UN DE POZ IT M E D I E VAl TÂRZ IU

DE VAS E DIN METAl DE lA

MÂNĂSTIR EA S ECU, JU D. NEAMŢ

de Vi talie Josanu
În urmă cu doi ani Muzeul de Istorie şi Arheologie Piatra-Neamţ a intrat în
posesia unui depozit de vase de bucătărie medievale din cositor şi aramă, de o valoare
deosebită, care provine de la Mânăstirea Secu, corn. Vânători-Neamţ, jud. Neamţ, şi
care a fost descoperit cu ocazia unor lucrări de drenare a apei pluviale, executate în
incinta mânăstirii.
În cele ce urmează nu vom insista asupra informaţiilor din teren din
momentul supravegherii arheologice, acestea fiind comunicate şi publicate cu altă
ocazie 1 • Ne vom ocupa în special pe informaţiile de ordin istoric şi economic pe care le
furnizează şi le confirmă aceste piese, care - în ansamblul lor - constituie un depozit
unicat pentru Moldova.
Deşi piesele se află încă în faza de restaurare, s-a stabilit o împărţire în
funcţie de dimensiuni şi metalul din care au fost lucrate, pentru a înlesni analizarea lor.
S-a remarcat existenţa a cinci tipuri de piese, în care sunt incluse atât exemplarele de
cositor, cât şi cele de cupru, ultimele fiind grupate în categoriile a IV-a şi a V-a.
Primul tip este reprezentat de cinci farfurii-platouri de dimensiuni mari (trei
piese cu marginea ruptă, una păstrată doar pe jumătate şi una din care a rămas doar
fundul). Vasul păstrat pe jumătate şi unul dintre cele trei mai bine conservat:: au câte un
medalion identic pe margine, executat prin presare. În ceea ce priveşte dimensiunile,
diametru! maxim al primului tip este de 43 cm, diametru! fundului de 22 cm, înălţimea
de 5 cm şi lăţimea marginii de 7,5 cm.
În al II-lea tip se încadrează opt piese, aflate în stare de conservare precară
(doar trei vase prezintă deteriorări nesemnificative), fără inscripţii sau mărci de
identificare. Singurele elemente decorative sunt două linii incizate pe margine şi două
cercuri pe fund. Diametru! maxim este de 29,5 cm, diametru! fundului de 10,5 cm,
înălţimea de 3,2 cm şi lăţimea marginii de 5 cm.
În al III-lea tip sunt incluse nouă vase şi un fragment (aproape jumătate de
piesă). Artefactele au marginile rupte şi centrul marcat prin două cercuri. Toate
piesele au zgâriate numele TJJJfTOPAWKO EOTE3Y pe margine, în exteriorul acesteia.

1 C. Asăvoaie, V. Josanu, Gh. Dumitroaia, Mănăstirea Secu, în CCAR. Campania 2002, 2003,
p. 282, 283.
wwww.cimec.ro
420 Vitalie Josanu

Fig. 1 - Curtea interioară a Mânâstirii Secu;

săgeţile indică locul în care a fost descoperit depozitul de vase
wwww.cimec.ro
 Un depozit medieval de vase din metal de la Mânăstirea Secu 421

Dimensiunile pieselor sunt următoarele: diametru) maxim - 28,5 cm,

diametru! fundului - 9.5 cm, înălţimea - 3,8 cm, lăţimea marginii 5 cm.

informaţii scrise, dacă se face abstracţie de litera rP, aflată şi pe materialele din primul
-

