IDR- Matefi Roxana

Sistemul instantelor ordinare avea la baza tribunalele judetene sau de tinut competente sa judece in prima instanta pricinile civile si cele comerciale. Apelul in materie civila si comerciala era incredintat divanurilor judecatoresti infiintate la Bucuresti, Iasi, Craiova. Apelul in materie penaala era incredintat in Tara Romaneasca divanurilor judecatoresti devenite Curti Apelative in 1847 ; Acestea erau la Bucuresti si Craiova., iar in Moldova Tribunalului de pricini criminale de la Iasi. Ca instanta suprema functiona in Tara Romaneasca Inaltul Divan care din 1847 va purta denumirea de Inalta Curte. Acesta judeca apelurile inaintate impotriva hotararilor divanelor judecatoresti si ale tribunalelor de comert. In Moldova instanta suprema era divanul domnesc care judeca apelurile inaintate in materie civila, mobiliara si imobiliara , cat si in materie penala., desi domnul nu participa la judecata pastrand aparenta separatiei puterilor in stat prin dreptul sau de a confirma hotararile instantei supreme si prin dreptul de a cere rejudecarea unei cauze in fata aaceleiasi instante el influenta activitatea justitiei . Prin regulamente s-a urmarit transformarea judecatorilor in adevarati functionari publici. S-a pus accent pe profesionalizare, li s-au acordat doar atributii judecatoresti , s-a introdus salarizarea si s-a propus inamubilitatea acestora . in acest sens s-au impus criteria clare de selectie a judecatorilor si s-a incercat sa se confere o dimensiune deontologica a activitatii acestora. Epoca lui Cuza si asezarea bazelor dreptului romanesc modern : (1859-1866) Evolutia ramurilor dreptului Conturarea sistemica deplina a dreptuluia romanesc s-a realizat in aceasta epoca sub semnul necesitatii si al urgentei. Nasterea statului unitar roman trebuia sa dobandeasca o expresie juridica prin adoptarea unor coduri proprii care sa ii aseze pe romani intr-o Europa a vremii in care idea de natiune se exprima in domeniul juridicului prin intermediul unor coduri nationale. Receptarea dreptului Europei Apusene a transformat radical continutul dreptului romanesc producand o ruptura cu traditia juridica si o indepartare de viata populara a dreptului. Ca urmare afirmarea legii ca izvor suprem al dreptului a fost urmata nu doar de o restrangere considerabila a incidentei cutumelor , ci si de supravietuirea unui drept viu, popular , opus dreptului statal si format din simple reguli de comportare avand valoare morala. Receptarea dreptului occidental a determinat o absorbtie a sistemului de drept romanesc in familia juridica romano-germanica, dobandind trasaturile acesteia. In materia sistemului izvoarelor de drept legea adoptata de Parlament a devenit izvorul formal supreme al dreptului cu obligativitatea tuturor izvoarelor formale inferioare de a I se conforma . Precedentul judiciar nu a fost recunoscut ca izvor al dreptului , iar jurisprudenta a avut doar un rol pur interpretativ . Dreptul constitutional: Desi Constitutia mentinea un domn cu puteri foarte mari singurul ordonator al politicii interne si externe a tarii si sef al unui Guvern ales dupa bunul plac principiile regimului parlamentar s-au instaurat in viata constitutionala romaneasca . Cuza s-a implicat mai putin in actul de administrare interna a tarii preferand sa lase aceasta sarcina Guvernelor.Aplicarea principiului conform caruia domnul domneste,dar nu guverneaza pierderea calitatii

guvernului de simplu executant al poruncilor domnesti si atragerea in sfera deciziei politice au dat nastere in viata politico-administrativa a statului distinctiei dintre guvernare si administrare . Alexandru Ioan Cuza a incercat in cea mai mare parte a domniei sale sa canalizeze viata constitutionala a celor doua principate si apoi a statului unitar pe coordonatele regimului Parlamentar. Proiectul de constitutie al comisiei centrale de la Focsani elaborat la 1859 consacra inspirandu-se din constitutia belgiana de la 1831 principiile democratiei parlamentare. Intrata in era modernizarii si democratizarii viata politica din Romania a cunoscut instabilitatea politica urmare si a faptului ca domnul ignorand principiul conform caruia Guvernul trebuia sa fie si o emanatie a Parlamentului si-a ales foarte rar ministrii din randul majoritatii parlamentare, urmarea fireasca a fost caderea repetata a guvernelor minoritare in urma presiunilor politice ale Parlamentului. Pentru a pune capat acestei situatii Cuza a instaurat un regim autoritar care sa ii permita sa preia controlul deplin al puterii de stat . Apelul la o formula de guvernare autoritara inspirata din prevederile constitutiei franceze era anuntat de Cuza inca din iulie 1863 in cadrul unui proiect propriu de Constitutie. Acesta contura schematic viitoarea structura a Romaniei subordonand mai toate institutiile statului vointei domnului. Proiectul manifesta o respingere a regimului parlamentar care se dovedise inefficient pt reforma. Ministrii erau subordonati politic doar domnului , iar responsabilitatea lor exclusive juridica se manifesta ca urmare a punerilor sub acuzare de catre un Senat ai carui membrii erau marea majoritate numiti de catre domn. Cuza isi lansa in primavera anului 1864 regimul personal autoritar . Statutul dezvoltator al conventiei de la Paris caruia I s-a adaugat legea electorala dadea viata in mod concret noului regim autoritar. Formal si substantial statutul era o simpla modificare a conventiei care isi conserva calitatea de lege fundamental a statului. Ca act additional al conventiei statutul era o simpla modificare a acesteia care isi conserva calitatea de lege fundamentala. Statutul abroga implicit articolele contrare lui. Pastrand din textul originar al conventiei prevederile care confereau dj executivului un ascendent important asupra legislativului statutul dezvoltaror desavarsea autoritarismul domnesc printr-o limitare complete a rolului legislativului in stat. In acest context autoritatea domnului fata de Parlament atingea apogeul. Astfel arbitrarul domnesc se putea manifesta oricand si sub orice forme in scopul protejarii puterii personale. Executivului I se dadeau puteri suplimentare de natura a limita puterile legislativului si de a permite domnului sa legifereze atunci cand era necesar ( domnul avea singur initiative legilor, se permitea acestuia ca pana la convocarea noii adunari sa dea la propunerea consiliului de ministrii si a consiliului de stat decrete cu putere de lege si s-a stabilit in sarcina Guvernului dreptul de a intocmi regulamentele celor doua camere. Totodata se permitea Guvernului sa faca acte de competenta puterii legiuitoare atunci cand Parlamentul nu era in ssesiune si erau necesare masuri de urgent. Domnul unic sef al puterii executive isi pastra rolul activ in guvernare conforit de conventie avand in subordinea sa politica Guvernul. Organul statal cheie in procesul de reforma juridica pe toate planurile menit sa il secondeze pe domn in activitatea acestuia a fost Consiliul de Stat infiintat in februarie 1864 dupa modelul francez avand multiple atributii pe care le exercita sub presedintia domnului.

stefiiii.bv24@yahoo.com