Sunteți pe pagina 1din 20

OBIECTUL REGLEMENTARII

Notiuni

Sediul materiei
Avand in vedere ca o data cu trecerea timpului modul comiterii infractiunilor, in multe cazuri, pune serioase probleme in ceea ce priveste posibilitatea probatiunii, a fost necesar ca in materia mijloacelor de proba sa se inregistreze modificari in sensul imbunatatirii posibilitatilor tehnice de administrare. Astfel, prin Legea nr. 141/1996 a fost introdusa sectiunea Inregistrarile audio sau video, largind sfera mijloacelor de proba cu inregistrarile audio si inregistrarile de imagini video sau foto. La scurt timp, si anume in 2003, prin Legea nr. 281/2003 a fost largita posibilitatea administrarii unor asemenea probe, titlul sectiunii fiind Interceptarile si inregistrarile audio sau video. Sediul materiei privind procedeele probatorii: interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor, inregistrarile audio-video, filmarile il constituie art. 911916 C.proc.pen. In afara acestor dispozitii procedurale exista si legi speciale care prevad ca mijloace de proba accesul la sistemele de telecomunicatii sau informatice, cum ar fi:

Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri care prevede in art. 23 ca organul de urmarire penala cu autorizarea prevazuta de lege poate sa aiba acces pe o perioada determinata la sistemele de telecomunicatii sau informatice si sa le supravegheze cu aplicarea in mod corespunzator a art. 911-916 Cod de procedura penala; Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane si Legea nr. 656/2002 privind prevenirea si sanctionarea spalarii banilor cu dispozitii asemanatoare privind accesul la sistemele de telecomunicatii sau informatice; Legea nr. 78/2002 privind combaterea coruptiei si Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice si sanctionarea coruptiei arata ca exista posibilitatea punerii sub supraveghere sau interceptarea comunicatiilor, accesul la sistemele informationale pentru toate tipurile de comunicatii, indiferent daca acestea se efectueaza prin linii telefonice sau in alt mod.

Concept
Pentru aflarea adevarului in legatura cu pregatirea sau savarsirea unei infractiuni care se instrumenteaza din oficiu de organele de urmarire penala, in cazuri si conditii prevazute de lege, inaintea inceperii urmaririi penale, in faza de urmarire penala sau in faza de judecata, organele judiciare pot folosi ca mijloc de proba interceptarea comunicatiilor, inregistrarile audio sau video. Pregatirea sau savarsirea infractiunilor presupune derularea unor activitati care, in multe cazuri, se petrec in clandestinitate, intr-o maniera care sa fie ferita de posibilitatea de a ajunge la cunostinta unor eventuali martori si cu atat mai putin la cunostinta organelor abilitate de lege cu ocrotirea valorilor sociale a caror atingere se doreste a se realiza de catre persoanele care desfasoara activitatile ilicite. Intre activitatile de pregatire sau savarsirea a infractiunilor se

inscriu si legaturile care se stabilesc intre persoane care au luat hotararea de a comite infractiunile respective, prin mijloace de comunicare din cele mai diverse: telefon, telegraf, posta, fax, radiotelecomunicatii, etc., si prin care isi comunica reciproc diferite informatii. Prin aceste mijloace de comunicare, persoanele implicate isi exteriorizeaza hotararea si modalitatile in care intentioneaza sa realizeze hotararea infractionala, stabilind obiective, sarcini ale activitatilor. Chiar si dupa savarsirea unei infractiuni exista posibilitatea ca autorii acesteia sa comunice intre ei, in legatura cu actele consumate, cu activitatile postinfractionale determinate de realizarea, ascunderea sau impartirea produsului infractiunii, cu actiunile ce trebuie intreprinse pentru inlaturarea posibilitatii de a fi descoperiti, pentru zadarnicirea urmaririi penale sau a judecatii. Pe de alta parte, atunci cand organele abilitate de lege sunt incunostintate despre imprejurarea ca urmeaza a se comite o infractiune, iar activitatile derulate pana in momentul respectiv constituie prin ele insele infractiune se impune surprinderea manifestarilor infractionale chiar in momentul derularii efective a acestora, ceea ce presupune filmarea ori fotografierea respectivelor manifestari de catre organele insarcinate de lege (de exemplu: organizarea si realizarea flagrantului in cazul infractiunilor de coruptie). Mai exista si posibilitatea surprinderii in flagrant a unor manifestari infractionale despre care persoanele oarecare sau organe insarcinate cu aplicarea legii sa ia cunostinta in mod spontan si pentru decelarea respectivelor manifestari sa filmeze, fotografieze sau inregistreze cu mijloacele tehnice destinate acestor operatii. In legea procesuala penala nu sunt precizate notiunile de interceptare si inregistrare audio sau video, de aceea sunt necesare cateva precizari notionale. Astfel, a inregistra este potrivit DEX, Editura Academia Romana, Bucuresti, 1998, p. 535, verb care semnifica: a imprima (cu mijloace tehnice) sunetele, fenomenele luminoase, etc.. Audio constituie potrivit Micului Dictionar Enciclopedic, Ed. II revazuta si adaugita, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1978, p. 78: Element de compunere care se refera la frecventele undelor sonore, iar audiofrecventa inseamna frecventa cuprinsa in banda undelor sonore perceptibile pentru urechea umana (16-20.000 Hz). Video semnifica potrivit aceleiasi lucrari amintite mai sus, p. 1026: termen sau element de compunere care denumeste proprietati utilizate in televiziune, in care sunt efectuate operatii cu informatia luminoasa continuta in imagini, iar videofrecventa inseamna fiecare dintre frecventele cuprinse in spectrul semnalului de imagine al unui canal de televiziune (intre 0 si 1-8 MHz). In intelesul dorit de legiuitor, inregistrarea audio capata semnificatia de actiune (activitate) desfasurata de organele abilitate de lege sau specialisti desemnati de catre aceste organe de a imprima pe banda magnetica semnalele sonore cuprinse in spectrul de frecventa sau radiofrecventa ( 0 Hz 10.00 545c29f 0 GHz), in scopurile si in conditiile prevazute de lege.[1] Inregistrarea video, in acelasi inteles dorit de legiuitor, inseamna actiunea (activitatea) de a imprima pe banda magnetica, de catre organele abilitate de lege sau de catre specialistii desemnati de catre aceste organe, a informatiilor luminoase cuprinse in spectrul semnalului de imagine.

