Barabás Beáta, Anul I, grupa română Metode de cercetare

Metode de cercetare

1. Metoda observației
Una dintre cele mai vechi metode de cercetare este metoda oservației, care este
folosită des atât în psihologie cât și în alte științe. Observația a fost folosită încă de
din perioadele pre-istorice. Egiptenii și babilonienii sunt primii care au lăsat surse
scrise asupra observațiilor. Mai târziu, în Evul Mediu științele au fost clasificate în
științele experimentale și în științele observației. ( Daston și Lunbeck, 2011)
Această metodă este cel mai ușor aplicat din punct de vedere tehnic, așadar nici
nu necesită o aparatură specială.
Observația constă în urmărirea atentă și înregistrarea exactă, sistematică a
comportamentului individului în scopul sesizării unor aspecte ale vieții lui. Această
metodă presupune accesul direct la obiectul cercetat și se folosește împreună cu
alte metode, cum ar fi biografia, interviul, etc. Prin observație nu se procură
informații aspura cauzelor sau consecințelor, de aceea această metodă nu poate fi
folosită în orice situație.
„Cuvântul „observaţie” semnifică tocmai constatarea exactă a unui fenomen, fapt,
cu ajutorul unor mijloace de investigaţie şi apoi studierea aprofundată a acestei
constatări. Observatorul este doar un „fotograf” al faptului, iar observaţia trebuie să
redea exact natura faptului, fenomenului.” ( Lect.univ. Sandina Ilie).
Observația ca să fie eficientă și obiectivă trebuie să avem în vedere câteva
condiții, cum ar fi:
 Stabilirea precisă a scopului urmărit. Așadar observația trebuie să fie realizat
pe baza unui plan stabilit de dinainte, din care să reiese obiectul urmărit,
aspectul, comportamentul.
 Selectarea formelor, a condițiilor și a mijloacelor, care vor fi utilizate.
Trebuie precizat tipurile de observație folosite șă condițiile de loc, timp,
durată.
 Notarea imediată a observațiilor. Este recomandat notarea imediată a
observațiilor deja în timpul activității, din motiv de a nu omite informații.
 Necesitatea discreției. Observația trebuie făcut în așa fel, încât subiectul să
nu își dea seama că este cercetat.

1
Barabás Beáta, Anul I, grupa română Metode de cercetare

 Să fie sistematică, urmărind fenomenul propus inițial, în ciuda faptului că

observatorul poate să fie atent și la alte aspecte, iar la sfârțit să facă o
speculație.
 Să fie veridică. Este important că trebuie realizat doar acele fapte care au
fost observate în faza cercetării, fără păreri, comentarii, speculații al
observatorului. Totodată, este necesar să se combată mai ales, aşanumitele
efecte „de anticipare“ – profeţia care se împlineşte. Aşteptările şi anticipările
observatorului induc rezultate în conformitate cu acestea. Cercetările au
demonstrat că anticipările „profetului“ cresc probabilitatea ca evenimentul
anticipat să se şi producă (Masling, 1959).
 Datele reținute să permită un mínimum de cuantificare și prelucrare
statistico-matematică.
 Efectuarea unui număr optim de observații
 Posibilitatea repetării observației pentru evidențierea semnificativului,
esențialului.

Avantajele observaţiei
Este vorba în primul rând de uşurinţa aplicării, economicitatea mijloacelor
materiale necesare efectuării cercetării, naturaleţea şi autenticitatea fenomenelor
relevante. Observaţia permite surprinderea manifestărilor comportamentale fireşti
ale individului în condiţii obişnuite de viaţă. Oferă date de ordin calitativ.1
Dezavantajele observaţiei
Observatorul trebuie să aştepte uneori mult timp până se produce fenomenul
vizat, fără a putea interveni în nici un fel. La aceasta se adaugă imposibilitatea de a
izola şi controla variabilele. Mai mult decât atât, prezenţa observatorului poate
determina intrarea în funcţiune a mecanismelor de apărare ale subiecţilor care
modifică situaţia globală a câmpului social sau a comportamentelor celor observaţi,
chiar fenomenul studiat pe ansamblu.2

1
Lect.univ. Sandina ILIE, Strategii şi metode de cercetare psihologică, p. 3.
2
Ibidem, p. 3.

2
Barabás Beáta, Anul I, grupa română Metode de cercetare

2. Interviul
Interviul este o metodă de cercetare indirectă, când cercatătorul un are acces la
fenomenul studiat și încearcă să obțină datele necesare prin metode de a întreba
persoanele care au anumite cunoștințe despre fenomenul care este cercetat,
persoanele aceștia fiind numiți intervievanți.
Interviul este o metodă de cercetare calitativă, așadar folosim un număr mic de
cazuri, dar totodată încercăm să obținem informații cât mai complexe de la fiecare
intervievant. Prin această metodă cercetătorul încearcă să ajungă în adâncime,
încercând să afle cât mai multe lucruri de la fiecare subiect, includând atât
eleméntele specifice fiecărui subiect cât și eleméntele comune.
Această metodă de cercetare este o încercare de a obține informații prin
intermediul unor întrebări și răspunsuri cu ocazia unei convorbiri.
Există mai multe posibilități de clasificare a interviurilor:
 După genul de convorbire putem distinge interviuri față în față sau prin
telefon. Primul tip de interviú, adică aceea care se desfășoară față în față
este considerat a fi mai corect din punct de vedere științific, știindu-se ce
importanță au componentele non-verbale într-o comunicare, în vreme ce al
doilea tip are avantajul duratei mai scurte și a economiei de bani.
 După numărul de participanți putem avea interviú individual sau de grup.
 După gradul de structurare există interviuri structurate, în care practic
trebuie aplicat un ghid de interviú asemănător unui chestionar, semi-
structurate, în care avem stabilite doar întrebările de bază care vor fi adresate
și discuții informale, în care discuțiile se poartă liber pe baza unei anumite
tematici.3
Eficienţa acestei metode este dată de respectarea unor condiţii:
 necesitatea desfăşurării după o structurare anterioară a întrebărilor de către
experimentator.
 întrebările să vizeze culegerea cu anticipaţie a unor informaţii despre
subiect, prin folosirea altor metode – observaţia, analiza produselor
activităţii etc.

3
Sorin Dan Șandor, Metode și tehnici de cercetare în științele sociale, pg. 172.

3
Barabás Beáta, Anul I, grupa română Metode de cercetare

 preocuparea pentru anticiparea răspunsurilor subiectului de către

experimentator, pentru a şti cum să se comporte în eventualele situaţii
neprevăzute.
 motivarea adecvată a subiecţilor pentru a obţine din partea acestora
răspunsuri sincere.
Avantajele metodei
Avantajele sunt date de posibilitatea obţinerii unor informaţii numeroase şi
variate, direct de la sursă, într-un timp relativ scurt, precum şi faptul că nu
necesită aparatură sofisticată ori instalaţii speciale.
Dezavantajele metodei
Dezavantajele provin din gradul destul de mare de subiectivitate atât al
experimentului, cât şi al subiectului şi din eventuala lipsă de receptivitate
determinată de lipsa de motivare a subiectului. Alături de convorbire se
utilizează şi interviul care se deosebeşte de aceasta doar prin faptul că în cadrul
interviului, locul experimentatului nu poate fi inversat cu cel al subiectului,
relaţia fiind în acest caz univocă – experimentatorul este cel care totdeauna
pune întrebările, iar subiectul totdeauna răspunde.4

4
Lect.univ. Sandina ILIE, Strategii şi metode de cercetare psihologică, p. 6.