În prezenta referat am încercat să analizez evaziunea fiscală referitor la elementele
componente ale structurii de studiu al infracțiunii. Evaziunea fiscală are diferite forme prin care poate fi săvârșit. Indiferent de metode în care aceasta a fost săvârșit, evaziunea fiscală reprezintă, de fapt, neîndeplinirea de către contribuabil a obligațiilor fiscale stabilite de lege. Toate infracțiunile de evaziune fiscală au un obiect juridic special comun, aceasta fiind reprezentat de relațiile sociale privind bună desfășurare a activităților economico-financiare a căror realizare presupune îndeplinirea cu onestitate de către contribuabili a obligațiilor înscrise în documentele de control. Totodată, infracțiunile au la comun și subiectul pasiv principal, statul. Forma de vinovăție cu care se săvârșesc aceste infracțiuni este intenția directă calificată prin scop, așadar, sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Legea nr. 241/2005 nu sancționează decât infracțiuni de evaziune fiscală și infracțiuni aflate în legătură cu acestea. Principalul efect financiar este acela de diminuare a veniturilor statului, fapt care generează disfuncționalități ale modului în care acesta își îndeplinește funcțiile. Prin neplata obligațiilor fiscale, bugetul este mai mic și nu mai poate acoperi fondurile financiare necesare pentru îndeplinirea funcțiilor de bază ale statului (Pop, 2003, p. 26). În momentul de față, actul normativ care asigură reglementarea în domeniul combaterii comportamentelor care încalcă regimul fiscal în România este Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările și completările ulterioare. Față de legea pe care a înlocuit-o, aceasta a adus patru elemente principale de noutate: s-au stabilit și măsuri de prevenire a evaziunii fiscale, s-au instituit noi infracțiuni, denumite infracțiuni în legătură cu cele de evaziune fiscală, s-au incriminat mai multe fapte ca infracțiuni de pericol și s-au definit mai mulți termeni folosiți în lege, pentru o mai mare precizie.