice folosite pentru probarea infracţiunilor din sfera apărării siguranţei
naţionale.
După tipul lor, mijloacele tehnice pot i audio (care înregistrează sunete), video
(imagini) sau mixte sau audio-video (sunete şi imagini sincronizate) .
În raport de gradul de mobilitate, mijloacele tehnice audio sau video pot fi fixe sau
mobile, iar după modul de transmitere a informaţiei, se împart in două categorii:
a) cu transmitere radio-prin folosirea unor echipamente de tip emiţător-receptor;
b) cu transmitere prin cablu-folosită mai ales la mijloacele fixe care necesită o
funcţionare mai îndelungată şi se alimentează de la surse de energie locale (reţeaua
telefonică sau electrică);
Din punct de vedre al modului de stocare a informaţiei, se îmart în :
a) cu înregistare pe medii de stocare detaşabile (casete, cd-uri, carduri, etc.);
b) cu stocare pe medii încorporate ( memorie statică);
În funcţie de scopul în care sunt folosite, mijloacele speciale pot fi:
a) de supraveghere- folosite pentru supravegherea unor locuri, medii sau persoane, prin
înregistrarea de imagini şi sunete de către dispozitive miniaturale, cu mari
posibilităţi de camuflare sau disimulare;
b) de verificare- servesc la protecţia împotriva ascultărilor active prin microfoane,
radio emiţătrori şi alte dispozitive imnplantate, pe baza inspecţiilor de securitate a
încăperilor, accesoriilor, instalaţiilor, sistemelor de comunicaţii, echipamentelor şi
mobilierului de lucru;
 c) de poziţionare şi identificare- reprezintă radio emiţătoare care, dacă sunt ataşate
unui obiect sau unei persoane, acestea pot fi identificate şi poziţionate geografic,
inclusiv prin sistemul de poziţionare globală GPS, astfel încât să poată fi găsite şi
recuperate ulterior;
d) de prelucare- sunt mijloace tehnice care permit redarea şi/sau prelucrarea datelor ţi
informaţiilor obţinute cu celelalte categorii de tehnică şi conţinute de mediile de stocare
clasice sau informatice ori prelucrarea sunetelor şi imaginilor, fiind folosite sisteme
informatice prevăzute de programe speciale.
3. Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice
Comunicaţiile pot fi înregistrate în două moduri: cu ştirea unei dintre persoanele care
comunică, controlând mijlocul folosit de către aceasta, sau fără ştirea unei dintre
persoanele implicate prin intermediul activităţii de interceptare.
În primul caz, înregistrarea comunicaţiilor telefonuice efectuate de la posturile din
reţelele de telefonie fixă sau mobilă poate fi efectuată prin:
a) conectarea unui mijloc tehnic de la circuitul postului de telefonie fixă care este
supravegheat sau la un alt circuit suplimentar, vcare se adaugă celui primar;
b) conectarea la telefonul mobil a unui dispozitiv( tip "hands-free") care asigură
prelucrarea şi transmiterea semnalului audio către aparatul de înregistrare;
c) plasarea microfonului aparatului de înregistrare în apropierea difuzorului
microreceptorului aparatului telefonic clasic sau a difuzorului telefonului mobil, astfel
încât microfonul respectiv să înregistreze att sunetele din mediul ambiant cât şi cele
transmise prin intermediul reţelei telefonice.
În cel de al doilea caz, când comunicaţiile telefonice sunt interceptate şi înregistrate
fără ştirea persoanelor care comunică, aceste operaţiuni sunt efectate în prezent prin
intermediul Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor (C.N.I.C), administrat
de Serviciul Român de Informaţii. Sistemul are acoperire naţională şi asigură, în
condiţiile legii, prelucrarea traficului oricărui agent calificat în exploatarea unei reţele
sau furnizarea de servicii de telecomunicaţii autorizate. de asemenea, sistemul este
informatizat în totalitate şi este astfel configurat1.

1
C.S.A.T., prin Hotărârea nr. 0068/2002 a conferit instituţiilor menţionate anterior dreptul de a avea acces la
traficul integral al comunicaţiilor prin realizarea unor conexiuni tip intranet între sediile acestora şi sediul
autorităţii naţionale.
 GSM. (Sistemul global de Comunicaţii Mobile) este un sistem european de
comunicaţii mobile creat în 1986 ca aplicaţie mişlitară şi care este folosit comercial, în
mod unificat, din anul 1991.
Fiecare terminal GSM şi fiecare cartelă SIM cu care este prevăzut acestan au câte un
cod unic: codul IMEI(identitate internaţională a echipamentului mobil) corespunzător
aparatului telefonic şi codul IMSI(identitate internaţională a abonatului mobil) pentru
cartela telefonică.
Această pereche de coduri defineşte, la un moment dat, orice utilizator de servicii
GSM, iar cunoaşterea acestora este esenţială pentru individualizarea aparatului GSM,
identificarea persoanei respective şi a zonei în care se găseşte precum şi pentru
interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor telefonice efectuate prin terminale GSM.
În principiu, interceptarea comunuicaţiilor telefonice prin folosirea sistemului
naţional menţionat se efectuează prin intermediul conexiunilor dintre sistem şi
repartitoarele centralelor telefonice ale reţelelor de telefoie fixă şi, respectiv, centrele de
comutaţie ale reţelelor telefonice GSM. Când situaţia o impune, comunicaţiile telefonice
pot fi supravegheate în timp real, operatorii sistemului informând de îndată organele de
urmărire penală cu privire la conţinutul tuturor convorbirilor care au avut loc prin
intermediul postului telefonic monitorizat.
Componenţa de bază a unei reţele GSM este celula. După cum se ştie în România sunt
trei operatori principali GSM: Orange şi Vodafone ce au o licenţă pe 900 Mhz, iar
Cosmote are o licenţă pe 1800 Mhz. Pentru a densifica reţeaua, Vodafone şi Orange
utilizează în oraşele mari şi banda 1800 Mhz, iar Cosmote instalează şi EGSM(900
Mhz) pentru a-şi mări acoperireaîn afara oraşelor şi chiar în interiorul oraşelor pentru a o
ameliora.
900 Mhz-ul are avantajul de a se prpaga mai departe şi de a pătrunde mai bine
obstacolele( pereţii de beton-de exemplu); problema lui este că sunt disponibile doar 124
de canale, câte 63 pentru fiecare operator din România, ceea ce este mult prea puţin
pentru a evita situaţia de" Network Busy" în marile oraşe.
1800 Mhz-ul bate" mai puţin departe decât 900-le şi penetrează obstacolele mai greu.
Avantajul la 1800 Mhz este că în total sunt 374 de canale disponibile, aşa că se
instalează în mod special pentru a densifica reţeaua acolo unde adăugarea a noi BTS-uri
900 Mhz nu mai este posibilă.
EGSM-ul utilizează tot banda 900 Mhz, numai că emite un pic mai sus pentru up-link
şi un pic mai jos pentru down-link decât 900 Mhz-ulv de bază.
 UMTS-ul, care numit şi 3G sau WCDMA, emite în 2100 Mhz. În această frecvenţă
acoperirea este foarte mică.
O altă posibilitate pentru înregistrarea şi interceptarea comunicaţiilor GSM constă în
utilizarea unor echipamente complexe care au aptitudinea de a identifica cele două
coduri unice, captând legătura radio dinte terminalul GSM şi staţia de bază a celulei în
care se află utilizatorul.
Pe lângă avantajul urmăririi ţintei din proximitatea acesteia şi a confidenţialităţii
totale, folosirea unor astfel de echipamente speciale este prohibitiva, datorită costurilor
foarte ridicate pentru achiziţie şi personalului de înaltă calificare pentru a le deservi.
Asemenea echipamente de recepţie radio, bazate pe scanarea şi supravegherea spectrului
de frecvenţe radio, pot fi utilizate şi pentru interceptarea şi înregistrarea radio
comunicaţiilor. Precizările făcute anterior sunt valabile şi în ceea ce priveşte
interceptarea altor tipuri de comunicaţii cum sunt cele efectuate prin fax, telefoane de tip
Cordless, mesaje scrise prin reţelele GSM, prin reţeaua Internet sau altele.
Pentru reţelele fixe mai există şi soluţia conectării unor aparate de înregistrat pe
circuite telefonice, în diferite puncte ale cablurilor telefonice sau pe circuitele telefonice
suplimentare, conectate în acest scop peste circuitul telefonic vizat.
Această metodă şi altele de acest gen nu sunt uzitate, întrucât prezintă riscuri majore
de deconspirare, inacceptabile în condiţiile existenţei şi funcţionării sistemului naţional
de interceptare a comunicaţiilor telefonice.
În vederea punerii în executare a autorizaţiilor emise în condiţiile legii, organele
abilitate şi persoanele care dau concurs tehnic, procedează pe durata autorizării, la
interceptarea şi înregistrarea continuă a comunicaţiilor telefonice sau a altor tipuri de
comunicaţii sau la în registrarea sporadică, atunci când se ivesc momente operative, ceea
ce presupune în mod necesar ţinerea sub observaţie permanentă a persoanelor vizate
(numite în activitatea informativă"ţinte", "vectori" sau "obiective").

