UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” din BRAȘOV

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: ȘTIINȚE PENALE APROFUNDATE

Noțiuni introductive

Codul de procedură penală explică înţelesul noţiunii de supraveghere tehnică

în art 138 alin. 13 arătând că prin supraveghere tehnică se înţelege utilizarea uneia
dintre metodele prevăzute la alin. 1 lit (a) - (e).
Legiuitorul arată cinci procedee probatorii speciale distincte, denumite și
metode speciale de supraveghere, prin care se urmăreşte scopul obţinerii de probe
în procesul penal: interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la
distanţă, accesul la un sistem informatic, supravegherea video, audio sau prin
fotografiere, localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice, obţinerea datelor
privind tranzacţiile financiare ale unei persoane.
 Interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare este definită în
doctrină1 ca montorizarea, accesul, colectarea, interceptarea sau înregistrarea
comuncărilor efectuate prin telefon fie ele verbale, comunicări de date prin
sistemul de file sharing , fie scrise prin intermediul SMS sau MMS.
Prin acces la un sistem informatic se înţelege acel procedeu IT de pătrundere
într-un sistem informatic sau într-un mijloc de stocare a datelor informatice, direct
sau de la distanţă, fie prin intermediul reţelelor de internet, fie cu ajutorul
programelor anume create pentru acest tip de procedeu, în scopul de a detecta şi
culege probe menite să ajute la identificarea infracţiunilor săvârşite precum şi
pentru a fi identificaţi autorii şi coautorii unei infracţiuni cât şi pentru descoperirea
metodelor infracţionale utilizate de către aceştia. Acest sistem informatic este
alcătuit fie dintr-un dispozitiv sau mai multe dispozitive conectate între ele printr-o
reţea informatică.
Prin date informatice se înţelege orice reprezentare de fapte, informaţii sau
concepte sub o formă adecvată prelucrării într-un sistem informatic, inclusiv un
program capabil să determine executarea unei funcţii de către un sistem informatic.
Prin supraveghere video, audio sau prin fotografiere se înţelege
fotografierea persoanelor, observarea sau înregistrarea conversaţiilor, mişcărilor ori
a altor activităţi ale acestora.
Prin localizare sau urmărire prin mijloace tehnice se înţelege folosirea unor
dispozitive care determină locul unde se află persoana sau obiectul la care sunt
ataşate.
Prin obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare ale unei persoane se
înţelege operaţiunile prin care se asigură cunoaşterea conţinutului tranzacţiilor
financiare şi al altor operaţiuni efectuate sau care urmează să fie efectuate prin

1 I.Neagu, M.Damaschin, Tratat de procedură penală. Partea generală,. În lumina noului Cod de procedură penală,
Ediţia a II-a, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2015, p. 495.

2
intermediul unei instituţii de credit ori ai altei entităţi financiare, precum şi
obţinerea de la o instituţie de credit sau de la altă entitate financiară de înscrisuri
ori informaţii aflate în posesia acesteia referitoare la tranzacţiile sau operaţiunile
unei persoane.

Aspecte procedurale
Codul de procedură penală, în art. 139. alin. 1-4 defineşte supravegherea
tehnică şi reglementează condiţiile care trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca
aceasta să poată fi dispusă, organul care o dispune, în cazul căror infracţiuni se
dispune cât şi ce fel de înregistrări obţinute prin această metodă pot constitui sau
nu mijloace de probă.
Aşadar, alin.1 reglementează aceea că supravegherea tehnică se dispune de
judecătorul de drepturi şi libertăţi atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii:
există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei
infracţiuni, măsura să fie proporţională cu restrângerea drepturilor şi libertăţilor
fundamentale, date fiind particularităţiile cauzei, importanţa informaţiilor ori a
probelor ce urmează a fi obţinute sau gravitatea infracţiunii, probele nu ar putea fi
obţinute în alt mod sau obţinerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar
prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranţa persoanelor sau a unor
bunuri de valoare.
În alineatul următor, sunt reglementate expres genul de infracţiuni pentru
care se poate cere dispunerea supravegherii tehnice, după cum urmează: în cazul
infracţiunilor contra securităţii naţionale, în cazul unor infracţiuni pentru care legea
prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, în cazul infracţiunilor de trafic
de droguri, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, de
falsificare de monede ori alte valori, de falsificare de instrumente de plată

