p.

835
Györffy György – Geographia Historica Hungariae tempore stirpis Arpadianae
Az Árpád-kori Magyarország történeti földrajza,
Geografia istorică a Ungariei din timpul Arpadienilor
Budapest, 1966

CSANÁDVÁRMEGYE
COMITATUL CENAD

În evul mediu comitatul Cenad se găsea pe întinsul Câmpiei, pe cele două maluri
ale Mureşului începând din comitatul Arad şi până la Tisa. Acest teritoriu a fost tăiat în
două de Mureşul1 care alerga către Tisa cu numeroşii săi afluenţi şi cu ale sale păduri
galerii de stejar2. Fragmenta în continuare acest teritoriu şi multitudinea de vaduri
„moarte” [uscate] ale Mureşului care se răsfirau pe distanţe mari: în partea de N[ord]
Szárazér*, în partea dinspre S[ud] Harangod care se varsă în Tisa, azi Aranca3.
Din punct de vedere geografic comitatul poate fi despărţit în două zone cu
caracteristici distincte, care odinioară au fost deosebite prin denumirile Mező [Câmpie] şi
Rét [Luncă, Fânaţ] (vezi şi în cazul numelor celor două sate Kopáncs, Mezőkopáncs şi
Rétkopáncs). A fost denumit Câmpie [Mező] întinderea de loess care acoperea marea
parte a comitatului precum şi pământul insulelor din marile zone de inundaţie, în schimb
au denumit Luncă [Rét] suprafaţa acoperită de ape şi alimentată de Tisa, Mureşul şi
afluenţii acestuia, suprafaţă care în zonele vestice, de-a lungul malurilor Tisei s-a
dezvoltat până a ajuns o zonă inundabilă legată [continuă], tărcată cu insule. Malurile
râurilor şi lumea insulelor luncii au oferit cele mai multe şi variate posibilităţi de viaţă şi
astfel a devenit această zonă cea mai des populată. Deşi s-a pescuit în apele Mureşului şi
în porţiunile superioare, pescuitul a căpătat cea mai mare importanţă în lumea insulelor
din luncă, unde au utilizat nenumăratele braţe moarte ale Mureşului şi Tisei ca heleştee
(piscina)4. Acest teritoriu a fost şi patria păstoritului, ceea ce este demonstrat şi de câteva
denumiri de localităţi din luncă5. Pe lângă toate acestea insulele din luncă au asigurat
condiţii bune şi pentru agricultură6, iar pe malurile Mureşului, pe lângă cultura de cereale,
întâlnim şi urmele viticulturii7. Zonele din interior ale Câmpiei au oferit şi posibilitatea ca
hergheliile să poată să pască acolo (vezi în Legenda Sf-lui Gerard hergheliile lui Ajtony,
pe dealul din Veresdomb hergheliile neamului Csanád, la Hód cele ale neamului Csák);
1
Konst. Porph. [în jur de 950]: ή Ƭίτξα (Ed. Moravcsik 176); + 1093 [1325]/399: iuxta Tyzam, 1211:
Ticiam, + 1256: Tyciam Morotva, vezi şi nota 4. şi O. I. 266; Melich: HonfMg. 64. – Konst. Porph. [în jur
de 950]: ό Мοϱήσηϛ (loc cit.); Anon. [în jur de 1200]; fl. Mors, iuxta Morisium (SRH. pag. 49-50);
1192/374/425: Morus Nagylak, vezi şi Béz, Csanád, Makófalva, Tömpös si O. I. 5ö4? Melich: HonfMg.
52.
2
+ 1247/+284//572: sylva glandium Ladány, 1337: silve...Ereztuen Makófalva, 1337: silvis... Ereztewen
Szentlőrinc, 1329: silve Palataerde Béz, vezi şi Abony.
3
+1247/+284//572; Zarrazer Kisflud, +1256: Zarazer Köztelek. O. II. 434. – 1211: stag. Harrangud,
+1247/+284//572: aqua Harangud,+1256: Harangadthue Harangod, vezi şi Besenyő 2., O.I. 365.
4
Vezi Abony, Agárd, Barát, Béb, Béz, Kakat, Kér, Modosibugalló, Nagylak, Halászmorotva, Padé,
Razsán, Sót, Szanád, Szentmiklós, Tömpös, Tömörkény, Varsány, Vidrah.
5
1211: Bureuohul, adică „grajd pentru viţei”, precum cele două localităţi Baromlak [lăcaşul vitelor], apoi
Bial, Fejérjuh [oaie albă], Lovas [călăreţ, cu cai].
6
La Bocsár pământ de 10 aratrum, la Rábé moară.
7
Vezi Abony, Béz, Nagylak, Malomszeg si Szőllős.
şesul său de loess a oferit un excelent teren fertil pentru lucrarea pământului. Chiar aici s-
a păstrat urma dvornicilor care înainte de năvălirea tătarilor îşi achitau dările sub formă
de cereale8.
Acest pământ, despre care se poate afirma că în totalitatea sa este fertil, în
secolele VI.-VIII. este un teritoriu locuit de avari, în care urma populaţiei slave s-a păstrat
doar din loc în loc, pe lângă ape.

p. 836.
8
Tót 1.
* Szárazér este un braţ lateral al Mureşului, care porneşte din Mureşul-Mort de lângă Arad (de la Miniş) şi
la nord-vest de localitatea Földeák (Ungaria) se varsă în mlaştinile Batida.
 Localităţi cu denumire de origine slavă sunt de exemplu Kanizsa în luncile Tisei
şi Rahonca pe malul Mureşului9. Pentru bulgarii care s-au extins către această zonă în
secolul al IX-lea probabil că a căpătat o importanţă primară stăpânirea drumului de
transport al sării de la Mureş-Tisa10.
La descălecat maghiarii au ocupat teritoriul comitatului, şi chiar şi Konstantin
Porphirogenetikos spune că în preajma [anilor] 950 zonele de-a lungul râurilor Tisa şi
Mureş sunt teritorii locuite de maghiari 11. Conform Legendei lui Gerard teritoriul care se
întindea „de la Criş până la părţile Ardealului şi până la Vidin şi Severin” în jurul anului
1000 se afla sub dominaţia unei căpetenii de trib a maghiarilor, sub Ajtony12.
Neamurile care s-au aşezat în acest teritoriu vast – cu excepţia apărătorilor de
hotare – puteau să facă parte din tribul lui Ajtony. Chiar neamul lui Ajtony locuia pe cele
două maluri ale Mureşului, pe teritoriul comitatului nostru. Centrul şefului de trib, al
şefului neamului se afla la Marosvár, de unde putea să ţină sub controlul său sarea regală
care a fost transportată în jos din Transilvania pe Mureş, şi unde – în mod diferit de
regele István [Ştefan], trecând la creştinismul de rit oriental – a aşezat călugări baziliţi [de
rit grecesc]. În jurul cetăţii sale, pe teritoriul neamului său au păşteau „nenumăraţii săi cai
neîmblânziţi”, dobitoacele sale şi se înşirau sălaşele crescătorilor-îngrijitori de animale şi
ale agricultorilor13. Când Ajtony, cel care urma căi politice separate, prin vămuire a creat
obstacole pentru transportul de sare, regele István [Ştefan] a pornit cu armată împotriva
lui. Conducătorul armatei, Csanad, fiul lui Doboka, a fost vărul [mai tânăr] al regelui.
Csanad l-a învins şi l-a omorât pe Ajtony, a ocupat cetatea lui şi pământurile
aparţinătoare de acesteia14. Cetatea lui Ajtony şi teritoriul neamului său a devenit un nou
comitat, în fruntea căruia regele István [Ştefan] l-a pus pe Csanad drept comite [comes].
După el a primit cetatea numele de cetatea lui Csanad iar teritoriul tribal [al neamului]
ocupat de neam, care se întindea în jurul cetăţii, a fost numit comitatul Csanad [Cenad] 15.
În 1030 regele pentru împământenirea creştinismului de rit apusean a înfiinţat în cetatea
lui Csanad [Cenadului] o episcopie, şi i-a subordonat acesteia teritoriile stăpânite mai
înainte de Ajtony.

9
Kniezsa, SzlEml. II. 417. nota 3, Din povestirile lui Anonymus pare-se că râul Csesztreg (prin preajma
1200: fl. Seztureg SRH. pag. 90 ) să corespundă râului Harangod, însă Harangod este astfel numit deja în
1211 iar numele de sat Csesztereg apare mai târziu şi în Timiş şi în Torontal (Cs. II. 32, 127). Din acest
motiv noi nu vom trata râul Csesztereg în comitatul Csanád..
10
Annales Fuldenses 892: Gombos 132; Melich: HonfMg. 16. Conform Geste-i romanţate a lui Anonymus
înainte de descălecatul maghiarilor teritoriul care se întindea de la Mureş până la Orşova (terram...a fl-o
Mors (!) usque ad castrum Vrscia) a fost ocupat, cu ajutorul cumanilor (adiutorio Cumanorum), de către
căpetenia Glad venită din cetatea Vidinului şi de la acesta se trăgea Ajtony (SRH. pag. 49-50). Această
povestire nu are bază istorică; pe atunci cumanii nu au locuit încă în Europa, şi se poate demonstra că Glad
este o figură care a prins viaţă [a fost creată] dintr-un nume de localitate, iar ţara sa, „ducatul” său este
amintirea unui trib maghiar. (Györffy: Krónikáink 24 şi Száz. 1958. 587-8).
11
Ed. Moravcsik 176-7.
12
SRH. II. 490: „a fl-o Keres usque ad partes Transilvanas et usque in Budin ac Zoren”.
13
Idem 489. „Equorum etiam indomitorum multitudinem habebat innumerabilem, exceptis hiis, quos
pastores in domibus sub custodia servabant. Erant ei pecora infinita, que omnia habebant suos pastores
deputatos, insuper allodia et curias.” Această descriere conţine şi expresii care fac trimitere la o epocă mai
târzie. Vezi şi Horváth J., I. Oszt. Közl. XIII. 21 şi următ.
14
Data campaniei nu a fost păstrată în izvoarele scrise. Cea mai probabilă datare este pentru anul 1003.
Vezi Váczy Péter: Ajtony és Gyula. Szentpétery Emlk. 502; Györffy, II. Oszt. Közl. II. 334. Pentru
problema datării vezi şi Moravcsik. SzIEml. I. 402.
15
Györffy, Száz. 1958. 31.
 Cetatea, pământurile, popoarele şi bunurile răzvrătitului Ajtony au trecut în
proprietatea regelui. O ramură capitulară [supusă] a neamului lui Ajtony, apare peste
câteva secole ca proprietari cu avere mijlocie; câţiva Szuhai din neamul Ajtony au în
proprietatea lor trei dintre cele 144 de sate cunoscute ale comitatului (Ajtonymonostora,
Serjén, Szőllős)16, deci a 1/50 parte din comitat. Regele István [Ştefan] a aşezat pe lângă
cetatea lui Csanád [a Cenadului] armata sa provenită din diferitele triburi. Despre acest
demers al lui stau mărturie nume de localităţi ca: Jenő pe lângă cetatea Csanád [Cenad],

p. 838.

16
Compară cu Kar: MNemz. I. 91.
Nyék17 şi Tarján18 în preajma lui Hódvásárhely, Székelyszeg19 la est de Nagyfalu, Örs20
lângă Makó, Terjén, Kér, Varsány, Ürs si Ladány de pe insulele aflate lângă drumurile
care duc înspre porturile de la Tisa. Dintre acestea numai una apare în documente în
perioada de dinaintea năvălirii tătarilor, Jenő, şi desprea aceasta ştim că a fost locuită de
supuşi ai cetăţii. La început grosul oştenilor regelui colonizaţi au fost aduşi pentru
deserverea cetăţii şi doar mai târziu au putut ajunge mai multe dintre aşezările lor în
proprietate privată moşierească (de ex. Terjén, Kér, Varsány, Ürs şi Ladány). În preajma
cetăţii apare şi una dintre aşezările pecenegilor războinici colonizaţi aici. Cunoaştem doar
în parte proprietăţile cetăţii din patru documente provenite din perioada de dinainte de
năvălirea tătară. Popoarele cetăţii [castrenses] au locuit în posesiunile Bocsár şi Torpa
(1211: civiles), Bátor, Besenyő, Bő, Csenej, Ekud, Inad, Jenő, Laba, Pony, Szőllős, Telki
şi Újfalu, iar iobagii cetăţii în amintitele posesiuni Bő şi Telki (1230-32); în satul Csika a
locuit un centurion (centurio) (1230). În 1319 apare Halász, Razsán şi Tömörkény ca
posesiune a cetăţii, însă acestea în secolul XIII. fuseseră în proprietate particulară. În final
merită să amintim că înainte de 1238 două posesii cu numele de Vasvár aflate pe
teritoriul comitatului ţineau de comitatul Vasvár situat foarte departe. Deşi cunoaştem
sigur numai 17 posesii în care trăiau popoare care deserveau cetatea [civiles], numărul
acestora putea să fie mult mai mare.
În serviciul familiei regale s-au aflat satele acelora care au avut de prestat servicii
speciale, şi care de-a lungul secolelor în marea lor majoritate au ajuns pe mâna unor
stăpâni bisericeşti sau lumeşti. Numărul acestora a fost sporit de către coloniştii străini cu
ocupaţii paşnice. Dintre cele două localităţi Tóti într-una au locuit agricultorii liberi [care
cândva au fost aserviţi proprietăţilor regale, ale curţii regelui sau reginei], şi o colonizare
foarte timpurie trebuie să fi fost Landor21, care poartă numele vechi al bulgarilor. S-a
aflat în stăpânire regală Tárnok-ul (satul vistierilor); „spălătorii nevoiţi” au trăit la
Veresmart, fabricanţii de arcuri la Vonuz, pescari la Halászmorotva, care a ajuns în
stăpânire bisericească apoi laică, transportatorii de sare princiari la Sajti şi morarii
princiari la Surány. După numele ei tot aici trebuie amintită şi Álcsi, unde ar fi putut trăi
dulgherii, Tímár [= argăsitor, tăbăcar], unde puteau trăi tăbăcarii, Bocsár-ul, unde trăiau
paharnicii22, a ajuns în subordinea cetăţii, la Horó probabil trăiau bucătari 23 şi la Úrnépe
[= poporul domnului] puteau să vieţuiască popoare princiare24 [popoare subordonate
principelui]. Numeroase sate dintre proprietăţile regale au ajuns pe mâna bisericii. Dintre
proprietăţile episcopului de Cenad şi ale celor două capitluri în epoca noastră încă nu
cunoaştem nici una, deşi mai târziu apar numeroase sate fiind pe mâinile lor. După
numele său putem să atribuim localitatea Apátfalva (=satul +abatelui) abatelui de Cenad.
Abatele din Tihany a primit amintitul sat Halászmorotva şi Bálványos, abatele de Egres
[Igriş] satul Pabar, iar abatele de Rahonca satele Széplak, Szat şi Surány. Stăreţia din
17
1852 harta cadastr. : Nyéki telek la ESE de Hódmezővásárhely; Hnt. 13: Nyék (Bor. II. 239)
18
1788 harta: Tarján la capătul din NV al Hódmezővásárhely (OL. Károlyi harta lt. 71:2); Hnt. 13:
Tarjánvég (Bor. II. 588; Szeremlei: Hódmezővásárhely tört. I. 19, 95, 143, II.437; Széll 175).
19
1389: Zekulzeg (Temes I. 167); Hnt. 26; Székesút, R. Secusigiu. (Bor. II. 548; Cs. I. 702)
20
Örs síkja [şesul lui Örs] în hotarul localităţii Makó. (Bor. II. 374).
21
Pe harta din 1802 a localităţii Makó este nume de hotar spre SV de maidanul Tömpös. Bálint Alajos:
Makó város 27.
22
Pentru numele care desemnează ocupaţii vezi Györffy, Bud. Rég. XVI. 25
23
Pe harta citată a localit. Makó la nord de Tömpös Horró-ér, Horro hát; Lipszky: Horro hát; Bor. II. 333,
374. În privinţa numelor de ocupaţii vezi Veszp. Reg. nr. 133 pe baza completărilor lui Jakubovich Emil.
24
Bor. I. 119, 171; Szeremlei op. cit. 442.
Dömös a obţinut popoarele princiare de la Sajti şi din Surány. Din această înşiruire
schiţată aflăm doar faptul că numărul popoarelor [populaţiei] reţinute la origine pentru
serviciul regelui putea să fie foarte însemnată în comitat, şi nu este real acel număr scăzut
al satelor (numai 12 sate din cele cunoscute) care pot fi enumerate aici ca informaţie
statistică.
După învingerea lui Ajtony regele i-a dăruit victoriosului Csanad o bună parte din
proprietăţile sale. Aceste proprietăţi se aflau pe mâna neamului Csanad încă în secolele
XIII-XIV. Proprietăţile neamului ne sunt bine cunoscute din mai multe documente de