4. Realizarea înregistrărilor audio sau audio-video în mediul

ambiental, localizarea sau urmărirea prin GPS ori alte mijloce
electronice de supraveghere

Legea procesual- penală nu detaliază condiţiile şi modalităţile în care pot fi efectuate

înregistrările în mediul ambiental, localizarea sau urmărirea prin GPS ori alte mijloace
 electronice de supraveghere, ci folosesşte o normă de trimitere cu caracter general,
întreaga procedură urmând a se raporta la cerinţele impuse interceptării şi înregistrării
convorbirilor efectuate prin telefon ori alt mijloc de comunicare.
Astfel, din economia art.91¹ C. proc.pen. rezultă că dispoziţiile referitoare la
categoriile de infracţiuni pentru probarea cărora poate fi uzitat acest mijloc de probă,
emiterea autorizaţiei, organele chemate să realizeze punerea în executare şi obligaţiile ce
le incumbă acestora, fixarea activităţilor în acte procedurale şi certificarea înregistrărilor
se aplică în mod corespunzător.

4.1Selectarea mijloacelor tehnice ce urmează a fi utilizate în cadrul activităţilor de

înregistrări ambientale

În vederea executării operaţiunilor de interceptare şi înregistrare este necesar ca ofiţerilor

de poliţie judiciară şi tehnicienilor să le fie puse la dispoziţie date minime, care deseori exced
datele menţionate în actele de autorizare.
Asemenea date permit alegerea corectă a modalităţilor concrete de acţiune şi a mijloacelor
tehnice şi se pot referi la activitatea infracţională, personalitatea infractorului, metodele
folosite de către aceştia, locul şi timpul întâlnirilor ce urmează a fi monitorizate etc.
Selecţia tipului şi performanţelor mijloacelor tehnice speciale care urmează să fie folosită
se face în funcţie de următoarele cerinţe generale:
-scopul în care sunt utilizate;
-necesitatea de camuflare şi disimulare;
-condiţiile de mediu şi alte condiţii în care se efectuează înregistrarea;
-caracteristicile şi parametrii tehnici, în special modalitatea de stocare a informaţiei
şi autonomia de funcţionare, dată de capacitatea de înmagazinare şi vibilitatea sursei de
alimentare.1
Pentru întelegerea naturii, modului de funcţionare şi performanţelor diverselor tipuri de
mijloace tehnice sunt necesare câteva precizări pentru fiecare dintre acestea.
Din punct de vedere al tipului lor, este preferabilă utilizarea mijloacelor de înregistrare
audio-video care asigură preluarea unui volum maxim de informaţii din mediul supravegheat
şi prezintă avantajul sincronizării temporale a sunetelor şi imaginilor.
1
A se vedea Emil Stancu, Tratat de Criminalistică, ed. a 2-a,Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2002, p. 678.
 Transmiterea prin cablu de medii de stocare are avantajul că nu mai necesită alte operaţiuni
ulterioare, iar mediile respective au un grad mare de manevrabilitate, în timp ce înregistrarea
pe medii încorporate prezintă avantajul unei capacităţi mai mari de stocare şi al continuităţii
înregistrării.
Mijloacele performante de înregistrare digitală, audio şi video, asigură o calitate foarte
înaltă a rezultatelor obţinute, iar dacă înregistrarea se face pe principiul memoriei statice,
descărcarea informaţiilor obţinute se poate realiza aproape instantaneu printr-o interfaţă USB
cu rată mare de transfer, cu toate avantajele care decurg cât priveşte posibilităţile de păstare şi
prelucrare a informaţiilor.
Având în vedere gradul de miniaturizare atins în construcţia unor componentelor de
interceptare şi înregistrare, mascarea acestora este posibilă gamă largă de obiecte, mergând de
la disimularea în imbrăcăminte, elemente de mobilier, articole electrice sau electronice,
obiectede uz personal până la plasarea acestora în elementele de construcţii existente în
spaţiile de interes(fig.

Fig. Nr1. Ceas tip spion Fig. Nr.2 Suport pix cu cameră ataşată

Fig. Nr.3.Prelungitor cu microfon fig. Nr.4.Stilou dotat cu microfon

Fig. Nr.5 Bricheta „microfon” Fig. Nr.6 adaptor cu microfon
activare vocală
 Capitolul IV. Administrarea probatoriului specific materiei
înregistrărilor în dreptul procesual penal

Secțiunea 1. Fixarea activităților de înregistrare în acte procedurale

Toate activitățile de ordin tehnic efectuate trebuie fixate prin acte procedurale, de natură
să creeze instanței de judecată o imagine exactă a cronologiei și conținutului operațiunilor
care au avut ca rezultat obținerea înregistrărilor respective.
Asemenea activități sunt descrise amănunțit în cuprinsul unor procese-verbale1 întocmite
de procuror sau de ofițerii de poliție judiciară cu respectarea etapizării acțiunilor derulate.
Astfel, în legătură cu instalarea mijooacelor tehnice este întocmit un proces-verbal care,
în afara elementelor comune, conține în mod obligatoriu următoarele:
-datele privind încheierea ori autorizația emisă de instanța de judecată sau autorizația
emisă cu titlu provizoriu de către procuror;
-datele de identificare a persoanei care poartă mijloacele tehnice, de individualizare, a
spațiului în care sunt folosite sau a posturilor telefonice vizate;
-scopul în care sunt utilizate mijloacele tehnice(înregistrarea unei convorbiri ambientale
având ca obiect primirea unei sume de bani, spre exemplu);
-tipul şi caracterul mijloacelor tehnice folosite;
-orice alte date de natură să configureze modalitatea concretă şi împrejurările în care se
efectuează interceptările şi înregistrările respective.
În plus, în procesul-verbal sunt descrise, după caz, rezultatele operaţiunilor de
înregistrare:
-suporturile rezultate-tipul, marca, seria constructivă, modul de inscripţionare şi
numerotare;

1
A se vedea Anexa nr.2, Model de proces-verbal de înregistrare a unor convorbiri telefonice sau de instalare a
tehnicii de înregistrare pe corpul pesoanei.
 -modalitatea de transferare a informaţiilor stocate, din memoria internă a aparatului pe
diverse suporturi;
-descrierea aparaturii utilizate( tipul, marca, modelul) şi a operaţiunilor efectuate;
-alte date legate de înregistrările efectuate-tipul fişierelor formate şi ale programelor şi al
programelor informatice utilizate;
-caracteristicile sigiliului cu care au fost asigurate suporturile originale rezultate.
Asemenea procese-verbale întocmite de către oganele de urmărire penală pot avea
uneori un carcater complex, descriind inclusiv aspecte rezultate din efectuarea unor
activităţi conexe, cum ar fi supravegherea fizică a persoanelor ale căror dialoguri au fost
înregistrate1 .
Raţiunea înregistrării convorbirilor sau a comunicărilor pe diverse tipuri de suporturi
constă în necesitatea ascultării sau a vizualizării ulterioare, în mod repetat, a informaţiilor
stocate, în vederea redării convorbirilor şi redarea în scris a acestora şi a autentificării
pentru autenticitate, cu prilejul administrării mijloacelor de probă sau expertizării2.
Ca regulă, sunt avute în vedere de către organele judiciare numai suporturile originale,
adică cele care constituie întâiul exemplar, rezultatul primar al înregistrării, care pot servi
ca bază pentru copii, reproduceri sau multiplicări şi care prin autentificare capătă o
valoare de necontestat. Din acest motiv, în activitatea practică se folosesc totdeauna
suporturi audio şi video noi, fiind interzisă utilizarea unui suport care a mai fost înregistrat
anterior.