3
electronică, contra patrimoniului, de şantaj, de viol, de lipsire de libertate, de
evaziune fiscală, în cazul infracţiunilor de corupţie şi al infracţiunilor asimilate
infracţiunilor de corupţie, infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale
Uniunii Europene, al infracţiunilor care se săvârşesc prin sisteme informatice sau
mijloace de comunicaţii electronice. În concluzie, această metoda specială de
supraveghere se poate dispune în cazul infracţiunilor cu un grad sporit de
periculozitate, în cazul infracţiunilor care prezintă o oarecare dificultate de probat
şi care sunt complexe în natura lor.
Următoarele alineate ale aceluiaşi articol reglementează înregistrările
efectuate de părţi sau alte persoane ca fiind mijloace de probă când privesc
propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terţii, iar orice alte
înregistrări pot constitui mijloace de probă doar dacă nu sunt interzise de lege.
Raportul dintre avocat si partea pe care o reprezintă sau asistă nu poate constitui
obiect al supravegherii tehnice decât dacă se dovedeşte că în cadrul acestui raport,
avocatul săvârşeşte o infracţiune, ajută la îndeplinirea unei infracţiuni ori
pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni dintre acelea menţionate în paragraful
anterior. Dacă totuşi acest raport face şi el parte din obiectul dispunerii
supravegherii tehnice, probele obţinute pe această cale nu pot fi folosite in cadrul
niciunui proces penal, probele urmând a fi distruse de către procuror indiferent
dacă ele au fost obţinute pe parcursul ori după finalizarea executării acestei
măsuri.2

Procesul dispunerii mandatului de supraveghere tehnică

Mandatul de supraveghere tehnică se dispune pentru o perioadă de cel mult 30

de zile, în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, la
cererea motivată a procurorului, de la instanţa competentă să judece cauza în primă
2 Noul Cod de Procedură Penală, Articolul 139.

4
instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie
se află sediul parchetului din care face procurorul care a format cererea. Ca
excepţie, există însă câteva condiţii în care această măsură poate fi dispusă de către
procuror.
Condiţiile care trebuie îndeplintie cumulativ pentru ca acest mandat să fie
dispus sunt cele expuse mai sus şi anume cele prevăzute de Codul de procedură
penală, art .139. alin 1 şi 2.
Prealabil dispunerii mandatului de supraveghere tehnică, judecătorul de
drepturi si libertăţi verifică îndeplinirea condiţiilor cerute pentru ca această măsură
sa fie dispusă şi totodată legalitatea cererii dispunerii supravegherii tehnice primite
de la procuror. De menţionat este faptul că, prima condiţie face, din punct de
vedere legal, imposibilă dispunerea măsurilor speciale în alt cadru decât cel al
urmăririi penale, asta însemnând că doar existenţa suspiciunii rezonabile cu privire
la pregătirea săvârşirii unei infracţiuni nu este îndestulătoare, legea impunând,
pentru începerea urmăririi penale in rem constatarea existenţei actului sesizării
despre săvârşirea unei infracţiuni cât şi inexistenţa unui caz care împiedică
începerea urmăririi penale dintre cele prevăzute la art. 163.
Conform Art. 305, Cod de procedură penală, începerea urmăririi penale
începe când actul de sesizare îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege şi se
constată că nu există vreunul dintre cazurile care împiedică începerea urmăririi
penale prevăzute la art. 16, alin. 1.
Deşi supravegherea tehnică constituie o întruziune în viaţa privată a unei
persoane, ea se dispune asupra cercetării faptei şi nu a persoanei, dispoziţiile art.
139 şi art. 140 se referă doar la existenţa unei suspiciuni rezonabile cu privirea la
săvârşirea unei infracţiuni, deci cu privire la fapta penală, nu cu privire la autorul
ei.