p. 839.
partaj sau de întărire în proprietate, deşi sursele care ne stau la dispoziţie nu reflectă întru
totul relaţiile originale de proprietate. Principala ramură a neamului coboară de la fraţii
Belenig şi Buguzlou care au trăit în secolul XII25.
x_____________________________________________________________________x
Belenig Buguzlou
↓ strămoşul celor din fam. Vejtehi
x_________________________________x_____________________x
Nagy Fülöp Kelemen bán Vaffa
[Fülöp cel Mare] [Banul Kelemen]
↓ ↓
______x_______ x____________________________x______________________x
Pongrác Csanád Barabás Fülöp
strămoşul fam. Telegdi strămoşul fam. Makófalvi strămoşii fam. Tömpösi
1218-56 1238-56 1256 1256

Documentele din anii 1247, 1256, 1284 şi din 1285 care enumără proprietăţile
celor din familiile Telegdi şi Makófalvi sunt falsificări de secol XIV26, deşi au fost făcute
prin utilizarea documentelor vechi; documentul de partaj din 1337 este autentic. Nu pot
exista îndoieli în privinţa documentului de partaj din 1274 al celor din fam. Makófalvi şi
Tömpösi. Pe baza acestora poate fi reconstituită lista proprietăţilor descendenţilor lui
Belenig din comitatele Cenad, Arad, Timiş, Keve şi Bács precum şi din Transilvania, dar
în orice caz numai după ce scădem din ea unele proprietăţi ulterior dobândite şi introduse
în documente prin falsificare. Nu ni s-a păstrat conscripţia acelor proprietăţi ale neamului
[familiei] Vejtehi care se aflau în comitatele Cenad, Arad, Timiş, Srem, Pojega, Vas,
Győr, Moson sau în banatul de Macsó; şi în continuare suntem destul de puţin informaţi
în privinţa relaţiilor de proprietate ale ramurii [familiilor] Bézi, Kagymati şi ale unor
subramuri ale lor27. În pofida acestor lipsuri, totuşi, pe baza celor amintite putem să
reconstituim destul de bine tabloul raportului de posesiune al neamului Csanád. Conform
celor de sus, din cele 144 de posesiuni cunoscute în comitat, în perioada anilor 1240 şi
1340, 59 s-au aflat în mâinile acestui neam 28. Luând în considerare faptul că despre
numeroase posesiuni regale, bisericeşti şi particulare, existente, nu s-au păstrat
documente, putem afirma cu destulă probabilitate că neamul Csanád a stăpânit o treime a
comitatului Cenad. Această stăpânire este explicabilă prin donaţia făcută încă de regele
25
Pe baza documentului din 1256 (Arh. Erdélyi Múzeum, W. VII. 429-31); vezi şi Wertner: MNemz. I.
198; Makay, Turul 1895. 64, 124, 167; 1896. 27, 75, 124, 178; Kar: MNemz. I. 344.
26
Pentru documentul din anul 1247 vezi Kar: HH. 19, Reg. Arp. 847, 872. Documentul din anul 1256, al
cărui original este păstrat în Erdélyi Múzeum, din motivul scrierii sale neconforme cu epoca este un fals
făcut în secolul XIV. Pentru documentul din 1284 vezi Kar: HH. 30; pentru documentul datat în 26 IV.
1285 vezi Reg. Arp. 3356.
27
Kar: Mnemz. I. 358.
28
Enumerările făcute trec în seama lor următoarele 65 de posesiuni: Agár, Balogkereke, Barát, 2 Baromlak,
Béb, Béz, Bial, Bocsár, Boldogasszonyháza, Csóka, Csücsköd, Dedénszeg, Dobegyház, Fejéregyház,
Fejérjuh, Férged, Homokrév, Ireg, Kanizsamonostora, Kemecse, Kér, Keresztúr, Kisfalud, Kocsegyház,
Kökényér adică Vaffaülése, Köztelek, Ladány, Lele (2), Lovas, Felvelnek adică Makófalva, Malomszeg,
Modosibugalló, Halászmorotva, Oroszlános, Padé, Palota, Pordánymonostora, Rábé, Razsán, Sáp, Sót 1.,
Szanád, Szemeegyháza, Szentlászló, Szentlőrinc, Szentmargita, Szentmihály, Szér, Szilas, Szudas,
Teremalja(telek), Terjén, Tömpös (3), Tömörkény, Ürs, Vaffalaka, Valkány (3), Varsány, Vasantó, Velnek,
Veresdob, Vidrah, Zentarév şi Zombor. Mânăstirile seminţiei lor au fost: mânăstirea Kanizsa, Kemecse,
Oroszlános, Pordány şi Tömpösmonostora. Dintre posesii trebuie ştearsă Agár – care în 1211 este o
posesiune a cetăţii, Halászmorotva – care tot atunci îi aparţine de abaţia din Tihany, Terjén, Ürs şi Zentarév
– cele pe care cei din fam. Telegdi le-a obţinut ulterior.
István [Ştefan] în favoarea lui Csanád, primul comes al comitatului. Relativ la faptul că o
treime a comitatului s-a aflat în stăpânirea unui neam şi două treimi ale ei au fost anexate
cetăţii, putem găsi o amintire cuprinsă într-o formă anacronistică şi în descrierea
descălecatului făcută de Anonymus, în partea care se referă la Komárom29.

p. 840.

29
SRH. I. 55, vezi Györffy, Száz. 1958. 31.
 Comitatul, din care o treime a aparţinut celora din neamul Csanád, din care două
treimi au fost ale regelui, respectiv ale cetăţii, s-a întins pe următoarele teritorii: hotarul
său de vest îl formase Tisa, cea care în linii mari curgea pe linia ei de astăzi. În 1333-35
Hódmezővásárhely a aparţinut încă de decanatul [protopopiatul] de Cenad, în schimb
Szentadriánmártír (Mártély) de decanatul de Csongrád, şi totuşi, în 1335 el este luat în
evidenţă în comitatul Cenad. Pornind de la Vásárhely graniţa comună cu Csongrád se
îndrepta spre est, lângă Pereg – atingând Békés-ul şi Zărandul – se întorcea către
Batonya, al cărui vecin, Basarág, înainte de năvălirea tătară a fost pământ al cetăţii Arad,
însă în 1333-35 este deja parte al decanatului de Maroselve (al Cenadului de nord). Înspre
comitatul Arad sunt cunoscute ca sate de margine Pécsk, Vonuz şi Varjas, iar înspre
comitatul Timiş sunt cunoscute ca sate de hotar Nagyősz, Balogkereke, Teremalja şi
Hegyes. Este mai problematic hotarul către sud, unde se întâlneşte cu comitatul Torontal
care are o origine enigmatică. Comitatul şi decanatul Torontal apar doar la începutul
secolului al XIV-lea. Atunci un comitet de examinare comitatensă stabileşte că [satul]
Akács ţine de comitatul Cenad, însă conscripţia papală enumeră acest sat în decanatul de
Torontal. Situaţia este asemănătoare cu cea a satului Vasvár, care deja în anul 1238 a
aparţinut de comitatul Cenad, în schimb lista de dijmuire îl socoteşte ca aparţinător de
decanatul de Torontal. Poate l-am putea trece aici şi [satul] Bálányos, care în 1211 este
amintit în comitatul Cenad, în schimb Bárányos în 1399 se găseşte în comitatul Becse (în
Torontal). Conform acestora graniţa din epoca angevină fusese râul Ejcse (azi Černa
bara) care a mărginit dinspre sud Akács-ul, însă, numai cunoscând datele naşterii
comitatului Torontal se va putea rezolva problema: până unde s-a întins spre sud
comitatul [Cenad] în epoca árpádiană.
Până când la nivel de ţară [nivel naţional] unui comitat în general îi corespunde un
decanat, din punct de vedere al administraţiei bisericeşti comitatul Cenad a fost împărţit
în două decanate; jumătatea comitatului aflată la sud de Mureş ţinea de decanatul de
Cenad, jumătatea care se întindea la nord de Mureş a aparţinut de decanatul de
Maroselve. Conform legendei mari a lui Sf. Gerard aceste decanate ar fi fost fondate încă
de episcopul Gellért [Gerard]30.
De la începuturi calea principală a circulaţiei în comitat a fost Mureşul. Pe el au
transportat sarea din minele de sare transilvănene până la Sajt, locul comitatens de
descărcare a sării şi apoi, până jos la Szeged. Posesia asupra navelor de transport al sării a
fost un drept regal de care, în decursul secolului XIII., au beneficiat alături de numeroase
biserici şi particularii31. Pe malul Mureşului rând pe rând s-au construit mânăstiri,
biserici, majoritatea cărora şi-a primit partea din beneficiul regal al sarelui, precum:
Ajtonymonostora, Egres, Rahonca, Kenézmonostora, Kemecsemonostora, Csanád,
Tömpös, şi nu departe de apă Pordánymonostora şi Szőreg.
Cetăţile deja în secolul al XI-lea au fost legate între ele de drumuri ale oastei;
acestea au devenit şi drumurile principale ale comerţului. Idrȉsȉ în 1153 aminteşte distanţa
drumurilor care au legat Cenadul de Csongrád, Timişoara şi Keve. Odată cu dezvoltarea
economiei au căpătat tot mai important rol şi acele drumuri mai scurte de pe uscat care au
legat între ele locurile de târg în devenire. Căile au trezit la viaţă porturile şi podurile, iar
acestea vămile regale şi feudale. Pe baza locurilor de târg, a drumurilor, a porturilor şi a
vămilor cunoscute putem reconstitui în modul următor reţeaua principală a drumurilor

30
SRH. II. 494.
31
Vezi Csika.
din comitat. Drumul de oaste care venea dinspre Csongrád a ajuns în comitat la
Hódmezővásárhely. Sub [localitatea] Vásárosférged trecând peste Szárazér a ajuns la
Mureş în dreptul lui Mako care avea târg, port şi vamă, şi continuând pe malul drept
trecea vadul în oraşul episcopal care avea drept de târg în zile de sâmbătă. Drumul care
ducea din Zărand la Cenad şi care probabil trecea prin oraşul de câmpie Pereg, îl
aminteşte Rogerius32. La Pereg putea să treacă peste Szárazér şi drumul Csongrád – Arad.

p. 841.