Secţiunea a 2-a. Valorificarea înregistrărilor audio-video prin

întocmirea proceselor verbale de redare

1
Alte acte procedurale pot consta în procese-verbale de verificare şi descriere amănunţită a caracteristicilor şi
conţinutului unor suporturi rezultate din activităţi derulate cu sprijinul tehnic al organelor specializate sau
procese-verbale care au ca obiect efectuarea unor copii ale suporturilor originale.

2
Gama suporturilor audio, video, audio-video este foarte largă, performanţele acestora fiind ajustate
permanent de limitele dezvoltării tehnologice.
 Procesele-verbale de redare în scris a convorbirilor reprezintă primul mijloc prin care
organele judiciaren cunosc conţinutul înregistrărilor. Tocmai de aceea, prezintă o importanţă
deosebită.
În conformitate cu prevederile art. 91³ C.P.P., procesele-verbale de redare trebuie să conţină
redarea integrală şi fidelă în formă scrisă a convorbirilor care privesc fapta ce formează
obiectul cercetărilor sau contribuie la identificarea sau localizarea participanţilor şi să
cuprindă, în afara menţiunilor prevăzute de art. 91C.P.P., alte elemente adiacente de
individualizare şi anume:
-numărul şi data autorizaţiei sau încheierii;
-denumirea instanţei sau a parchetului emitent;
-numărul dosarului penal şi denumirii parchetului;
-numele persoanelor care poartă convorbirea şi, în cazul înregistrărilor ambientale,
împrejurările în care a avut loc înregistrarea;
-numărul sau numerele posturilor telefonice sau alte date de identificare a legăturilor între
care s-au purtat convorbirile sau comunicările, dacă sunt cunoscute;
-data şi ora la care a început convorbirea ori comunicarea respectivă şi numărul de ordine
al suportului pe care se face imprimarea1.
Redarea în formă scrisă presupune redactarea în formă literară a conţinutului convorbirii pe
baza replicilor şi a celorlalte sunete provenite de la persoanele înregistrate cu păstrarea, în
limitele admisibile, a specificului vorbirii persoanelor implicate, putând fi păstrate
regionalismele, termenii argotici sau de jargon, particularităţile de pronunţie. Foarte
importantă în redarea nunaţelor de exprimare sau chiar a tonului vocii este folosirea semnelor
de punctuaţie şi a frazeologiei. Pentru o mai bună înţelegere a conţinutului dscuţiei, în
cuprinsul procesului-verbal de redare pot fi explicitate unele cuvinte( regionalisme, acronime,
termeni tehnici sau argotici) sau se pot face precizări cu privire la identitatea sau calitatea
unor persoane. De asemenea, este necesară punctuarea pauzelor apărute în vorbire, iar când
acestea depăşesc o durată rezonabilă, este necesară indicarea duratei acestora. O regulă
importantă este aceea că întotdeauna sunt redate în scris cuvintele care se aud cu claritate sau
al căror sens sau conţinut este univoc2 .

1
A se vedea anexa nr.2, Model de proces-verbal de redare a conţinuturilor unor convorbiri telefonice, a
conţinutului unor mesaje SMS şi a conţinutului unei înregistrări ambientale.

2
Când datorită condiţiilor de ambient sau condiţiilor tehnioce(voci suprapuse, zgomote puternice de fond,
etc.) cuvintele nu se disting, se face precizarea că acestea sunt „neinteligibile”. Ca regulă generală, pasajele sau
 În funcţie de specificul înregistrării, procesul-verbal de redare poate să conţină şi indicarea ,
în mod paralel cu derularea discuţiei, a timpului, astfel încât, la intervale regulate, să poată fi
individualizat timpul exact la care s-a purtat o anumită parte a convorbirii sau persoanele
înregistrate au realizat acte materiale incluse în elementele constitutive ale infracţiunii . În
acest ultim caz, ofiţerul de poliţie judiciară descrie conduita participanţilor, concomitent cu
derularea cronoligică a schimbului de replici.
Un alt aspect important constă în faptul că, în cazul în care conţinutul convorbirii
înregistrate este într-o limbă străină, se va solicita sprijinul unui interpret pentru transcrierea
convorbirii în limba română.
O situaţie aparte intervine atunci când înregistrările sunt realizate în baza unei autorizaţii
emise cu titlu provizoriu.
Cât priveşte redarea în scris a convorbirilor, problema esenţială este aceea a timpului foarte
scurt(24 de ore) pe care organele de urmărire penală îl au la dispoziţie între momentul
efectuării înregistrărilor, când privesc o infracţiune flagrantă şi momentul în care inculpatul
este prezentat instanţei de judecată, cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive. În
acestă situaţie, fie se întocmesc procese-verbale de redare a apsajelor esenţiale sub aspect
probator, fie se prezintă instanţei numai înregistrările existente, urmând ca redarea în scris a
convorbirilor să fie efectuată ulterior.
În practică, organele de urmărire penală întâmpină reale dificultăţi în ceea ce priveşte
„îmbrăcarea” actelor rezultate ca urmare a punerii în executare a autorizaţiilor în „haină”
prevăzută în C.P.P. Astfel, suporturile rezultate şi redările în formă scrisă intitulate „Note”
sunt protejate prin includerea acestora în categoria informaţiilor clasificate, ceea ce presupune
că accesarea acestora nu se poate realiza decât prin obţinerea autorizărilor prevăzute de
legislaţia în materie. Or, pentru ale prezenta părţilor şi instanţei de judecată trebuie parcursă
procedura declasificării prevăzută de Legea nr. 182/2002 referitoare la informaţiile
clasificate.
Secţiunea a 3-a. Certificarea înregistrărilor

cuvintele care aparţin celui care efectuează redarea sunt scrise totdeauna între paranteze drepte şi cu alte
caractere pentru a le deosebi de convorbirea propriu-zisă.
Aşa cum s-a menţionat în doctrină, certificarea înregistrărilor se impune pentru a se evita
orice forma de manipulare sau contrafacere ulterioară. Astfel, 913 C.proc.pen.perevede că
procesul-verbal de redare în formă scrisă este certificat pentru autenticitate de către
procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală in cauză. Corespondenţele
in alta limbă decât cea română sunt transcrise în limba română prin intermediul unui
interpret. La procesul-verbal se atasează o copie a suportului care conţine înregistrarea
convorbirii, iar suportul original se păstrează la sediul parchetului, în locuri speciale, în
plic sigilat şi va fi pus la dispoziţia instanţei la solicitarea acesteia.
În etapa prezentării materialului de urmărirea penală, procurorul este obligat să prezinte
învinuitului sau inculpatului procesle-verbale în care sunt redate convorbirile înregistrate
şi să asigure , la cerere, ascultarea acestora. Textul prevede si obligativitatea procurorului
de a înştiinţa persoana despre efectuarea interceptării sau înregistrării în situatia în care în
cauză s-adispus o soluţie de netrimitire in judecată.
O situaţie aparte survine atunci când comiterea unor infracţiuni are loc prin convorbiri sau
comunicări care conţin secrete de stat. În asemenea împrejurări , legea procesual penală
prevede că este necesar a se întocmi procese-verbale separate în cuprinsul cărora să fie
menţionate convorbirile sau comunicările ori pasajele acestora ce constituie secrete de
stat, cerificarea realizându-se după procedura comună.