Conform definitiei din Dictionarul Explicativ al limbii romane (DEX, Editura Academia Romana, Bucuresti, 1998), prin comunicatii se intelege mijlocul de comunicare intre puncte diferite, legatura, contract; sistem tehnic folosit pentru realizarea comunicatiei, iar prin sintagma comunicatii de masa, totalitatea mijloacelor tehnice de comunicare a informatiilor (posta, telegraf, telefon, radio, televiziune, cinema, publicatii etc.). Prin interceptare se intelege, potrivit aceluiasi DEX, actiunea de a intercepta, respectiv a surprinde si a controla o convorbire telefonica, o corespondenta intre doua persoane, etc.. In activitatea de urmarire penala s-a ridicat problema daca prin termenul de convorbiri, cuprins in art. 911 Cod de procedura penala, se intelege numai convorbirile telefonice, al carui secret este aparat prin Constitutie, sau orice convorbire dintre 2 sau mai multe persoane, despre care acestea nu doresc sa ia cunostinta alte persoane. In textul art. 911 Cod de procedura penala, legiuitorul a folosit doar termenele de convorbiri si comunicari, fara sa dea vreo explicatie a acestor termene. Intrucat termenul comunicari l-am explicat mai sus, urmeaza a ne indrepta spre cel de convorbiri. Astfel, prin convorbire se intelege, potrivit DEX, actiunea de a convorbi (arta de vorba; a discuta; a conversa). Sinonimele cuvantului convorbire sunt conversatie, discutie, iar prin convorbire telefonica se intelege comunicatia bilaterala realizata prin intermediul unei instalatii telefonice (DEX). Faptul ca in art. 911 Cod de procedura penala legiuitorul a folosit termenul de convorbiri cu intelesul de convorbiri telefonice rezulta, fara indoiala din cuprinsul art. 913 Cod de procedura penala in care se precizeaza ca Despre efectuarea interceptarilor si inregistrarilor mentionate in art. 911 si 912, procurorul sau organul de cercetare penala intocmeste un proces-verbal in care se mentioneaza autorizatie data de instanta pentru efectuarea acestora, numarul sau numerele posturilor telefonice intre care s-au purtat convorbirile, numele persoanelor care le-au purtat .[2] In consecinta, art, 911 Cod de procedura penala cuprinde conditiile de inregistrare pe banda magnetica sau pe orice alt tip de suport a convorbirilor telefonice. De fapt, aceasta concluzie poate fi trasa, fara echivoc si din cuprinsul art. 914 Cod de procedura penala referitor la alte inregistrari. Astfel, potrivit prevederilor acestui text de lege conditiile si modalitatile de efectuare a interceptarilor si inregistrarilor prevazute in art. 911 913 sunt aplicabile, in mod corespunzator, si in cazul inregistrarii de convorbiri efectuate prin alte mijloace de telecomunicatie (deci nu numai a convorbirilor telefonice), autorizate conform legii. Activitatile de interceptare a comunicatiilor, inregistrarea audio sau video se realizeaza prin mijloace specifice. Mijloace de interceptare a comunicatiilor sunt instrumente, aparate, instalatii produse artizanal sau industrial, unicat sau in serie, fabricat intern ori extern, cu ajutorul carora se pot surprinde si controla o convorbire telefonica, o corespondenta intre 2 sau mai multe persoane, legatura, contractul de comunicatie prin posta, radio, telefon, televiziune, cinema, fax, etc. Legea cere ca aceste mijloace de interceptare sa fie specifice scopului de a intercepta si deci, nu un mijloc care pe langa destinatia sa principala sa aiba si aptitudinea secundara de a realiza interceptarea. Notiunea de mijloc de interceptare a comunicatiilor este data de legea speciala

referitoare la comunicatii, care stabileste si persoanele si conditiile in care aceste persoane pot detine si utiliza astfel de mijloace.[3]

Caracter
Interceptarea si inregistrarea audio sau video fac parte din procedeele probatorii admise de lege, fiind atunci cand sunt respectate prevederile care le reglementeaza activitati legale, necesare, utile si concludente cercetarilor care se efectueaza intr-o cauza penala. Asadar, se poate aprecia ca procedeele probatorii discutate autorizate potrivit legii au caracter judiciar si isi gasesc locul inaintea inceperii urmaririi penale, in cadrul actelor premergatoare reglementate de art. 224 Cod de procedura penala iar dupa inceperea urmaririi penale, in faza de urmarire penala, intre activitatile specifice acestei faze, alaturi de constatarile tehnico-stiintifice, constatarile medico-legale, expertize, cercetari la fata locului, reconstituiri, ridicari de obiecte si inscrisuri, perchezitii, ascultarea unor persoane participante la procesul penal. Pe de alta parte, aceste procedee sunt la limita intre ceea ce constitutional este ingradit si in anumite cazuri si conditii prevazute de lege, este permis, ceea ce ii confera un caracter de exceptie. Procedeele probatorii analizate au, datorita complexitatii tehnologice ce o presupun, a mecanismului concret de realizare, un grad de dificultate in administrare, astfel ca, se recurge la utilizarea nor numai in situatia in care aflarea adevarului in cauza nu poate fi stabilit cu usurinta in alte modalitati. Practica metodologiei de investigare a infractiunilor releva ca utilizarea procedeelor probatorii analizate este recomandabila in instrumentarea infractiunilor de coruptie (luarea si darea de mita, traficul de influenta, primirea de foloase necuvenite) datorita specificului de comitere a acestui gen de infractiuni prin art. 27 al. 1 lit. b din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, se instituie posibilitatea punerii sub supraveghere sau sub ascultare a liniilor telefonice in cazul infractiunilor de coruptie, asa cum sunt acestea definite de lege in cazul infractiunilor circumscrise categoriei de crima organizata (art. 17 din Legea nr. 26/1994), in cazul infractiunilor grave, nefiind exclusa si in cazul altor infractiuni, in functie de fapta comisa, de autori, instigatorii, complicii, tainuitorii ori favorizatorii la acea fapta. In situatia infractiunilor contra sigurantei nationale, utilizarea acestor procedee probatorii este supusa regulilor stipulate expres in legi speciale (Legea nr. 51/1991, legea nr 14/1992, Legea nr. 191/1998).[4] Procedeele probatorii analizate sunt utilizate in conditii de confidentialitate fata de persoanele vizate, deoarece, in caz contrar, ar deveni ineficace, de unde concluzia ca au caracter confidential. Folosirea acestor procedee este supusa regulilor de secretizare a activitatilor desfasurate.

Functiune si importanta
Interceptarea si inregistrarea audio sau video indeplinesc in procesul penal aceeasi functiune pe care o indeplinesc si celelalte mijloace de proba si procedee probatorii reglementate in Codul de procedura penala si anume, de a procura organelor judiciare date, situatii sau elemente de fapt ce pot servi ca proba pentru constatarea existenta sau inexistenta unei infractiuni, pentru identificarea persoanei care a savarsit-o sau pentru cunoasterea unor imprejurari esentiale cauzei, contribuie direct la aflarea adevarului si, deci, la solutionarea

procesului penal. Aceasta functiune rezulta si din prevederile art. 64 si 911 Cod de procedura penala. Pot rezulta insa si alte date, situatii, elemente de fapt care exced obiectului cauzei penale instrumentate in care au fost utilizate si care sa constituie informatii in legatura cu savarsirea altor infractiuni sau fapte ilicite, ceea ce poate conduce la extinderea procesului penal (urmarire penala) in legatura cu alte fapte sau persoane, aflata in desfasurare sau la sesizarea din oficiu, de catre organul de urmarire penala cu privire la infractiunile despre care a luat la cunostinta. Aceasta imprejurare constituie o alta functiune a procedeelor probatorii analizate. In domeniul sigurantei nationale, folosirea procedeelor probatorii in discutie, care pot fi utilizate si in alte conditii decat cele prevazute de art. 911 Cod de procedura penala si art. 13 din Legea 51/1991 capata functiunea de a putea fi mijloc de prevenire a unor situatii de natura exceptionala, respectiv de a contribui prin relevarea unor informatii organelor abilitate in vederea luarii masurilor pentru inlaturarea unor pericole iminente pentru siguranta nationala, a unor amenintari la adresa sigurantei nationale, asa cum sunt enumerate in art. 3 din Legea 51/1991. Importanta interceptarilor si inregistrarilor audio sau video rezida in faptul ca efectuarea lor la timp si in bune conditii asigura procurarea unor probe uneori indispensabile si unice pentru aflarea adevarului intr-o cauza penala si se reflecta in imprejurarea ca legea ingaduie (in cazuri si situatii prevazute expres de lege) pentru efectuarea lor restrangerea unor drepturi si libertati fundamentale ale cetatenilor, prevazute in conventii internationale si Constitutia Romaniei, cum sunt inviolabilitatea domiciliului, inviolabilitatea secretului comunicatiilor. Astfel de restrangeri isi gasesc justificarea in interesul major al infaptuirii justitiei, si implicit in rolul pe care-l pot avea aceste procedee in realizarea justitiei penale.

