UNIVERSITATEA „BABEȘ - BOLYAI”

Extensia Universitară Sfântu Gheorghe

Facultatea Științe Politice, Administrative și ale Comunicării

- ISTORIE MODERNĂ ȘI CONTEMPORANĂ-

PRIMELE COMITATE REGALE ÎN TRANSILVANIA

2019

1
 Organizarea comitatelor regale a început în secolul al X-lea pe vremea domniei Ștefan I al
Ungariei. Literatura istorică recunoaşte două etape în dezvoltarea comitatului: cea a comitatului
regal, respectiv cea a comitatului nobiliar. În continuare, vom vorbi despre comitatul regal.1

Acest proces de formare teritorial-administrativă nu a fost deloc ușor și nici scurt. Această
oganizarea a comitatelor a început odată cu relativa consolidare a regalității ca urmare a înlăturării
pretendenților și posibililor pretendenți, cum a fost Koppány sau Prokuj Gyula, la tron care și-au
format pe întinse teritorii așa numite regate unde au fost stăpâni totali. După învingerea lor
regalitatea a preluat fortificațiile, castrele ale acestora, unde Ștefan I al Ungariei a început să
organizeze comitate și construirea pe lângă așezările mai mari a unor castre noi. Architectul acestui
proces este comitele Dăbâca, cine a fost rudă cu familia regală, și totodată, a fost primul comite
al comitatului şi al cărei nume a fost transferat cetăţii, iar apoi întregului comitat.2

Primele comitate au fost organizate în jurul unor cetăți și castre, iar denumirile acestor
comitate a fost dată de către primul comite, cum a fost în cazul comitatelor Dăbâcă, așa cum am
menționat și mai sus, sau Turda, Cluj, Solnoc, Bihor, Arad, Sătmar, sau de către râul, Timiș, Caraș,
Crasna, în apropierea căruia a fost construită cetatea comitelui. Locuitorii sistemului castrelor
regale erau iobagii cetăţii, care locuiau în afara cetăţilor şi aveau atribuţii militare,
respectiv castrensii, care erau agricultori. Comitele numit în funcţie de către rege administra nu
doar „comitatele cetăţii", ci întregul teritoriu din interiorul unui comitat, însă în perioada arpadiană
nu avea atribuţii judecătoreşti asupra proprietarilor liberi de pământuri. Slujbaşii cetăţii erau
recrutaţi din interiorul „comitatelor cetăţii"; cel mai important dintre ei era locţiitorul comitelui,
comitele curial (curialis comes), respectiv un maior exercitus, care îndeplinea atribuţiile militare
cotidiene.3 Totodată, fiecare comitat avea un statut de comitat de frontieră. Această organizare
statală a regatului magiar a fost încă tributară organizării statelor nomade. Statul nomad a lăsat o
fâșie de teren destul de întinsă între teritorii și ținuturi locuite la o distanță de cca. Două zile cărare.
Distanța aducea un plus de siguranță, a fost lăsată strategic din motive de securitate, așadar șansa
unui atac prin surpindere a fost mai mică.4

1
Comitatele Transilvaniei în Evul Mediu accesat pe site-ul www.enciclopediavirtuala.ro
2
Székely Zsolt, Cziprián-Kovács Loránd, Istoria administrației regionale și locale în România, Sfântu Gheorghe,
Asociația știițifică „Pro Scientia Administativă, 2002, p. 11.
3
Comitatele Transilvaniei în Evul Mediu accesat pe site-ul www.enciclopediavirtuala.ro
4
Székely Zsolt, Cziprián-Kovács Loránd, op. Citat., p. 12.

2
 Primul comitat transilvănean organizat a fost Alba, care iniţial cuprindea mai mult ca
probabil întreaga Transilvania de Sud,iar în perioada arpadiană demnitatea de comite al acestui
comitat a fost îndeplinită de cele mai multe ori de către voievodul Transilvaniei.5 În documentele
din 1111 și 1113 voievodul este denumit Mercurius princeps ultrasilvanus.6 Începând cu anul 1119
voievozii ardeleni apar în documente într-un mod constant, dar titulatura lor este întotdeauna
alipită de titlul comes Albensis Ultrasilvanius, adică comitetului de Alba.7 Din aceste informații
putem deduce că funcția de voievod era una similară cu funcția de comité, singura diferență era că
voievodul avea în atribuția sa o diviziune territorial administrativă mult mai mare decăt comiții
aflați la nord de Mureș. Denumirea cetății era Civitas Alba Ultra-Silvana, care venea pe de o parte
de la diferența vizibilă dintre culoarea castrelor construite din lemn și pământ și culoarea pietrelor
folosite la construirea cetății sitúate pe ruinele fostului Appulum, adică, albă, pe de altă parte
importanței date culorii ale de către noii coloniști, care din causa rarității de apariție în natura
considerau că albul este culoarea aleșilor, a persoanelor importante.8