32
SRH. II.578.
De la Cenad la Arad drumul şerpuia pe malul dinspre nord al Mureşului prin Csika,
Nagylak şi Abony care avea vamă. Avea o bifurcaţie şi înspre vadul din Veresmart al
Mureşului. Drumul care venea dinspre vadul de la Szeged ducea la Cenad prin satul Béb
care a avut şi pod şi vamă; a existat o bifurcaţie înspre Makó, unde putea fi trecut
Mureşul prin vadul de la Velnek. Drumurile care au sosit dinspre cele patru vaduri ale
Tisei, de la Révkanizsa, care ţinea târg, de la Szanád, de la Zenta şi de la Mohol s-au unit
în „marele drum” de la Kanizsamonostor şi împreună duceau călătorii la Besenyő, care a
fost loc de târg, şi sus spre Cenad. Venind dinspre Keve, trecând prin Becsekereke şi
Kökénd au trecut apa la Homokrév [= Vadul cu nisip] şi prin Besenyő au ajuns în oraşul
lui Csanád. Către Timişoara drumul trecea prin Nagyősz [azi= Teremia Mare].
În lumea insulelor din Rétség [zonei Luncii] au circulat cu „vapoare”. În
reambulaţiunea hotarelor satului Morotva din anul 1211 este amintit un loc numit
Hajohalom [= Movila vaporului], iar în privinţa altui loc se face observaţia că acolo sunt
trase vapoarele din mlaştinile Morotvei în Tisa.
Cunoaştem foarte puţine date despre dezvoltarea economică şi socială a populaţiei
din comitat. Când la cumpăna secolelor XII-XIII observăm populaţia marilor moşii regale
sau bisericeşti, grupate pe categorii de servicii ce trebuiau prestate, aceste populaţii ale
cetăţilor apar sub conducerea unor száznagy [=centurio, om in fruntea a 100 de oameni]
sau sub conducerea unor iobagi ai cetăţilor [miles, jobagi castri]. Din rândul populaţiei
care a trăit pe moşiile feudelor particulare poate fi observat stratul oamenilor liberi
(libertini) (la Hód 12, la Gödös 9).
Dăruirea [donaţia] bunurilor regale şi ale bunurilor cetăţilor a schimbat relaţiile de
posesiune care până atunci, în decursul a două secole, s-au modificat prea puţin. La
sfârşitul secolului XII. cei din neamul Monoszló îşi achiziţionează posesiile de pe malul
Mureşului (Csika, Nagylak, Kenézmonostora). Însă cei mai mari dobânditori sunt
strămoşii familiei Kisfaludi care se trăgeau din neamul Csák. Cea mai veche achiziţie a
lor a fost domeniul de Hód (Hód, Barc, Kopáncs), unde au fost părtaşi şi cei din ramura
Darahi. Arhiepiscopul Ugrin primeşte Gödös, fratele său mai mic, comesul Miklós, care
între 1222-24 a fost comesul comitatului, capătă 12 domenii de cetate şi Fegel-ul. Este
adevărat că mai târziu, în 1230, prinţul Béla, cu ocazia recuperării bunurilor risipite ale
cetăţilor, a luat înapoi o parte dintre acestea, însă şi aşa, acest neam putea fi socotit cel
de-al doilea mare proprietar al comitatului. Posesiunile familiei Bor-Kalán învecinate cu
comitatul Csongrád (parte din Vásárhely, Sót, Kéra) pot fi enumerate printre posesiunile
ocupate de ei la început (vezi comitatul Csongrád). Aici au mai avut domenii mai mici,
dobândite, şi cei din neamul Ják (la Agárd) precum şi palatinul Miklós care se trăgea din
neamul Szák.
Năvălirea tătară a cauzat distrugeri deosebit de mari în teritoriul comitatului, iar
situaţia a mai fost agravată în 1280 şi 1282 şi de pustiirile cumanilor răsculaţi. În zona de
câmpie năvălirea tătară a măturat acele sate de agricultori aşezate unele pe lângă altele
care au luat fiinţă de-a lungul mai multor secole ca urmare a dezvoltării paşnice. Ne
putem da seama despre gravitatea prăpădului dacă comparăm datele reambulaţiunii
hotarelor din 1232 a celor cinci sate din proprietatea lui Csák Miklós cu situaţia de mai
târziu a aceloraşi locuri. Din descrierea hotarelor de la Pony şi Besenyő, învecinate,
cunoaştem 10 sate, respectiv domenii; ulterior dintre acestea ne mai întâlnim doar cu
numele a două. Din descrierea hotarelor aşezărilor învecinate Telki, Bő şi Laba ni s-au
înfăţişat 9-10 domenii de sine stătătoare; dintre ele numai două mai revin la viaţă, două
apar mai târziu ca puste (în locul celor două proprietăţi Bő apare mai târziu Bőtelek
puszta, în locul satului vornicilor Tót apare Tóti puszta). Pe locul satelor de odinioară au
luat fiinţă sub alte nume noi sate; vechile locuri de sate sub numele de „telek” [maidan]
au devenit dependinţe ale satelor rămase, pământul mănos al acestora probabil – conform
uzanţelor din întreaga ţară – l-au supus exploatării agricole. După năvălirea tătară satele
din zona de câmpie sunt deja enumerate împreună cu astfel de locuri de sate pustiite 33. Pe
baza acestora putem estima în general la 80% distrugerea satelor din câmpie Situaţia a
fost diferită în partea situată între Mureş şi Harangod din zona Luncii. Printre bălţi,
populaţia retrasă pe insule a suportat mai uşor catastrofa; aici şi după năvălirea tătarilor

p. 842.
33
+ 1256: versus Zarazer Zenthmargita et Kuzteluk cum tribus sessionibus villarum… Bolugkereke cum
duabus sessionibus villarum, item Teremteluk cum quinque sessionibus villarum (arh. Erd. Múz., W. VII.
429-30).
s-au aliniat satele des, unele lângă altele, deşi şi din această zonă ne-au parvenit
informaţii despre sate prăpădite34.
Pentru repopularea teritoriilor distruse IV. Béla [regele Béla IV.] i-a colonizat în
ţară pe cumani. Conform legii cumane din anul 1279 cumanii au locuit între Mureş şi
Criş şi în preajma acestor râuri35. Mai marii domni ai cumanilor au primit posesii pe
malul râurilor36. Însă cumanii nomazi nu s-au putut integra în cadrul stabilit de o societate
agrară. Cu ocazia celor două răscoale de-ale lor au ars şi au jefuit numeroase sate din
comitat37, ba au asediat până şi mânăstirea de la Egres [Igriş]. În 1280, cu ocazia primei
răscoale au părăsit ţara, însă Kun László [Ladislau Cumanul] i-a obligat să se întoarcă. În
1282 însă, după înfrângerea suferită lângă Hód, o bună parte dintre ei s-a mutat definitiv
din ţară golind zona dintre Criş şi Mureş38.
Pe teritoriul comitatului Cenad, în zona dintre Mureş şi Timiş au mai rămas
cumani şi în continuare: populaţia seminţiei Kool sau Koor, organizaţia cărora mai târziu
a purtat numele de Szenteltszék [=Scaun sfinţit] 39. Dintre aşezările lor a făcut parte şi
sălaşul lui Boza, fiul lui Bolacsuk.
Relaţiile de proprietate din comitat le putem cunoaşte mai bine pornind de la
începutul secolului XIV. Pe atunci îşi fac apariţia proprietarii mijlocii din familia
Salánki40 şi ajung aici din alte comitate marii proprietari Hasznosi, ai căror familie însă în
curând s-a stins41. Confiscările de proprietăţi ale regelui Károly [Carol] nu au produs
schimbări esenţiale în comitat deoarece arhiepiscopul Csanád, loial regelui, a salvat
proprietăţile aflate în primejdie ale neamului său42, iar în privinţa atentatorilor de la
Timişoara cunoaştem numai două sate confiscate de-ale lor 43. Pe lângă toate acestea şi
aici îşi fac apariţia personaje caracteristice ale aristocraţiei creată de regele Károly
[Carol], ex. acel Becsei Imre care şi-a făcut cuib în cele mai diferite colţuri ale
comitatului prin achiziţiile sale de moşii 44. Acestei clase de mari proprietari s-a opus mica
nobilime a comitatului, proprietarii ai câte unui sat45, pecenegii nobili din Besenyő care
au îndrăznit să se extindă şi în defavoarea neamului Csanád. Puterea nobililor mijlocii ai
comitatului este dovedit de faptul că în 1330 Becsei Imre a fost citat în faţa adunării
comitatense din Cenad, în faţa comes-ului şi a patru iudex nobilium, şi acolo a trebuit să
aştepte degeaba o zi întreagă.
După trecerea perioadei furtunoase nobilimea a încercat să-şi sporească veniturile
prin colonizări; cei din familia Béz au iniţiat colonizarea în 1296 (Palota), comesul
34
Ex. Agárd, Torpa.
35
Gyárfás II. 439-40: „inter flumina Morus et Kris aut ex utraque parte fluminis eiusdem, vel intra flumina
Tymus et Maros aut circa eadem.”
36
Felgedös, Vonuz, Szaján, Béb, Morotva.
37
Egyházaskér, Tömörkény, Razsán, Csóka, Szentmiklós, Baromlak.
38
Vezi şi Karácsonyi, Száz. 1901. 626.
39
Karácsonyi: A kunok Délmagyarországon. Tört. Rég. Ért. 1882. 93; Györffy, Parasztság tört. 14. sz. 249,
255, 273.
40
Akács, Diós, Salánk, Szentmiklós 2.
41
Abony, Batida, Gorzsa, Nagyfalu, Rahonca, Szőllős, Tímár.
42
Bor. I. 83.
43
Harmad, Veresmart.
44
Akács, Batida, Batonya, Diós, Gorzsa, Perjámos, Szentmiklós, Veresmart. Referitor la faptul că Becsei
Imre în mod conştient aduna domeniile care purtau numele de Bat~Bot~Bod şi care puteau să fie amintirile
proprietăţilor deţinute de comes-ul Bot din neamul lui Becse Gergely, vezi introducerea la Comitatul
Bodrog.
45
Familiile Galyai, Földeáki, Fügedi, Járai, Kökényéri, Kanizsai, Százházi şi Törösdi.
cuman Kondam în 1321 (Béb, Halászmorotva), iar cei din familia Telegdi în 1337
(Kanizsamonostora, Veresdob, Oroszlános, Pordány, Kér). Pentru colonişti au asigurat
trei ani scutire de impozite şi dreptul la liberă strămutare (vezi Béb). Posibilitatea de a se
strămuta a devenit o armă în mâna ţărănimii pentru ameliorarea situaţiei lor [dar] a
contribuit şi la formarea iobăgiei unitare (1337: populi seu iobagiones la Makó şi în altă
parte).
Situaţia densităţii populaţiei la sfârşitul perioadei noastre a arătat în felul următor.
Din secolul care a urmat năvălirii tătare de pe suprafaţa de 5500 km 2 ai comitatului după
nume cunoaştem 144 de localităţi. Datele noastre însă nu ne oferă o imagine uniformă
asupra întregului comitat astfel că cifra reală trebuie să fi fost mai mare.

p. 843
Hartă:
Relaţiile de proprietate ale comitatului Cenad la sfârşitul secolului XIII.
A – neamul (seminţia) Ajtony
Ap.- abatele de Cenad
BK – neamul (seminţia) Bokor-Kalán
Cs. – neamul (seminţia) Csanád
Csák – neamul (seminţia) Csák
D – abatele de Dömös
E – abatele de Egres (de Igriş)
H – fam. Hasznosi
Kun – proprietarii cumani
M – neamul (seminţia) Monoszló
P – episcopul de Cenad
R – abatele de Rahonca
S – fam. Salánki
• – nobilii de rând
– proprietăţi bisericeşti

p. 844.
Referitor la perioada Huniazilor Csánki ne face cunoscute 211 oraşe şi localităţi. În
perioada noastră numărul real al satelor trebuie să se fi situat între cele două date.
Numărul satelor dinaintea năvălirii tătare trebuie să fi fost de două-trei ori mai mare decât
cel din perioada de sfârşit a epocii Árpádienilor; putem obţine o cifră apropiată dacă
înmulţim numărul lor cu cinci pentru zona de câmpie şi înmulţim numărul lor cu doi
pentru zona luncii şi pentru malul Mureşului.
Listele de zeciuială papală ne fac cunoscute 37 de localităţi cu biserici în
decanatul de Cenad şi în cel de Maroselve. Discutăm despre o localitate (Basarág) din
decanatul Maroselve în comitatul Arad, în schimb o localitate (Akács) din decanatul
Torontalului se află în comitatul Cenad. Trecută uniform în dinari banali publicăm sub
formă de tabel suma plătită de preoţi papei, cu patru ocazii în timp de trei ani. Cursul de
schimb [măsura de calcul]: 1 gs [gros] = 4 dinari banali, 1 marcă = 6 gs., 1 pondus = 1/48
marcă46. Nu cunoaştem perioadele de timp exacte ale celor patru plăţi efectuate în
decursul a trei ani. Privind proporţiile sumelor (1333:3, 1334 I:2, 1334 II:1, 1335:1) se
pare că primele două plăţi reprezintă câte un an întreg, a doua şi a treia plată luată
împreună ar corespunde plăţii unui an. Ca să scădem greşelile de calcul am luat media
unui an al plăţilor (suma celor patru plăţi împărţită la trei); din cauza lipsei datelor am
socotit a fi o sumă de câte un an plata din 1333 şi 1334 I.; sumele achitate în 1334 II. şi
1335 am luat ca sume ce s-au plătit pentru jumătate de an, şi am calculat media pe această
bază; doar în cazul unei singure date [informaţii] am socotit data respectivă ca ceva
caracteristică. Dacă rezultatul final a dat o fracţie, atunci am rotunjit rezultatul înspre
direcţia primei plăţi. Zeciuiala preoţilor pe perioada de trei ani am redat-o în tabelul de pe
pagina următoare (cu litera M am însemnat plebaniile din decanatul de Maroselve).
Din această comparaţie se evidenţiază că cele mai bogate plebanii ale comitatului,
totodată şi cele mai mari localităţi – fără să luăm în calcul şi Cenadul – în ordinea
mărimii sunt: Besenyő cu 94 de dinari banali, Harangod cu 58, Szentpéter (1.) cu 54,
Perjámos cu 50, Pécsk cu 48, Razsán cu 47, Révkanizsa cu 43 şi Szárafalva cu 42 de
dinari banali. De observat că partea de dijmă care a revenit preoţilor din localităţile aflate
în mâna capitlului sau a episcopiei a diferit faţă de general (a fost mai mică), şi în răstimp
de trei ani au plătit numai o singură dată (de ex. Nagylak, Látrány, Pécsk), în cazul în
care chiar figurau pe listă (astfel de ex., Nagyszentmiklós [Sânnicolau Mare], satul
episcopului de Cenad, cu siguranţă că a existat deja, însă nu figurează pe listă). Media
celor 37 de plebanii ale comitatului, care i-ar reveni unei plebanii: 24 de dinari banali (=
6 gs.), ceea ce şi în relaţie pe ţară poate fi trecută printre cele mici (scăzute).
Capii bisericilor din Cenad cu trei ocazii în timp de trei ani au plătit următoarele
sume calculate în dinari banali:
1333 1334 I. 1335
Prepozitul catedralei 720
Canonicul custode al catedralei 548 247 56
Prepozitul capitlului Sz. Üdvözítő [Sf. Mântuitor] 320 540 80
Abatele mânăstirii Sz. Gellért [Sf. Gerard] 120 88 40
În general unii canonici au plătit 40-80 de banali, în general doar o singură dată.
Din aceste numere [sume] nu putem trage concluzii referitoare la populaţia oraşului
Cenad, însă putem să ne facem o idee în legătură cu faptul cât de mari sume s-au adunat
din dijme şi din veniturile domeniilor în oraşul episcopal.
46
Vezi Vat. I/1. 174-5, 179. Cu un calcul de schimb greşit şi periodizat pe ani vezi la Bor. I. 92.
p. 845.
Localitatea Dijma plătită în dinari banali
 1333 1334 I. 1334 II. 1335 Media
anuală
Akács 16 16 16 12 20
Apátfalva M - - 20 - 20
Besenyő 2 70 - 50 68 94
Bökényfalva M 8 - - - 8
Csanád 41 44 43
Füged 20 12 6 4 14
Gödös, Fel- 15 8 14 4 14
Harangod 80 37 - - 58
Harmad 17 6 4 3 10
Hódvásárhely M 20 16 8 - 16
Kemecse - 10 - 6 10
Kökényér 4 17 - 6 11
Látrány 12 - - - 12
Makófalva M - 20 16 20 28
Nagyfalu 19 15 10 4½ 16
Nagylak M - 2 - - 2
Pécsk M - - - 24 48
Perjámos 72 30 15 32 50
Rábé 20 - - - 20
Rahonca 9 10 4 5 9
Razsán - 47 - - 47
Révkanizsa 72 30 - 6 43
Szanád 6 - - - 6
Szárafalva 44 - - 20 42
Szentkirály M 24 20 16 - 24
Szentmihály 8 9 - - 8
Szentpéter 1. 30 14 6 4 54
Szentpéter 2. 12 - - - 12
Szőreg 4 - - - 4
Tárnoki M 4 18 3 8 11
Tóti 2. 8 6 2 4 7
Tömpös M 24 12 9 - 18
Varjas 17 - 5 10 14
Varsány - 24 - - 24
Veresegyház 40 30 18 - 35
Veresmart M 23 - - - 23
Zombor - 15 - - 15
În total: 890