Al IV-lea tip conţine cinci piese de aramă foarte bine păstrate, lipsite de

tip. Dimensiuni acestora sunt următoarele: diametru) maxim - 27,9 cm, diametru)
fundului - 14 cm, înălţimea - 5 cm, lăţimea marginii - 3,5 cm3 •
Ultimul tip este reprezentat de câteva cratiţe de aramă, de dimensiuni diferite,
cu câte doi suporţi laterali pentru toartă. Deşi starea de conservare a vaselor este
precară, se poate remarca modul de îmbinare al acestor piese. Fâşia de tablă - de formă
dreptunghiulară - din care urma să se confecţioneze cratiţa, era tăiată în zig-zag pe
lungimea şi marginile laterale care urmau să fie asamblate; era tăiată, de asemenea, şi
bucata rotundă care constituia fundul viitorului vas. Asamblarea se realiza prin
îmbinarea perfectă şi apoi prin baterea la rece a marginilor tăiate şi suprapuse peste
suprafeţele limitrofe. Vârfurile unei margini suprapuneau suprafaţa pe interior, iar al
celeilalte pe exterior.
Probabil că ultimele piese reprezintă o producţie locală, atestată şi de
antroponimie4 • Totodată, tehnica de prelucrare prezentată mai sus era cunoscută în
Moldova şi a perpetuat până în sec. XX, asemenea procedee de îmbinare ale tablei fiind
folosite şi în prezent de către ţiganii-căldărari.
În ceea ce priveşte piesele de cositor, acestea nu prezintă nici un interes
artistic, sunt lipsite de decor şi constituie marfă de serie, simp!ă veselă de masă. Aşa­
numitele lucrări de breaslă conţin armoariile atelierului, ca element ornamenta15 • Doar
primul tip de vase conţine informaţii heraldice. Aşa cum s-a mai precizat, vasele cele
mai mari, din tipul 1, conţin un medalion pe aversul marginii, cu textul ll(o)M03U 1 Teoc
1 flemp(o) pw6 (Ajută Dumnezeule pe robul tău Petru). Compoziţia este înscrisă într-un
cerc format din valute duble simple, cu centrul marcat de motivul liniar al arborelui
vieţii, flancat şi suprapus pe patru niveluri cu litere chirilice. Medalionul a fost executat
prin ştanţare cu ajutorul unei ştampile6 •
Două din cele trei piese din primul tip păstrează câte trei steme ştanţate,
dispuse triunghiular; unul dintre scuturile heraldice reprezintă trei turnuri cu poartă -
stema Clujului7 -, iar celelalte două un vultur monocefal şi bourul moldovenesc8 •

H poate constitui o sursă inepuizabilă de interpretări. Î n contextul dat, credem că poate

2
Litera
indica faptul că cel putin vasele de aramă din tipul IV şi acelea din staniu, din primul tip,
au apartinut aceleiaşi persoane. Ţinând cont şi de alte aspecte, conturate în prezentul
demers, există motive să afirmăm că întreaga colectie, executată sau nu într-un singur
atelier, se afla în posesia lui Gligoraşco Botezu.
3 C. Asăvoaie, V. Josanu, Gh. Dumitroaia, op.cit. , p. 282.
4 Este vorba de numele Doschinescu (din slavă oocKa = tablă), strămoşi ai acestei familii
ocupându-se de prelucrarea tablei.
5 A. Haldner, Colecţia de cositoare. Catalog, Muzeul Brukenthal, Sibiu, 1 972, p. 14.
6 Eadem, p. 1 O.
7 S. Goldenberg, Clujul in sec. XVI. Producţia şi schimbul de mărfuri, Bucureşti, 1 958, p. 95; 1.
Holl, Zinn im Spătmittelalterlichen ungam (einige historische Angaben und funde), în
AAASH, 39, 1987, p. 323.
8 C. Asăvoaie, V. Josanu, Gh. Dumitroaia, op.cit. , p. 282.
wwww.cimec.ro
422 Vitalie Josanu

7 9

Fig. 2 - Vase din cupru ( 1 -4) ş i din cositor (5-9)