Comitele, cine conducea comitatul a fost numit de rege din rândul curtenilor de încredere
și avea atribuția de a administra comitatul în numele regelui. Avea atribuții generale care se
întindeau doar în teritoriul comitatului. Aceste atribuții au fost grupate în două categorii, acestea
fiind atribuții cu carácter militar și atribuții ce privea administrarea judicioasă a resurselor
comitatelor.9

Așa cum am menționat mai sus, toate comitate transilvane erau comitate de frontieră și au
fost dominate de posesiunile regale în pondere de 2/3 din pământuri din nordul Mureșului iar
comitatele din sudul Mureșului au fost compuse aproape în întregime din asemenea posesiuni
regale.10 Totodată, datorită faptului că comitatele regale au fost și comitate de frontieră, comitele
avea atribuții militare în plus față de celălalte comitate din interior.11 Așadar, lângă faptul că
comitele trebuia să întrețină o oaste de 400 de războinici, organizată într-o modalitate zecimală,
trebuia să supravegheze și persoanele care străbăteau comitatul, să oprească comerțul cu cai și

5
Comitatele Transilvaniei în Evul Mediu accesat pe site-ul www.enciclopediavirtuala.ro
6
Köpeczi Béla, Makkai László, Mócsy András, Szász Zoltán, Erdély története három kötetben, Első kötet a
kezdetektől 1606-ig, Készült a Magyar Tudományos Akadémia Történelmi Intézetében, p. 285.
7
Székely Zsolt, Cziprián-Kovács Loránd, op. Citat, p. 17.
8
Ibidem, p. 11.
9
Comitatele Transilvaniei în Evul Mediu accesat pe site-ul www.enciclopediavirtuala.ro
10
www.wikipedia.org/ComitateleUngarei
11
www.wikipedia.org/Vármegye

3
bovine, să vămuiască negustorii care treceau prin comitat, să asigure siguranța transportului
mărfurilor care aveau ca destinație curtea regală, să transmită curții regale orice mișcare de trupe.
Ostașii comitatului, erau alcătuite în patru companii. Comanda supremă a acestor trupe a fost
asigurată de către comitele. În lipsa comintelui trupele au fost comandate de castelan. Războinicii
erau cei care alcătuiau oastea comitatului, iar acestea erau îmăprțiți de natura serviciului efectuat.
Erau cercetași, care aveau atribuția să patruleze o anumită zona din comitat și să cerceteze ținutul
în fața oștii, ca acesția să aibă drumul liber și cas ă poată deplasa în siguranță. Paznicii aveau
atribuția de a supraveghea și asegura punctele de trecere peste râuri și păzeau porțile castrelor și
deținuții încarcerați în închisoare. Totodată, comitatele aveau sagittarii care trăgeau cu arcul sau
aruncau cu praștia. Trebuie menționat, că toate funcțiile de comandă din cadrul oștii comitatului
erau deținute de către persoanele alese și numite personal de către comité.

Atribuțiile comitelui, pe planul de administrația civilă, erau: colectarea impozitelor,

administrarea domeniilor și posesiunilor castrului și celorlalte posesiuni ale coroanei. Totodată,
comitele era instanța de judecată a iobagilor de castru și avea obligația de a contrasemna și viza,
având un sigil de al său, acele acte carea u fost întocmite în fața sa și cu acordul său de către
persoanele libere care aveau funcții notariale. Așa cum și funcțiile de comandă din cadrul oștii
erau deținute de persoane numite de către comité, așa și în fiecare domeniul administrativ era
secondat de către o persoană numită de comité. Așadar, în domeniul jurisdicțional era secondat și
în absenta lui, înlocuit de către judecătorul castelan, iar în administrarea domeniilor castrului era
înlocuit de către castelan. În situații în care comitele era înlocuit de persoanele sus menționate,
aceștia au avut asupra lor și sigilul personal.

Așa cum am menționat mai sus, comitatul avea un castru sau cetate care funcționa ca centru
administrativ, iar în jurul acestui castru se întindeau posesiunile castrului, pe care trăiau iobagi
cetății. Venitul obținut de pe aceste posesiuni era folosit pentru a finanța activitățile administrative
cu care era însărcinat comitele. Pe teritorul comitatului mai erau posesiuni ale curții, care au fost
adminístrate tot de comité, dar în numele personal al regelui, deoarece acestea faceau parte din
averea personală a regelui. Veniturile acestor posesiuni erau venituri proprii a casei regale.
Comitele administra aceste posesiuni, dar totuși un avea putere jurisdicțională asupra populației
care trăia pe posesiuni ale curții, așadar litigiile apărute între persoanele care locuiau pe aceste

4
posesiuni se judecau de către judecători ai curții în prima instanță, în penúltima instanță de către
judecătorul regal al curții și în ultima instanță de către rege.