Date referitoare la numărul sufletelor dintr-o localitate sunt foarte puţine. În anul
1138 la Sajti au locuit 25 de transportori de sare. În 1237 la Hód cunoaştem 12 liberi
(liberi), la Gödös 9, însă ei nu au însemnat întreaga populaţie masculină a satului. Date
mai târzii nu avem de loc, astfel că valorificarea listelor papale de dijmuire în vederea
evaluării numărului populaţiei nu constituie o bază reală.
Materialul [documentaţia] de nume de persoane şi de nume de localităţi din
secolul al XIII-lea indică o populaţie de limbă maghiară.
(Bibliografie: Csánki I. 688-717; Borovszky Samu: Csanád vármegye története 1715-ig. I.-II.
1896-7; Gerecze 263-4, 913. şi următoarele; Bodor 66).
p. 846.
 LOCALITĂŢI

Abony 1329: p. Oboyn... in qua est eccl. lapidea in honore B. Johannis baptiste
constructa in C-u Chanad (Dl. 87 003).
Proprietatea lui Péter Hasznosi, care în 1329, cu încuviinţarea fratelui său Miklós,
îi predă soţului fetii sale, lui Miklós de Neuma [Tyges], ca sfertul de moştenire al fetei
[quarta puellaris] împreună cu biserica sa numită în cinstea Sf. Ioan Botez., cu vama sa şi
cu alte dependinţe (tributis, t-is arabilibus, piscinis, silvis, pratis et fenetis). – 1723 pe
hartă: p[usta] Oban lângă Pécska [Pecica], spre V. (Cs. I. 693; Bor. II.1)
Agár(d) 1211/252: pr. Agard de par. Chenad. (Dl. 40 030, Bgl. I. 61); +1256: v-e
prope Tyciam... t. Agar cum piscaturis!... in C-u Chanad. (arhiv. Erd. Múz.! W.VII. 429);
+1285/572: Paduey! cum t. Agar et piscatura Agarfoka et Agartho (Dl. 322! W. IX. 420);
1337: pisc. Agarthow (A. III. 368).
În 1211 la împărţirea făcută între Chama, Lőrinc, Pál şi Benqua [din neamul Ják]
îi revine celor doi din urmă. În timpul năvălirii tătare este distrus, şi documentele din
1256, 1285 şi 1337 îl amintesc doar ca pământ şi loc de pescuit aflat în proprietatea fiilor
lui Kelemen din neamul Csanád, respectiv a familiei Telegdi. – S-a aflat lângă Padé.
Ajtonymonostora 1315; Ahtonmonustura ~ Ahton Monustura, in C-u Chanad.
(Dl. 96 062); 1329: p. Hohtunmonustura ~ Ahtunmonustura, ~ (Sztáray I. 59-60).
La începutul secolului XI. s-a aflat aici mânăstirea neamului descendenţilor lui
Ajtony, cel învins de comandantul Csanád. În 1315 regele Károly i-a înapoiat domeniul
lui János, fiul lui Albert [Szuhai] din neamul Ahton; în 1h315 sunt introduşi în
proprietate Szuhai Simon şi Beke, fiul lui Demeter. În 1352 este învecinat cu Ószőllős la
E. de Szemlak (Pesty: Mo. hn. 216; Bor. II. 3; Juhász: Stifte 173).
Akács 1318/319: p. Akach (Z. XII.5); 1323~in C-u Chandiensi [!] juxta fl-m Tyza
(Z. I. 244-6); 1325/334: p. Akach (tot acolo 425); ~, in C-u Chanad (tot acolo 275, 280);
1333-5/Pp. Reg: de archidyaconatu Toruntal... St. (sac) de Achac, Ach, Achach, Akach
(Vat. I/1. 147, 153, 155, 158).
La începutul secolului XIV. a fost domeniul lui Dombou [Salánki]. Înainte de
1318 regele l-a donat lui Becsei Imre, ca pe un domeniu rămas de la un om decedat fără
urmaşi. În 1319 pe când Benedek, o rudă a familiei Becsei a plecat de aici în satul ----sd,
György şi Miklós, fiii cumanului Condam (!) l-au atacat. În 1323 Dombou a pornit un
proces împotriva lui Becsei Imre, însă împăcându-se cu el, a renunţat la domeniu. În 1325
regele dă lui Becsei un nou act de donaţie pentru acest domeniu şi atunci au făcut
preumblarea hotarului său învecinat cu Szentmiklós [Sânnicolau]. Cap. Orod 1325/334:
…a pt. Occ. Et fl-o Tycie… ad pt. Mer… ad fl-m Eyche… ve. pt. Or. pro m… fl-m Eyche
(l.h.). În 1326 capitlul din Cenad, pe baza audierii nobililor din împrejurimi afirmă că
acest domeniu se află în comitatul Cenad; în schimb în listele de dijmă papale figurează
printre satele diaconatului din Torontal. Preotul său plăteşte în 1333: 4gs., în 1334 I: 4
gs., în 1334 II. 4 gs., în 1335: 3 gs. drept zeciuială papală. – Azi p[ustă] la SV de
Nagykikinda [Chichinda Mare]. Pe harta 1883/890 Akács, Kis-Akács, Akača etc.;
Akácspuszta este parte din Beodra (Cs. I. 693; Bor. II. 7.)

p. 847.
Álcsi 1330: sau Alchy (Dl. 87 009; Z. I. 357-8).
 Conform numelui, la origine a fost locuit de dulgherii regali. În 1330 populaţia de
aici (populis) împreună cu locuitorii din Jára, Kenéz şi Egres din au apărut ca martori în
cazul omorârii judelui din Vörösmart la Füged. Mai departe nu mai apare. Putea să se
întindă în vecinătatea locurilor amintite. (Bor. II.10)
Altömpös vezi la Tömpös.
Alvelnek vezi la Velnek.
Anya(egyháza) vezi la Batonya.
Apátfalva 1334/Pp. Reg: Paul. (sac.) de Pothfalua (Vat. I./I. 154)
La origine probabil a fost proprietatea abatelui de Cenad. Preotul său a plătit în
1334 II: 5 gs. zeciuială papală. – Azi este un sat la N. de Magyarcsanad. Lip: Apáthfalva
h. [localitate]; Hnt. 56: Apátfalva. Odinioară se afla vis-à-vis de oraşul Csanád [Cenad].
(Cs. I. 693; Bor. II. 15)
Babar vezi la Pabar.
Bálányos 1211: v. Balanus in prov. Cenad. (P. X. 509).
În 1211 au fost aici 5 slugi ai abaţiei de la Tihany (servi: Wodos, Demus, Demeh,
Wiob, Song). Mai târziu nu mai figurează sub acest nume. – Poate că este identic cu satul
Bárányos (Baranus) care apare în 1399 în „judeţul Becse” (din Torontal) (Cs. II. 126), şi
în acest caz trebuie căutat în partea de SV a zonei de margine a comitatului.
Balogkereke + 1256: Bolugkereke! cum 2 sessionibus v-rum (inventarul Erd.
Múz.! W. VII. 430)
În 1256 cu ocazia unei împărţeli făcute în sânul neamului Csanád a ajuns în
proprietatea fiilor lui Vaffa; pe atunci de acest sat au mai aparţinut două locuri de sat
(maidane). – Se presupune că ar fi identic cu pusta [prediul] Balogd care apare în 1494 în
hotarul timişean, în zona [localităţilor] Bogáros şi Csatád (Cs. I. 25; gresit Bor. II. 23).
Barát (?) 1274˃ 340: in C-u Chanad... Barath cum 2 piscinis Monch(t)ha(t)a(?)
et Tycos vocatis (inventarul Wesselényi).
În 1274 cu ocazia unei împărţeli făcute între cei din familia Makófalvi şi cei din
familia Tömpösi, ambii din sânul neamului Csanád, el ajunge împreună cu heleşteele lui
în proprietatea celora din urmă. Mai târziu nu mai figurează. – Este enumerat între
Modosibugalló şi Bial. Locul lui este necunoscut.
Barc(kasa?) 1312/ 735: in Barchkasa prope Ticiam (Csáky I. 37).
Este amintit în împărţeala din 1312 făcută între cei 4 fii ai lui Barch Nagy
(Magnus), din neamul Csák, ca o proprietate moştenită, lăsată în comun. – Azi este nume
de hotar la V. de Hódmezővásárhely. Barczi fok /promontoriul Barczi/ (Szeremlei:
Hódmezővásárhely tört. / Istoria Hódmezővásárhely-ului/I. 53, II. 290), harta 1876:
Barczi rét /Păşunea Barczi/ (Bor. II. 27: Barcz; Széll 170).
Baromlak 1. + 1247/+ 247/+ 284// 572: Borumlak ~ Barumlak! (Dl. 322!,
W.VII.220); +1247/+284//572: Barumlok! ~ Borumlak! (Dl. 322!, W. VII. 243); +
1284/320/3237572: Egyhazasker ... ac alias p-es suas in vicino positas... scil. Rasan!,
Chaka, Zent Miklos et Barumlok!(Dl. 322! W.IX.385). – 2. +1256: prope Morusium sunt
v-e... Borumlok (arhiv. Erd. Múz.! W. VII. 430); 1274 ˃ 340: Borumlok, in C-u Chanad
(arhiv. Wesselényi).
Cuvântul de baromlak [locuinţă a dobitoacelor] înseamnă o clădire pentru ţinerea
cornutelor. Printre proprietăţile celor din neamul Csanád apar două astfel de colonii
destinate creşterii animalelor, colonii de scurtă existenţă: 1. Au stăpânit-o strămoşii celor
din familia Telegdi. În 1247 îi aparţine comes-ului Pongrác. Înainte de anul 1284 au
jefuit-o cumanii. – Se întindea între Csóka şi Szentmiklós [Sânnicolau]. 2. Au stăpânit-o
strămoşii celor din familia Makófalvi. – În 1256 este amintită după Vasantó, în 1274 între
Tömpös şi Lele. – Probabil că se afla în această zonă. (Cs. I. 694; Bor. II. 28).
Basarág vezi în comitatul Arad.
Batida 1331: p. Bodhyda in C-u Chanad. (Z. I. 376 = 1331/ 332: Dl. 87 022).
O aşezare aflată lângă podul care îi aparţine unui proprietar numit Bod. La
începutul secolului XIV. A fost proprietatea lui Hasznosi Miklós care a decedat fără
urmaşi; în 1331 regele a donat-o lui Becsei Imre. –

