FINANTA FRANCEZA IN SUD-ESTUL EUROPEI (1900 -1914)

(I) DANIELA BUA Punte de legatura intre Occident §i Orient, subordonata rivalitiltilor dintremarile
puteri, aflate intr-o continua competitie pentru sfere de influenta §i dominatie, sud-estul european
constituia §i la inceputul secolului XX o zona de sporitinteres pentru diplomatia continentului. Daca
Austro-Ungaria spera sa-§i extindastapanirea asupra unor noi teritorii ce i-ar fi permis accesul la
Marea Egee, planurile Germaniei erau mult mai vaste: Peninsula Balcanicä era prività ca o
platformaabsolut necesara expansiunii sale in Orientul Apropiat. La randu-i Rusia estima cäinfluenta
asupra zonei in discutie i-ar asigura §i controlul mult dorit asupra Stramtorilor. In fine, Franta, Marea
Britanie §i Italia, fiecare in parte, actionau in directiaextinderii propriei dominatii MA a omite in
acela§i timp §i posibilitatea de a taiacaile de acces ale Austro-Ungariei, Germaniei §i Rusiei spre
bazinul Marii Mediterane. Competitia pentru impartirea §i reimpartirea sferelor de influenta era
aicimult mai complicata decat in oricare parte a Europei atat datorità numäruluipartenerilor,
implicatiilor unei victorii, de o parte sau alta, ca urmare a pozitieigeografice, cat §i statutului politic
al tarilor din zona, varietätii etnico-religioase §i deselor convulsii sociale, confesionale §i nationale.
Cu toate acestea la inceputulsecolului XX sud-estul Europei continua sa fie o arie de convergenta a
intereseloreconomice, politice sau teritoriale ale marilor puteri. Relatiile cu Germania, gasirea de noi
soiuii pentru a contrabalansa forta §iprestigiul in cre§tere al acesteia, extinderea domeniului colonial
s-au dovedit a fi dupa 1871 preocuparile primordiale ale Frantei. In ultimele decenii ale secolului
trecut ea §i-a pierdut din puterea de influentà asupra sud-estului european, datoritäatat rezervei
diplomatice in care se compläcuse, cat mai ales indiferentei §i uneori chiar lipsei de intelegere Nä de
problemele statelor din Balcani, atat de binecunoscute §i sprijinite pang la inceputul anilor '701. Abia
in ultimii ani ai secolului al XIX-lea §i mai ales la inceputul secolului al XX-lea, guvernul francez
inceteazdScaderea influentei Frantei in sud-estul Europei a devenit evidentii cu prilejul redeschiderii
crizei orientate in 1875 §i tratativelor Congresului de pace de la Berlin §i s-a acutizat In deceniul §i
jumätate ce a urmat. AceastA etapg s-a concretizat intre altele prin pozitia potrivnicii intereselor §i
drepturilor Romaniei, Serbiei §i Bulgariei, state riverane, in problcma Duniirii, in refuzul de a
participa lairnprumuturile solicitate de pild5 de România sau de a recunove legitimitatea alegerii lui
Ferdinand deSaxa-Coburg-Gotha la tronul Bulgariei. Vezi in acest sens: Gheorghe Nicolae Cazan,
erban RildulescuZoner, Romania yi Tripla Alia* 1878-1914, Edit. §tiintifica' §i enciclopedicii,
Bucure§ti, 1979, p. 60-94; crban Riidulescu-Zoner, Dunarea, Marea Neagrei Puterile Centrale 1878-
1898, Edit. Dacia, ClujNapoca, 1982, p. 88-145; Simeon Darnianov, Balgaria pIfrenskala politika 1878-
1918, Sofia, 1985, p. 106-165. Revista istoricii", torn VI, nr. 1-2, p. 23-42 , 1995 i
www.dacoromanica.ro Daniela Bui treptat a mai socoti zona de interes secundar ca urmare a
modificarii raportului deforte din Europa. Acesta a depins atilt de potentialul economic al statelor,
cat maiales de confruntarca de interese in diferite regiuni ale Europei i lurnii. Astfel,infrangerea
Rusici in razboiul cu Japonia din 1904-1906 a insemnat nu numaisfar§itul politicii active a tarismului
in Extremul Orient, ci §i atcnuarea contradictiilormai vechi dintre Londra §i Petersburg, apärute Inca
de la mijlocul secolului trecut inlupta pentru tcritoriile din Asia Centralà. Mai mull chiar, cre§terea
inflyentei economice §i politice a Germaniei in Imperiul Otoman §i Orientul Apropiat , ce puneain