Secţiunea a 4-a. Arhivarea înregistrărilor

Legea nr.356/2006 a introdus ca element de noutate dispoziţii în ceea ce priveşte arhivarea

suporturilor care conţin înregistrările. Astfel, după sesizarea instanţei copia suportului care
conţine înregistrarea convorbirii şi copii după procesle-verbale se păstrează la grefa
instanţei , în locuri speciale, în plic sigilat, la dispoziţia exclusivă a judecătorului sau a
completului de judecată învestit cu soluţionarea cauzei. În situaţia în care în cauză sunt
imprimate convorbirile înregistrate se arhivează la sediul parchetului, în locuri speciale,
in plic sigilat, cu asigurarea confidenţialităţii, păstrându-se până la împlinirea termenului
de prescripţie a răspunderii penale pentru fapta ce a format obiectul cauzei. La împlinirea
termenlui de prescripţie suporturile se distrug , încheindu-se proces-verbal în acest sens.
După arhivare, suportul pe care sunt imprimate convorbirile înregistrate poate fi consultat
sau copiat în cazul reluării cercetărilor sau atunci cănd pot fi folosite şi în altă cauză
penală în condiţiile prevăzute de art. 912 alin. (5) numai de către procurorul care
efectuează sau supraveghează urmărirea penală. În alte cazuri, consultarea sau copierea
înregistrărilor se poate realiza numai cu autoritatea judecătorului.
Dacă în cauză instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare, achitare sau încetare a
procesului penal, rămasă definitivă, suportul original şi copia acesteia se arhivează odată
cu dosarul cauzei la sediul instanţei, in locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea
confidenţialităţii. Dupa arhivare, suportul pe care sunt imprimate convorbirile înregistrate
poate fi consultat sau copiat numai în situaţia în care aceste pot fi folosite şi in altă cauză
penală, activitatea de consultare sau copiere realizăndu-se cu încunviinţarea prealabilă a
preşedintelui instanţei. În ceea ce priveşte convorbirile sau comunicările interceptate sau
înregistrate care nu privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau nu contribuie la
identificarea ori localizarea participanţtiilor art. 912 alin.(4) instituie regula conform căreia
suporturile se arhivează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, cu
asigurarea confidenţialităţii- De asemenea, textul legal prevede că la soluţionarea
definitivă a cauzei convorbirile sau comunicările din această categorie vor fi şterse sau,
după caz, distruse de către procuror, încheindu-se în acest caz un proces-verbal.
 Anexa nr1.

Modele de acte utilizate în activitatea de emitere sau solicitare a autorizațiilor

Model de referat prin care se solicită emiterea autorizației de interceptare și

înregistrare

România

Ministerul Public
Parchetul de pe lângă
Dosar penal nr.../P/200..

Referat
........200..........
...............-procuror șef adjunct secție la Direcția Națională Anticorupție, Secția de
combatere a corupției;

Examinând actele premergătoare din dosarul cu numărul de mai sus, privind pe...............,
în calitate de ofițer de poliție, cu gradul profesional de subinspector de poliție, în cadrul
Inspectoratului de Poliție al Județului............-Poliția Orașului.................
...................,cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de luare de mită și trafic de
influență, prev de art.254 C.P. rap. la art.7, alin.1 din Legea nr. 78/2000 și art. 257 C.P.
rap.la art.7 alin1. Din Legea nr.78/2000, cu aplic.art.33, C.P.,

Constat :

Din denunțul formulat la................de către.......................,declarațiile date de acesta și

din celelalte acte premergătoare efectuate, a rezultat că, pe fondul cercetării sale în dosarul
nr.7213/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria............................................ sub
aspectul săvârșirii infracțiunilor de părăsire a locului accidentului și conducere a unui
vehicul sub influența băuturilor alocoolice, prev. de art.89 și art.90 din OUG nr. 195/2002,
făptuitorul.................. în calitate de subinspector de poliție în cadrul Inspectoratului de
Poliție a Județului.................-Poliția Orașului, cu ocazia desfășurării cercetărilor în
recpectivul dosar, a primit, în cursul lunii..................., suma de....................., lei(RON) de
la denunțătorul............................,pentru soluționarea cu celeritate a cauzei și, totodată, a
pretins de la acesta suma de ...........................euro, susținând că banii vor ajunge în
posesia unui procuror din cadrul parchetului anterior menționat, pentru adoptarea soluției
de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative.
În legătură cu faptele sesizate, denunțătorul................................a pus la dispoziția
organelor de urmărire penală dovada cu nr..................eliberată la..............., de către Poliția
Orașului....................., din care rezultă îmrejurarea reținerii permisului de conducere a
denunțătorului, pentru cercetarea sa în legătură cu implicarea într-un accident de circulație
soldat cu vătămare corporală, părăsirea locului accidentului și conducerea unui vehicul
sub influența băuturilor alcoolice.
De asemenea, denunțătorul a depus la dosar un înscris, despre care a precizat că a fost
consemnat olograf de către ofițerul de poliție................, această împrejurare, coroborată
cu înscrisul anterior menționat și cu declarațiile numitului......................dovedind că
acesta din urmă este cercetat în dosarul nr........../P/200.......al Parchetului de pe lângă
Judecătoria...................
Pe de altă parte, denunțătorul................ a pus la dispoziția organelor de urmărire penală
un suport digital, pe care se află imprimată o înregistrare(efectuată de căre susnumit prin
mijloacetehnice personale), despre care a precizat că afost realizată în ziua de.......și
conține dialogul purtat de el cu făptuitorul............ Din conținutul înregistrării ambientala
la care ne referim rezultă cu evidență elemente probatorii care susțin săvârșirea de către
ofițerul de poliție.............a faptelor de corupție sesizate în prezenta cauza de către
denunțătorul...........
Din cercetările efectuate( conform procesului-verbal întocmit la ........, de către M.A.I-
D.G.A) a rezultat că ofițerul de poliție............... are calitatea de organ de cercetare al
poliției judiciare, în sensul prevderilor art.27 din cu modificările și comletările ulterioare
aduse prin Legea 281/2003.
În raport cu cele expuse, se constată că există date și indicii temeinice privind săvârșirea
de către............a infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență, prev. de art.254 C.P
rap. la art. 7, alin.1 din Legea 78/2000 și art. 257 C.P, rap. la art.7 alin. 1 din Legea
78/2000, cu alpic. art.33, lit.a C.P.
Având în vedere natura faptei comise și specificul actelor materiale exercitate, în scopul
aflării adevărului în cauză și documentării dosarului cu mijloace de probă, care nu pot fi
obținute în alt mod, se va solicita Curții de Apel............autorizarea conform art91¹ și urm.
din C.proc.pen., a interceptării și înregistrării audio și video, pe o durată de 30 de zile, de
la.............,până la.................., după cum urmează:
- a convorbirilor purtate în mediul ambiental de către
denunțătorul...........sau de alte persoane cu făptuitorul..............ori cu
alte persoane, în legătură cu fapta care face obiectul cauzei;
- a convorbirilor telefonice purtate de denunțătorul........... de la telefonul
utilizat de acesta, cu nr. 0730....................;
- a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul..................de la
posturile telefonice utilizate de acesta, cu nr.0743...........,
nr.0741...........,nr.0733..................și nr.0751.................;
- luarea de imagini privind întâlnirile care vor avea loc între
denunțătorul.............sau de alte persoane cu făptuitorul...............ori cu
alte persoane, în legătură cu fapta care face obiectul prezentei cauze.
Procuror Șef,

Model de adresă prin care se solicită emiterea autorizației

de interceptare și înregistrare

România

Ministerul Public
Parchetul de pe lângă
Dosar penal nr.../P/200...