p. 848.
Azi este o p[ustă] la SE de Hódmezővásárhely, pe malul pârâului Bat-ere care poartă
numele [vechiului] Bod. Lip: pr. Batida h. [localit.]; Hnt. 56 ~ (Cs. I. 694; Bor. II. 33;
Szeremlei: Hódmezővásárhely tört. / Ist. Hódmezővásárhely-ului/ II. 291; Széll. 170).
Batonya (egyháza)* 1276/641: Marg. f-a. qnd Drisii de Betama (Vespr. I. 258);
1340: p-um convicinatarum Bothzortudya et Bothanyaeghaza, in C-u Chanad., p. Both
Anya (Z. I. 575).
În vremea timpurie a Árpádienilor probabil exista aici o aşezare cu hotare largi,
numită Anya; satul vecin Anyasziond l-a făcut cunoscut numele de Anya din denumirea
lui încă înainte de năvălirea tătară (vezi comitatul Arad). O parte din Anya a primit
numele de Botanya după proprietarul său Both, care – după distrugerea satului în urma
prădării tătarilor – şi-a dezvoltat numele la Botanyaegyháza, cealaltă parte a satului în
1465 apare sub denumirea de Perekanya ca o pustă a [satului] Kaszaperek (Bor. II. 263);
aceasta este amintită împreună cu Tompa, învecinat cu Batonya, şi astfel probabil o
putem identifica cu pusta [prediul] Nagypereg. În 1232 o călugăriţă din insula Margit
[insula dunăreană de la Budapesta de azi] s-a născut aici. În 1340 regele i-a donat lui
Becsei Imre proprietatea Botanya, împreună cu proprietatea Botszartodja. – Azi este
comună la NE de Makó. Lip: localit. Batonya; Hnt. 56; Battonya. (Cs. I. 694; Bor. II. 37,
tot acolo greşit 62).
Bátor 1230: sau Baatur, in C-u Chenad. (Dl. 61 127, H. VI. 25).
Fusese domeniu de cetate pe care regele Endre II. l-a donat lui Miklós din neamul
Csák, şi pe care principele Béla, în 1230 cu ocazia recuperării bunurilor regale, l-a lăsat
în proprietatea lui Miklós. Nu mai figurează mai târziu. – Locul lui este necunoscut. (Bor.
II. 43).
Batszartodja vezi la Batonya.
Béb + 1247/ + 247/ + 284// 572: med. v-e Beeb cum med-e tributi (Dl. 322, W.
VII. 220); + 1247/ + 284//572: ~ cum med-e pontis tributi … t-is, piscinis, pratis (tot
acolo. 243). + 1256: Beeb cum tributo et piscaturis! (arhiv. Erd. Múz.! W. VII. 430);
1247 ˃ 340; in C-u Chanad… p. Beeb cum tributo (arhiv. Wesselényi); + 1285/ 572:
med. p-is Beeb: (Dl. 322! W. IX. 420); 1315˃ 385: p. et t. Beeb in C-u Chanad (Gyárfás
III. 509); 1321˃ 385: p. Beeb (tot acolo).
Este proprietatea neamului Csanád împreună cu vama de la podul ei şi cu [dreptul
de] pescuit al său. O parte din localitate s-a aflat pe mâna fiilor banului Kelemen
(străbunii familiei Telegdi) (1247, 1285); conform documentului de partaj din 1256 au
obţinut-o fiii lui Vaffa, iar descendenţii acestora s-au înţeles în 1274 ca să revină
strămoşilor familiei Tömpösi. Anterior acestui act însă V. István [regele Ştefan V.]
(1270-72) a donat-o cumanilor, urmaşii cărora: cumanii regali (Comani regis) Kondam şi
Juhpogo din neamul Kool au obţinut în 1315 o întărire [în proprietate] din partea regelui
Károly [Carol]. În 1321 comesul cuman Kondam a obţinut aprobarea ca să aşeze
populaţie pe această proprietate, asigurând pentru cei care s-au aşezat acolo scutire de
impozite pentru trei ani şi liberă strămutare. – Azi este sat la SE de Szeged. Lip: Béba
(Kis~) h. aliis Boeba vel Beba Mala respectiv Béba (Ó-) aliis Boeba vel Beba Stara ill.;
Hnt. 26: Óbéb, R. Beba; numele popular maghiar încontinuu este Béb. (Cs. I. 694; Bor.
II. 44).
Beltömpös vezi la Tömpös.
Besenyő 1. 1230: in par. Chenad. v. Besseneu (Dl. 61 127, H. VI. 25); 1232: m.
Bissenorum de castro Cenadiense excepte (Dl. 61 132, H. I. 12). – 2. 1332/ 572: in foro
Byssenorum (Dl. 322. 22 §); 1333 – 5/ Pp. Reg: Nyc. sac. de Ensseuis (!), Byssenis, ~
(Vat. I/1. 147, 156, 158); 134: ad t-s Byssenorum antiquo more exercituare debentium (A.
IV. 554); 1396/ 459: Bisseni nob-es de Bessenew (Gyárfás III. 504).
În jurul lui Harangod au existat două aşezări pecenege: 1. Satul peceneg care la
origine fusese subordonat cetăţii Cenadului, şi pe care regele Endre II. l-a donat comes-
ului Miklós din neamul Csák, dar pe care în 1230, la recuperarea bunurilor regale, l-a luat
înapoi. În 1232 regele Endre II. l-a donat din nou comes-ului Miklós. Atunci i-au stabilit
hotarele astfel: II. And. 1232: … ab Or… t. Seryan, … t. Potkerequ… t. Degur… t. c-is
eiusdem, cuius t-e nomen Pon… t. Suran (l. h.). După năvălirea tătarilor această aşezarea
nu mai figurează. – Locul de aşezare al ei poate fi stabilit din situarea lui Pon, al cărui
vecin (spre sud) a fost Jára. Se găsea între Jára şi Egres [Igriş]. (Bor. II. 53). –
p. 849
2. În acest loc au trăit pecenegii care luptau în stilul vechi, fapt la care face referire şi
numele de mai târziu al localităţii, Bottalütőbesenyő [Peceneg care loveşte cu bâta]. Loc
important (oraş de câmpie), al cărui târg ţinut în zilele de miercuri este amintit în 1332.
Preotul său plăteşte în 1333: 70 de banali, în 1334 II: 50 de banali, în 1335: 17 gs. 7
banali zeciuială papală. În 1345 cei din familia Telegdi din neamul Csanád protestează
împotriva cererii lui Besenyő Gergely (comesul pecenegilor) adresată regelui Lajos
[Ludovic] prin care acesta cere să se anexeze pământurilor pecenege, invocând dreptul că
acesta a fost pământul pecenegilor, şi proprietăţile lor moştenite: Veresdub, Kocha,
Demeuar, Kengelus, Sulumus, Keralyfaya… in C-u Chenad. În 1369 regele Lajos
[Ludovic] îi întăreşte pe pecenegii nobili din Besenyő în următoarele lor proprietăţi
primite de la regele Károly [Carol]: Saap, Domewar, Weres Dob, Kocha, Thompa
Valkan, Heges Valkan et Veg Valkan iux. Harangoch in C-u Chanad. – Azi comună la S.
de Makó. Lip: Besenyő (Ó-), Alt-Beschenowa g., Stara Beshenova ill.; Hnt. 26;
Óbesenyő, R. Beşenova Mare; IAL. 56: Beşenova. (Cs. I. 694; greşit Bor. II. 54; Györffy:
Besenyők és magyarok 32-35).
Béz +1247/ + 284// 572: t. nobilium de Beez ~Bez!(Dl. 322! W. VII. 243); 1296:
c. Nic. dictus Turnus una cum f-is suis Mich-e et Bez vocatis de Bezy (Dl. 30 588, H.
VIII. 364); 1311: c. Mich. de Beez… cum f-o suo Jo-e (A.I. 238); 1329/ 332/ 343: Mych.
f. Nic-i de Beez… et pro St-o ac Clemente f-is suis nob-bus de gen Chanad, …
dimidietatem p-is … Beez… in C-u Chanad… in qua est eccl. in honorem B. Joannis
ewangeliste!... p-bus Twruszd! et Kukyner… vicinate (inventar Wesselényi!, Doc. Trans.
XIV/2. 397); 1332/ 343: p. Beez ~ (inventar Wesselényi); 1338/ 343: ~ eccl. lapidea in
honore S. Johannis ewangeliste (tot acolo).
Este o proprietate moştenită a Béz-ilor proveniţi din neamul Csanád. În 1247 cei
din familia Béz sunt vecini cu Palota şi în 1296 ei chiar iau în arendă acest pământ pentru
a face [acolo] aşezări [colonizări]. În 1329 Chanad de Rudan împreună cu fiii săi îi vând
prepozitului de Cenad şi diaconului de Temes [Timiş] pentru 100 de M acea jumătatea
din Béz care cade spre Törösd şi Kökényér, împreună cu biserica de piatră numită după
Sf. Ioan Evanghelistul şi cu dependinţele acesteia (t. ar., pisc., loc sess., patronatus eccl.-e
et ½ totius silve Palaterde juxta fl-m Morus).; în 1332 Anna, sora mai mare a lui Bézi
Mihály, văduva lui Gyalai Demeter, şi fiica ei, Clara, le răscumpără de la cei de sus [de la
diaconul şi prepozitul] pentru 50 M. – Se afla între Palota, Törösd şi Kökényér. (Greşit:
Bor. II. 50; Kar: MNemz. I. 358).
Bial (Buol) 1274> 340: in C-u Chanad… Buol cum 2 piscinis similiter Tanisa (ɔ:
Canisa) et Chepkes nominatis (arhiv. Wesselényi).
La partajul care a avut loc între strămoşii fam. Makófalvi şi fam. Tömpösi din
neamul Csanád, împreună cu heleşteele sale îi revin celor din urmă. Mai departe nu mai
figurează. – Este amintită între Barát şi Lovas. Zona de hotar [numită] Csipkés – care
poate fi asemănată cu heleşteul Chepkes – se află pe ambele maluri ale Mureşului în
hotarul de la Makó şi Zombor (harta 1884/ 891.).
Bocsár 1211: civilibus Cenadiensibus de v. Bocar, 1211/ 211: ~ Bogar (P. X.
509); 1238/ 377: pr. Buchar! A castro Chanadiensi exemptum! (arhiv. Pozs. k. o. Capsa
Cruc. II. 1. 2!, F. IV/1. 108); 1274˃ 340: Bochar, in C-u Chanad. (arh. Wesselényi).
Bocsár: veche denumire maghiară de ocupaţie, în secolul XIII. este denumirea
paharnicului. La origine probabil că a fost locuit de servitori regali. În 1211 populaţia,
servitorii cetăţii, care-l populau se învecinau cu domeniul Morotva. În 1238 regele Béla
IV. donează cruciaţilor ospitalieri acest recuperat pământ al cetăţii împreună cu partea
comes-ului Miklós, fiul lui Borz! din neamul Szák, exceptând acea bucată de pământ de
10 aratrum (10 aratrum) pe care-l reţine şi lasă spre folosinţa cetăţii. În 1274 strămoşii
familiei Makófalvi şi ai familiei Tömpösi îl împart, cu care ocazie îi revine primilor. –
Azi este comună la SV de Kikinda. Lip: loc. Bocsár; Hnt. 26: ~J. Bočar.(Cs. I. 694; Bor.
II. 60).
Bodgorzsája vezi la Gorzsa.
Bodhida vezi la Batida.
Boldogasszonyháza, - falva + 1256: Bodugazunhaza! In C-u Chanad (inventarul
Erd. Múz.! W. VII. 429); + 1285/ 572: p. Bodugazzunffalwa! (Dl. 322!, W. IX. 419);
1337: v. Bodugazunfalwa (Temes I. 51).
p. 850.
Este proprietatea moştenită a ramurii Telegdi provenit din neamul Csanád (1256-
337). Numele şi-a căpătat după biserica sa cu hramul Boldogasszony [Maica
Preafericită]. – Mai târziu, sub numele de Boldogfalva [Satul fericit], s-a aflat lângă
Cenad, la SV. Azi este o pustă tot acolo. Pe harta 1884/ 91: Budavola (Cs. I. 694; Bor.
II.63).
Botanyaegyháza vezi la Batonya.
Botszartodja vezi la Batonya.
Boza szállása 1328: Boza f-m Bolachuch (~ Bolachuk) in descensu ipsius…
citassent (Z. I. 317).
Sălaş cuman în partea de sud a comitatului în apropierea domeniilor Becsei. Ca
urmare a plângerilor celor din fam. Becsei este citat – la sălaşul său – Boza, fiul lui
Bolachuk.
Bő 1232: t. Beu, … t. iob-um castri que vocatur Beuu (Dl. 61 132, H. I. 12).
O parte din acest pământ a aparţinut iobagilor cetăţii, o altă parte, a fost pământ
de cetate, din donaţia regelui Endre II. a ajuns în proprietatea lui Miklós din neamul
Csák. Prinţul Béla cu ocazia recuperării bunurilor regale i-a luat lui Miklós însă regele i l-
a înapoiat în 1232. Satul de la hotarul celor două pământuri a fost comun. II. And….1232
ab Or…t. Laba … cum t. vduornicorum Tovth! … t. eiusdem c-is [Teluky] … m. cum
pop-is Seba prep-i…. t. iob-um castri… Beuu, et ibi habet cum ipsis communem
residentiam (Dl. 61 132!). Este amintit şi în preambulatoriul hotarelor Telki şi Laba. – În
1754 Bőtelek este dependinţa lui Szemlak [Şemlacu] (Bor. II. 553). Pe harta din anul
1764 hotarul Pr. Beo Teleck cuprinde suprafaţa vechii Bő şi a Telek-ului (harta OL. Kam.
nr. 20) (Bor. II. 67).
Bökényfalva 1333 – 35/ Pp. Reg: Paul. (sac.) de v. Buken (Vat. I/1. 148); St.
(sac.) de Bubenfolua (tot acolo 160).
Preotul său a plătit în 1333: 2 gs., în 1335: 3 cirrus ca zeciuială papală. – Azi este
pustă în hotarul lui Magyarcsanád. Lip: local. Béka; Hnt. 56: Bökény (Cs. I 694; Bor. II.
68).
Buol vezi la Bial
Cuca 1232: t. Szuza ~ Zuza (Dl. 61 132, H. I. 12).
În 1232 este hotarnicul lui Lába dinspre E. – Pe harta 1764. Pr. Czucza la N-NV
de Pécska [Pecica], între pustele Bőtelek, Zlatica, Serjén, Látrány şi Szőllős. (greşit Bor.
II. 583).
Csaka vezi la Csóka.
Csanád(vár) (Chanadinum, Marosvár) Anon. (în jur de 1200) pentru perioada
de după 1000: Ohtum...quem Sunad f. Dobuca nepos regis in castro suo iuxta Morisium
interfecit... quod castr. nunc Sunad nuncupatur (SRH. I. 50(; Ohtum, quem Sunad
interfecit (tot acolo 89); Leg. S. Gerhardi maior [XIV.] pentru anul 1000: princeps in
urbe Morisena... Achtum, ... usurpabat sibi potestatem super sales regis descendentes in
Morisio, constituens in portibus eiusdem fluminis usque ad Ticiam tributarios et custodes
(SRH. II. 489-490); construxit in ... urbe Morisena mon. in honore B. Johannis Baptiste,
constituens in eodem abb-em cum monachis Grecis, ... miles... nomine Chanadinus (tot
acolo 490); in Moroswar... in cimiterio S. Iohannis Baptiste in mon-o Graecorum (tot
acolo 491-2); Ann. Poson. [XI-XII.] 1030: Gerardus ep. ordinatur (SRH. I. 125); Leg. S.
Gerhardi minor [XII.] pentru 1030: principalem ... eccl-m in honorem S. Georgii...
martyris ad litus Morisii fluminis fundavit, unde et Morisenam sedem appellavit, quam B.
rex St. Dotalibus muneribus... ditavit. In qua eccl. ad honorem matris nostri Salvatoris
venerabilem aram erexit, ante quam turibulum argenteum fixit (SRH. II. 473); Leg. S.
Gerhardi maior [XIV.] pentru 1030: in urbem Morisenam (tot acolo 493); mon-o S.
Johannis Baptiste, ... Chanadina prov. (tot acolo 494); civitatem Morisenam (tot acolo
487); episcopatum urbis Morisene (tot acolo 488); mon. quod in honore B. Georgii
martiris ad litus Morosii construxit (tot acolo 496); Mon-o.... B. V., ubi sibi locum
sepulture elegerat, ... ad opus... S. Georgii martiris (tot acolo 498); totam prov-m