pericol interesele Anglici i Rusiei in aceastä parte a lumii §i ar Ii putut repune petapet problema
Stramtorilor , a determinat chiar o apropiere intre cele Politica Rusiei in Extremul Orient §i
acutizarea conflictului ruso-japonez auobligat Franta sä analizeze cu mai mult realism eficienta
aliantei cu Rusia. Ea §i-aconcretizat demersurile §i in directia unei apropieri de Marea Britanie, mai
ales edaceasta se hotarase sa iasa din izolarea binecunoscuta, iar fostele contradictiicoloniale dintre
ele, destul de violente la sfar§itul secolului al XIX-lea, erau deja dedomeniul trecutului. In acest
context s-a ajuns la semnarea acordurilor dintre Franta§i Marea Britanie in 1904 §i dintre Marea
Britanie §i Rusia in 1907. De§i continua sA faca parte din Tripla Alianta, Italia, ce acorda o
atentiesporità sud-estului european, in special Albaniei, §i era tot mai nemultumita depolitica
expansionistA a Austro-Ungarie4i in regiune, a reu§it sa-§i clarifice litigiilecu Franta, incheind un
acord in 1902 §i sa se apropie de Rusia, printr-un actsimilar, semnat in 1909. 5 Cat prive§te
Germania, ea socotea peninsula Balcanied un loc sigur deplasare a investitiilor, o sursA de materii
prime §i o piata de desfacere, dar, maiales, un Hinterland al unei expapsiuni mult mai vaste care
trebuia, in consecinta,neaparat asigurat §i consolidat" . lad' de ce diplomatia germana a
consideratoportun sä sprijine actiunile Austro-Ungariei in zona. Chiar daca succesulPuterilor Centrale
in 1908 in friza bosniaca parea stabil, el s-a dovedit, nu pestemult timp, extrem de fragil . Departe de
a-§i extinde mai mult controlul §idominatia asupra Balcanilor, acestea i§i vad periclitate poziii1e
datorita distantariitot mai evidente a unuia dintre parteneri, apropierii intre statele zonei8 §i a2 Vezi
Moukhtar Pacha, La Turquie, l'Allemagne et l'Europe. Depuis le Traite de Berlinjusqu'a la Guerre
Mondiale, Paris-Nancy, 1924; René Girault, Diplomatic européenne et l'imperialisme: histoire des
relations internationales contemporaine, Paris, 1979; Otto Hoetzsch, La politiqueexterieure de
l'Allemagne de 1871 a 1914, Berlin, Geneve, 1933; L. Rathmann, Berlin-Bagdad. Dieimperialistische
Nahostenpolitik des kaiserlichen Deutschlands, Berlin, 1962. 3 Vezi N. Da§covici, Le Question du
Bosphore et des Dardanelles, Geneve, 1915, p. 257-263; Paul Gogeanu, Strilmtorile Mürii Negre de-a
lungul istoriei, Bucure§ti, 1966, p. 101-102. Vezi Angelo Tamborra, L'Europa centro-orientale nei
secoli XIX-XX (1800-1920), parteseconda, Milano, 1973, p. 505-595. 5 Vezi G. Perticone, La politica
estera italiana del 1861 al 1914, Torino, 1961, p. 203. 6 Gheorghe N. CAzan, Serban RAdulescu-
Zoner, p. 221. 7 J. B. Duroselle, L'Europe de 1815 a nos fours, Paris, 1964, p. 141. incepute in
prim5vara anului 1910 discutiile dintrc Belgrad §i Sofia s-au concretizat inalianta semnata la 29
februarie/13 martie 1912. Nu peste mull timp, la 16/29 mai 1912 are locsemnarea tratatului greco-
bulgar, Bulgaria ducilnd tratative in paralel cu Muntenegru. Vezi 1. E. Ge§ov, LAlliance Balkanique,
Paris, 1915, p. 1-69. dotal. 8 24 2° www.dacoromanica.ro 3 Finanta francezii (1) 25razboaielor
balcanice9. Evenimentcle din anii 1912-1913 nu au modificat nurnai harta sud-cstului Europei, ci au
adus schimbari in raportul dc forte dintre marilcputcri implicate aici. Pozitia Puterilor Centrale a fost
serios zdruncinatA. Diplomatia de la Ballplatz a sufcrit e§ecuri atat in Serbia, mull intAritA prin
unireacu slavii sudici aflati pana atunci in componenta hnperiului Otoman §i devenitàmare atractie
pentru cei din cuprinsul dublei monarhii, cat §i in demersurile ei dcrevizuire a tratatului de la
Bucure§ti. Infrangerea suferità de Imperiul Otoman apus in pericol direct §i interesele Germaniei in
Balcani §i Orientul Apropiat, cu atat mai mult cu cat finanta §i industria germanA i§i aveau deja
§ubrezite pozitiile prinprezenta tot mai activA a capitalului francez §i englez. Ofensiva economicA §i