Către ,
Curtea de Apel................

În interesul cercetărilor penale care se efectuează în dosarul............../P/200.........., privind

pe.........în calitate de ofițer de poliție, cu gradul profesional de subinspector de poliție, în
cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului............-Poliția Orașului.................
...................,cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de luare de mită și trafic de
influență, prev de art.254 C.P. rap. la art.7, alin.1 din Legea nr. 78/2000 și art. 257 C.P.
rap.la art.7 alin1. Din Legea nr.78/2000, cu aplic.art.33, C.P.,
În temeiul disp. Art.91¹, art.91., art91.., C.P.P. și a preved. art.16 alin.1, lit.b din O.U.G
nr.........., cu moficările și completările ulterioare, precum și art.27 din Legea nr..............,
fiind incidente și dispozițiile art. 28¹ pct.1, lit.d C.P.P rap. la art.27 din Legea nr......., cu
modicările și completările aduse prin Legea nr........, solicităm

Autorizarea

Interceptării și înregistrării audio/video, pe o durată de 30 de zile, de la............până

la................, după cum urmează:
- a convorbirilor purtate în mediul ambiental de către
denunțătorul...........sau de alte persoane cu făptuitorul..............ori cu
alte persoane, în legătură cu fapta care face obiectul cauzei;
- a convorbirilor telefonice purtate de denunțătorul........... de la telefonul
utilizat de acesta, cu nr. 0730....................;
- a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul..................de la
posturile telefonice utilizate de acesta, cu nr.0743...........,
nr.0741...........,nr.0733..................și nr.0751.................;
- luarea de imagini privind întâlnirile care vor avea loc între
denunțătorul.............sau de alte persoane cu făptuitorul...............ori cu
alte persoane, în legătură cu fapta care face obiectul prezentei cauze.
Solicităm această autorizare întrucât, din analiza actelor și lucrurilor aflate la dosarul
nr........./P/200.........., rezultă date și indicii temeinice rivin săvârșirea de către foțerul de
poliție............cu gradul profesional de subinspector de poliție, în cadrul Inspectoratului de
Poliție Județean.........-Poliția Orașului, a infracțiunilor de luare de mită și trafic de
influență, prev de art.254 C.P. rap. la art.7, alin.1 din Legea nr. 78/2000 și art. 257 C.P.
rap.la art.7 alin1. Din Legea nr.78/2000, cu aplic.art.33, C.P.
Astfel, din denunțul formulat la................de către.......................,declarațiile date de
acesta și din celelalte acte premergătoare efectuate, a rezultat că, pe fondul cercetării sale
în dosarul nr.7213/P/2009 al Parchetului de pe lângă
Judecătoria............................................ sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de părăsire a
locului accidentului și conducere a unui vehicul sub influența băuturilor alocoolice, prev.
de art.89 și art.90 din OUG nr. 195/2002, făptuitorul.................. în calitate de subinspector
de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție a Județului.................-Poliția Orașului, cu
ocazia desfășurării cercetărilor în recpectivul dosar, a primit, în cursul lunii decembrie....,
suma de .....lei(RON) de la denunțătorul..............., pentru soluționarea cu celeritate a
cauzei și, totodată, a pretins de la acesta suma de 2.000 de euro, susținând că banii vor
ajunge în posesia unui procuror din cadrul Parchetului antrior menționat pentru adoptarea
soluției de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative.
În legătură cu faptele sesizate, denunțătorul................................a pus la dispoziția
organelor de urmărire penală dovada cu nr..................eliberată la..............., de către Poliția
Orașului....................., din care rezultă îmrejurarea reținerii permisului de conducere a
denunțătorului, pentru cercetarea sa în legătură cu implicarea într-un accident de circulație
soldat cu vătămare corporală, părăsirea locului accidentului și conducerea unui vehicul
sub influența băuturilor alcoolice.
De asemenea, De asemenea, denunțătorul a depus la dosar un înscris, despre care a
precizat că a fost consemnat olograf de către ofițerul de poliție................, această
împrejurare, coroborată cu înscrisul anterior menționat și cu declarațiile
numitului......................dovedind că acesta din urmă este cercetat în dosarul
nr........../P/200.......al Parchetului de pe lângă Judecătoria..................
Pe de altă parte, denunțătorul................ a pus la dispoziția organelor de urmărire penală
un suport digital, pe care se află imprimată o înregistrare(efectuată de căre susnumit prin
mijloacetehnice personale), despre care a precizat că afost realizată în ziua de.......și
conține dialogul purtat de el cu făptuitorul............ Din conținutul înregistrării ambientala
la care ne referim rezultă cu evidență elemente probatorii care susțin săvârșirea de către
ofițerul de poliție.............a faptelor de corupție sesizate în prezenta cauza de către
denunțătorul...........
Din cercetările efectuate( conform procesului-verbal întocmit la ........, de către M.A.I-
D.G.A) a rezultat că ofițerul de poliție............... are calitatea de organ de cercetare al
poliției judiciare, în sensul prevderilor art.27 din cu modificările și comletările ulter
ioare aduse prin Legea 281/2003.
În raport cu cele expuse, se constată că există date și indicii temeinice privind săvârșirea
de către............a infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență, prev. de art.254 C.P
rap. la art. 7, alin.1 din Legea 78/2000 și art. 257 C.P, rap. la art.7 alin. 1 din Legea
78/2000, cu alpic. art.33, lit.a C.P.
Având în vedere natura faptelor comise și specificul actelor materiale exercitate,
apreciem că se impune interceptarea și înregistrarea audio și video a convorbirilor
telefonice purtate în mediul ambiental la care ne-am referit, precum și luarea de imagini,
 măsura fiind necesară în scopul aflării adevărului în cauză și documentării dosarului cu
mijloace de probă, care nu pot fi obținute în alt mod.
Anexăm dosarului cauzei și referatul întocmit de procuror.

Procuror șef,

Model de încheiere şi autorizație emise de instanța ca

urmare a solicitării procurorului

România
Curtea de Apel...........

Încheierea nr..............
Ședința de cameră de consiliu de la............
Instanța compusă din:
Președinte
Vicepreședinte
Grefier

Pe rol fiind crerea Parchetului....................., privind autorizarea interceptării și înregistrării

audio-video și în mediul ambiental, în dosarul nr....., privind pe ........., cercetat sub aspectul
săvârșirii infracțiunilor de..................
Fără citarea părților.

Curtea,

Asupra cererii de față,

Prin cererea formulată și înregistrată la.........., s-a solicitat:
 Autorizarea interceptării șă înregistrării audio-video, pe o durată de 30 de zile, începând cu
data de............până la data de............, după cum urmează:
- a convorbirilor purtate în mediul ambiental de către denunțătorul...........sau
de alte persoane cu făptuitorul..............ori cu alte persoane, în legătură cu
fapta care face obiectul cauzei;
- a convorbirilor telefonice purtate de denunțătorul........... de la telefonul
utilizat de acesta, cu nr. 0730....................;
- a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul..................de la posturile
telefonice utilizate de acesta, cu nr.0743...........,
nr.0741...........,nr.0733..................și nr.0751.................;
- luarea de imagini privind întâlnirile care vor avea loc între
denunțătorul.............sau de alte persoane cu făptuitorul...............ori cu alte
persoane, în legătură cu fapta care face obiectul prezentei cauze.
În fapt s-au reținut următoarele:..........................................

Pentru aceste motive dipune:

Admite cererea formulată de.................