Chanadiensem... convertisset, eccl-mque cathedralem sub honore S. Georgii martiris
consumasset, ... mon. B. V. in contiguo eccl-e S. Johannis Baptiste pro sua sepultura...
consummasset (tot acolo 500-1, vezi 504); in sede Morisena, ...can. S. Georgii (tot acolo
505);
p. 851.
Chron. saec. XIV. pentru anul 1030: in Chanadiensem cathedram in ep-um est translatus
(tot acolo I. 341); + 1037 [XIV.] Gerardi… ep-i eccl-e Morisanae (F.I. 331, vezi Reg.
Arp. 10); fără an [1044-46]: Deliberatio Gerardi Morisenae aecclesiae ep-i (P. I. 375);
Chron. saec. XIV. pentru 1044: Aba… rex Quadragesimam Chanadini celebraret,… B.
Gerardus Chanadiensis ep. (SRH. I. 329-30= Kézai [1282-5]: Chenadiensis ep. tot acolo
176); Chron. saec. XIV. pentru 1046: nobiles Hungarie… in Chanad (~ Canad ~
Chanaad) unum convenerunt (tot acolo 337 = Kézai: in Chenad tot acolo 177); lapis ille
nunc est Chanadini in superficie sui altaris (tot acolo 341); Kézai: ep. de Chanad (tot
acolo 178); 1111: Laur. Chonadensis, ep. (Fejérp: Kálmán kir. 44); 1113: ~ Chanadiensis
(tot acolo 62); * 1138/ 329: circa Sunadi in v. Subram,.... Besterti ep-i Zunadiensis
(MNy.1936. 204-5); 1142/ XVIII: Canadiensis ep. (Smič. II. 50); Idrïsï 1153: ....
Š(a)n(a)t [oraş, râu] (Lewicki 126, 135-6); 1156: St. Sunadiensis electus (Str. I. 108); +
1029 [ɔ: 1161-73]/ 364: St. Moysene! sedis ep. (Dl. 20!, W. XI. 38, Reg. Arp. 123);
1163/XIV: St-o Sunadiensi electo, Esau ~ c-e (Smič. II. 98); 1166/ 229: St-o Morisene
sedis electo, Weza Zunadiensi c-e (tot acolo 106); St-o Chunadiensi [ep-o] (H. VII. 1);
1167 [ɔ: 1169]/221/ 245: St. Morisensis sedis electus (Dl. 50 019, Smič. II. 116, Reg.
Arp. 113); fără an [1185] XV: ep. Sunadensis vel a fluvi (!) preterlabente Morisensis
(amint. Béla III. 139); 1188: Saul Cenadiensis electus (Str. I. 137); + 1190/ + II. And./
350/ 404. Saulo Chanadiensi… ep-is (Arh. episcopale Pécs, Koller I. 304); 1192: in ep-tu
Cenadiensi (Fabre I. 50); în jur de 1192/ 240: Crispino Senadiensi ep-o, Blasio eiusdem
loci abbate (P. I. 615); 1193: ~ ep-o (Fejérp: Béla al III-lea 31); 1197/ XVIII: Esau cur.
C-e et eodem Senadiensi (Dl. 56 722, F. II. 309); 1198: ~ Cenadiense, Jo-e Cenadiensi
electo (Dl. 40 001, ÓMO 64); 1198: Jo-e Chanadiensi electo (W.VI. 194); 1199/ 272: ~
ep-o (Smič. II. 339); 1199, 1199/ 227, 1199 Pp/ Pp. Reg: ~ Cenadiensi (H. II, 2; Theiner
I. 80; Vespr. I. 8); 1199: Jo-e Chenadiensi ep-o, Weyceh c-e de Chenad (H. V. 4;
episcopii şi comes-ii de Cenad începând din 1201 vezi în Reg. Arp. Index; Czinár: Index;
Kovács: Index; Wertner, TT. 1897. 464, 1907. 3);1207, 1208: Petro cur. C-e regine et
Chenadiensem... C-um tenentibus (Smič. III. 69; Dl. 47, F. III/2. 467: W. VI. 325); 1208/
359: ~ Zenadiensi! (Dl. 50!, F. III/1.66); 1209: ~ Chendiensem (!) (Révay vezi la Gyulay
I. 5, W. VI. 334); ~ Chendiensi (!); (Dl. 40 002); 1211: civilibus de v. Turpa … civilibus
Cenadiensibus de v. Bocar,…v. Balanus… in prov. Cenadiensi (P. X. 509), 1211/ 252:
Agard de parrochia Chenadiensi (Dl. 40 030, Bgl. I. 61); 1213: Nic-o pal-o et c-e
Scenadiensi (P. I. 625); sigiliu în jurul anilor 1213: [ep.] CENADIENSIS (p. I. 627);
1214: Mart-o Chenadiensi et cur. c-e (W. VI. 368); ~ Cenadiensi (Smič. III. 130); 1214/
387/ XIX: ~ Cenagiensi (DL. 91 934); 1216/ XVIII: a castro Chanadiensi eximenes (Dl.
72 374, traducerea magh. : F. VII/3. 19); 1217: Chonadiensi… ep-is (Dl. 56 723, H. VII.
7); 1219/ 550: Geo. de Chonad (VR. 43§ p.ag. 230); Chenadini(VR. 45 § pag. 232);
1220/ 550: Paul. c. de Chenadu (VR. 107 § pag. 242); 1220, 1221/ 240: Paulo
Chenadiensi!... C. tenentibus (Smič. III. 184; Erdődy arh. constr. cetăţi. 5. 184!, H. VI.
15); 1221 Pp/ Pp. Reg.: decima monete, que cuditur in Cenadiensi diocesi (Theiner I. 29);
1222/ 550: Nic-m diaconum et can-um Chanadiensem (VR. 249§ pag. 283); 1226/ Pp.
Reg. Cap. Cenadiensis eccl-e… de redditibus capellarum Cenadiensis dioc. (Theiner I.
70); 1226/ 550: Desid. ep. Chanadiensis (VR. 344§ pag. 289); 1230: in porochia ~ in C-u
Chenadiensi (Dl. 61 127, H. VI. 25): [1230]/231: t-m… Chykam in Chenadiensi C-u…
ad ipsum castrum pertinentem (Dl. 168, W. XI. 229); 1232: t-s…. castrorum …
Cenadiensis,… m. Bissenorum de castro Cenadiense excepte,… cum iob-bus eiusdem
castri,… t-m iob-um castri que vocatur Beuu (Dl. 61 132, H. I. 11-2); 1233/603: S.
martyris Gerardi, tunc Morosensis ep-i, quod modo nos Cenadinum dicimus (F. III/2.
364); 1233: eccl. Cenadiensis (Str. I. 294); 1235 Pp/Pp. Reg: cenadiensi prep-is (ZW. I.
63-4); 1238/ 377: in C-u Chenad! 2 pr-a… Voswar!...pr. Buchar! A castro Chanadiensi
exemptum! (Pozs. k. o. arhivă Capsa cruc. II. 1. 2!, F. IX/5. 155); 1238: in par.
Cenadiensi de t. Fegel (Dl. 61 139, W. VII. 60);
p. 852.
1239: litteris cap-i Chenadiensis (Dl. 238, W. VII. 76); 1240: Dem-o c-e Cenadiensi
(ZW. pag. 69); Rogerius pentru anul 1241: S. Salvatoris Chanadiensi prep-is (SRH.II-
562), ve Chanadinum civitatem super fl-m Morisii positam (tot acolo578-9); 1255: Dem.
c. de Chanad (P. VIII. 293); 1278. Vi. 19: IV. Lad: Dat in Chanad (Dl. 66 784, H. VIII.
191); 1285, 1288: [C]ap. eccl-e Chenadiensis… prep-o S. Salvatoris … a-diacono
Vltramoriseno (Doc. Trans. XIII/ 2. 520; Dl. 1235, Temes I. 6); + 1285/ 570/ 572: IV.
Lad: nos convocationem et congregationem trium C-um, vidl. Themessiensis, Orodiensis
et Chanadiensis… fieri in Chanadino iussissemus… nob-es trium C-um (W. IX. 420,
Reg. Arp. 3356); fără an [1289] XII. 7: IV. Lad: Dat. Chanadini (Pşcs pk. kt. Cimel. I.
13; F. V/ 3. 505); [1290] Vi. 18: ~ in Chanad. (Dl. 56 470, W. IX. 564); Chron. saec.
XIV. [Bud., Dubn.] 1290: rex. Lad. sepultus esse dicitur Chanadini (SRH. I. 474); Chron.
Poson. [XIV.]: corpus… regis Lad-i tumulatur Chanadini in eccl. kathedrali (tot acolo II.
45; vezi la Gombos 982, 986, 990, 2219); fără an [1279-97]: abb., mon-i Chanadiensis
(Dl. 82 938; Z. I. 43); 1296: nos cap. eccl-e Chanadiensis (Temes I. 6); 1299: Cap. eccl-e
Chenadiensis … prep-o catedrali, … prep-o S. Salvatoris (Dl. 1551, W. X. 349-50); 1300:
cap. eccl-e Chanadiensis… ~ Vltramorisiensi a-diaconys (Dl. 57 231, ÓMO. 119-122);
+?1303/ 328: Cap. Agr.: Dat. in Cenadini (!) (arh. Szeleczky); 1308-11/Pp. leg.: vescovo
di Ccenadia, di Cenadia, Ciennadino, Cienadino (Watt. I./2. 442-4); 1320/ Pp. Reg:
Civitatis et diocesis Cenadiensis, …. A-diaconatus Transmoriginus in eccl. Cenadiensi
(Watt. I/1. 31); 1329. X. 28. Jo. Drugeth pal: Dat. Chanadini (Dl. 87 001); 1330: congr.
gen. c-is Chanadiensis …c-e Chanadiensi et 4 iud-bus nob-um (Z. I. 361); 1332/ 572: in
foro Chanadiensi (Dl. 322, §22); 1333-5/Pp. Reg: Mich. prep. Chanadyensis kathedralis,
Math. prep. eccl-e S- Salvatoris, Petr. pleb. ~ parrochialis, Val. de canonia et de plebania,
Nic. abb. S. Gerardi etc. (Watt. I/1. 145, 149, 161; vezi şi la 1334: Dl. 30 572, H. VIII.
12); a-diaconatu Chanadyensi (Watt. I/ 1. 147, 154, 156, 158); ~ Ultramorisyensi,
Ultramorisiensi (4 x)(tot acolo 148, 150, 154, 156, 160; vezi la 1334: ultra Morusiensi H.
VIII. 12); pe sigiliul capitlului 1299: + S CAPITVLI ECCLIE CENADIEN + (Dl. 1551;
din 1300 Dl. 57 231; fotografia lui: Bor. II. 93).
În acest loc a stat în jurul anului 1000 cetatea comandantului Ajtony [Ahtum],
numită Marosvár. Ajtony trecând la creştinismul de rit grecesc, a construit în cetatea sa o
mânăstire în cinstea Sfântului Ioan Botezătorul, a aşezat în ea călugări baziliţi, dându-le
lor o treime din oraş ca să-i servească. Pe când Ajtony s-a opus regelui István [Ştefan] [în
jurul anului 1000], regele l-a trimis cu armată împotriva sa pe nepotul său, comandantul
Csanád [Cenad], care l-a învins pe Ajtony, i-a ocupat cetatea şi ca primul comes al cetăţii
de aici a cârmuit comitatul. Începând de atunci numele cetăţii (conform legendei: la
poruncă regală) a devenit Csanád [Cenad]. În 1030 regele a înfiinţat episcopii în teritoriul
din Câmpie aflat cândva sub dominaţia lui Ajtony, cetatea Cenadului a făcut-o capitală
episcopală, şi l-a trimis acolo ca episcop pe Gellért [Gerard], care a mutat călugării
baziliţi în Oroszlánmonostor [Mânăstirea Oroszlán] construită de comandantul Csanád,
iar în vechea mănăstire bazilită a aşezat episcopia până când pe malul Mureşului a
construit catedrala episcopală, numită după Sfântul Gheorghe având altarul [închinat în
cinstea] Boldogságos Szűz [Preafericita Fecioară]. Lângă vechea mânăstire [cu hramul]
Sfântul Ioan, episcopul Gellért a înfiinţat o altă mânăstire în cinstea Boldogságos Szűz
[Preafericita Fecioară] şi după moartea sa el a fost înmormântat aici. Conform legendei,
la mormântul său s-au întâmplat minuni. Această din urmă mânăstire a fost numită şi
abaţia Szent Gellért [Sfântul Gerard] (1333-35). Legenda aminteşte şi de o şcoală, unde
s-a predat ştiinţa gramaticii şi a muzicii. În perioada Postului Mare din anul 1044 (III. 7-
IV-22) regele Aba Sámuel a ţinut la Cenad o consfătuire pe ţară, cu care ocazie a pus să
fie executaţi 50 de nobili (Pauler II2 84). În 1046 aici s-au adunat maghiarii răsculaţi
împotriva regelui Péter şi ţinând o consfătuire pe ţară au trimis solii pentru aducerea în
ţară a prinţului din neamul Árpádienilor. În 1153 Idrïsï îl aminteşte printre marile oraşe
din Ungaria, spunând despre el că „este un oraş înfloritor, frumos şi populat” pe malul
vestic al râului, la 4 zile de mers de la Keve, la 3 zile de mers de la Csongrád şi la 4 zile
de mers de la Timişoara. Importanţa lui a fost sporită de productivitatea scaunului
episcopal de Cenad. Pe vremea regelui Béla III. apare printre episcopiile mai bogate;
venitul anual al episcopului său este de 2000 M. (1185, vezi la 1221). În anul 1233
partea anuală ce îi
p. 853.
revine regelui din sare este fixată la 5000 minereu de sare (zuan). Episcopul a beneficiat
de dijma provenită din teritoriile celor 7 diaconate subordonate lui (Cel de Cenad, de
Maroselve, de Arad, de Temes, de Keve, respectiv cele din Torontal, Caraş şi Sebiş).
Dintre proprietăţile sale cunoaştem prea puţine. Acestea sunt: înainte de anul 1221 Jani
(Iam, Caraş?), Papi (Keve), Ivánkahida (Torontal); dintre satele din epoca cunoscută, pe
teritoriul comitatului Látrány şi Pécsk. În anul 1241 tătarii au ocupat oraşul şi l-au distrus.
Nu-o mai întâlnim pe vechea mânăstire Sf. Ioan, la sfârşitul secolului însă toate celelalte
instituţii bisericeşti funcţionează deja. Acestea sunt: Catedrala Sf. Gheorghe şi capitlul; în
anul 1290 aici l-au înmormântat pe regele Ladislau al IV-lea. Capitlul său a depus o
activitate ca loc de adeverire pe întregul teritoriu al diecezei (vezi 1239, + 247// +
248//572: W. VII. 242; 1285: Doc. Trans. XIII/2. 520; Temes I. 5; 1288 >368/371:
Krassó III. 117; 1296: H. VIII. 364; 1299: W.X. 349; 1300: ÓMO. 119). Prepozitul său a
plătit ca zeciuială papală în 1334: 3 M.; canonicul custode 1333: 1 M. 28 banali şi din
anul antecedent 45 gs., 1334: 1 M., 7 banali, 1335: 14 gs., canonicul lector 1335: 25 gs..
fără a fi socotiţi şi canonicii care au plătit sume mai mici cuprinse între 4gs-7 ponduşi. 2.
Capitlul de la Sz. Üdvözítő [Sfântul Mântuitor] este cunoscut din anul 1241. Prepozitul
lui a plătit ca zeciuială papală în 1333: 2 M 1 sfert, 1335: 20 gs. 3. preotul plebaniei din
oraş în 1333: 10 gs. 1 banal; 1334: 11 gs. ca zeciuială papală. – 4. Abatele abaţiei numită
după Sz. Szűz [Preafericita Fecioară] sau abaţia Sz. Gellért [Sf. Gerard], care a avut ca
domenii Apátfalva (în Cenad) şi Nevregy (în comitatul Pest) a plătit în 1333: ½ M., în
1334: 22 gs. în 1335: 10 gs. ca zeciuială papală. Pornind de la suma mică plătită de către
pleban nu putem concluziona oraşul ca având o populaţie puţină, deoarece în oraşele
episcopale şi ale capitlurilor în general partea ce îi revenea plebanului a diferit de cel
obişnuit în alte părţi. În 1241 şi în 1320 este cunoscut ca „civitas”. În 1285 regele IV.
Laszlo [Ladislau al IV-lea] a ţinut aici adunarea generală [congregatio regis generalis]
pentru 3 comitate (Cenad, Arad şi Timiş), şi el însuşi de mai multe ori a petrecut un timp
în oraş (1278, 1289, 1290). În anul 1332 este amintit târgul său săptămânal ţinut în zilele
de sâmbătă, ceea ce este un indiciu modest dar grăitor al circulaţiei mărfurilor
comerciale. – Azi sunt două comune la SE de Makó. Lip: Csanád (Német-) h., Deutsch-
Tschanad g., Csanád (Rácz-) h., Raitzisch-Tschanad g., Hnt. 26: Őscsanád, R. Cenadul
vechiu, Nagycsanád, R. Cenadul mare; IAL. 56: Cenadu. [Localitatea] Magyarcsanád
aflată pe malul drept al Mureşului a fost colonizată pe locul [fostului] Apátfalva în 1700.
(Rupp. III. 45; Cs. I. 691; Bor. II. 72, 611; Gerecze 915; P. XII/ B. 436; Juhász Kálmán,
A csanádi püspökség tört. (1030-1242)/Istoria episcopiei de Cenad/, Makó 1930; Acelaşi