wwww.cimec.ro
 Un depozit medieval de vase din metal de la Mânăstirea Secu 423

Prezenţa scutului cu vultur monocefal o interpretăm ca fiind un indiciu

referitor la locul de provenienţă a metalului folosit - cositor. Staniul nu se găsea în
Transilvania, ci era importat9 ; la începutul sec. XIX acest metal era intens extras din
Munţii Cehiei, în regiunea Elbogen 1 0 Este posibil ca şi în sec. XVIII meşteşugarii
transilvăneni să fi utilizat cositor ceh, iar vulturul monocefal să indice acest fapt.
Plumbul, care era integrat cositorului - importat de meşteşugarii şi negustorii
transilvăneni -, este considerat a fi de provenienţă poloneză. Exportat prin Cracovia,
plumbul provenea din Malopolska, din minele de la Olkusz 1 1 •
Bourul moldovenesc prezent pe al treilea sigiliu pare să indice provenienţa
comanditarului. Produsele meşteşugarilor transilvăneni se adresau în mare parte
cumpărătorilor din Moldova şi Ţara Românească 12, fără a excepta însă şi pieţele interne
şi internaţionale (Viena, Cracovia, Liov, Kosice, Levo�a. Niirnberg, Buda, Praga, Zara,
Veneţia, Raguza, Colonia, Frankfurt etc.) 13 •
În cazul producţiei de cositoare manifestăm o anumită reţinere faţă de
afirmaţia lui Al. Ligor, potrivit căreia unii dintre meşterii transilvăneni, strict
specializaţi Într-o ramură sau alta (. . . ) lucrau pentru trebuinţele moldovenilor nu
numai În Transilvania dar şi În Moldova, unde erau chemaţi deseori pentru a executa
unele lucrări de o factură deosebită sau numai pentru a le da celor de aici Învăţătură 14 •
Din păcate, în cazul de faţă nu sunt cunoscute izvoare care să ateste fabricarea de piese
din cositor în Moldova. De altfel, vasele din colecţia Muzeului de Istorie Piatra-Neamţ
sunt, deocamdată, unice în spaţiul dintre Carpaţi şi Prut. În schimb există două izvoade
de zestre din colecţia de documente a familiei Moţoc şi a moşiei Oglinzi, din ţinutul
Neamţului, în care sunt pomenite atât talgire de cositoriu, cât şi linguri de cositoriu 15
Faptul că asemenea piese se regăsesc în listele de zestre ale unor familii de răzeşi din
Moldova ne permite să considerăm că acestea nu se aflau doar pe mesele unei categorii
restrânse de locuitori.
Farfuriile-platou din primul tip mai păstrează un sigiliu repetat de trei ori şi
dispus triunghiular. Ca şi cele trei mărci descrise mai sus, sigiliul este format dintr-un
scut francez, în câmp fiind reprezentate o coroana închisă şi semnul w dedesubt.
Prezenţa acestui însemn pare să se datoreze tiparelor în care au fost turnate farfuriile.
Prelucrarea dificilă a tiparelor de alamă şi preţul ridicat al materialului a condus la
specializarea unor meşteri pentru realizarea acestora, atât în centrele germane, cât şi în
Transilvania. Prototipurile erau vândute atelierelor de turnătorie sau chiar breslelor de

9 p. 83, 263. M. Dan, Din relaţiile comerciale ale Transilvaniei cu

Slovacia în sec. XVI. Relaţiile cu Levoca, în SUBB, fasc. 1, XIV/1969, p. 22.
S. Goldenberg, op. cit. ,

10 M. Bunta, P. Gylai, Batiz. Monografia manufacturii defaianţăfină, Cluj, 1 97 1 , p. 95.

1 1 M. Dan, op. cit. , p. 20, 24, 25.

1 2 Ibidem, p. 267, 268. L. A . Demeny, Regimul negustorilor străini din Transilvania în a doua

jumătate a secolului al XVII-lea, în Revlst, 26, 2, 1973, p. 283, 284. Al. Ligor, Din
legăturile Moldovei cu celelalte Ţări Române în vremea domniei lui Vasile Lupu, în

Muzeul Brukenthal (prezentare de expozitie), p. 1 .

Rev/st, 3 1 , 3, 1978, p. 437. Din arta metalelor în Transilvania între secolele XIV-XVIII,

1 3 S . Goldenberg, op. cit., p. 247, 265, 270. L. A . Derneny, op. cit., p. 283. M . Dan, op. cit., p. 17-23, 27.