Autorizează interceptarea și înregistrarea audio-video, pe o durată de 30 de zile, începând cu
data de............până la data de............, după cum urmează:
- a convorbirilor purtate în mediul ambiental de către denunțătorul...........sau
de alte persoane cu făptuitorul..............ori cu alte persoane, în legătură cu
fapta care face obiectul cauzei;
- a convorbirilor telefonice purtate de denunțătorul........... de la telefonul
utilizat de acesta, cu nr. 0730....................;
- a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul..................de la posturile
telefonice utilizate de acesta, cu nr.0743...........,
nr.0741...........,nr.0733..................și nr.0751.................;
- luarea de imagini privind întâlnirile care vor avea loc între
denunțătorul.............sau de alte persoane cu făptuitorul...............ori cu alte
persoane, în legătură cu fapta care face obiectul prezentei cauze.

Definitiva.
Dată în ședința din camera de consiliu de la data de........
PREȘEDINTE,
Judecător,
Grefier,

Curtea de Apel......
Dosar nr:

AUTORIZAȚIE
DE INTERCEPTARE ȘI ÎNREGISTRARE
Nr..../....

Judecător.........-președintele secției....a Curții de Apel..............

Având în vedere încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data

de........Pronunțată în dosarul nr...., ca urmare a solicitării transmisă cu adresa nr.... a
Parchetului......, autorizez interceptarea și înregistrarea audio a convorbirilor purtate
de ......de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr.....
Prezenta autorizațineeste valabilă 30 de zile de la....... până la .............
Interceptarea și înregistrarea se vor efectua cu respectarea dispozițiilor legii.

JUDECĂTOR,
PREȘEDINTELE SECȚIEI,
 Model de referat și adresă prin care se solicită prelungirea
valabilității autorizației de interceptare și înregistrare

România

Ministerul Public
Parchetul de pe lângă
Dosar penal nr.../P/200..

Referat
.......200........

..................-procuror la ..........., Secția de ..........................;

Examinând actele premergătoare din dosarul cu numărul de mai sus, privind

pe..........., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, prev. de
art.........C.P, rap la art. .... din Legea nr..., cu aplic. art. .. alin. 2 C.P.

Constat :

Din denunțul formulat la.........de...... declarașia dată de acesta la.........., precuum și,
din declarațiile martorilor.......................și ........................., a rezultat că, în cursul
anului..............., denunțătorul, prin intermediul martorului ultim-menționat, a dat în 3
tranșe suma de .............(reprenzentând echivalentul a ..........euro) făptuitorului..........,
în calitate de președinte al..............., pentru a-și trafica influența asupra magistraților
de la...............,în scopul reducerii, la judecarea recursului, apedepsei de..........ani
închisoare aplicate la fond numitului......................
Potrivit actelor premergătoare efectuate în cauză, același făptuitor a primit, în
perioada.............suma de aproximativ........., precum și alte bunri, de la
frații................și...............lăsând să se creadă că are influență asupra unor magistrați
și ofițeri de poliție, pentru ale facilita sus-numiților cercetarea în stare de libertate,
administarea unor probe de nevinovăție și obținerea unor soluții favorabile în mai
multe cauze penale în care au fost cercetați.
Prin încheierea din ..........și autorizația nr......./A.I./200..... din aceeași dată,
Tribunalul a autorizat, conform art. 91¹ C.P.P., interceptarea și înregistrarea audio-
video, pe o durată de 30 de zile, de la..........până la......., a convorbirilor purtate în
mediul ambiental de martorul.............., denunțătorul..............sau de alte persoane cu
făptuitorul.................ori cu alte persoane în legăturăcu fapta care face obiectul cauzei.
De asemenea, prin încheierea din ............și autorizațiile nr...../A.I/ din aceeași dată,
Tribunalul........... a autorizat, conform dispozițiilor legale interceptarea și
înregistrarea convorbirilor efectuate de la posturile telefonice cu nr.....07............., nr.
07..........., nr.021/........... și nr.021/..............utilizate de făptuitorul..................și a
convorbirilor efectuate de la postul telefonic cu nr. 07................. utilizat de
martorul................
În urma punerii în executare a autorizațiilor emise de către instanță, s-a procedat la
interceptarea și înregistrarea a două convorbiri purtate în mediul ambiental, în ziua
de ..............., începând cu ora..............și, respectiv, la.............., începând cu pra..........,
între martorul.............și făptuitorul..............., din conținutul ambelor discuții rezultând
elemente probatorii care confirmă săvârșirea de către acesta din urmă a faptei de trafic
de influență cercetate în prezenul dosar.
Pe de altă parte, potrivit informaării nr. .............../P/2000..... a Parchetului de pe
lângă...........și proceselor verbale de redare a conținutului unor discuții telefonice în
respectiva cauză, în temeiul art.91¹ și următ. Din C.P.P, au rezultat date şi indicii
temeinice privind săvârşires de către ............... a unei alte fapte de..........., constând în
aceea că, în perioada aprilie-mai........, făptuitorul apretins şi primit, în două tranşe
suma totală de...... euro, lăsând să se creadă că are influenţă asupra organelor judiciare
pentru a influenţa cursul cercetărilor în beneficiul cumpărătorilor de trafic, învinuiţi în
dosarul nr.../P/200........ de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală cu un prejudiciu
de peste..........euro.
Întrucât la Parchetul de pe lîngă............. se efectuează cercetări în prezenta cauză
privind săvârşirea de către făptuitorul............. a faptei de trafic de influenţă, se va
proceda la disjungerea segmentului de anchetă, la care ne-am referit mai sus, din
dosarul nr...../P/200......... Având în vedere că din cercetările efectuate au rezultat date
şi indicii temeinice privind sîvârşirea infracţiunii de către făptuitorul.........a
infracţiunii prevăzute de art. ..... C.P.P rap. la art.... din Legea nr...., cu aplic. art.41
 alin.2 C.P, în scopul aflării adevărului în cauză şi documentării complete a dosarului
cu mijloace de probă, care nu se pot obţine în alt mod, se va solicita
Tribunalului.......prelungirea autorizaţiei nr....../A.I./.......200..... cu 30 de zile, de
la......, până la......, precum şi prelungirea autorizaţiilor....../A.I./.......200..... cu 27
de zile, de la ........pînă la...........

Procuror ,

TRIBUNALUL………….
CABINETUL PREŞEDINTELUI

AUTORIZAŢIE
DE INTERCEPTARE ŞI ÎNREGISTRARE
NR……../A.I./……..

Judecător……-PREŞEDINTELE SECŢIEI I PENALE A TRIBUNALULUI……..

Având în vedere încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de…….pronunţată în
dosarul nr.……., ca urmare a solicitării transmisă cu adresa nr. ….. a Parchetului de pe
lângă……., autorizez interceptarea şi înregistrarea audio a convorbirilor purtate de………..de la
postul telefonic utilizat de acesta cu nr…….
Prezenta autorizaţie este valabilă 28 de zile de la…….până la……………….
Interceptarea şi înregistrarea se vor efectua cu respectarea dispoziţiilor legii.
Judecător………..

Preşedintele secţiei penale I a Tribunalului……..

Model de ordonanţă prin care se deleagă ofiţerii de poliţie judiciară

pentru efectuarea unor activităţi de punere în aplicare a autorizaţiilor

România

Ministerul Public
Parchetul de pe lângă
Dosar penal nr.../P/200...
 ORDONANŢĂ
………200……

…….. - procuror, în cadrul Parchetului de pe lângă…………

examinând dosarul cu nr. de mai sus, privind săvârşirea unor fapte de…..prevăzute de Legea
nr.., în care pentru documentarea activităţilor infracţionale s-au solicitat şi emis autorizaţii de
interceptare, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie respectiv, de Tribunalul Bucureşti,
fiind necesar sprijinul unor lucrători din cadrul……..;
În temeiul dispoziţiilor art. ….. şi ale art.217 alin.4 din C.P.P

DISPUN:

Delegarea cms. şef….., insp. …….., toţi din cadrul……..pentru efectuarea următoarelor
activităţi:
1. realizarea de înregistrări audio-video în mediul ambiental şi întocmirea proceselor
verbale de redare şi a planşelor foto aferente;
2. întocmirea proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în
baza autorizaţiilor emise de către instanţă;
3. Termen de efectuare a actelor dispuse:…………
Un exemplar al ordonanţei se transmite de îndată………., pentru executarea prezentelor
dispoziţii.

