II.

Teoria constituției

1. APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA NOȚIUNII DE CONSTITUȚIE

● societatea organizată statal → corp de reguli care stabilesc modul de constituire, organizare și
exercitare a puterii politice → aceste reguli formează CONSTITUȚIA statului, INDIFERENT DACĂ
ESTE SCRISĂ SAU NU;

A. ACCEPȚIUNILE ȘI EVOLUȚIA ISTORICĂ A NOȚIUNII DE „CONSTITUȚIE”

● constitutio - lb. lat. = așezare cu temei, stare a unui lucru;

● dr. roman din perioada imperială - constitutio = legile care proveneau de la împărat;
● Evul Mediu - limbajul ecleziastic - constituție = reguli monahale;

● accepțiunea de „lege fundamentală”:

○ 1576 - Jean Bodin, Les six livres de la République:
○ sec. al XIII-lea - al XVII-lea - alte documente cu caracter politic:
■ 1251 - Magna Charta Libertatum (Marea Britanie)
● importanță: ideea de „constituție” în accepțiunea de lege fundamentală,
precum și termenii „government” și „fundamental laws” se impun îm M.
Britanie;
● Rezoluția din 1688 a Parlamentului englez - se dispunea
îndepărtarea de la tron a Regelui Iacob al II -lea - vezi p. 18 (sus) CURS;
● definiție a legilor fundmentale - William Penn → apropiere de
concepț ia teoriilor revoluț ionare: garantarea drepturilor
individuale+limitarea puterii monarhului - vezi p. 18 (sus)
CURS;
■ 1648 - Tratatul de pace din Westfalia

○ 1758 - Emeric de Vattel, Dreptul popoarelor sau principiile legii naturale: constituția =
reglementarea fundamentală care determină modul în care autoritatea publică trebuie să
fie exercitată, dar și care sunt drepturile și îndatoririle celor care guvernează → constituția
este legea supremă, care determină o guvernare limitată de reguli.

● A doua jumătate a sec. al XVII-lea și sec. al XVIII-lea - teoriile și evenimentele revoluționare →

NOȚIUNEA DE „CONSTITUȚIE” DOBÂNDEȘTE SENSUL CONSACRAT ȘI ASTĂZI → constituție
= act sau lege prin care se reglementa organizarea și funcționarea statului, cu limitarea puterii
monarhului și cu garantarea anumitor drepturi și libertăți ale individului.
○ Declarația franceză a drepturilor omului și ale cetățeanului din 1789 → art. 16: „orice
societate în care garanția drepturilor nu este asigurată, nici separația puterilor stabilită, nu
are constituție” → constituția - indisolubil legată de ideea de democrație; ea înseamnă
limitarea puterii guvernanților, ei nu pot funcționa decât cu acordul guvernaților.
○ regulile referitoare la separația puterilor în stat, la consacrarea și asigurarea drepturilor și
libertăților cetățenești trebuie cuprinse într-o lege scrisă (clară și precisă, armă eficace
pentru apărarea lor).

● Sec. al XVIII-lea - independența coloniilor britanice din America de Nord → perioada adoptării
constituțiilor scrise → se naște CONSTITUȚIONALISMUL MODERN
 II. Teoria constituției

○ CONSTITUȚIONALISMUL MODERN = idei, concepții și teorii asupra noțiunii de

constituție ca fundament al organizării politice a puterii; acest concept desemnează
limitarea puterii statului pentru „menținerea păcii publice”.

TEORIILE

Teoria contractualistă Teoria contractului social Noțiunea de „statut al

puterii politice”

- individul - subiect autonom al pactului social - teoria este prezentă în

- contract (PACT SOCIAL)- părțile sunt Constituia SUA din 1787
indivizii - încheie un contract între ei, nu cu o - constituția este un act
putere monarhică unilateral prin care se
- orice putere politică are o
- contractul încheiat de indivizi - constituie stabilește statutul
bază contractuală
fundamentul puterii politice puterii politice → vezi
- contractul - este un pact
ATENȚIE!
(pactum subjectionis) Preambulul Constituției
PACTUL SOCIAL - POATE CONSTITUI O
- acesta leagă guvernanții de SUA
EXPLICAȚIE A NOȚIUNII DE CONSTITUȚIE,
guvernați
DAR TEHNICA CONTRACTUALISTĂ
- guvernații recunosc
PROPRIU-ZISĂ NU ESTE APLICABILĂ
puterea guvernanților și o
NOȚIUNII DE CONSTITUȚIE → Rousseau:
legitimează
îndepărtarea de la libertatea contractuală
clasică, mai ales în ceea ce privește
angajarea generațiilor viitoare
supuse aceleiași constituții

● Sec. al XVIII-lea - instaurarea regimurilor post-revoluționare:

○ ideea supremației noilor constituții față de legile ordinare →
CONSTITUȚIILE ODATĂ ADOPTATE NU POT FI MODIFICATE DE
CORPURILE LEGIUITOARE OBIȘNUITE, CI NUMAI DE CĂTRE O
ADUNARE CONSTITUANTĂ
○ ADUNAREA CONSTITUANTĂ = organ reprezentativ anume ales în scopul modificării
sau adoptării constituțiilor