14 Al. Ligor, op. cit. , p. 437.

15 Colectia de documente referitoare la familia Motoc se aflA deocamdatA în stadiul de cercetare.
wwww.cimec.ro
424 Vitalie Josanu

9 11

Fig. 3 - Vase din cupru ( 1 -5) şi din cositor (6- 1 1 )

wwww.cimec.ro
 Un depozit medieval de vase din metal de la Mânilstirea Secu 425

stănari; unele dintre tipare puteau conţine armele heraldice, marca atelierului sau
meşterului care le-a produs 1 6 • Fenomenul de mai sus, reglisit şi pe alte obiecte de cositor
din colecţiile Muzeului Brukenthal, poate motiva în bună măsură prezenţa a două tipuri
diferite de mărci: cele ştanţate, descrise mai sus, şi ultima imprimată de pe tipar în
timpul turnării, repetată de trei ori.
Faptul că însemnul coroanei închise nu apare şi pe alte farfurii-platou nu
semnifica neapărat că vasele au fost fabricate de meşteri sau ateliere diferite, ci probabil
că au fost turnate în alte tipare, care nu conţineau stema. Totodată, trebuie remarcat că
simbolul coroanei închise - aplirut pe aceste exemplare de Ia începutul sec. XVIII - îşi
pierduse semnificaţia imperiala pe care o avea cu câteva veacuri mai devreme. De
aceea, nici nu se încearcă în cazul de faţă o interpretare similară; simbolul putea fi
preluat de un atelier obişnuit şi poate fi perceput ca atare.
După cum s-a observat, mărcile reprezinta elementul principal de identificare
a atelierelor şi centrelor unde au fost fabricate piesele. Acestea sunt imprimate prin
ştanţare şi, mai rar, prin turnare într-un tipar de alamă gravat 17• Marcarea produselor de
cositor a fost impusa de legile de breaslă pentru a garanta calitatea aliajului şi
controlarea în special a procentul de plumb necesar cositorului pentru rezistenţă 18•
Oxizii plumbului sunt toxici, de aceea breslelor le era impusă obligativitatea de a
garanta că proporţia de plumb al produselor lor nu dăunează sănătliţii clienţilor 1 9 Din
acest motiv sigla meşterului, numită şi marcă de contro120 sau de calitate, conţinea
iniţialele meşterului, numele întreg, semnul heraldic al atelierului, denumirea tipului
(Feizinn, Probzinn etc. = cositor fin, cositor de experiment), trandafirul repetat până la
trei ori (semn al locului de extracţie a metalului) şi stema oraşului21 • În cazul de faţă,
marca de control este stema oraşului Cluj. Proporţia optimă plumb-cositor se încadrează
între 11622 şi 1/1023 ; probabil între aceste limite se înscrie şi aliajul farfuriilor din
colecţia Muzeului de Istorie Piatra-Neamţ.
Marca de calitate se foloseşte mai ales în sec. XVIII şi XIX24 , nu se regăseşte
pe articole de sec. XVI şi se pare eli a apărut în oraşele Transilvaniei abia Ia începutul
sec. XVIII; tot în această perioada trebuie să fi apărut şi stema Clujului ca marcă de
contro125• În cazul farfuriilor, marca era imprimată pe interiorul marginii până în primii
ani ai sec. XVIII, iar mai târziu pe exteriorul piesei, în centru26•

1 6 A. Haldner, op. cit. , p. 1 1 .

1 7 Ibidem, p. 14.
1 8 Ibidem; S. Goldenberg, op. cit. , p. 95.
1 9 A. Haldner, op. cit. , p. 1 4.
20 S. Goldenberg, op. cit. , p. 95.
2 1 A. Haldner, op. cit. , p. 1 5 .
S. Goldenberg, op. cit. , p. 83.
A. Haldner, op. cit. , p. 14.
22

23

24

25 S. Goldenberg, op. cit. , p. 95

Ibidem.