Incadrarea in desfasurarea procesului penal


Legea nu face nici o referire cu privire la fazele procesului penal in care pot fi utilizate interceptarile si inregistrarile audio sau video, astfel ca s-a ajuns la concluzia ca acestea pot fi folosite atat in faza de urmarire penala, cat si in faza de judecata. Interceptarea, inregistrarea ori filmarea, ca procedee probatorii, pot sa aiba loc: anterior momentului in care s-a dispus inceperea urmaririi penale in rem sau personam, intro cauza aflata pe rolul organelor insarcinate cu aplicarea legii penale; posterior momentului in care s-a dispus inceperea urmaririi penale in rem sau personam intro cauza aflata pe rolul organelor judiciare. Din perspectiva fazelor de desfasurare a infractiunii, aceste procedee probatorii se pot efectua: in faza de pregatire pentru savarsirea unei infractiune (acte pregatitoare sau preparatorii, tentativa); in faza cand o infractiune tocmai se savarseste (surprindere in flagrant); in faza de dupa consumarea infractiunii, dar inainte de epuizarea infractiunii; In aceasta faza, pot aparea 2 situatii distincte:

- s-a dispus inceperea urmaririi penale in rem sau in personam; - nu s-a inceput urmarirea penala; In faza de epuizare a infractiunii.[5]

Momentul de la care pot fi utilizate aceste procedee probatorii este mentionat de lege ca fiind acela in care exista date sau indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu. Acest moment poate fi plasat atat inainte, cat si dupa inceperea urmaririi penale. Cand inainte de inceperea urmaririi penale, dar in vederea inceperii acesteia, se desfasoara anumite activitati, legiuitorul a denumit respectivele activitati drept efectuarea de acte premergatoare (art. 224 Cod de procedura penala). In faza de acte premergatoare, organele abilitate se desfasoara activitati de supraveghere informatica sau de urmarire, de culegere de informatii, unele dintre acestea avand consacrare in legea procesuala penala, cum ar fi de pilda si procedeele probatorii in discutie.[6] Intrucat legea procesuala penala nu interzice in vreun fel interceptarea comunicatiilor, inregistrarea audio sau video inainte de inceperea urmaririi penale, rezulta ca procedeele probatorii se pot utiliza si inainte de inceperea urmaririi penale, deci si in faza actelor premergatoare, desigur cu respectarea celorlalte conditii prevazute de lege. Aceasta incadrare a interceptarilor si inregistrarilor audio sau video in faza actelor premergatoare corespunde aceluiasi regim juridic pe care il au si alte procese probatorii.[7]
Continutul reglementarii

Precizari prealabile
Reglementarea generala a procedeelor probatorii interceptarile si inregistrarile audio sau video este data de prevederile art. 911-916 din Cod de procedura penala, iar pentru activitatea de informatii desfasurata pentru realizarea sigurantei nationale, exista reglementarea speciala conferita de prevederile art. 13 si urmatoarele din Legea nr. 51/1991, care se complinesc cu prevederile art. 9-11 din Legea nr. 14/1991 si art. 14(1) lit. a, c-e, f din Legea nr. 191/1998. Desi reglementarea generala si reglementarea speciala au un continut similar, problema se va trata in cadrul acestei lucrari, in capitole diferite. Pe de alta parte, indiferent ca se realizeaza in faza de acte premergatoare sau dupa inceperea urmaririi penale, procedeele probatorii analizate sunt supuse aceleiasi conditionari strict determinate.

Conditii
Potrivit art. 911 C.proc.pen., interceptarile si inregistrarile pe banda magnetica sau pe orice alt tip de suport ale unor convorbiri se efectueaza cu autorizatia motivata a instantei, la cererea procurorului, in cazurile si in conditiile prevazute de lege, daca sunt date sau indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se face din oficiu, iar interceptarea si inregistrarea se impun pentru aflarea adevarului.

Rezulta ca pentru a se putea efectua interceptarile si inregistrarile se impun a fi indeplinite urmatoarele conditii: A) Conditii privind latura substantiala: 1) sa existe date sau indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiune. Legea nu cere existenta unor probe, ci doar a unor informatii suficient de convingatoare in sensul pregatirii sau savarsirii unei infractiuni, exprimand generic necesitatea existentei unor date sau indicii temeinice. Indiciile nu sunt probe, ci simple presupuneri suscitate de aparente mai mult sau mai putin graitoare.[8] Organele raspunzatoare cu aplicarea legii penale desfasoara o activitate ampla de culegere de informatii pentru a cunoaste daca se deruleaza manifestari care pregatesc savarsirea unei infractiuni sau daca s-au comis infractiuni, activitate informativ operativa, supraveghere informativa, etc. Mijloacele specifice activitatii desfasurate de organele respective constau in diferite actiuni, cum ar fi: obtinerea de relatii de la diferite persoane care au cunostinta despre pregatirea savarsirii unor infractiuni sau despre imprejurarea ca s-a comis o infractiune; aceste persoane pot sa ia act despre manifestarile respective intamplator sau sa actioneze in acest sens urmare a unei insarcinari din partea organelor abilitate cu aplicarea legii (este cazul informatorilor sau surselor acestor organe); din zvonuri care circula in diferite medii si locuri; din receptarea informatiilor provenite din mijloace de comunicare in masa (surse deschise); urmare a sesizarilor anonime sau semnale provenite de la persoane fizice sau juridice; din receptarea informatiilor provenite ca urmare a respectarii de catre cetateni a indatoririi fundamentale de fidelitate de tara, prevazuta constitutional (art. 50 din Constitutia Romaniei) sau in legea sigurantei nationale (art. 2 al. 2 si art. 17 din Legea nr. 51/1991); informatii rezultate din observarea directa, prin panda operativa, filaj, razii, filtre, legitimarea si identificarea unor persoane necunoscute; informatii rezultate din activitate de cercetare, urmarire penala sau judecata din diferite cauze penale, sau din activitate de judecata in cauze civile.

Informatiile obtinute prin mijloace respective enumerate exemplificativ ofera, insa, un grad de cunoastere diferentiat de la cunoasterea unor date sau indicii care nu ofera nici un dubiu cu privire la existenta faptei penale pana la date sau indicii de relativa certitudine sau care nu sunt trunchiate si, in aceasta din urma situatie se impune: verificarea veridicitatii informatiei obtinute;

completarea datelor si indiciilor prin alte procedee, care sa complineasca cunostintele organelor respective in vederea fundamentarii convingerii daca exista sau nu fapta ilicita penala, pentru a se putea proceda in consecinta.[9]