(1243-1307), Makó 1933; ~ A csanádi székeskáptalan a középkorban (1030-1552/
Capilul catedralei din Cenad în evul mediu/, Makó1941; ~ hajdani monostorok a csanádi
egyházmegyében /Mânăstiri de odinioară în dieceza Cenad/. Bp. 1926. 22; ~ Stifte 96.)
Csenej 1230: in par. Chenad. v-m... Chunei (Dl. 61 127, H. VI. 25).
A fost un domeniu al cetăţii Cenad, pe care regele Endre II. l-a donat lui Miklós
din neamul Csanád, dar pe care în 1230 l-a luat înapoi de la acesta. Mai târziu nu mai
figurează. – Locul său este necunoscut.
 Csicsket – vezi la Csücsköd.
Csiga – vezi la Csika.
Csika fără an [1230]/ 231: t. nomine Chykam [acc.!] in Chenad. C-u… ad ipsum
castrum pertinentem, super qua eccl. in honore S. Martini constructa est (Dl. 168, W. XI.
220).
Pământ al cetăţii Cenad care s-a aflat în proprietatea centurionului (centurio) Yan.
După moartea lui Yan regele Endre II l-a donat banului Tamás, fiul lui Makariás [din
neamul Monoszló], împreună cu biserica sa construită în onoarea Sf.-lui Martin, având
următoarele hotare: II. And. fără an [1230] 231: … iungitur m-is mon-i Kenaz… via
tendens ad Sept…. ad pt. Or… ad aliam viam que tendit ad Sept…. ad Or… foss… ad
viam que ducit ad Moris et iuxta viam desc. in fen. … per medium silve usque ad
Morisium cum m-is mon-i Kenaz (l. h.). Banul Tamás a dat pământ în altă parte celor 6
oameni care au locuit aici (Dom., Gerardus, Sobuslo, Jo., Corlath, Peter), cu observaţia că
în pământul cel nou ei sunt datori faţă de ei înşişi să se apere singuri. Regele a mai donat
p. 854.
banului Tamás şi 6 vapoare transportatoare de sare cu aceleaşi libertăţi [drepturi] de care
au dispus şi vapoarele bisericilor de la Egres [Igriş] şi de la Bizere, respectiv într-un an
pot să treacă de trei ori pe Mureş, sunt scutite de vamă şi pot cumpăra sare din oricare
mină de sare. – Azi este pustă la E. de Magyarcsanád. Lip: pr. Csiga h. (Bor. II. 106).
Csóka +1247/ + 284// 572: v. Chaka (Dl. 322, W. VII. 220, 243); + 1256: v-e
prope Tyciam …Chaka… cum picatura, in C-u Chanad. (arh. Erd. Muz., W. VII. 429);
1274> 340: p. Choka, in C-u Chanad (arh. Wesselenyi); + 1284/ 320/323/ 572, + 1285/
572: p. Chaka (Dl. 322, W. IX. 385; tot acolo 420); 1321/323/ 572: p. Chaka … prope
Tyciam in C-u Chanad. (Dl. 322. § 17); 1337: p. Choka (Temes I. 50).
A fost proprietatea neamului Csanád, în 1247 jumătatea sa împreună cu toate
dependinţele (piscaturis, t-is arabilibus, pratis) a fost a comes-ului Pongrác, fiul lui
Kelemen. La partajul din 1274 o primesc cei din familia Makófalvi. Înainte de 1284 a
fost prădată de cumanii. În 1321 regele Károly (Carol) o dă înapoi prepozitului Csanád şi
fraţilor săi. În 1337 a fost împărţită în aşa fel încât partea dinspre câmpie (a parte campi)
revine celora din familia Telegdi, cealaltă parte celora din familia Makófalvi. – Azi este
comună la NE de Zenta. Lip: Csóka h., Hnt. 26: Csóka, J. Čoka. (Cs. I. 695; Bor. II.
110).
Csücsköd (Csicsket) + 1247/ + 284/ 572: v. Chuchkud! (Dl. 322!, W. VII. 243).
Proprietatea comună a lui Pongrác [Telegdi] din neamul Csanád, a lui Izsák şi
Ugod [de Vejteh]. Hotarnic cu Palota. – Azi pustă lângă Nagycsanád spre V. Harta 1884/
891: Csicsket-mjr .; Hnt. 13: Csicskétpuszta. (Cs. I. 695; Bor. II. 123).
Dál 1274 > 340: in C-u Chanad… Daal, in qua eccl. in honore S. Egidy esset
fundata (arh. Wesselényi).
La partajul din 1274 făcut între strămoşii fam. Makófalvi şi a fam. Telegdi a
neamului Csanád o primesc cei din urmă împreună cu biserica numită după Sz. Egyed
[Sf. Egidius]. – Azi este pustă la NE de Makó. Lip: Dál h.; Hnt. 56: Dálitanya, Dáliugar.
(Bor. II. 125: Dálegyház.)
Dedénszeg +1256: prope Morusium sunt v-e… Dedemzug (arh. Erd. Múz., W.
VII. 430); 1274>340: Dedemzegh in C-u Chanad. (arh. Wesselényi); 1337: p. Dedenzege
(Temes l. 51).
Proprietatea neamului Csanád; la fiecare împărţire (1256, 1274, 1337) îi revine
descendenţilor Vaffa, respectiv celor din fam. Makófalvi. – Azi este pustă lângă
Kiszombor spre N. Lip: pr. Dedénszeg h., Hnt. 26: Dédényszeg. (Cs. I. 695; Bor. II. 130).
Degur 1232: t. Degur (Dl. 61 132, H. I. 12).
Hotarnicul lui Pony şi Besenyő. Mai târziu nu mai figrează. – Se afla în zona
dintre Jára şi Egres [Igriş]. (Bor. II. 132).
Demevár 1274> 340: in C-u Chanad... Demewar iuxta Harangud existens ((arh.
Wesselényi).
La partajul din 1274 dintre strămoşii familiilor Makófalvi şi Tömpösi din neamul
Csanád o primesc cei din urmă. Mai târziu regele Károly [Carol] a donat-o pecenegilor
(vezi Besenyő 2.). – Probabil că se găsea între Besenyő şi Valkány. (Cs. I. 695; Bor. II.
157).
 Diós(d) 1330: p. Gyous ~ Gyows in C-u Chanad. iuxta fl-m Morus, in vicinitate t-
rum ab una parte c-is Zemlek similiter Zemlek nominata et ab alia parte abbatis de
Egresd Pobur appellate (Z. I. 363); 1331/ 331: p. Gyosd, 1331: Gyos (tot acolo 375);
1332: p. Gyoos (Dl. 87 033).
Regele Károly [Carol] a donat-o lui Becsei Imre, dar această donaţie a fost atacată
prin proces de către comes-ul Zemlek, de András [de Salánk] şi Dumbow, ei au renunţat
la pretenţiile lor doar în anul 1330 contra a 30 M. În 1331 Zemlek – deoarece propria-i
casă a ars – s-a mutat de la sine putere în casa lui Becsei din Diós; în 1332 Becsei s-a
plâns că Márk, fiul lui Zemlek foloseşte de trei ani această proprietate, cauzându-i 100 de
M daune. – Se afla pe malul Mureşului, la SV de Szemlak. (Cs. I. 695; Bor. II. 138)
p. 855.
Dobegyház +1256: Dubeghaz! (arh. Erd. Múz., W. VII. 430).
Proprietatea neamului Csanád; în 1256 ajunge ca drept dobândit fiilor lui Vaffa. –
Numele ei este legat de Veresdob, şi probabil se afla lângă ea (vezi acolo).
Egres(d) Statuta cap. gen. O. Cist [XIV.] 1191: abb. de Egres, Egris (Canivez I.
140); 1196! ~ Aigris (tot acolo 201); 1199: ~ de Gris (tot acolo 239); 1199, 1200, 1201: ~
Egris ( tot acolo 240, 257, 266); 1204~ Egena, Egris (tot acolo 296, 301); 1205: ~ Hegris
(tot acolo 317); 1205> 367: eccl. de Egrys! (Dl. 30 394!) = 1205> 367 -68: Egrus (Dl.
5358, 28 894 ZW. II. 295; Reg. Arp. nr. 220); 1206: abb. ultra Sylvas in Hungaria, f-a
abb-is de Egris (Canivez I. 323); 1207: abb. de Egris...monachus (tot acolo 338);
1211/XIV: Agriensis et Pelisiensis eccl-e (Smič. III. 106); 1213 Pp. abb. de Egris, Cenad
dioc. (Vespr. I. 26); 1212, 1214, 1215, 1219: abb. de Egris (Canivez I. 389, 423, 437,
514); 1220 Pp/Pp Reg: abb-i de Egres, Chenad. dioc. (Theiner I. 32); abb-i Egriensi,
Cenad dioc. (tot acolo 34); ~ de Egris ~ (tot acolo 36); 1222: petitio abb-is de Egris de
festo S. St-is regis Hungariae (Canivez II. 20); 1223 Pp/Pp. Reg: abb. de Egris, ~de Gres,
Cenad. dioc. (Theiner I. 37, 39); 1224/ Pp Reg: abb. et conv. mon-i de Egris Cist. O. (tot
acolo 49, 50); 1225 Pp/ Pp Reg: de Egris abb. (ZW. I. 38, 41, 45); 1225, 1226: abb. de
Egris (Canivez II. 39, nr. 27); 1229 Pp/Pp. Reg: abb-i et priori de Egris, Cenad. dioc.
(Theiner I. 91); 1230: abb. de Egris (Canivez II. 91); fără an [1230]/ 231: naves
Egrienses eccl. (Dl. 168, W. XI. 220); 1233: abbatia ~ mon. de Egrus, abb-i Egriensi
(Str. I. 293.5; Knauz: II. Endre 56, 59); Albericus Chron. 1233: abbatia de Egris (gombos
32); 1234, 1235: abb. ~ (Canivez II. 130, 151); 1235: de domo Egriensi (tot acolo 152);
1235 Pp: abb. et conv. de Aegris Cist. O. (F. VII/l. 250); Chron. saec. XIV. 1235: rex
And…. Cuius corpus in mon-o de Egrus… requiescit (SRH. I. 466, vezi Vitus
Arnpeckius: Chron., Gombos 2647); Chron. Zagr., Varad. 1235: in mon-o suo [regis]
Egres (SRH. I. 212); 1236: abb. de Egris (Canivez II. 163); 1236/Pp. Reg. Egrensis abb.
Cist. O. (Theiner I. 142); 1238: abb-em Egriensem (Canivez II. 197); 1239: fr. A. dictus
abb. de Eg(ri)s! et eiusdem loci conv. …actum in Eg(ri)s! (Dl. 61 140!, Juhász: Stifte.
Abb. 17, H. I. 21); fără an [în jurul 1239]: 2 fr-bus de Egres Radulpho vidl. et Petro
Hungaro… A. dictus abb. de Egres (Dl. 62 150, Juhász: Stifte 220); 1241: abb. de Egris
(Canivez II. 244); Rogerius pentru anul 1241: mon. Egres Cist. O. in quo tanquam
munito castro se milites et multe domine se receperant…. Claustrum sive mon. Egres
obsederunt (SRH. II. 582-3); 1247 Pp/Pp. Reg: abb. de Egres Cist. O… Cenad. dioc.
(Theiner I. 204); 1266, 1268: domus ~ abb. de Egris (Canivez III. 42, 67); 1270: abb. B.
M. V. de Egres (W. III. 245); 1271: abbatia de Egres (W. III. 245); 1271: abbatia de
Egris (Canivez III. 98); 1283: contra rebelles Cumanos in defensione mon-i Egres (reg:
F. V/ 3. 207); 1288. IX. 27: IV. Lad: Dat. in Egrus (Dl. 1225, Bp. I. 246); *fără an ~ : IX.
29e., X. 8: Dat. in Egres (dl. 47 737, Reg Arp. 2817; Dl. 1363, Bp. I. 130); 1299/ 306:
abb. mon-i B. V. de Egrus (ZW. I. 213); 1308 Pp. leg: de Egrus abb. (Vat. I/2 160); 1318:
mon. seu abb. de Egrus (Dl. 30 602); 1320/ 550/ 805: abb. ~ (ZW. I. 343); 1324/ 342:
Comani… mon. Egres, in quo ornamenta regalis domus deposita habebantur, temere
expugnarent (Dl. 70 621); 1330: a pop-is v-rum… Egrus (Z. I. 357); ~ in v… Egrus (tot
acolo 358); ~ in v…Egrys (Dl. 87 009); abb. de Egresd (Z. I. 363); fără an [1311-
42]7 402: I. Kar.: p-es eccl-e B. V. de Egrus, eccl-e nostre (ZW. I. 301).
În acest loc înainte de anul 1191 (conform unei inscripţii al ordinului deja în
1179) [regele] Béla III. a fondat claustrul cistercian cu călugări veniţi din Pontigny
(Pontiniacum) din Franţa numit după B. Szűz [Preafericita Fecioară]. Prin 1239 a avut
călugări francezi şi maghiari. Mânăstirea este o filială a celei din Pontigny, dar şi ea
însăşi a creat filiale în Transilvania la Kerc [Cârţişoara] (1207) şi o mânăstire care a fost
fondată de prinţesa de Halici (1266). Prin donaţiile făcute de regii Imre şi Endre II. abaţia
a primit numeroase domenii (1224, 1235), însă regele Béla IV. a şi luat înapoi câteva din
acestea, papa a şi protestat împotriva acestui fapt. (1236) Proprietăţile sale cunoscute:
Monora (1205), Inaktelke (1270), Farkastelke (1318), Apátfalva, Csanád, Sorostély,
p. 856.
Selyk (1311-42) în Transilvania şi Pabar (1330) în Cenad. În 1230 privilegiile vapoarelor
transportatoare de sare ale abaţiei au servit ca model pentru donaţii regale asemănătoare
(vezi Csika). În 1233 regalitatea stabileşte partea care îi revine abaţiei din transportul sării
la 3 tömény* (30.000 de bucăţi) de cuburi de sare. Regele a preluat de la abaţie pentru 26
M cuburile mai mari de sare pe unitatea de tömény. Importanţa mânăstirii este prezentată
şi prin faptul că ea a avut activitate ca loc de adeverire (1239), abatele ei a figurat în mai
multe rânduri ca emisar [însărcinat pt. rezolvarea unor probleme] papal (1213-47), şi aici
a fost înmormântată în 1233 regina Jolanta, iar în 1235 [regele] Endre II. În 1241 tătarii
au asediat mânăstirea care fusese întărită ca o cetate şi în care s-au adăpostit ostaşi şi
populaţie feminină. Deşi s-au predat, tătarii au măcelărit mare parte din ei. Abatele s-a
refugiat (1241) şi mânăstirea a renăscut după trecerea tătarilor (1247). Cu ocazia
răscoalei din 1280 sau 1282 cumanii au asediat mânăstirea, unde atunci au fost păstrate
comorile regale, însă datorită colaborării [intervenţiei] lui Bölényfő (Belenfeu) András*
acesta a reuşit să fie apărată (1283, 1324). Populaţia satului Egres [Igriş] este amintită
numai în 1330 în legătură cu o audiere de martori. Nu putem trage concluzii referitoare la
populaţia lui deoarece lipseşte din lista de zeciuire papală. – Azi este comună la E. de
Cenad. Lip: Egres h., Egris val.; Hnt. 26: Egres, R. Igriş. (Cs. I. 695; Bor. II. 158;
Fuxhoffer-Czinár II. 91; Janauschek , Leopoldus: Originum Cisterciensium I. 177; Balics
II/ 2. 233; Gerecze 914; Bósz Egyed: Az egresi cisztercita apátság története /Istoria
abaţiei cisterciene de la Igriş/, Bp. 1911, 56; Juhász: Stifte 73).
Egyházaskér vezi la Kér.
Egyházasszőllős vezi la Szőllős.
Ekud 1230: t. Ekud in C-u Chenad. (Dl. 61 127, H. VI. 25).
A fost un domeniu al cetăţii pe care regele l-a dăruit lui Miklós din neamul
Csanád, şi în 1230 principele Béla întăreşte această donaţie. Mai târziu nu mai figurează.
– Locul său este necunoscut. (Bor. II. 167).
Fegel 1238: in par. Cenadiensi de t. Fegel… ad 1 aratrum (Dl. 61 139? W. VII.
60).
Regele Béla IV., pe pământul Fegel, i-a dăruit lui Miklós din neamul Csanád, care
a avut acolo biserică şi casă (domus) 1 aratrum de pământ. Mai târziu nu mai figurează. –
Locul său este necunoscut. (Bor. II. 170).
Fejéregyháza 1274> 340: Feyreghaz, in C-u Chanad. (arh. Wesselényi); 1337: p.
Feyreghaz (Temes I. 50).
Cu ocazia împărţelilor din 1274 şi din 1337 a bunurilor neamului Csanád el îi
revine familiei Makófalvi. – Este amintit împreună cu comunele situate lângă Tisa. Azi
este pustă între Kanizsa şi Oroszlámos. Harta 1884: Féregyháza; Hnt. 13: Firigyháza.
(Cs. I. 696; Bor. II. 170).