26 A. Haldner, op. cit. , p. 1 5.

wwww.cimec.ro
426 Vitalie Josanu

Fig. 4 - 1 -3 - detalii ale unora dintre vase

wwww.cimec.ro
 Un depozit medieval de vase din metal de la Mânăstirea Secu 427

Nu toate piesele din tezaur au imprimate ştanţe sau mărci; cu excepţia tipului
1,celelalte sunt lipsite de simboluri de fabricaţie. Erau marcate doar piesele care valorau
mai mult de o marcă, iar mai târziu (sec. XVIII) acelea de o jumătate de marcă27•
Principalele centre transilvănene unde existau ateliere de stănari erau Sibiu,
Sighişoara, Braşov, Cluj, Mediaş, Bistriţa, Ghimbav sau Vulcan, de lângă Braşov28 ,
Făgăraş29 Marca de calitate cu stema Clujului de pe farfuriile-platou constituie un
indiciu că vasele sunt produse ale unui atelier din acest oraş.
Deşi, in extremis, pornind de la observaţia că nu toate piesele de la
Mânăstirea Secu deţin mărci de identificare, s-ar putea susţine că acestea sunt executate
în ateliere diferite; se pot prezenta câteva elemente comune, regăsite până şi pe piesele
de aramă. Indiferent de tip, toate vasele au câte o protuberanţă inelară pe fund, marcată
de două linii circulare incizate (acelaşi tip de linii se află şi pe margine).
Farfuriile care se încadrează în al III-lea tip au pe reversul marginii o
inscripţie zgrafitată cu numele FltuzopawKo Eome3y. Faptul că inscripţia este zgâriată
indică executarea sa grăbită, în contextul pericolului care impunea tezaurizarea pieselor.
Aceeaşi grabă ar putea explica şi lipsa inscripţiei pe celelalte farfurii. Gligoraşco Botezu
trebuie să fie numele ultimului proprietar al vaselor, cel care le-a ascuns, iar Petru - de
pe medalionul ştanţat - poate fi meşterul sau, mai curând, comanditarul din Moldova,
care a preferat o inscripţie slavă. Astfel, se pare că Gligoraşco era moştenitorul / ultimul
cumpărător al vaselor, iar Petru - probabil bunicul lui Gligoraşco - comanditarul lor.
Spre o atare concluzie duc şi rezultatele preliminare ale investigaţiei arheologice şi
problemele legate de datare.
Groapa de tezaurizare în care au fost depuse vasele pornea de la un nivel de
călcare cu arsură datat în 1 82 1 , produs în urma jafului şi incendierii Mânăstirii Secu de
către turci. Nici călugării - cu atât mai mult eteriştii asediaţi - nu au scăpat de tăişul
sabiei30 • În aceste împrejurări pare să fi murit şi deţinătorul pieselor prezentate în studiul
de faţă. Vasele, tezaurizate în 1 82 1 , au fost fabricate la începutul sec. XVIII, fiind
utilizare de trei, poate chiar patru generaţii.
Până la această dată studiul documentelor nu ne-a oferit informaţii referitoare
la un personaj sau o familie Botezu. Am remarca doar o familie Botezatu, care stăpânea
o moşie la Târgu Neamţ şi pe care, în 1 7 1 3 , a dăruit-o Mânăstirii Neamf 1 Tot o familie

27 S. Goldenberg, op. cit. , p. 95.

28 A. Haldner, op. cit. , p. 5. Din arta metalelor în Transilvania între secolele XIV-XV/Il, p. 2. Şt.
Pascu, Meşteşugurile din Transilvania până în secolul al XVI-lea, Cluj, 1 954, p. 1 75.
2 9 T. Bodogae, Le privilege commercial accorde en 1636 par G. Rakocz aux marchands grecs de

Sibiu, în RRH, XI, 4/ 1 972, p. 650.

30 Documente privind istoria României, colecţia Eudoxiu Hurmuzachi, (serie nouă), voi. III,

Bucureşti, 1 967, doc. 386, 399, 400, 403, 408, 4 1 1 ; C. Bobulescu, Sihăstria Secului şi
Sihla din judeţul Neamţ, în ALPR, 1936- 1940, 1942, p. 6; C . D . Aricescu, Istoria

3 1 Catalogul Documentelor Moldoveneşti din Direcţia Arhivelor Centrale, voi . V, 1 70 1 - 1 720,

revoluţiunii de la 182 1 , p. 3 1 1 .