Cu alte cuvinte, informatiile de prima mana sufera un proces de prelucrare si exploatare (prin analiza, sinteza, completare, precizare), utilizandu-se mijloace, caii procedeele oferite de lege. Pentru a se putea utiliza procedeele probatorii interceptarea, inregistrarea, filmarea, legea impune conditia ca datele si indiciile existente in momentul solicitarii autorizarii acestor procedee, sa fie temeinice. Exista date si indicii temeinice in situatia in care, urmare a examinarii lucide si juste a informatiilor receptate de organele insarcinate cu aplicarea legii penale si apoi, organele judiciare, rezulta insistent si cu un grad de dubiu redus ca s-a pregatit savarsirea unei infractiuni sau a s-a comis o infractiune. Aceste date sau indicii temeinice pot avea ca obiect informativ si pregatirea savarsirii unei infractiuni, ceea ce semnifica ca procedeele probatorii analizate pot fi folosite si in afara actelor preparatorii sau tentativei, deci inaintea consumarii infractiunii. 2) sa priveasca o infractiune dintre cele pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu; cu titlu de exemplu, in art. 921 al. 2 sunt prevazute o serie de infractiuni pentru care se poate acorda autorizarea de catre instanta, cum ar fi:

infractiuni de trafic de stupefiante; infractiune de trafic de arme; infractiuni de trafic de persoane; infractiuni de terorism; infractiuni de spalare a banilor; infractiuni de falsificare de monede sau alte valori; infractiuni prevazute in Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie; alte infractiuni grave care nu pot fi descoperite sau ai caror faptuitori nu pot fi identificati prin alte mijloace; infractiuni care se savarsesc prin mijloace de comunicare telefonica sau prin alte mijloace de telecomunicatii.

3) sa se impuna pentru aflarea adevarului, in sensul ca stabilirea situatiei de fapt ori identificarea faptuitorului nu poate fi realizata in baza altor probe.[10] Asadar, formularea folosita in textul legal constand in sintagma sa se impuna, cu privire la conditiile de admisibilitate a interceptarii sau inregistrarii inseamna ca, aceste procedee probatorii pot fi utilizate doar in imprejurarea in care folosirea altor mijloace de proba sau procedee probatorii este ineficienta si numai respectivele mijloace sunt idonee de a decela imprejurarile de fapt (probele) care pot stabili adevarul si lamuri cauza sub toate aspectele.

In acest context, nu este suficient ca procedeele probatorii in discutie sa fie utile pentru aflarea adevarului, ci este absolut necesar sa se impuna cu exclusivitate in raport de alte mijloace de proba si procedee probatorii prevazute de lege, date fiind dificultatile probatorii si specificul cauzei investigate. De altfel, si prevederea legala lamureste ce semnifica sintagma se impun: interceptarea si inregistrarea convorbirilor se impun pentru aflarea adevarului, atunci cand stabilirea situatiei de fapt sau identificarea faptuitorului nu poate fi realizata in baza altor probe. B. Conditii privind latura formala Conditia impusa de legiuitor rezida in existenta cererii de autorizare a interceptarii, inregistrarii ori filmarii, din partea procurorului, potrivit art. 911 Cod de procedura penala si existenta autorizarii motivate a utilizarii interceptarii, inregistrarii ori filmarii, emise de presedintele instantei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta. 1. Actul prin care se solicita autorizarea Initiativa pentru utilizarea procedeelor probatorii analizate apartin procurorului; ea se materializeaza intr-o cerere de autorizare, act despre care legea nu face nici o precizare in ceea ce priveste forma sub care se prezinta instantei, respectiv formula scrisa ori verbala. In Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala, in legatura cu acest aspect, se stipuleaza ca initiativa respectiva se materializeaza intr-o cerere de autorizare, care se formeaza in scris. In literatura de specialitate[11] s-a considerat ca, data fiind importanta acestor procedee probatorii, denumirea acestei solicitari ar trebui sa fie inscrisa in prevederile procesual penale si sa se numeasca Referat de propunere de autorizare a interceptarii, inregistrarii ori filmarii si ca, totodata, referatul in cauza trebuie sa aiba o forma scrisa si sa cuprinda meni precum: organul solicitator, numarul de inregistrare al lucrarii; data, ora si localitatea; cazul pentru care se face solicitarea; identificarea persoanei vizate pentru interceptare (daca este cunoscuta); mijloacele tehnice prin care se executa; locul si mediile pentru care se solicita autorizarea procedeelor probatorii. 2. Actul de autorizare Autorizarea instantei constituie incuviintarea pe care presedintele instantei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta o acorda pentru utilizarea procedeelor probatorii in discutie si reprezinta manifestarea sa de vointa[12] prin care accepta si, in acelasi timp, imputerniceste si insarcineaza organul care a solicitat-o (procurorul) sa efectueze inregistrarea sau interceptarea. In acest context, activitatea de autorizare a instantei are natura juridica de act de incuviintare, dispozitie si executoriu pentru organele raspunzatoare de aplicare a legii penale, cu referire la activitatea de efectuare de acte pregatitoare si de cercetare penala pe care o efectueaza acestea si fata de care exercita supravegherea prevazuta de lege. Autorizarea instantei pentru efectuarea procedeelor probatorii analizate trebuie sa fie prealabila efectuarii propriu-zise a acestor procedee[13], legea permitand doar 3 exceptii:

in cazurile de urgenta, cand intarzierea obtinerii autorizarii prevazute in art. 911 al. (1) ar aduce prejudicii grave activitatii de urmarire. In astfel de situatii, autorizarea urmeaza a fi solicitata de procuror in maxim 24 de ore; in cazul in care inregistrarile sunt prezentate de catre parti (art. 916 alin. 2 Cod de procedura penala); in situatiile care presupun inlaturarea unor perioade iminente pentru siguranta nationala (art. 15 din Legea nr. 51/1991). In astfel de cazuri, autorizarea urmeaza a fi solicitata de indata, dar nu mai tarziu de 48 de ore (art. 15 Legea nr. 51/1991). In aceasta situatie ne aflam, de fapt, in prezenta unei confirmari a utilizarii procedeului probator si nu a unei autorizari, care poate fi numai ante factum, si nu post factum.[14]

Autorizarea interceptarilor si inregistrarilor se dispune in camera de consiliu prin incheiere motivata, care va cuprinde:

indiciile concrete si faptele care justifica masura; motivele pentru care masura este indispensabila aflarii adevarului; persoana, mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii; perioada pentru care se da autorizarea.

In ceea ce priveste durata autorizarii, art. 911 Cod de procedura penala prevede ca autorizarea se poate da pentru durata necesara inregistrarii, pana la cel mult 30 de zile. Pentru motive temeinice justificate si in aceleasi conditii, autorizarea poate fi prelungita, fiecare prelungire neputand depasi 30 de zile. Calculul duratei de 30 de zile se face incepand de la data emiterii (a quo) si implineste (ad quem) cu o zi inainte de ziua corespunzatoare datei de la care a inceput sa curga (art. 154 al. 2 Cod Penal). Prelungirea duratei autorizatiei se face in aceleasi conditii precum acordarea autorizatiei initiale, pentru motive temeinice justificate. Aceasta presupune examinarea de catre instanta a materialului obtinut de organele care au executat procedeele probatorii autorizate, care constata daca: mai subzista temeiurile care au justificat autorizarea initiala; daca elementele de fapt rezultate din folosirea procedeelor probatorii autorizate ofera date sau indicii temeinice pentru continuarea utilizarii lor; daca se contureaza sau nu elemente de fapt privitoare la pregatirea savarsirii unei infractiuni, sau despre comiterea unei infractiuni.

Pentru a se putea pronunta asupra temeiniciei prelungirii duratei autorizarii de interceptare, inregistrare, filmare ori fotografice, este absolut necesar ca instantei sa-i fie prezentat intreg materialul documentar rezultat din efectuarea procedeelor probatorii analizate si, eventual, cel rezultat din utilizarea altor mijloace specifice. Initiativa prelungirii apartine procurorului care a formulat cererea de autorizare initiala.