PUTEREA CONSTITUANTĂ

= singura competentă să adopte sau să modifice constituția

PUTEREA CONSTITUITĂ
- când adoptă/modifică legea fundamentală, este de regulă, obligată să
respecte formalitățile procedurale
- formalitățile procedurale - mai complicate decât cele pentru adoptarea
legilor ordinare
- formalitățile procedurale - așa-numitele modalități de instituire a
rigidității constituționale

= puterile constituite pe baza ORIGINARĂ DERIVATĂ

 II. Teoria constituției

constituțiilor în vigoare = puterea competentă să

- erau:
1. adunările legiuitoare alese
în vederea adoptării legilor
ordinare
2. puterea executivă
3. puterea judecătorească
adopte o nouă constituție, în
cazul schimbării ordinii
= puterea competentă să modifice
constituționale prin:
constituția în temeiul prevederilor
- revoluție
acesteia, stabilite de puterea originară
- lovitură de stat
- formarea unui stat nou
etc.

● aceste procedee politico-juridice instituite și perfecționate după revoluțiile burgheze →

instaurarea statelor organizate pe baza principiului separației puterilor și al garantării
drepturilor și libertăților cetățenești în cuprinsul legii fundamentale scrise și
sistematice, având forță juridică superioară celorlalte legi și o stabilitate în timp mai
mare decât a legilor ordinare.
 II. Teoria constituției

2. CONSTITUȚIA CUTUMIARĂ ȘI CONSTITUȚIILE SCRISE

A. CONSTITUȚIA CUTUMIARĂ (NESCRISĂ)

= de cele mai multe ori, alcătuită dintr-o varietate de norme, atât cutumiare, cât și scrise
● număr restrâns de state: Marea Britanie, Israel, Noua Zeelandă
● Marea Britanie - Albert Venn Dicey - prima distincție între normele
constituționale:
■ dreptul scris (strict law) = cutuma străveche + sursele scrise (Statutes)
■ convențiile constituționale (conventions of the constitution) = practici
dovedite utile pentru funcționarea instituțiilor politice. Ele nu sunt considerate
un element al dreptului englez (nicio jurisdicție nu ar putea să le recunoască
într-un caz concret)
■ dreptul jurisprudențial = totalitatea hotărârilor judecătorești care se
bucură de fora precedentului judiciar și care reflectă, la rândul lor, cutumele
străvechi

B. CONSTITUȚIILE SCRISE

= sub forma unui act unic, unitar și sistematic, care cuprinde principalele norme de organizare
a statului
● adoptate în majoritatea statelor
 II. Teoria constituției

3. DEFINIȚIA CONSTITUȚIEI

● mai multe sensuri ale noțiunii de „constituție”

● sens politic - un rezultat al transpunerii în drept a revendicărilor politice sau starea societății
politice la un moment dat
● sens juridic - un rezultat al negocierilor politice, concretizat într-un act normativ fundamental
● într-o constituție, caracterul politic poate fi greu disociat (separat) de cel juridic → constituția
este nu doar un manual de utilizare, dar și o carte de vizită a sistemului politic pe care îl
organizează (democratic, totalitar etc.)
● constantele definițiilor noțiunii de constituție: lege fundamentală, forță juridică
superioară, principiile organizării puterii și a statului etc.
● mai multe definiții iau în considerare nu numai elementele de conținut ale
noțiunii, ci și exigențele formei pe care constituția o îmbracă și ale procedurii speciale
de adoptare = CRITERIUL FORMAL AL DEFINIRII CONSTITUȚIEI
■ CONSTITUȚIA MATERIALĂ - ansamblul de norme ce reglementează o
anumită categorie de relații sociale - cele care apar în sfera organizării și
exercitării puterii.
■ CONSTITUȚIA FORMALĂ - actul distinct, cu valoare de lege fundmentală, în
care sunt incluse normele menționate mai sus, și care poate fi revizuită după
reguli specifice, mai stricte decât pentru celelalte legi.
● ATENȚIE:
○ FIECARE STAT ARE O CONSTITUȚIE ÎN SENS MATERIAL, CHIAR DACĂ ÎI
LIPSEȘTE UNA ÎN SENS FORMAL
○ EXISTĂ REGULI CONSTITUȚIONALE MATERIALE CARE NU SUNT INCLUSE
ÎNTOTDEAUNA ÎN CONSTITUȚIA ÎN SENS FORMAL
○ CONSTITUȚIA FORMALĂ POATE CUPRINDE REGULI CARE ȚIN, DIN PUNCT DE
VEDERE MATERIAL, DE CONSTITUȚIA MATERIALĂ
○ SENSUL INSTRUMENTAL AL NOȚIUNII DE CONSTITUȚIE = documentul
ce poartă denumirea de constituție