PROCUROR
Model de încheiere şi autorizaţie emise de instanţă ca urmare a cererii de confirmare şi
prelungire a valabilităţii măsurilor de interceptare şi înregistrare

TRIBUNALUL.................
CABINETUL PREŞEDINTELUI
DOSAR.................

ROMÂNIA
TRIBUNALUL..........
ÎNCHEIERE
Încheierea nr......
Tribunal compus din:
Preşedinte
Grefier

Pe rol fiind soluţionarea cererii de confirmare a măsurilor dispuse prin ordonanţa din.......şi de
autorizare a interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice şi ambientale, cerere
formulată de Parchetul de pe lângă......... cu nr...../P/200........ în data de....... şi examinată fără
citarea părţilor, în condiţiile art.91¹ alin.1, C.P.P în Camera de Consiliu.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, menţionându-se că la dosar Parchetul
de pe lângă......... a depus un exemplar al referatului nr..../P/200...... din....prin care solicită
confirmarea măsurilor dispuse prin ordonanţa cu nr.../P/200..... din....prin care vs-a autorizat
interceptarea şi înregistrarea audio-video a convorbirilor purtate în mediul ambiental de...sau
de alte persoane cu.......sau cu alte persoane, în legătură cu fapta ce face obiectul prezentei
cauze, a convorbirilor purtate în mediul ambiental de ...... de la postul telefonic utilizat de
acesta , cu nr.........., precum şi înregistrarea de imagini, cu titlu provizoriu pe o durată de 48
de ore, de la orele.....până la .......orele......., autorizarea pe 28 de zile a interceptării şi
înregistrarea audio-video a convorbirilor purtate în mediul ambiental de......sau de alte
persoane cu..... sau cu alte persoane, în legătură cu fapta ce face obiectul cauzei, a
convorbirilor purtate de .... de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr........, precum şi
înregistrarea de imagini.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cereri formulate, constată că,

Prin cererea înregistrată sub nr...../P/200.... din.......Parchetul de pe lângă......... a solicitat
confirmarea măsurilor dispuse prin ordonanţa cu nr...../P/200......din.... prin care s-a autorizat
interceptarea şi înregistrarea audio-video a convorbirilor purtatea în mediul ambiental
de.....sau de alte persoane cu.......sau cu alte persoane, în legătură cu fapta ce face obiectul
prezentei cauze, a convorbirilor purtate în mediul ambiental de ...... de la postul telefonic
utilizat de acesta , cu nr.........., precum şi înregistrarea de imagini, cu titlu provizoriu pe o
durată de 48 de ore, de la orele.....până la .......orele......., autorizarea pe 28 de zile a
interceptării şi înregistrarea audio-video a convorbirilor purtate în mediul ambiental de......sau
de alte persoane cu..... sau cu alte persoane, în legătură cu fapta ce face obiectul cauzei, a
convorbirilor purtate de .... de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr........, precum şi
înregistrarea de imagini.
La dosarul instanţei a fost ataşat dosarul cu nr......./P/200....al Parchetului de pe lângă........,
suportul optic conţinând înregistrările efectuate şi procesul-verbal de redare rezumativă a
acestora.
În motivarea cereri s-a arătat că:
În temeiul autorizaţiei provizorii cu nr.......s-a procedat la interceptarea şi înregistrarea..........
Examinând actele şi lucrările doasarului, instanţa reţine că există o situaţie de urgenţă, care
justifică autorizarea efectuării de interceptări şi înregistrări audio-video. De asemenea, în
conformitate cu dispoziţiile art.91² alin.3 tezaII, Tribunalul constată legalitatea şi temeinicia
emiterii ordonanţei.
Instanţa apreciază că întârzierea obţinerii autorizării prevăzute de art. 91¹ C.P.P, ar fi putut
aduce prejudicii grave activităţii de urmărire penală, sens, în care, în temeiul art.91² alin2-3
C.P.P, va admite cererea formulată şi va confirma interceptările şi înregistrările efectuate în
baza ordonanţei din data de....emisă în dosarul.../P/200.....
De asemenea, văzând că urmare a punerii în aplicare a autorizaţiei emise provizoriu de
procuror au fost înregistrate convorbiri telefonice utile soluţionării cauzei penale şi au fost
identificate şi alte posturi utilizate de numitul......, Tribunalul apreciază ca justificatăşi
solicitarea de autorizare a interceptării şi înregistrarea convorbirilor telefonice şi ambientale.
Având în vedere că în cauză se efectuează cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii
de........prev. de art. C.P.P, rap.la art....din Legea nr.... de către numitul........, în vederea
stabilirii cu exactitate a situaţiei de fapt, urmează ca Tribunalul, în baza art.91¹ alin.1 şi 2 şi
art.91 C.P.P, să admită cererea formulată de Parchetul de pe lângă.........şi să emită autorizaţia
de interceptare şi înregistrare audio-video cu nr...., pe o perioadă de........., de la......... până
la......-pentru convorbirile purtate în mediul ambiental de sau cu alte persoane.........., în
legătură cu fapta ce face obiectul prezentei cauze, precum şi înregistrarea de imagini şi cele
purtate de ........... de la postul telefonic utilizat de acesta cu nr.......şi pe o perioadă de 30 de
zile- de la.....la..........-pentru cele purtate de la postul telefonic cu nr.......
Tribunalul are în vedere, faţă de specificul infracţiunii cercetate că pentru justa argumentare a
probatoriului în scopul primordial al aflării adevărului, se impune obţinerea de mijloace
probatorii în această modalitate. De asemenea, Tribunalul apreciază că urmarea activităţii de
interceptare, organele de cercetare penală au posibilitatea de a stabili cu exactitate
modalitatea de derulare a activităţii infracţionale, ori descoperirea altor fapte de natură penală
sau a altor persoane implicate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:

Admite cererea formulată de Parchetul de pe lângă.......cu nr...../P/200...... din.......

Confirmă măsurile dispuse prin ordonanţa cu nr..../P/200.......a Parchetului de pe lângă...
din....prin care s-a autorizat interceptarea şi înregistrarea audio-video a convorbirilor purtate
în mediul ambiental de.......sau de alte persoane cu........sau cu alte persoane.......în legătură cu
fapta ce face obiectul cauzei, a convorbirilor purtate cu.......de la postul telefonic utilizat de
acesta cu nr......, precum şi înregistrarea de imagini cu titlu provizoriu pe o duarată de 48 de
ore , de la orele .........până la orele..........
Emite pentru o perioadă de 28 de zile-de la......până la......autorizaţia cu nr.......pentru
interceptarea şi înregistrarea audio-video a convorbirilor purtate în mediul ambiental
de.......sau de alte persoane cu........sau cu alte persoane.......în legătură cu fapta ce face
obiectul cauzei, precum şi înregistrarea de imagini.
Emite pentru o perioadă de 28 de zile-de la......până la......autorizaţia cu nr.......pentru
interceptarea şi înregistrarea audio-video a convorbirilor purtate de .....de la postul telefonic
utilizat de acesta cu nr.........
Emite pentru o perioadă de 28 de zile-de la......până la......autorizaţia cu nr.......pentru
interceptarea şi înregistrarea audio-video a convorbirilor purtate de .....de la postul telefonic
utilizat de acesta cu nr.........
Definitivă.
Pronunţată în Camera de Consiliu la data de........

Judecător.................

Preşedintele Secţiei Penale Grefier

a Tribunalului.........

TRIBUNALUL………….
CABINETUL PREŞEDINTELUI

AUTORIZAŢIE
DE INTERCEPTARE ŞI ÎNREGISTRARE
NR……../A.I./……..