Comitele mai avea de administrat posesiunile regale denumite și ale coroanei, dar din veniturile
realízate de pe urma acestora comitele primea o cotă de o treime, care era de fapt venitul lui pentru
funcția de comite.12

Pe teritoriul comitatelor au apărut și locuri de minerit, care aveau organizare proprie din
cauza faptului că a existat un monopol al regalității asupra mineritului. Aceste terenuri erau
adminístrate de către camerele de minerit, care avea datoria de a veghea extracția minerurilor de
metale prețioase și sare și avea jurisdicție și asupra locuitorilor. Cel care judeca procesele, care
apăreau între persoanele care trăiau pe aceste teritorii, era stolnicul. Așadar, chiar dacă locurile de
minerit erau pe teritoriul comitatelor, comitele nu avea în atribuția sa colectarea impozitului pe
minerit, el asigura doar escorta pentu transportul de aur.

În procesul de organizare administrativă a Transilvaniei mai trebuie să insistăm asupra unui

fenomen destul de important, care a avut repercusiuni severe asupra organizării. Așadar, începând
cu domnia lui Ștefan I cel Sfânt, zona Bihorului a fost rând de rând cedată moștenitorilor tronului,
aceștia fiind primii băieți născuțî din casa regală, aceștia având titulatura dux biharea. Ștefan I a
cedat principatul Bihorului fiului său Imre în anii 1020, totodată autoritatea lui a fost extinsă nu
numai aspura Bihorului, ci și asupra întregii Transilvanii. Deșii Imre în 1031 a murit într-un
accident de vânătoare, așadar nu a mai devenit regele Ungariei, următorii regi au continuat această
practică de a ungea urmașii la tron. În 1048, fiul regelui Andrei I, Béla, a fost uns dux de Bihor și
a avut la fel ca Imre autoritate totală asupra Transilvaniei, totodată el a avut deja și dreptul de a
bate moneda proprie.

Acest proces de ungere dux de Bihor a fost întrerupt de regele Coloman Cărturarul, care a înființat
1105 o funcție de ban al Slavoniei și tot în această perioadă a înființat în mod oficial și funcția de
voievod al Transilvaniei. În prima perioadă după înființarea acestui funcție, voievozii au fost
numiți de către rege, așa cum am mai menționat și la începutul lucrării mele, în mod foarte

12
Székely Zsolt, Cziprián-Kovács Loránd, op. Citat, p. 14-16.

5
sporadic. Aceștia au fost emisari ai regelui și erau reprezentanți ai marii nobilimi maghiare din
curte.

În această perioadă voievodatul prindea putere până la preluarea guvernării a Transilvaniei

de Béla, cine a fost moștenitorul tronului și a fost uns de dux, iar mai târziu a devenit regele Béla
al IV-lea. În acest timp Voievodul de Alba a devenit mai mare în rang decât comiții numiți de rege
în zona Mureșului. În perioada aceasta, a fost alipit de voievodat comitatul Turda, după care au
urmat celelalte comitate, Cluj, Târnava, Dăbâca, Solnoc. După această comitele au devenit supușii
voievodului. Aici a început creșterea importanței voievodatului, care rezulta din faptul că comiții
au fost supușii lor și totodată, aceștia nu au mai fost numiți de rege ci de voievod, din rândul
apropiaților lui dintre nobilii.13

Toate aceste schimbări, în ceea ce privește numirea comitelul, au intrat în vigoare în urma
emiterii documentului Bula de aur a regelui Andrei al II-lea în 1222, care a dat aceeași privilegii
toți nobilii maghiare. Așadar, după emiterea Bulei și din cauza că puterea regală a început să fie
mai slabă, în secolul al XIII-lea comitatele regale au fost preluate de comitate nobiliare.14

13
Ibidem, p. 17-18.
14
www.wikipedia.org/comitateleregale; www.wikipedia.org/Aranybulla

6
 BIBLIOGRAFIE

1. Comitatele Transilvaniei în Evul Mediu accesat pe site-ul

www.enciclopediavirtuala.ro;

2. Székely Zsolt, Cziprián-Kovács Loránd, Istoria administrației regionale și

locale în România, Sfântu Gheorghe, Asociația știițifică „Pro Scientia
Administativă, 2002;

3. Köpeczi Béla, Makkai László, Mócsy András, Szász Zoltán, Erdély története
három kötetben, Első kötet a kezdetektől 1606-ig, Készült a Magyar
Tudományos Akadémia Történelmi Intézetében

4. www.wikipedia.org/ComitateleUngarei

5. www.wikipedia.org/Vármegye

6. www.wikipedia.org/Aranybulla