politica a Germaniei §i Austro-Ungariei in sud-estulEuropei determinase Franta la inceputul secolului
al XX-lea sA treacA la o politicrt mai activa in zona. De§i continua sA fie marcata de conservatorism,
sustinandmentinerea integritAtii Imperiului Otoman, unde de altfel detinea §i serioaseinvestitii,
Franta nu putea rAmane indiferenta la aspiratfile popoarelor balcanice §i nici nu putea sd nu
fructifice avantajul spiritual de care se bucura. Astfel, eforturilesale de mentinere a statu-quo-ului in
zona erau conjugate cu cele in directia ca§tigarii de partea sa a tinerelor state in scopul de a le utiliza
drept barierà in caleal AustroUngariei §i in special in calea penetratiei Germaniei in Orientul
Apropiat . Dupàapropierea de Imperiul tarist atitudinea Frantei fata de sud-estul Europei a fost
inconcordantA cu politica Petersburgului, care facea din influenta sa in Balcani unul din pilonii stabili
ai politicii sale externe europene"". In scopul atragerii tarilorbalcanice in sfera sa de influenta, Franta
a utilizat mijloace cat se poate de diversepolitice, morale, militare, diplomatice §i nu in cele din urmA
economice. Dar a§a cums-a dovedit §i cum vom arata in cele ce urmeaza, finantele au fost acelea
care i-auasigurat ca§tig de cauzA, aducandu-i noi aliati. Atitudinea ostila a Germaniei fatA de Franta,
manifestata in cateva situatii mai complexe, ultima consumandu-se In 1911 cu prilejul ocuparii
Marocului, a decisguvernul francez sa renunte definitiv in 1912 la un eventual dialog cu Berlinul, ce
sedovedise imposibil §i sa actioneze in directia strangerii aliantei cu Marea Britanie §i Rusia in
a§teptarea momentului prielnic pentru revan§a. In acest context ea aabandonat §i politica de
mentinere a statu-quo-ului in Balcani venind astfel §i mai mult in intampinarea Rusiei a carei
preocupare continua &A fie suprematiaasuprastramtorilor, obtinutà prin eliminarea Imperiului
Otoman din Europa . De§i 9 -In urma celor douà rkboaie balcanice din 1912 §i 1913 harta Balcanilor
a suferit modificAri. Imperiul Otoman a dispruut aproape ca stat european. Albania a devenit
independentil, iar mult disputata Macedonie s-a imp'artit intre Serbia, Grecia, Muntenegru §i intr-o
micA mAsuril Bulgaria. io Vezi Simeon Damianov, La diplomatic francaise et les reformes en Turquie
d'Europe(1895-1903), in Etudes balkaniques", nr. 2-3, 1974, p. 132-133. I] Vasile Vesa, Romiinia ci
Franju la Inceputul secolului al XX-lea (1900-1916), Edit. Dacia, Cluj, 1975, p. 6. I- In octomhrie 1911
Rusia propusese Portii incheierea unei conventii care prin modificareaTratatului de la Paris din 1856
§i Conventiei de la Londra din 1871 permitea o liberä circulatie prinsirdmtori §i Marea Neaged a
navelor de rilzboi. Oferea in schimb bunele sale oficii" pentrumentinerea statu-quo-ului in Balcani, Ti
garanta Portii securitatea, o asigura de consimOmântul ski invederea revizuirii caoitulatiilor. (filr ci
spriiiniil flrori hrit;mire 6 concilrql1 finanrkr i nriiittriql '11www.dacoromanica.ro 26 Danicla Bu§ii
4intercscle Frantci §i Rusici nu coincideau in totalitatc, actiunile lor erau convergente. Astfel, Franta a
privit cu simpatie formarea aliantei balcanice in 1912 sub auspiciileRusiei, considerand-o un pas
inainte in atragerea statelor din zonA in sfera deinfluentA a Antantei. In acela§i timp ea a cdutat sA
evite izbucnirca unui conflict intreaceste tdri §i Imperiul Otoman, fapt dorit de Rusia. Atunci and s-a
declan§at aactionatyentru restrangerea lui in limp §i spatiu §i atragcrea combatantelor de
parteaTrip lei Intelegeri. Angajarea din punct de vedere economic §i politic a tArilor dinsud-estul
Europei in vederea purtArii unui rAzboi dc anvergurA s-a dovedit a fi principalul obiectiv al politicii
franceze in regiune. DevenitA incA de la inceputul sccolului principala armA, finanta francezA,