întocmit de V. Vasilescu, D. Duca-Tinculescu, Bucureşti, 1 974, doc. 1 1 42; D.I. Ivan, pr.
S. Porcescu, Mănăstirea Neamţ, Iaşi, 198 1 , p. 86. În 4 august 1 706 apare un Eremia
Botezu, implicat într-un conflict cu Paraschiva, stareta Topolii. Stareta fusese căsătorită
wwww.cimec.ro
428 Vitalie Josanu

Botez ctitorea Ia 1 89 1 cişmeaua cu bazin3 2 din incinta aceleiaşi mănăstiri, iar 1"
exteriorul faţadei de vest a bisericii principale se află mormântul neamului33 Nu
excludem existenţa unei legături între Botezu - Botezatul - Botez (poate chiar Botezu t•
Botezatul au fost una şi aceeaşi familie).
În ceea ce priveşte datarea pieselor din depozitul de Ia Mânăstirea Secu, vmn
prezenta succint, în cele ce urmează, indiciile pe baza cărora considerăm că perina1la
fabricării lor se situează în primii ani ai sec. XVIII.
În primul rând, marca de control cu stema oraşului Cluj, prezentă pe unrk
piese din depozit, apare la începutul sec. XVIII34• Plasarea armelor heraldice se efeclua.
până la începutul sec. XVIII, pe aversul marginii farfuriilor şi abia mai târziu pe rever:.ul
vaselor, central35 • Descoperirea obiectelor sub un nivel de arsură din 1 82 1 nu pemulr
datarea producerii lor într-o perioadă ulterioară. Primele două indicii ante quem no11 ••
post quem non par să fie cele mai concludente şi trebuie coroborate cu datele unei anah1r
metalografice care se impune şi care ar putea stabili şi proporţia plumb-cositor în aliaj.
În mod tangential se poate preciza că apogeul meşteşugului stănarilor In
Transilvania are loc în sec. XVII, până la sfârşitul sec. XVIII, urmat de o perioadll dr
criză, cauzată de concurenţa faianţei şi sticlllriei manufacturiate. Produselr
manufacturilor de faianţă imitau formele şi aspectul unor vase din cositor pe cale dr
dispariţie36. În sec. XIX breasla meşteşugarilor stănari se desfiinţează, ultimul meşter
Karl Slaminek din Braşov - murind în primii ani ai secolului trecut37
Chiar dacă vesela de cositor se găsea în numllr mare în inventarul de averi al
oricărei familii mai înstllrite de orllşeni3 8 din Transilvania, fiind utilizată şi de unele
familii de rllzeşi din Moldova, poate şi din Ţara Româneascll, asemenea produse s-au
păstrat în număr foarte mic. Principalele cauze sunt, pe de o parte, slaba rezistenţll a
metalului, iar pe de alta, achiziţionarea şi tofirea vaselor şi utilizarea metalului pentru
tunuri, în vreme de război, în Transilvania3 De aceea, în raport cu abundenta lor in
•

epocă, valoarea istorică a vaselor de cositor transilvllnene este inestimabilă.

Demersul de faţă concentreazA doar câteva dintre rezultatele cercetărilor
efectuate până în prezent. Este posibil ca unele informaţii să fie infirmate sau
confirmate, altele sll apară în urma operaţiunilor de restaurare-conservare la care vasele
sunt supuse. În momentul de faţă nu se poate susţine că depozitul de vase de cositor ŞI
de aramă a fost descoperit în întregime, impunându-se deschiderea unei noi suprafete
pentru cercetarea arheologică.

cu un cupar, dar care - din contextul izvorului - nu pare să fi avut vreo legătură cu
32 0.1. !van, pr. S. Porcescu, op.cit. , p. 1 6 1 .
Eremia Botezu, în sensul realizării unor vase (doc. 575).