Durata maxima a inregistrarilor autorizate este de 4 luni. Masurile dispune de instanta vor fi ridicate inainte de expirarea duratei pentru care au fost autorizate, indata ce au incetat motivele care le-au justificat. Aceasta imprejurare presupune controlul permanent pe care il exercita instanta in cursul urmaririi penale asupra modului de efectuare de catre organele autorizate a activitatii de interceptare, inregistrare ori filmare, dar si obligatia organelor autorizate de a comunica, de indata, ca nu mai subzista conditiile existente la dispunerea masurii. Inregistrarile pe banda magnetica sau pe orice alt tip de suport ale unor convorbiri pot fi facute si la cererea motivata a persoanei vatamate privind comunicarile ce-i sunt adresate cu autorizarea instantei de judecata. In art. 916 al. 2 Cod de procedura penala se prevede ca pot constitui mijloace de proba si inregistrarile prezentate de parti, daca nu sunt interzise de lege. Conditiile de efectuare a inregistrarilor convorbirilor telefonice sunt aplicabile si in cazul oricarei alte inregistrari a convorbirilor pe banda magnetica autorizate conform legii, precum si in cazul inregistrarii de imagini.[15] 3) Admisibilitatea Recurgerea la utilizarea procedeelor probatorii analizate poate avea loc numai cabd aceatea sunt admisibile. Admisibilitatea este determinata de necesitatea folosirii acestei activitati si limitata de oportunitatea si tempestivitatea efectuarii ei. a) Necesitatea Instanta care urmeaza sa autorizeze interceptarea, inregistrarea ori filmarea are obligatia de a aprecia necesitatea efectuarii acestor procedee probatorii, ceea ce presupune evaluarea prin analizarea starii de fapt existente la momentul formularii de catre procuror, si a materialului existent referitor la pregatirea sau savarsirea infractiunii investigate. In urma acestui proces de analiza trebuie sa rezulte necesitatea absoluta si stringenta a administrarii procedeelor probatorii in discutie, pentru obtinerea mijloacelor de proba si a probelor utile, pertinente si concludente cauzei, si pe de alta parte, sa transpara cu evidenta ca, prin celelalte mijloace de proba si procedee probatorii, nu se poate dezvalui mecanismul pregatirii savarsirii infractiunii, sau al modalitatilor concrete in care infractiunea a fost comisa. Pentru a fi in masura sa faca aceasta apreciere si evaluare corecta, este necesar ca instanta care urmeaza sa autorizeze procedeele probatorii sa ia cunostinta de intreg materialul informativ al cauzei, privitor la fapta si persoana, ceea ce incumba obligatia organelor solicitatoare de a prezenta presedintelui instantei, in mod detaliat, aspectele pe care le cunosc pana in momentul in care formuleaza cererea de autorizare. Legea lasa la aprecierea instantei constatarea necesitatii de a se efectua procedeele probatorii discutate, fara sa ingradeasca libertatea de apreciere prin impunerea altor conditii decat cele pe care le-am analizat mai sus. b) Oportunitatea Intrucat inregistrarea si interceptarea implica o restrangere a unor drepturi si libertati fundamentale, folosirea acestor procedee probatorii este admisibila numai daca recurgerea la aceste mijloace de investigare este indispensabila, respectiv aflarea adevarului nu ar putea fi realizata pe alte cai.

Restrangerea drepturilor si libertatilor individuale ale cetatenilor, prevazute si garantate constitutional, trebuie, pe cat posibil, sa fie evitate. Deci interceptarea ori inregistrarea nu trebuie sa fie dispuse atunci cand nu sunt indispensabile pentru cunoasterea adevarului. Se recomanda recurgerea la interceptari, inregistrari, filmari doar atunci cand subzista indicii suficiente si serioase despre activitati ilicite, iar stabilirea situatiei de fapt sau identificarea faptuitorului nu poate fi realizata in baza altor probe. c) Tempestivitatea Admisibilitatea este conditionata si de tempestivitatea folosirii procedeelor probatorii discutate, care trebuie efectuate cu promptitudine, situatiile si conditiile in care efectuarea lor este utila supunand oarecare urgenta. Din momentul in care numai subzista necesitatea absoluta si stringenta, utilizarea acestor mijloace probatorii devine tardiva si, deci, inadmisibila. In aceeasi masura, interceptarea, inregistrarea ori filmarea devin tardive si, deci, inadmisibile, atunci cand faptele sau imprejurarile de fapt care aveau nevoie de a fi decelate prin aceasta activitate, au fost lamurite prin alte mijloace si nu mai prezinta importanta. In ceea ce priveste timpul cand aceste procedee probatorii pot fi efectuate, legea nu contine nici o prevedere, astfel ca se pot executa continuu in timpul duratei pentru care au fost autorizate. Explicatia este rationala atata timp cat manifestarile prin care se pregateste savarsirea unei infractiuni ori consumarea efectiva a unei infractiuni, care se doresc a fi dovedite prin aceste procedee probatorii, se pot realiza si se realizeaza pe timp de zi si pe timp de noapte.

Persoanele susceptibile de a fi ascultate


Legea nu revede nimic in legatura cu aceasta chestiune. De aceea, s-a considerat ca poate fi ascultata in principiu, orice persoana, daca sunt indeplinite conditiile legii[16]. De la aceasta regula, exista, totusi o exceptie prevazuta de art. 913 al. 7 care dispune a inregistrarea convorbirilor dintre avocat si justitiabil nu poate fi folosita ca mijloc de proba. Ascultarile dispuse de instanta pot privi o linie telefonica privata sau nu, chiar si o cabina telefonica publica, precum si o linie a unui telecopiator. Poate fi ascultata o persoana suspecta sa savarsirea sau de pregatirea savarsirii unei infractiuni, orice alta persoana cu care aceasta este in legatura cu, persoana vatamata.
Activitatea procesual penala

Declansarea si dispunerea
Declansarea: Initiativa pentru utilizarea procedeelor probatorii analizate apartine procurorului. Initiativa respectiva este rezultatul analizei facute de aceasta, care consta in prelucrarea si exploatarea informatiilor de prima mana pe care le are la dispozitie, ocazie cu care constata necesitatea, oportunitatea si tempestivitatea utilizarii interceptarii, inregistrarii ori filmarii pentru a se obtine elementele de fapt utile si concludente. Dispunerea:

Presedintele instantei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta, primind cererea formulata de procuror, procedeaza la examinarea acesteia si a materialului documentar privind ansamblul documentatiei informativ-operative existent pana la momentul respectiv, care ii este pus la dispozitie de catre organul solicitator. Nu este exclusa discutarea si analizarea in comun instanta si procuror prin care sa se prefigureze, anticipeze si intuiasca (tinand seama de experienta profesionala a acestora) momentele care se pot consuma, manifestarile care pot avea loc, etc. Se apreciaza asupra necesitatii, oportunitatii, tempestivitatii utilizarii procedeelor probatorii analizate, a posibilitatii ca rezultatul reiesit din aceste procedee sa se transforme in probe utile, concludente si pertinente necesare aflarii adevarului. Desi constatarea necesitatii folosirii acestor procedee este lasata la aprecierea presedintelui instantei, totusi, atunci cand din analiza materialului informativ-operativ care ii este pus la dispozitie si a explicatiilor organului solicitator rezulta neindoios ca interceptarea, filmarea ori inregistrarea sunt absolut necesare si utile si sunt indeplinite conditiile, instanta este obligata, potrivit rolului activ pentru care trebuie sa-l manifeste si a sarcinii sale principalele de a depune toate diligentele pentru aflarea adevarului, sa admita cererea care i-a fost formulata. [17] Aceasta obligatie nu opereaza, insa, atunci cand nu sunt indeplinite conditiile prevazute de legea procesual penala, necesare autorizarii solicitate, astfel ca instanta nu va admite cererea de autorizare solicitata. Rezulta, deci, ca admiterea respingerea cererii de autorizare are o natura (dubla) duala obligatia si facultate care rezulta din examinarea, analiza, evaluarea materialului informativoperativ care ii este pus la dispozitie. Autorizarea se face prin incheiere motivata care va cuprinde mentiunile pe care le-am amintit atunci cand am vorbit de actul de autorizare. Desi legea nu face nici o referire la actul procedural prin care se respinge cererea, presupunem, prin analogie, ca este vorba tot despre o incheiere motivata care ar putea cuprinde, printre altele, si motivele pentru care cererea organului solicitator nu este acceptata. Autorizarea emisa de instanta are caracter de dispozitie pentru organul solicitator si devine executoriu din momentul emiterii. Desi masura utilizarii procedeelor probatorii in discutie este autorizata motivat in exclusivitate de presedintele instantei competente sa judece cauza in prima instanta, art. 912 al. 2 prevede o exceptie de la aceasta regula; reglementand o procedura care permite procurorului a autoriza efectuarea de interceptari si inregistrari, cu titlu de provizoriu. Conditiile care se cer a fi indeplinite pentru a se lua in calcul aceasta ipoteza sunt urmatoarele: 1) sa existe caz de urgenta, cand intarzierea obtinerii autorizatiei judecatorului ar aduce grave prejudicii activitatii de urmarire penala; 2) se va comunica instantei de judecata imediat despre efectuarea interceptarii si inregistrarii, dar nu mai tarziu de 24 de ore. In aceasta ipoteza, operatiunea se va dispune prin ordonanta motivata. Comunicandu-se instantei despre efectuarea interceptarilor si inregistrarilor, aceasta va dispune, dupa caz, fie confirmarea ordonantei si, eventual, autorizarea in continuare a activitatii, fir infirmarea actului procurorului, caz in care se va dispune incetarea de indata a interceptarilor si inregistrarilor si distrugerea celor efectuate.

Organele care efectueaza interceptarea si inregistrarea


Potrivit art. 912 C.proc.pen., interceptarile si inregistrarile vor fi efectuate de catre:

procuror organul de cercetare penala specialistii chemati sa dea concurs tehnic (in mod evident, cu obligatia de a pastra secretul operatiunii).

Astfel, se consacra ca procurorul procedeaza personal la interceptarile si inregistrarile prevazute in art. 911 sau poate dispune ca acestea sa fie efectuate de organul de cercetare penala. Aceasta dispozitie procedurala semnifica imprejurarea ca procurorul sau organul de urmarire penala sa dispuna de mijloacele adecvate unor astfel de activitati, in legatura cu care codul de procedura penala nu prevede nici o mentiune. Legea procesual penala nu face nici o referire si precizare in legatura cu aceste mijloace adecvate, necesare punerii in executare a interceptarii, inregistrarii ori filmarii si nici in legatura cu modalitatea efectiva de utilizare a lor, dupa cum nu stabileste nici reguli deontologice pentru agentii care le folosesc. Mijloacele adecvate necesare punerii in executare a procedeelor probatorii autorizate, sunt constituite dintr-o multitudine de elemente si componente tehnico-stiintifice, care presupun o tehnologie deosebita, un anumit mod de utilizare cu caracter secret si abscons, care se desfasoara in asa maniera incat sa nu fie de natura a-l preveni pe subiectul pasiv, pentru ca acesta sa nu-si escamonteze manifestarile sau chiar sa renunte la ele. Enumerarea acestora, chiar si exemplificativa, nu isi are rostul intr-un text de lege, este menirea, eventual, a stiintei criminalisticii in acest sens, adaptarea cuceririlor tehnologice si stiintifice, la metodele tehnicostiintifice criminalistice in slujba investigatiei infractiunilor si prin stabilirea tacticii si metodologiei de utilizare. Detinerea, colectionarea si folosirea acestor mijloace specifice este supusa unor reglementari legale (Legea nr. 74/1996), a caror nerespectare poate atrage raspunderea penala sau contraventionala. Un aspect pe care legea procesual penala nu il mentioneaza in articolele care reprezinta sediul materiei pentru interceptarile, inregistrarile audio-video si filmari il constituie cel referitor la modalitatile de instalare, intrebuintare si recuperare a mijloacelor adecvate pentru efectuarea acestor activitati. Mijloacele adecvate de interceptare a convorbirilor telefonice sau a comunicatiilor si a filmarii din interiorul unor spatii (ambientale) reprezinta apanajul organelor specializate, sunt multiple si variate. Pentru montarea, intretinerea si recuperarea dupa folosirea unora dintre aceste mijloace, este necesara operatiunea de instalare mascata intr-un anumit loc (exemplu: perete, dusumea, veioza), intretinere (incarcarea alimentatorilor) si apoi recuperarea lor, ceea ce presupune patrunderea in spatiul sau locul respectiv, in astfel de conditii incat operatiunea sa nu ajunga la cunostinta subiectului pasiv al interceptarii, inregistrarii ori filmarii (deci in conditii secrete sau in maniera legendata).[18] Realizarea unor astfel de patrunderi presupune incalcarea dreptului constitutional la inviolabilitatea domiciliului sau al domeniului privat respectiv, pentru care este absolut necesara autorizarea organului competent. Legea nr. 51/1991 a avut in vedere astfel de situatii, pe care le-a stipulat, ele fiind supuse autorizarii (art. 13 al. 1 si urmatoarele).

In ceea ce priveste specialistii si tehnicienii (persoane care sunt chemate sa dea concurs tehnic la interceptare si inregistrare), acestia sunt obligati sa pastreze secretul operatiunii efectuate, incalcarea acestei obligatii fiind pedepsita potrivit Codului penal. Legea procesual penala lasa la latitudinea organului autorizat cu efectuarea procedeelor probatorii, caror institutii, organe, persoane juridice sa apartina acestia, pentru acordarea de sprijin din punct de vedere tehnic. Personalul tehnic nu se confunda cu organele judiciare, in speta procurorul si organele de urmarire penala, care sunt competente din partea statului pentru a exercita actiunea publica.[19] Pentru a nu fi incalcate dispozitiile constitutionale referitoare la viata intima, familiala si privata, instanta dispune (in mod obligatoriu), pana la terminarea urmaririi penale, aducerea la cunostinta, in scris, persoanelor caror convorbiri sau comunicari au fost interceptate si inregistrate, precum si datele la care s-au efectuat acestea.
Valorificarea utilizarii procedeelor probatorii analizate

Activitatea proprie a subiectilor oficiali


activitatea desfasurata in legatura cu interceptarea, inregistrarea ori filmarea trebuie consemnata intr-un proces-verbal care constituie un mijloc de proba scrisa cu privire la faptele si imprejurarile constatate cu ocazia efectuarii acestor procedee penale, precum si cu privire la modul cum s-a desfasurat efectuarea activitatii si la rezultatele acesteia. Tinand seama de importanta acestui inscris, Codul de procedura penala prevede, in cadrul reglementarii interceptarilor si inregistrarilor, respectiv in art. 913 (intitulat Certificarea inregistrarilor), dispozitii speciale privind continutul procesului-verbal. Legea procesual penala prevede, pe langa obligatia de intocmire a procesului-verbal, si mentiunile pe care acesta trebuie sa le cuprinda si ce anume obiecte insotesc acest proces-verbal. Asadar, procedura de certificare a inregistrarilor obtinute incepe cu intocmirea de catre procuror sau organul de cercetare penala a unui proces-verbal in care se vor mentiona urmatoarele elemente:

autorizatia data de instanta pentru efectuarea interceptarilor; numarul sau numerele posturilor telefonice intre care s-au purtat convorbirile; numele persoanelor care le-au purtat, daca sunt cunoscute; data si ora fiecarei convorbiri in parte; numarul de ordine al benzii magnetice sau al oricarui alttip de suport pe care se face imprimarea.