Judecător……-PREŞEDINTELE SECŢIEI I PENALE A TRIBUNALULUI……..

Având în vedere încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de…….pronunţată în
dosarul nr.……., ca urmare a solicitării transmisă cu adresa nr. ….. a Parchetului de pe
lângă……., autorizez interceptarea şi înregistrarea audio a convorbirilor purtate de………..de
la postul telefonic utilizat de acesta cu nr…….
Prezenta autorizaţie este valabilă 28 de zile de la…….până la……………….
Interceptarea şi înregistrarea se vor efectua cu respectarea dispoziţiilor legii.

Judecător………..

Preşedintele secţiei penale I a Tribunalului……..

 Model de ordonanţă prin care se dispune încetarea măsurilor
de interceptare şi înregistrare

România

Ministerul Public
Parchetul de pe lângă
Dosar penal nr.../P/200...

ORDONANŢĂ
…..200….

…………- procuror la………- Secţia ………..;

Examinând actele de urmărire penală din dosarul cu numărul de mai sus, privind pe
inculpatul….., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de………, în formă continuată, prev. de art….,
alin.2 C.P rap. la art. …. din Legea nr. ….., cu aplic. art. 41 alin.2 C.P. şi pe
inculpaţii………….şi………….., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, în formă
continuată prev. de art…., alin.2 C.P rap. la art. …. din Legea nr.….., cu aplic. art. 41 alin.2 C.P,

CONSTAT:

În dosarul cu numărul……/P/200. al Parchetului de pe lângă………, prin rezoluţia din……., ora…….,

s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de………, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de
mită, în formă continuată, prev. de art…..alin 2 C.P. rap. la art……..din Legea nr. ……., cu aplic. art.
….alin2 C.P. şi faţă de……..şi……, cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită în formă
continuată, prev. de art…..C.P. rap. la art. …. din Legea nr……., cu aplic. art. 41 alin2 C.P.
În fapt, s-a reţinut că, în perioada…., învinuitul………(având iniţial calitatea de consilier în
cadrul……-Direcţia…, iar, pe parcursul desfăşurării activităţii infracţionale, devenind director
general la instituţia anterior menţionată) a pretins suma de aproximativ………la învinuiţii……
şi………, în calitate de reprezentanţi la S.C. ………..S.A…….., în scopul neîndeplinirii îndatoririlor sale
de serviciu privind derularea de către …….., în cadrul monitorizării post-privatizare, a procedurilor
de impunere a unor penalităţi cuvenite acestei instituţii pentru nerespectarea clauzelor
contractuale angajate de societatea în cauză ca urmare a privatizării acesteia, precum şi pentru
acordarea unor avize necesare mituitorilor pentru modificarea actelor constitutive ale respectivei
persoane juridice.
În considerarea pretinderii avansate, învinuiţii…………şi…………….. au dat, cu titlu de mită,
învinuitului……….suma de…, în ziua de….., iar, la data de………, au dat acestuia din urmă încă…….,
ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracţiunii flagrante.
Prin ordonanţa din …….şi autorizaţia nr….. din aceeaşi dată, procurorul a autorizat cu titlu
provizoriu interceptarea şi înregistrarea audio-video, pe o durată de 48 de ore, de la…….până
la…….., ora…….., a convorbirilor purtate în mediul ambiental de făptuitorii………….., ………………….
şi……….., între ei sau cu alte persoane, precum şi a oricăror altor discuţii în legătură cu fapta care
face obiectul prezentei cauze;
- a convorbirilor purtate de făptuitorul………..de la posturile telefonice utilizate de acesta cu
nr. 07………….07……………….07………………..07……………………….şi nr. ………………;
- a convorbirilor purtate de făptuitoarea ………….de la postul telefonic utilizat de aceasta cu
nr. 07………………..;
- a convorbirilor purtate de făptuitorul de la postul telefonic utilizat de acesta cu nr.
07………………..;
- a convorbirilor purtate de făptuitorul de la postul telefonic utilizat de acesta cu nr.
07………………..;
- luarea de imagini privind întâlnirile care vor avea loc între făptuitorii ………….,………………
şi………….., precum şi între aceştia şi alte persoane,
Prin ordonanţele nr. …….,…….şi…….s-a dispus luarea măsurii preventive a reţinerii
învinuiţilor……………….., …………….şi………….pe o durată de 24 de ore, începând de la ora…..,
până la ora….., iar prin ordonanţele din…… a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva
învinuiţilor, pentru săvârşirea infracţiunii de………, în formă continuată, prev. de art…., alin.2
C.P rap. la art. …. din Legea nr. ….., cu aplic. art. 41 alin.2 C.P. şi pe inculpaţii………….şi…………..,
cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, în formă continuată prev. de art….,
alin.2 C.P rap. la art. …. din Legea nr.….., cu aplic. art. 41 alin.2 C.P.
În baza probelor administrate în cauză privind săvârşirea de către inculpaţii ………..şi…….. a
infracţiunilor reţinute ca învinuire în sarcina lor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus, la
………….., arestarea preventivă a celor doi inculpaţi(conform mandatelor de arestare preventivă
nr. ….. şi….)pe o durată de 29 zile.
În raport cu această împrejurare se constată că în cauză au fost administrate principalele
mijloace de probă în legătură cu vinovăţia inculpaţilor…………..şi………….., astfel că nu mai există
motivele care au justificat autorizarea de către instanţă, potrivit dispoziţiilor. art. 91¹ şi urm.
Din C.P.P., a interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice şi purtate în mediul ambiental,
precum şi pentru luarea de imagini şi, în consecinţă, se va dispune încetarea şi ridicarea
măsurilor de autorizare.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 91¹ alin. 7 C.P.P.,

DISPUN:

Încetarea şi ridicarea măsurilor de autorizare dispuse de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
- Secţia Penală prin autorizaţiile nr. …………..
Dispoziţiile prezentei ordonanţe vor fi puse în executare de îndată prin intermediul…………
Un exemplar al prezentei ordonanţe se va trimite, spre informare, către Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie - Secţia Penală.
 PROCUROR,

Anexa nr.2

Modele de acte procedurale utilizate în activitatea de punere în aplicare

a autorizaţiilor

Model de proces-verbal întocmit cu ocazia înregistrării unei convorbiri telefonice cu

ştiinţa persoanei

România

Ministerul Public
Parchetul de pe lângă
Dosar penal nr.../P/200...

Proces-verbal

Anul........., luna..............., ziua..........., în mun. ..........., jud. ............;

Comisar .........., ofiţer de poliţie judiciară în cadrul...............................;
Astăzi, data de mai sus, ora.........., având în vedere cercetările ce se efectuează în
dosarul penal nr..../P/200...... al Parchetului de pe lângă.........., în temeiul art. 91
C.P.P şi în baza Ordonanţei nr......./P/200..... emisă la data de........de către Parchetul
de pe lângă.........., am procedat la înregistrarea convorbirilo telefonice purtată de
numitul............, aflat la postul telefonic nr.07............ cu numita............., aflată la
postul telefonic nr. 07............. rezultatul fiind următorul..........:
Convorbirea telefonică are durata de 29 de secunde şi a fost înregistrată prin
intermediul reportofonului digital, marca................., model.............cu seria
constructivă............, folder-ul A, fişier 01, format.WMA, fiind descărcată(şi
convertită în format Wav.) în memoria laptopului.............., tip transport......... cu seria
constructivă............,sub forma fişierului denumit „ Convorbire
telefonică........,ora............., WAV”.
În continuare am procedat la imprimarea înregistrării audio descrise e suportul optic
tip CD-R, marca VERBATIM cu seria constructivă..........., inscripţionat cu nr.........,
fişier „ Convorbire telefonică........,ora............., WAV”.
Prezentul proces-verbal a fost redactat în intervalul orar............
Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal în 2(două) exemplare.

Ofiţer de poliţie judiciară

Cms.