ATENȚIE - REȚINEȚI ȘI DEFINIȚIILE DOCTRINARE DE LA PAG. 23

ELEMENTELE DEFINITORII ALE NOȚIUNII DE CONSTITUȚIE

ELEMENT OBSERVAȚII

CARACTERUL DE LEGE -

relațiile sociale fundamentale care apar în sfera puterii, dar și

OBIECTUL DE
acele raporturi sociale fundamentale ce vizează principiile vieții
REGLEMENTARE
social-economice, precum și drepturile și libertățile
 II. Teoria constituției

fundamentale cetățenești

CARACTERUL DE LEGE normele constituționale au forță juridică superioară tuturor

FUNDAMENTALĂ celorlalte norme din sistemul dreptului pozitiv

FORMA SCRISĂ ȘI în unele sisteme constituționale, acest element

SISTEMATICĂ A CONSTITUȚIEI lipsește - vezi constituțiile cutumiare

PROCEDURA DISTINCTĂ DE
-
ADOPTARE ȘI MODIFICARE

DEFINIȚIA

= legea fundamentală a statului, adică actul normativ cu forță juridică superioară tuturor
celorlalte acte normative, care reglementează acele relații sociale fundamentale, esențiale în
procesul de instaurare, menținere și exercitare a puterii statale.
 II. Teoria constituției

4. ADOPTAREA ȘI MODIFICAREA CONSTITUȚIILOR

1. ADOPTAREA CONSTITUȚIEI

● procedura distinctă de adoptare (de o anumită solemnitate) - unul dintre elementele

definitorii ale constituției pentru că îi conferă caracterul de lege fundamentală
● etapele procesului de adoptare a constituției:
■ inițiativa adoptării constituției
■ adoptarea inițiativei de către autoritatea competentă
● teoria suveranității naționale → inițiativa adoptării constituției poate aparține:
■ poporului
■ organului reprezentativ suprem al poporului = Parlamentul
● competența adoptării → puterea constituantă originară divizată între:
■ adunarea constituantă = o adunare reprezentativă special constituită
■ popor - prin referendum

ATENȚIE! AICI AVEȚI O HARTĂ MENTALĂ CONȚINÂND CLASIFICAREA CONSTITUȚIILOR

DUPĂ MODUL DE ADOPTARE!!!

2. MODIFICAREA CONSTITUȚIEI

● Problematica modificării constituției include relația dintre competența de adoptare și cea de

modficare a legii fundamentale, clasificarea constituțiilor după modul de modificare și
regulile de modificare

✔ CLASIFICAREA CONSTITUȚIILOR DUPĂ MODUL DE MODIFICARE

Pot fi modificate cu ușurință, de către una dintre puterile constituite – de
FLEXIBILE
obicei: puterea legislativă -, urmând procedura legislativă ordinară.
(SUPLE)
CONSECINȚE:
NU diferă de legislația ordinară sub aspectul
CONSTITUȚII puterii constituante derivate (= cea competentă să
revizuiască constituția) și al procedurii de
modificare;
LIPSA DE FORȚĂ JURIDICĂ SUPERIOARĂ;
Constituțiile cutumiare sunt constituții flexibile
RIGIDE Modificarea lor nu poate fi realizată decât de o anumită autoritate, după o
procedură diferită de cea de modificare a legilor ordinare
- Majoritatea constituțiilor – în această categorie
 II. Teoria constituției

✔ CONSTITUȚIILE RIGIDE – OBSERVAȚII

● Georges Burdeau: distincția dintre puterea constituantă originară și puterea constituantă

derivată constituie expresia rigidității constituționale
● Rigiditatea constituțională NU PRESUPUNE IMPOSIBILITATEA DE A REVIZUI
CONSTITUȚIA, CI DOAR FAPTUL CĂ REVIZUIREA SE FACE DUPĂÎ NIȘTE REGULI MAI
STRICTE ȘI MAI COMPLICATE DECÂT LEGISLAȚIA ORDINARĂ
● PROCEDEELE PRIN CARE POT FI REALIZATE RIGIDITATEA CONSTITUȚIONALĂ ȘI
LIMITAREA PUTERII CONSTITUANTE DERIVATE:
o Sunt prevăzute de textul constituțional:
▪ Instituirea condițiilor special de formă pentru revizuirea constituției
▪ Conferirea dreptului de inițiativă a revizuirii numai anumitor autorități
▪ Interdicția revizuirii pe anumite perioade – e.g. stare de război, stare
de asediu sa de urgență
▪ Interdicția revizuirii pe un numit termen de la intrarea în vigoare
▪ Procedură mai dificilă de revizuire:
● Obligativitatea supunerii inițiativei de revizuire Curții
Constituționale
● Instituirea majorității calificate pentru adoptarea legii de revizuire de
către Parlament
● Obligativitatea ratificării prin referendum a legii de revizuire etc
▪ Stabilirea limitelor material și de fond ale revizuirii = interzicerea
revizuirii anumitor prevederi ale constituției – e.g. forma de
guvernământ, caracterul independent al statului, interdicția suprimării
drepturilot și libertăților cetățenești etc.