Convorbirile inregistrate sunt redate integral in forma scrisa si se ataseaza la procesulverbal, cu certificarea pentru autenticitate de catre organul de urmarire penala, verificat si contrasemnat de procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala in cauza. In cazul in care procurorul procedeaza la interceptari si inregistrari, certificarea pentru autenticitate se face de catre acesta, iar verificarea si contrasemnarea de catre procurorul ierarhic superior. Corespondentele in alta limba decat cea romana sunt transcrise in limba romana, prin intermediul unui interpret.

La procesul-verbal se ataseaza banda magnetica sau orice alt tip de suport care contine inregistrarea, in original, sigilata cu sigiliul organului de urmarire penala. Nu toate inregistrarile efectuate pot servi la aflarea adevarului. In acest sens, instanta va decide care dintre informatiile obtinute sunt utile cauzei. Pentru acest lucru, banda magnetica sau orice alt tip de suport cu inregistrarea convorbirii, redarea scrisa a aceluiasi proces-verbal. Se inainteaza instantei care hotaraste care informatii sunt utile cauzei, dupa ce sunt ascultati procurorul si partile. Consemnarea acestei operatii se face intr-un proces-verbal. Conform art. 913 (5). Inregistrarile care nu sunt considerate utile solutionarii cauzei vor fi distruse. Celelalte, insa, vor fi pastrate pana la arhivarea dosarului. Daca au fost inregistrate convorbiri sau comunicari ce contin secrete de stat sau profesionale, acestea nu se vor mentiona in procesul-verbal intocmit, ci se vor intocmi proceseverbale separate. Dintre inregistrarile care contin secrete profesionale, cele care contin convorbiri intre avocat si justitiabil nu pot fi folosite ca mijloc de proba, potrivit art. 913 Cod de procedura penala. In cazul in care continutul convorbirii interceptate si inregistrate este intr-o limba straina (situatie nementionata de prevederile legii procesual penale), in literatura de specialitate s-a exprimat urmatorul punct de vedere: tinand seama de principiul folosirii limbii romane prin interpret, prevazut de art. 8 Cod de procedura penala, organul de urmarire penala va solicita concursul unui interpret care va efectua traducerea in limba romana, urmand ca, in final, transcrierea sa se faca in limba romana. In acest caz, atat procesul-verbal cat si inscrisul in care s-a consemnat convorbirea se semneaza si de interpret. [20] Banda magnetica sau orice tip de suport, transcrierea integrala si copiile proceselorverbale intocmite se pastreaza la grefa instantei, intr-un plic sigilat. Potrivit art. 914 C.proc.pen., aceeasi procedura de efectuare se aplica si oricarei alte inregistrari a convorbirilor efectuate prin alte mijloace de telecomunicatie, autorizate potrivit legii. In privinta conditiilor de efectuare si a procedurii de certificare a inregistrarilor de imagini, se aplica aceleasi dispozitii ca in cazul inregistrarii convorbirilor, cu exceptia redarii in forma scrisa, care este sau nu posibila, dupa caz (art. 915 Cod de procedura penala).

Inregistrari si filmari prezentate de parti


In derularea unui proces-verbal, partea vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente sau chiar invinuitii ori inculpatii, in exercitarea dreptului de aparare, pot prezenta, personal sau prin reprezentant ori aparator, inregistrari sau filmari realizate personal sau de catre alte persoane, si in aceasta din urma situatie, obtinute de partile suscitate care sa ofere elemente de fapt (probe) care contribuie la stabilirea adevarului si lamurirea cauzei sub toate aspectele. Exista situatii cand invinuitul, inculpatul, partile din procesul verbal folosesc serviciile unor alte persoane (ex.: detectivi particulari) pentru obtinerea, prin mijloace legale specifice activitatii acestor persoane, a unor probe necesare stabilirii adevarului si justei solutionari a cauzei penale in care sunt implicati. Aceste persoane pun la dispozitia

solicitatorului rezultate obtinute prin activitatea lor proprie, printre acestea putand fi si inregistrari, filmari ori fotografii.[21] Fiindu-le puse la dispozitie astfel de mijloace, invinuitul, inculpatul, celelalte parti din procesul penal le prezinta organului judiciar care instrumenteaza cauza, iar acesta, examinandule, in conditiile art. 916 al. 2 Cod de procedura penala, apreciind asupra concludentei si utilitatii lor, admite sau respinge motivat utilizarea lor in procesul penal. In acelasi timp, este verificata legalitatea obtinerii de catre parti a acestor procedee probatorii, cunoscut fiind ca in materie exista prevederi constitutionale exprese, iar art. 916 Cod de procedura penala, mentiunea finala, stipuland ca inregistrarile prezentate de parti pot servi la aflarea adevarului, numai daca nu sunt interzise de lege. In situatia in care procedeul prezentat de parti a fost admis, se va intocmi un procesverbal in care se va consemna ca inregistrarile au fost depuse de parti si mentiunile prezentate la punctul 1 din acest capitol. S-a exprimat opinia ca, intrucat prevederile art. 916 Cod de procedura penala nu sunt supuse nici unei conditii stipulate in legea procesual penala (conditii privind latura substantiala sau formala), denota ca acestea contravin prevederilor constitutionale, cat si art. 8 din CEDO, ceea ce le face ilegale, considerent care impune abrogarea lor, cu argumentul ca utilizarea procedeelor probatorii analizate, lasate la latitudinea partilor neconditionat de nici o prevedere legala, poate conduce la abuzuri, incalcari grave ale drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor (art. 26-28 din Constitutia Romaniei), erijarea unor persoane neavenite in profesionisti ai obtinerii unor astfel de inregistrari.[22]

Inregistrari audio, video, filmari extrajudiciare


In practica investigarii infractiunilor exista posibilitatea ca elementele de fapt care deceleaza pregatirea savarsirii sau comiterea unei infractiuni sa fie surprinse si inregistrate ori filmate fie de catre profesionisti apartinand altor institutii, organe, persoane juridice decat organele de stat raspunzatoare de aplicarea legii penale, cum ar fi: reporteri, jurnalisti, angajati ai societatilor comerciale care au ca obiect de activitate paza si protectia, fie prin mijloace de inregistrare video montate pentru protectie si paza sau cu prilejul unor negocieri cu diferite institutii (exemplu: banci), societati comerciale, magazine, bijuterii, etc.; fie de catre amatori, in mod ocazional (cineamatori, radioamatori, fotoamatori). Inregistrarile audio-video realizate in modurile aratate mai sus, care surprind imagini ori convorbiri din care rezulta elemente de fapt (probe) in legatura cu pregatirea sau savarsirea unor infractiuni, ajunse la dispozitia organelor judiciare, pot fi utilizate, in procesul penal, ca mijloace de proba, daca sunt indeplinite prevederile art. 911-916 Cod de procedura penala, nefiind interzise de lege.[23]

