Facultatea de Drept

REFERAT

DREPT CONSTITUŢIONAL

Student: HUŢAN JACLIN DAIANA

Anul: I DREPT ID

Tema 2 – Realizează o analiză comparativă (2-3 pagini) între principalele forme

de guvernământ (monarhie vs republică) ale ţării noastre de-a lungul timpului.
Informaţia din curs va fi obligatoriu completată cu cea din bibliografia indicată.

Monarhia – este o formă de guvernământ în care şeful de stat este investit în

1
mod ereditar sau pe timpul vieţii, în timp ce republica – este acea formă de
guvernământ în care şeful de stat (fie organ unipersoanl, fie organ colegial) este ales
pe un termen limitat şi prestabilit de popor sau de parlament.
Faptul că un stat are o formă republicană de guvernământ nu înseamnă că în acea ţară
există un regim democratic. Pe de altă parte, în epoca contemporană forma de
guvernământ monarhică nu presupunea existenţa monocraţiei, adică a monarhiei
absolute. Dimpotrivă, există o multitudine de state care, deşi au o formă de
guvernământ monarhică, manifestă o viaţă politică cu caracter democratic.
România – monarhie
Muntenia, Moldova şi Transilvania anterior unirii au fost organizate pe baze
monarhice. Unii autori spuneau că era o monarhie temporară. După dubla alegere a
lui Cuza, principatele au format o uniune reală. Din 1864 Principatele Unite s-au
organizat potrivit Statutului dezvoltator al Convenţiei de la Paris, care prevedea
prerogative “hospodarului”. Astfel acesta exercita potrivt art 4. şi 5. atât puterea
legiuitoare cât şi puterea executivă.
Din 1866 s-a introdus principiul eredităţii. Potrivit Constituţiei de la 1866
România era organizată ca monarhie ereditară, în care monarhul avea o gamă largă de
atribuţii. Acesta exercita în colectiv cu reprezentanţa naţională potrivit art. 32, puterea
legiuitoare şi potrivit art. 35 puterea executivă. Avea largi competenţe numind şi
revocând miniştri, iar în domeniul judecătoresc avea, printre altele, drept de amnistie
în materie politică.
Constituţiile din 1923 şi 1938 nu aduc modificări de esenţă în organizarea
instituţiei monarhiei în România. Instituţia monarhiei încetează la noi odată cu
abdicarea regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947, abdicare forţată impusa de puterea
comunistă.
România – republică
Primul act care a declarat România republică a fost legea nr. 363 din 30
decembrie 1947, foarte curând înlocuită cu o lege fundamentală – Constituţia de la 13
aprilie 1948. În perioada imediat următoare proclamării Republicii Populare
Române, până la adoptarea Constituţiei, unicul organ legiuitor a fost Adunarea

2
Deputaţilor, iar calitatea de şef al statului l-a avut Prezidentul R.P.R. Astfel prima
constituţie socialistă prevedea că întreaga putere în R.P.R aparţine oamenilor muncii
de la oraşe şi state, pe care o exercită prin Marea Adunare Naţională, principiu ce va fi
preluat de Constituţia din 24 septembrie 1952. Revoluţia socialistă a trecut într-o
etapă superioară. Acest fapt a fost marcat, pe planul formei de stat, de declararea
României ca republică socialistă prin Constituţia din 1965. În focul evenimentelor
din decembrie 1989 organele de conducere precum şi comitetele afiliate lor au fost
desfiinţate, iar FSN-ul e la conducere. Ulterior, FSN se desfiinţează şi se enumeră
principiile noii organizări statele : pluralism politic, separaţia puterilor în stat şi
economia de piaţă, forma de guvernământ a României fiind republica. Stabilirea
formei de guvernământ a ţării noastre după evenimentele din decembrie 1989 a
constituit obiectul unor discuţii aprinse, unii considerând că popoprul român a optat
pentru totdeauna pentru forma republicană, nici nu şi-au pus problema legitimităţii ei,
păstrarea acesteia apărând ca o chestiune firească.
Forma de guvernământ a României
Între forma de guvernământ şi regimul politic există o strânsă legătură, astfel
încât este greu de făcut o distincţie precisă. Totuşi, în dreptul constituţional român
continuăm să analizăm forma de guvernământ ca o parte componentă a formei de stat,
datorită tradiţiei, dar şi din considerente practice. În Constituţia noastră (dar şi în alte
constituţii, cum ar fi cea a Franţei) se proclamă forma de guvernamânt republicană, şi
mai mult chiar, se precizează că este una din problemele care nu poate fi supusă
revizuirii.
Evoluţia formei de guvernământ în România a exprimat întreaga evoluţie istorică de
la formarea statului unitar român, din 1859 până în prezent. Constituţia din 1866 sub
secţiunea I 'Despre domn' reglementează monarhia ca formă de guvernământ stabilind
ereditatea în linie descendentă directă, legitimitatea cu excluderea copiilor nelegitimi,
primogenitura, masculinitatea, cu înlăturarea urmaşilor de sex feminin. Monarhia este
menţinută şi de constituţiile din 1923 şi din 1938. Forma monarhică a fost înlocuită cu
forma republicană de guvernământ prin Legea 363 din 30 decembrie 1947. Republica

3
a fost consacrată prin constituţiile din anii 1948, 1952, 1965.
Dupa revoluţia din decembrie 1989 prin Decretul – lege nr. 2 s-a reafirmat forma
de guvernământ republicană, iar potrivit legislaţiei s-a instituit funcţia de Preşedinte al
României. Constituţia actuală a României prin art. 1 stabileşte că forma de
guvernământ a statului român este republica. Preşedintele României este ales prin vot
universal şi nu este subordonat Parlamentului. În dreptul constituţional prin formă de
guvernământ înţelegem în general modul în care sunt constituite şi funcţionează
organele supreme. Ea este raportată în principiu la trăsăturile definitorii ale şefului de
stat şi la raporturile sale cu puterea legiuitoare.
În evoluţia monarhiei se pot identifica: monarhia absolută, monarhia limitată,
monarhia parlamentară dualistă, monarhia parlamentară contemporană.
Monarhia absolută, ca cea mai veche formă de monarhie se caracterizează prin
puterea discreţionară în stat a monarhului. Monarhia limitată (constituţională), aşa
cum o arată chiar denumirea, se caracterizează prin limitarea puterilor monarhului
prin legea fundamentală a statului (constituţia). Monarhia parlamentară dualistă
este o formă a monarhiei constituţionale prin care monarhul şi parlamentul stau din
punct de vedere legal pe o poziţie egală. Monarhia parlamentară contemporană,
întâlnită astăzi în Anglia, Belgia, Olanda, ţările scandinave, ca o expresie a tradiţiei şi
istorie acestor ţări are mai mult un caracter simbolic.
Republica este acea formă de guvernământ în care aşa cum se spune cetăţenii se
guvernează singuri, desemnându-şi sau alegând un şef de stat denumit de regulă
preşedinte. Republica parlamentară se caracterizează prin alegerea şefului de stat de
către parlament în faţa căruia de altfel şi răspunde, nuanţat desigur. Republica
prezidenţială se caracterizează prin alegerea şefului de stat de către cetăţeni fie direct
prin vot universal, egal, secret şi liber exprimat, fie indirect prin intermediul
colegiilor electorale (electori, S.U.A. de exemplu).