*
1 tömény, ca unitate (l. maghiară) = 10.000, de unităţi
**
Bölényfő András = András Capdebour
 Fejérjuh + 1256: Feyeryuh! (arhiva Erd. Múz.!; W. VII. 430); *1266: ultra
Ticiam ... partem in 2 t-is... Feyer yhu (Dl. 604, Bp. I. 89); 1274>340: in C-u Chanad…
Feyeryuh, Kerestur prope eandem a pt. Mer. (arh. Wesselényi); *1276 Pp: portionem …
in 2 t-is… Feirihu! (Dl. 942!, Bp. I. 153).
Este proprietatea neamului Csanád. În 1256 o primesc ca parte [revenită din
împărţeală] fiii lui Vaffa; în 1274 la partajul dintre descendenţii acestora o primesc
strămoşii familiei Tömpösi. Pe două pământuri, având această denumire, a avut o parte de
proprietate şi comes-ul Nána din neamul Bor-Kalán, cel care în 1266 le lasă călugăriţelor
din Insula Margit. – S-a situat la N de Keresztúr, deci între Béb şi Kiszombor.
Felgedös vezi la Gödös.
Felszőllős vezi la Szőllős.
Feltímár vezi la Tímár.
Feltömpös vezi la Tömpös.
Felvelnek vezi la Velnek.
Férged, Kis-, Vásáros – 1274> 340: Kysferged, Wasarusfergeed, in C-u Chanad.
(arh. Wesselényi).
p. 857.
La partajul strămoşilor familiilor Makófalvi şi Tömpösi din neamul Csanád le
revine celor de dinainte. – Azi este pustă la SE de Hódmezővásárhely. Lip: pr. Ferged h.;
Hnt. 56: Férged. (Cs. I. 696; Bor. II. 181; Szeremlei: Hódmezővásárhely tört. II. 335;
Széll 172).
Földeák 1332/ 572: Jac. de Fyldyak (Dl. 322. § 22).
Apare în anul 1332 în numele unui homo regius. Azi sunt două comune la N de
Makó. Lip: Feldeák vel Földeák h.; Hnt. 56: Földeák; Hnt. 26: Óföldeákpuszta, Hnt. 56:
Óföldeák (comună înfiinţată în 1950). (Cs. I. 696; Bor. II. 187).
Füged 1326, 1332: Lad. de Figud (Z. I. 275, XII. 9); 1328, 1330: Dom. f. Pauli de
Fygud (Z. I. 317, 361); 1330: in v. Figud (tot acolo 358), in v. Fygud (tot acolo 357; Dl.
87 009); 1333-5/ Pp. Reg: Gallus sac. de Figud (3x); [a-diac. de] Fygud (Watt. I./ 1. 147,
154, 156, 158).
Începând din 1326 apare în numele nobililor care fac demersuri ca emisari. În
anul 1330 Salánki Dumbo este atotputernic în sat. Preotul de aici plăteşte în 1333: 20
banali, în 1334 I.: 3 gs., în 1334 II.: 6 banali, în 1335: 1 gs. zeciuială papală. – Azi este
pustă la N. de Szerbszentpéter [Sânpetru Mare]. Harta 1723: Vighet; colecţ. Pesty:
Vigetszki kraj, Vigeti szőlők. (Cs. I. 696; Bor. II. 185).
Gedecs, Gedös vezi la Gödös.
Gorzsa, Bodgorzsája 1331: p. Bodgorsaya in C-u Chanad. (Z. I. 376 = 1331/
332: Dl. 87 022).
Şi-a căpătat prefixul de la proprietarul său, numit Bod. Regele Károly [Carol] a
donat-o – ca pe o [fostă] proprietate a lui Hasznosi Miklós, decedat fără moştenitori – lui
Becsei Imre împreună cu Batida (Bod-hida). – Azi este pustă la S de Hódmezővásárhely.
Lip: pr. Gorsa h.; Hnt. 13: Gorzsapuszta, Gorzsatanya. (Cs. I. 696; Bor. II. 203;
Szeremlei: Hódmezővásárhely tört. II. 345; Széll 172).
Gödös (Gedös, Fel-) 1231: pr. Guedus (Dl. 61 129, F. III/ 2. 228); 1237: pr. v.
Gueduch ~ Gveduch (dl. 61136, ÓMO. 91-2); 1239: Nic. c. de Guedech, fr. W[grini]... a-
ep-i, v. Guedech (Dl. 61 140, H. I. 21-2); 1266/30: t. Fulgudus de C-u Chanad. (Dl.
57231, ÓMO. 121); 1333/ Pp. Reg: And. (sac.) de Felgedus (Vat. I. /1. 147); 1334-5/ Pp.
Reg: Mich. (sac.) de Gedus (tot acolo 154, 156, 158); 1248: Felseugedus in C-u Chanad.
(Dl. 85 276):
La începutul secolului XIII. soţia comes-ului Forcos a vândut satul (Al-)Gödös lui
Ugrin, arhiepiscop de Esztergom [de Strigoniu], provenit din neamul Csanád, de la care
acest sat a trecut la Miklós, nepotul acestuia. Miklós de mai multe ori a dispus de el prin
testamente. În 1231 l-a lăsat fiului său Lőrinc, în 1237 l-a testat celor doi fii ai săi mai
mici, păstrându-şi pentru sine 9 libertini de aici (libertinos, quorum nomina sunt Forcos,
Widus ~ Vidus, Mortun, Neurenc, Miclous, Marhev ~ Marcheu, Chila, Mogus et Joub),
în 1238 şi-a retras dispoziţiunea, în final în 1239, când i-a lăsat lui Márk, fiul său nou
născut, a locuit şi el aici. În 1266 regele István [Ştefan] cel Tânăr a donat pământul
Felgödös comes-ului cuman Parabuch, cu condiţia ca numele pământului să fie Parabuch.
Această denumire însă nu s-a împământenit. În listele papale de zeciuială figurează când
cu numele de Gedös când cu cel de Felgedös. Preotul său plăteşte în 1333: 15 banali, în
1334 I: 2 gs., în 1334 II.: 14 banali, în 1335: 1 gs. zeciuială papală. – Alsógödös se
întindea la V de Pécska [Pecica]. Pe harta din 1784 [1723????!] apare sub denumirea de
Gödös, pe harta din 1784 figurează cu denumirea de Alsó Gödös. (OL. Kam. Harta nr. 20
şi nr. 25/a; OL. Erdőtérk. [Harta pădurilor] II. nr. 31); azi hn. tot acolo pe harta 1884/91.
Gedös. – Pe harta din 1784 Felgedös, sub denumirea de Fölső Gödös la SE lângă Pécska
[Pecica], este semnalat între Papin, Bodrog şi Fönlak pe insula Mureşului (tot acolo) ceea
ce concordă cu faptul că în evul mediu a aparţinut de diaconatul de Cenad. (Cs. I. 696;
Márki 118; Bor. II. 175, 201).
Gyála 1332/ 343, 1338/ 343: Anna rel. Dem-i de Gyala (arh. Wesselényi).
A fost locuit de nobilul de rând Gyálai care se afla în legătură de cumetrie cu cei
din neamul Béz. – Azi este sat la S. de Szeged. Lip.: Gyálla h., Gyala rasc.; Hnt. 26: 1)
Gyála (Nagyrét), 2) Gyála, J. D’ala (Cs. I. 696; Bor. II. 288, 408).
Halász, Halászmorotva vezi la Morotva.
p. 858.
Harangod 1211: stag. Harrangud, locum Harrangud foca (P. X. 509); +1247/
+284/ 572: ubi aqua Harangud cadit in Morothwa (Dl. 322, W. VII. 244); +1256 Halaz
cum Harangadthue! (arhiva Erd. Múz.!, W. VII. 429); 1274> 340: Demewar iux.
Harangud existens (arhiva Wesselényi); 1333-4/ Pp. Reg: Jo. (sac.) de Harangud (Vat. I/
1. 147, 154).
Numele său l-a primit de la râul Harangod (azi Aranca). Nu poate fi decis dacă
este identic cu acel Harangodtöve pe care documentul fals din anul 1256 îl declară ca
dependinţa satului Halász aflat în mâinile ramurii Telegdi a neamului Csanád. Deoarece
în conscripţia autentică a proprietăţilor din anul 1337 nu mai figurează. Preotul său
plăteşte în 1333: 20 gs., în 1334 I: 9 gs. fără un dinar ca zeciuială papală. Mai departe nu
mai este amintit sub acest nume. – Probabil s-a aflat în apropierea gurii unde râul
Harangod se vărsa în Morotva de lângă Tisa. (Cs. I. 697; Bor. II. 205).
Harmad 1355/ 420: p. Harmad, in C-u Chanad. (Turul 1899. 137); 1333-5/ Pp.
Reg: Geo. sac. de Harmad (Watt. I/ 1. 147, 154, 156, 158).
În perioada când regele Károly [Carol] rezida la Timişoara (1315-23) Miklós şi
Fülöp, fiii lui István, au vrut să-l omoare pe rege şi din această cauză proprietăţile lor –
printre care şi Harmad-ul – le-au fost confiscate. Preotul său a plătit în 1333: 17 banali, în
1334 I: 6 banali, în 1334 II: 4 banali, în 1335: 3 banali zeciuială papală. – Este pustă la
E. de Periam. Harta 1723: Armada pr.; harta din 1780: Hod. Jarmotha la S. de Şemlac pe
malul stâng al Mureşului (OL. Kam. harta 275). (Cs. I. 697; Bor. II. 206).
Hegyesegyház 1339: p. Hegeseghaz in C-u Chanad. (Z. I. 560).
Hotarele sale au fost reambulate din nou în 1339 pentru Miklós, fiul lui Bálint. –
Azi este comună la SE de Zenta. Lip: Hegyes h., Idios val. ; Hnt. 26: Tiszahegyes, J.
Id’oš. (Cs. I. 697; Bor. II. 208).
Hegyesvalkány vezi la Valkány.
Hód vezi la Hódmezővásárhely.
Hódegyház

Nu este terminat încă!