Valoarea probanta si garantarea procesuala a interceptarii comunicatiilor si a inregistrarilor audio-video Valoarea probanta
Procesul-verbal se materializeaza rezultatul activitatii de interceptare a comunicatiilor, inregistrarile audio-video, insotite de inscrisurile in care a fost redat in scris a continutului convorbirilor certificate si contrasemnate, rolele si casetele sigilate, plansele foto, eventual

schitele intocmite potrivit regulilor criminalistice, sunt mentionate in art. 64 Cod de procedura penala ca mijloace de proba prin care se constata probele intr-o cauza penala. Potrivit legii (art. 63 Cod de procedura penala), probele nu au o valoare mai dinainte stabilita, legislatia penala consacrand principiul liberei aprecieri a probelor, astfel ca organele de urmarire penala si instanta de judecata apreciaza probele potrivit convingerii lor, formata in urma examinarii tuturor probelor administrate si conducandu-se dupa constiinta lor.[24] Valoarea probatorie a procedeelor probatorii analizate, in lipsa unor prevederi derogatorii de la regimul comun, este aceeasi cu valoarea probatorie a celorlalte mijloace de proba prevazute de lege. Decelarile care se fac prin interceptarile si inregistrarile audio sau viedo, a vocii si imaginii uneia sau mai multor persoane, a manifestarilor proprii a acestora, pot fi suficient de eclatante pentru a fi in masura sa creeze convingerea intima a procurorului sau a instantei de judecata referitoare la aspectele relevate.

Garantarea procesuala a procedeelor probatorii analizate


Potrivit art. 912 al. (4), instanta dispune, pana la terminarea urmaririi penale, aducerea la cunostinta, in scris, persoanelor ale caror convorbiri sau comunicari au fost interceptate si inregistrate, datele la care s-au efectuat acestea. In derularea procesului penal, la un moment dat, in functie de tactica criminalistica adoptata de organul care efectueaza urmarirea penala privind ascultarea invinuitului (inculpatului), dar, oricum, nu mai tarziu de momentul prezentarii materialului de urmarire penala (art. 250 Cod penal) si inainte de trimiterea in judecata, subiectului pasiv al procedeelor probatorii analizate, care poate detine calitatea de invinuit sau inculpat in cauza instrumentata, i se aduce la cunostinta si rezultatul activitatilor de interceptare a comunicatiilor, inregistrarea audio-video materializate in inscrisurile si obiectele prezentate in sectiunea anterioara. Momentul incunostintarii invinuitului sau inculpatului in legatura cu aceste procedee probatorii este lasat la latitudinea organelor de urmarire penala, ca element de tactica criminalistica al ascultarii inregistrarilor sau interceptarilor. In situatia in care in cauza se dispune neinceperea urmaririi penale, clasarea sau scoaterea de sub urmarire penala, momentul respectiv nu este obligatoriu de a se consuma. Odata cu subiectul pasiv al procedeelor probatorii discutate ia cunostinta despre continutul acestor procedee (percepe imaginile, convorbirile inregistrate), poate sa constate autenticitatea imaginilor ori cuvintelor inregistrate ori fotografiate, legea acordandu-i dreptul de a solicita efectuarea unei expertize tehnice (art. 916Cod de procedura penala) atat in faza de urmarire penala cat si in faza de cercetare judecatoreasca. Mijloacele de proba despre care vorbim pot fi supuse expertizei tehnice nu doar la cererea invinuitului sau inculpatului, ci si la cererea procurorului si a celorlalte parti din proces sau chiar din oficiu. Posibilitatea oferita de lege organelor si persoanelor implicate de a solicita expertiza tehnica a rezultatului obtinut prin utilizarea procedeelor tehnice, precum si obligatia organelor judiciare de a examina la cerere sau din oficiu toate aspectele cauzei, atat cele in favoarea cat si cele in defavoarea invinuitului sau inculpatului, este expresia rolului activ pe care trebuie sa-l

aiba organele de urmarire penala si instantele de judecata (art. 3, 4, 2002 Cod de procedura penala). Expertizele care se pot dispune in cauza sunt cele criminalistice avand ca obiect expertizarea vocii si a vorbirii, a imaginilor, care se inscriu printre mijloace de proba prevazute in art. 116, 118 si urmatoarele din Codul de procedura penala. Acest gen de expertize se pot efectua in cadrul Institutului National de Expertize Criminalistice Bucuresti si al laboratoarelor din sistemul Ministerului Justitiei (art. 3 din HG nr. 368/1998). Expertizele rezultatelor operatiunilor de inregistrare, interceptare, filmare reprezinta garantia corectitudinii si veridicitatii acestor activitati.[25] In contextul in care, subiectul pasiv al procedeului probatoriu in discutie contesta legalitatea activitatilor intreprinse, sau se simte vatamat in interesele sale legitime, legea procesual penala ii confera dreptul de a face plangere, in conditiile art. 275-278 Cod de procedura penala, ceea ce reprezinta o alta garantie procesuala.

[1] Idem 79. [2] Revista Dreptul nr. 1/1998 I. Dumitru, Semnificatia termenului de convorbiri cuprins in art. 911 din
Codul de procedura penala, p. 82.

[3] D.I. Cristescu. [4] Idem 82. [5] D.I. Cristescu. [6] N. Volonciu, Tratat de procedura penala, parte speciala, vol. II, Editura Paideia, Bucuresti, 1998,
editia a III-a revizuita si adaugita, p. 59-64.

[7] Idem 85. [8] V. Dongoroz si colectivul, Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala roman. Parte
generala, Vol.I, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1975, p. 318.

[9] D.I. Cristescu. [10] C.S. Paraschiv, M. Damaschin, Drept procesual penal, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2004, p. 219. [11] D.I. Cristescu. [12] Gh. Mateut, Procedura penala, parte generala, vol. II, Editura Fundatiei Chemarea, Iasi, 1997, p.
188.

[13] I. Neagu, Tratat de procedura penala, Editura Pro, Bucuresti, 1997, p. 284. [14] Gh. Mateut, Procedura penala, parte generala, vol. II, Editura Fundatiei Chemarea, Iasi, 1997, p.
189.

[15] Revista Dreptul nr. 8/1997, Gh. Mateut, In legatura cu noua reglementare privind inregistrarile
audio sau video in probatiunea penala, p. 73.

[16] D.I. Csristescu. [17] D.I. Cristescu. [18] O. Diaconescu, Interceptarea intre informare si dezinformare, Editura Globus, Bucuresti; I.
Mocanu,Insemnari despre spionajul tehnico-economic, Editura Militara, Bucuresti, 1975.

[19] P. Buneci, Drept procesual penal, curs universitar, Editura Pinguin Book, Bucuresti, 2004, p. 188. [20] Gh. Mateut, Procedura penala, parte generala, vol. II, Editura Fundatiei Chemarea, Iasi, 1997, p.
192.

[21] I. Sechelea, P. Stetcu, Detectivul particular in slujba adevarului si a dreptatii, Editura Concordia,
Arad, 2000.

[22] Gh. Mateut, Procedura penala, parte generala, vol. II, Editura Fundatiei Chemarea, Iasi, 1997, p.
196.

[23] N. Volonciu, Tratat de procedura penala, parte generala, vol. I, Editura Paideia, Bucuresti, 1997, p.
513.

[24] N. Volonciu, Tratat de procedura penala, parte generala, vol. I, Editura Paideia, Bucuresti, 1997, p.
336-337.

[25] Idem 106, p. 513.