3 I.Neagu, M.Damaschin, op. citat., p. 497.

5
 Judecătorul de drepturi şi libertăţi dispune, prin încheiere, respingerea sau
admiterea cererii de dispunere a măsurii supravegherii tehnice, în cazul in care
constată că, sunt sau nu sunt îndeplinite condiţiile menţionate de art. 139. alin. 1.
Nu este supusă niciunei căi de atac încheierea prin care judecătorul de
drepturi şi libertăţi s-a pronunţat asupra măsurilor de supraveghere tehnică, iar
pentru a opera o nouă cerere de încuviinţare a aceleiaşi măsuri este imperios
necesar descoperirea sau existanţa unor fapte sau împrejurări noi, necunoscute la
momentul soluţionării cererii anterioare.
Procurorul poate autoriza, de asemenea, măsurile de supraveghere tehnică în
caz de urgenţă şi pe o durată de maximum 48 de ore, când obţinerea mandatului de
supraveghere tehnică în condiţiile art. 140 Codul de procedură penală ar pune în
întârziere cercetările în cadrul urmăririi penale cât şi atunci când, această întârziere
ar putea duce la distrugerea, pierderea sau alterarea probelor ori ar putea pune în
pericol siguranţa persoanei vătămate, a martorului sau membrilor familiilor
acestora.
Este evident faptul că şi în cazul în care, această măsuri sunt dispuse de
urgenţă de către procuror, trebuie îndeplinite de asemenea cele trei condiţii
prevăzute la art. 139 alin.1, cât şi condiţiilor prevăzute de alineatul următor al
aceluiaşi articol. În acest caz, procurorul are obligaţia de a sesiza judecătorul de
drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în
primă instanţă sau instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei
circumscripţie îşi are sediul parchetul din care face parte procurorul, în termen de
cel mult 24 de ore de la expirarea măsurii, în vederea confirmării măsurii dispuse şi
de asemenea prezentând un proces-verbal rezumativ al activităţilor de
supraveghere efectuate şi dosarul cauzei.

6
 Odată cu cererea de confirmare a măsurii sau separat, procurorul poate
solicita judecătorului de drepturi şi libertăţi luarea măsurii supravegherii tehnice în
condiţiile art. 140.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi, dacă constată că sunt îndeplinite
condiţiile prevăzute expuse mai sus confirmă măsura dispusă de procuror în termen
de 24 de ore, prin încheiere pronunţată în camera de consiliu fară citarea părţilor şi
dispune distrugerea probelor astfel obţinute de pe urma efectuării măsurii de
supraveghere, când constată că nu au fost respectate condiţiile necesare
menţionate.

Conţinutul cererii formulate de către procuror

Cererea motivată şi formulată de către procuror trebuie să cuprindă

informaţiile reglementate de lege în art. 140 alin. 2, Cod de procedură penală şi
anume: indicarea măsurilor de supraveghere tehnică care se solicită a fi dispuse,
numele sau alte date de identificare ale persoanei împotriva căreia se dispune
măsura, dacă sunt cunoscute, indicarea probelor ori a datelor din care rezultă
suspiciunea rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni pentru care se poate
dispune măsura, indicarea faptei şi a încadrării juridice, iar, în cazul măsurii
supravegherii video, audio sau prin fotografiere, dacă se solicită şi încuviinţarea ca
organele de urmărire penală să pătrundă în spaţii private indicate pentru a activa
sau dezactiva mijloacele tehnice ce urmează a fi folosite sau pentru executarea
măsurii supravegherii tehnice, motivarea caracterului proporţional şi subsidiar al
măsurii. De asemenea procurorul trebuie să înainteze dosarul judecătorului de
drepturi şi libertăţi.
Cererea se soluţionează în camera de consiliu, în aceeaşi zi, fără citarea
părţilor, însă prezenţa procurorului este obligatorie, această procedură având

