p. 45.

↓
17. Theodorovits Sándor 2 ” ” 1.50
18. Werner Mariska 30 ” ” 27.-
19. Cs. Boroczy László 19 ” ” 200.-
20. Bohunek Irma 5 ” ” 5.-
21. L. Sigmond Sárika 46 ” ” 60.-
22. D-na (soţia lui) Sztriha Kálmán 13 ” ” 5.82
23. D-na (soţia lui) L. Sigmond Lajos 5 ” ” 4. 19
– omiţând foile de subscripţie au mai donat
Dr. Koreck József
din Cenadul German [Német Csanád] 1 ” ” 5.
Salzer Ida din Viena 1 ” ” 10.
____________________________
În total deci s-au adunat de la 297 de donatori 538. 81,
adică atâţia forinţi şi creiţari pe 23 de foi de subscripţie, ceea ce în orice caz poate fi
considerat un rezultat frumos.
Sumele – aşa cum ele au sosit – le-am şi depus cât de curând posibil la casa de
economii şi astfel am deja şi o dobândă oarecare. Însă am deja şi cheltuieli din suma colectată.
Am cumpărat un cort la Budapesta de la Elsinger, 4 bucăţi de scaune de campanie, un lighean
grimmi şi un ¼ de bilet de loterie.)
De cort este neapărată nevoie, şi de restul; însă biletul de loterie a fost mai puţină
nevoie, cu atât mai mult că nici nu s-a extras – şi aşa mi-a răpit 20 – cum auzi [87] douăzeci
de forinţi din fondul meu arheologic. Într-adevăr regret.
Socotelile detaliate reies din jurnalul meu de bani.
În final, nu pot lăsa fără nici un comentariu cea mai bună foaie de subscripţie a mea,
colectarea de 200 de forinţi a lui Csejthei Boroczy László; nu pentru că aş dori să minimalizez
meritele acestui om zelos de-al meu, ci pentru că doresc să evidenţiez că în favoarea
arheologiei maghiare un nobil vienez a donat cel mai mult. Anume domnul Wittgenstein
Lajos a fost cel care – ca o rudă al administratorului domenial Salzer, pe lângă care Boroczy
lucrează ca ajutor – a donat o sumă neobişnuită pentru tumulii de la Comloş [Komlós]. Treaba
s-a petrecut astfel, sora lui Salzer, aflată în vizită la fratele ei, a cerut de la Boroczy foaia şi a
luat-o cu ea la Viena. Însă Wittgenstein, unchiul bogat, nu a lăsat-o pe Ida să colecteze şi ca o
compensaţie i-a dat acesteia, din buzunarul propriu 165 de forinţi.
Să fi avut orice mobil cu această ocazie dărnicia domnului Wittgenstein, noi îi
datorăm sincera noastră mulţumire şi profunda noastră recunoştinţă.
Câţi domni maghiari ar face astfel? – Sunt învăţăminte interesante, deşi nu noi. Să
luăm de ex. foaia de colectare a verişoarei mele, d-na Schmausz Antal, pe aceasta apare şi un
comite – rudă apropiată a d-nei Schmausz, care într-adevăr a susţinut cu căldură cauza şi a
făcut tot ce a fost posibil ca să ne facă pe plac cu suma cea mai mare posibilă [88], şi iată că
nu a putut ajunge mai sus de 40 de forinţi; bineînţeles pentru că ea a colectat în Ungaria şi pe
foaie şi comitele a donat – 1 (un) forint!
Contraria juxta se posita, magis elucescunt.

9. 21 august. – Astăzi i-am scris lui Hampel József la Budapesta şi lui Bella Lajos la
Sopron. I-am invitat la săpăturile mele din 3-22 septembrie.
Este curios, însă adevărat, că nici Hampel – nici Bella nu au ţinut cont de această
invitaţie; nu au considerat că merită să-mi trimită măcar un scurt răspuns*.

*
Sancta Simplicitas.
 10. Săpăturile mele care au ţinut continuu trei săptămâni le-am început în 3. a lunii
septembrie cu
Tumulul III. de la Tomnatic [Nagy-Ősz] care se află în partea de vest a acestei comune
– respectiv în partea stângă a drumului de ţară Comloşu Mare – Sânnicolau Mare [Nagy-
Komlós – Nagy-Szentmiklós] – la 300 de metri de acesta, pe pământul lui Freco János,
localnic din Tomnatic [Nagy-Ősz]. Pe harta militară apare sub numele de „Kis Hügel” şi
poartă numărul 98. care număr înseamnă altitudinea de la nivelul mării.
Circumferinţa cea mi de jos a movilei este de 200 de metri – înălţimea ei de 4.5 metri;
toată forma ei este mai prelungă decât rotundă; înainte vreme a fost mai înaltă, însă
proprietarul a cărat de pe ea un strat gros de aproximativ 1 metru.
De această dată am stabilit să fie mai mare suprafaţa destinată să fie săpată (: vezi
desenul de pe pagina 89. la metru pătrat :), şi împărţind-o în trei părţi, întâi am aruncat
pământul din cele două şanţuri din margine – însemnate cu I. şi cu III. – pe urmă pământul
şanţului din mijloc (: II. :) a fost întors – în stânga şi în dreapta – în aceste două şanţuri de
margine. Totodată centrul movilei [89] constituia punctul central al întregii suprafeţe săpate.
Masa [solul] întregii movile a constat din pământ adus şi aproape în întregime din
humus, straturile mai închise şi mai deschise ale acestuia puteau fi bine distinse pe fiecare
perete lateral ale celor două şanţuri. Aceste straturi aduse se întind în jos până la adâncime de
3 metri, aici urmează argila galbenă, mai jos de aceasta nisipul gălbui curat.
Menţionez că movila a fost construită pe o creastă naturală de pământ, şi din acest
motiv şi prin datele semnalate înălţimea ei actuală reală, în cel mai bun caz, poate fi numai de
3 metri, pentru că ridicarea ei – cred eu că – se putea face doar dacă au săpat materialul tot
timpul din suprafaţa teritoriilor din împrejurimi respectiv din stratul cel mai de sus al solului
[90], ceea ce a uşurat şi totodată a şi accelerat munca;