33 Ibidem, p . 246.
34 S. Goldenberg, op. cit. , p. 95.
35 A. Haldner, op. cit. , p. 15 .
36 M. Bunta, P. Gylai, op. cit. , p. 1 8.
37 A. Haldner, op. cit. , p. 6.
38 Ibidem, p. 5; S. Goldenberg, op. cit. , p. 83, 84.
39 A. Haldner, op. cit. , p. 5.
wwww.cimec.ro
 Un depozit medieval de vase din metal de la Mânăstirea Secu 429

UN DEP()T ME DIEVAL TARDIF DE VASES EN METAL

DU MONASTERE SECU, DEP. DE NEAMŢ

Resume

L'etude proposee ici releve quelques resultants provisoires sur le tresor de

pieces d'etain decouvert il y a deux ans dans l'enceinte du Monastere Secu, de la corn.
de Vânători-Neamţ, dep. de Neamţ.
Le tresor est forme de plates en etain et cuivre et de casseroles en cuivre de
dimensions diverses qui sont classifiees par dimensions. On a separe ainsi cinq types de
pieces, le dernier comprenant seulement des casseroles. Meme si elles n'ont pas de
decor, les plates, surtout celles du premier type, gardent certaines informations
heraldiques et historiques, ce qui a conduit a des renseignements sur le centre de
production, le dernier proprietaire du tresor et la datation. Parallelement, on a essaye
d'identifier les centres d'extraction de l'etain, Ies voies de penetration des pieces en
Moldavie et la conjoncture qui a mene a la thesaurisation.
En etudiant les marques - disposees en triangle sur la face superieure de la
marge de certains exemplaires - on a constate que les plates ont ete fabriquees a Cluj
(fait indique aussi par I'ecu avec le blason de la viile transylvaine: trois tours avec une
porte). Les plates datent du debut du xvm· siecle (jusqu'a cette date, les annes
heraldiques etaient imprimees sur I'avers de la marge de la vaisselle et des le XVIIIe
siecle a ete introduite I'obligation de matricer la marque de garantie, representee - en ce
cas - par le blason de la viile) et elles ont ete commandees, probablement, par une
personne du Pays de la Moldavie (le medaillon est en slave et le blason moldave).
L'aigle monocephale du troisieme ecu suggere, probablement - de paire avec d'autres
informations documentaires - que la matiere premiere, l'etain - procure par les
commer�ants et les. maîtres transylvains - etait extrait des Montagnes de la Tchequie, de
la region d'Eibogen.
Selon toutes probabilites, les marchandises ont ete importees en Moldavie par
Bistriţa et non par Adjud, car cette viile avait regresse au debut du XVIII" siecle et avait
change de foyer a cause des calamites naturelles.
Les recherches archeologiques qui ont mene a la decouverte du tresor
confinnent le fait que la vaisselle a ete enterree avant le siege turc sur les hetairistes
installes dans le monastere, en 1 82 1 . Sur le remplissage de terre de la fosse de
thesaurisation on a observe un niveau de brfilure, qui est provenu de l'incendie qui a suivi
le massacre fait par les Turcs, fait prouve aussi par Ies infonnations documentaires.
Outre Ies blasons matrices qu'on a decrits en haut, on a observe l 'existence
d'une marque realisee par fonte et repetee trois fois. Le blason en discussion represente
une couronne fermee avec un w en dessous, qui sont les annes de la presse en cuivre
executee dans un autre atelier qui possedait ces armoiries.
Meme si l'on a constate une abondance de pieces d'etain dans la
Transylvanie des xvn•-xvm• siecles, dans nos jours ils sont rares, fait explique par le
wwww.cimec.ro
430 Vitalie Josanu

faible resistance du metal, mais surtout ils sant difficilement a trouver parce que,
pendant la guerre, cette vaisselle etait collectee, en Transylvanie, pour Ia fondre et
l'utiliser a l 'obtention du bronze pour Ies canons.
En conclusion, on peut affirmer que les plates en etain des collections du
Musee d'Histoire et d' Archeologie de Piatra-Neamţ sont - pour le moment - uniques
dans I'espace de la Moldavie, ce qui rend a ces pieces une grande valeur historique.

L EGENDE DES FIGURES

Fig. 1 - La cour interne de la Monastere Secu; Ies fleches indiquent le !ieu de la

decouverte du depot.
Fig. 2 - Des vases en cuivre ( 1 -4) et en etain (5-9).
Fig. 3 - Des vases en cui vre ( 1 -5) et en etain (6- 1 1).
Fig. 4 - 1-3 - details des quelques vases.

wwww.cimec.ro