7
caracter confidenţial. Referitor la persoanele asupra cărora se cer dispunerea
acestor măsuri, legiuitorului nu face nicio trimitere expresă, prevederile articolului
dând posibilitatea dispunerii acestor măsuri de supraveghere asupra oricăror
persoane. Aşadar, supravegherea tehnică poate fi extinsă şi asupra terţilor dinafara
cadrului infracţional, de exemplu în cazul relaţiilor profesionale în care secretul
profesional se bucură de o oarecare protecţie în faţa legii, în aceste din cazuri se
impune ca datele obţinute pe calea interceptărilor şi a înregistrărilor audio-video să
fie separate şi selectate doar cele care pot fi utile pentru soluţionarea cazului.
Actuala reglementare clarifică momentul în care pot fi dispuse metodele
speciale de supraveghere, stabilind că acestea nu pot fi dispuse decât în cursul
urmăririi penale.
Conţinutul mandatului de supraveghere tehnică cât şi conţinului încheierii
emise judecătorul de drepturi şi libertăţi sunt reglementate în Codul de procedură
penală, prin dispoziţiile art. 140 alin.5 litera a)-i). Conform acestui articol, cele
două acte emise de către judecătorul de drepturi şi libertăţi trebuie să conţină
următoarele: denumirea instanţei; data, ora şi locul emiterii; numele, prenumele şi
calitatea persoanei care a dat încheierea şi a emis mandatul; indicarea măsurii
concrete încuviinţate; perioada şi scopul pentru care s-a autorizat măsura; numele
persoanei supuse măsurii de supraveghere tehnică ori datele de identificare ale
acesteia, dacă sunt cunoscute; indicarea, în cazul în care este necesar faţă de natura
măsurii încuviinţate a elementelor de identificare a fiecărui telefon, a punctului de
acces la un sistem informatic, a oricăror date cunoscute pentru identificarea căii de
comunicare sau a numărului de cont; în cazul măsurii supravegherii video, audio
sau prin fotografiere în spaţii private, menţiunea privind încuviinţarea solicitării ca
organele de urmărire penală să pătrundă în spaţii private pentru a activa sau
dezactiva mijloacele tehnice ce urmează a fi folosite pentru executarea măsurii
supravegherii tehnice; semnătura judecătorului şi ştampila instanţei.
8
 Fiind stabilit cadrul procesual penal, procurorul formulează cererea de
emitere a mandatului de supraveghere tehnică prin care conţine menţiunile expuse
mai sus, de asemenea respectând şi prevederile indicate expres în art. 140. alin. 2
Cod de procedură penală.
Încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi prin care acesta se pronunţă
asupra măsurilor de supraveghere tehnică nu este supusă niciunei căi de atac.
Mandatul de supraveghere tehnică se dispune pe o perioada de maximum 30
de zile, în cursul urmăririi penale, cu posibilitatea de a fi prelungit, pentru motive
temeinic justificate, la cererea motivată a procurorului pentru o altă perioadă care
nu poate depăşi 30 de zile. Durata totală a măsurilor de supraveghere tehnică, asa
cum prevede Codul de procedură penală, cu privire la aceeaşi persoană şi aceeaşi
faptă nu poate depăşi, în aceeaşi cauză 6 luni. Excepţia de la această regulă se face
în cazul măsurii de supraveghere video, audio sau prin fotografiere în spaţii
private, care nu poate depăşi 120 de zile. Asupra cererii de prelungire a mandatului
de supraveghere tehnică, judecătorul de drepturi şi libertăţi se pronunţă prin
încheiere, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, întocmirea minutei fiind
obligatorie, iar încheierea nu este supusă niciunei căi de atac.
Aşa cum precizează art 142. alin.1 din Codul de procedură penală,
procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să
fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul
poliţiei ori de alte organe specializate ale statului.
În alineatul 2 al aceluiaşi articol, se prevede obligativitatea furnizorilor de
reţele publice de comunicaţii electronice sau furnizorii de servicii de comunicaţii
electronice destinate publicului sau de orice tip de comunicare ori de servicii
financiare, să colaboreze cu organele de urmările penală şi autorităţile prevăzute la
art.1 în limitele competenţelor acestora, pentru punerea în executare a mandatului
de supraveghere tehnică. Totodată, aceste persoane sunt chemate să dea concurs
9
tehnic la executarea mandatului de supraveghere tehnică au, de asemena şi
obligaţia să păstreze secretul operaţiunii efectuate, sub sancţiunea legii penale după
cum prevede alin.3 al art.142.
Mai departe, procurorul are obligaţia de a înceta imediat supravegherea
tehnică dacă nu mai există temeiurile care au justificat măsura înainte de expirarea
duratei mandatului şi informează de îndată desprea aceasta judecătorul de drepturi
şi libertăţi.
Toate aceste metode de supraveghere care sunt dispuse de către procuror în
cadrul urmăririi penale în baza mandatului de supraveghere tehnică trebuie
consemnate amănunţit şi cât mai clar şi precis în procesele-verbale întocmite de
către procuror sau organele de urmărie penală în aşa fel încât să redea cu exactitate
fiecare amănunt deprins din aceste activităţi de natură a crea instanţei o imagine
exactă asupra conţinutului acestor operaţiuni. Fiecare etapă parcursă în derularea
acestor operaţiuni trebuie consemnată şi explicit detaliată în procese-verbale. De
asemenea se întocmeşte proces-verbale pentru fiecare instalare a fiecărui mijloc
tehnic de supraveghere precum şi menţionat pentru fiecare individual, în procese-
verbale, datele care privesc fapta ori care ajută la identificarea persoanelor bănuite
dacă nu sunt cunoscute deja, data şi ora la care a început activitatea cât şi data şi
ora la care s-a încheiat activitatea.
După încetarea măsurii de supraveghere tehnică dispusă, procurorul
informează judecătorul de drepturi şi libertăţi despre activităţile efectuate şi
informează, de asemenea, persoana supravegheată despre măsurile dispuse în
privinţa sa.

10
BIBLIOGRAFIE

1. Ion Neagu, Mircea Damaschin, Tratat de procedură

penală.Partea generală,. În lumina noului Cod de
procedură penală, Ediţia a II-a, Editura Universul Juridic,
Bucuresti, 2015
2. Noul Cod de Procedură Penală

11