victorioasd in disputa cu cea germanAasupra spatiului , a jucat un rol decisiv in campania de
recrutare de noi Bancheri §i oameni de afaceri francezi au inipat astfel noi actiuni in sud-estulEuropei
in concordantà cu orientarea politicA §i deciziile guvernului. OdatAmecanismul aliantelor balcanice
pus la punct, existenta mijloacelor economicefranceze nu a fAcut decal ca acesta sA functioneze,
permitand autoritAtii politice oactiune eficace. Economicul se impletea astfel cu politicul,
completandu-se §i sprijinindu-se reciproc. IncA o datA se evidentiazA, dacA mai este nevoie,
interdependenta dintre problemele balcanice §i viitorul Imperiului Otoman, el insu§i un aspect al
rivalitAtilor dintre marile puteri in Mediterana. SchimbArile de structurA intervenite in economia
Frantei la sfar§itul secolului al XIX-lea datorate intarzierii relative, in raport cu tinerele state
industrializate, i-aulimitat serios posibilitAtlle competitive pe plan comercial §i industrial, dar §i
capacitatea de expansiune. AngrenatA incA din 1895 intr-o actiune de revitalizare aeconomiei
nationale, Franta nu a putut tine ritmul impus de Germania, S.U.A. §i Marea Britanie cu toatA rata
industrialA destul de ridicatA, de 5% in perioada 1905-1914. Marea irnportantA detinutA incA de
agriculturA, orientarea cu precadere ainvestitiilor de capital spre plasamente exteme, lipsa unor
materii prime, cat §i urmArile economice ale infrangerii de la Sedan §i pAcii de la Frankfurt au
imprimat relansArii economice un caracter oscilant §i inegal. DupA o stagnare de scurtA duratA ce a
urmat infrangerii din 1871, exportul decapital §i-a reluat in 1881 ascensiunea, pentru ca la inceputul
secolului al XX-leael sA devinA principala armA economicA. Abundenta capitalului, ritmul lent §i
scAzut de finantare a intreprinderilor industriale, slaba putere de cumpArare acetAteanului francez
§i coeficientul scAzut al cre§terii demografice §i-au aduscontributia la orientarea capitalului spre
export. Intre 1881-1897 se investeau inFrantei Ia dezvoltarea economid. Lipsa de finalitate a
propunerii a f5cut ca peste dteva luni Rusia säactioneze intr-o directie total opusà, fiidnd uitate
vechile propuneri. Vezi Documents diplomatiquesfrancais (18714914), 2-e série, t. XIV, doc. nr. 415,
432, 468, p. 615-616, 648, 660, 693; RenéGirault, Les Balkans dans les relations franco-russes en
1912, in Etudes balkaniques", nr. 4, 1974, p. 69. 11 Jacques Droz, Les ciffaires halkaniques et les
origines de la premiere guerre mondiale, InEtudes balkaniques", nr. 4, 1974, p. 28; Voin Bozinov, La
politique francaise et la Bulgarie autemps des guerres halkaniques (1912-1913), In loc cit., p. 72.
www.dacoromanica.ro Finanta franceiri (1) medic anual in strainatate 507 milioane franci 14, pentru
ca la inccputul secolului alXX-lea media sa se ridice la doug miliarde franci15. Este cunoscut de altfel
cainvestitiile franceze in total in strainatate au crescut de la 21 miliarde franci In1892, la 37 miliarde
franci in 1902, pentru a atinge in 1914, 60 miliarde francil. in ajunul izbucnirii primului razboi
mondial, Franta era a doua putere a lumii inceea ce prive§te plasamentul flnanciar cu 20% din total,
dupa Marea Britanie cedetinea 43% §i inaintea Germaniei cu 13%17. intre 1874-1914 exportul de
capitalal celor trei mari puteri a crescut de la 6 miliarde dolari la 33 miliarde dolari (1dolar = 5 franci
francezi), adica de la 30 miliarde franci la 165 miliarde franci. Catprive§te repartitia geografica a
acestuia, Europa se situa pe primul loc cu 12miliarde franci, urmata de America de nord cu 10,5
miliarde franci, AmericaLatina cu 8,5 miliarde franci, Africa cu 6,7 miliarde franci, Asia cu 6
miliardefranci, Oceania cu 2,3 miliarde franci18. in timp ce Franta §i Germania preferauEuropa in
proportie de 2/3, respectiv 1/2, Marea Britanie Ii orienta investitiilespre colonii §i semicolonii19.
Daca pana la inceputul anilor '80 ai secolului trecut 90% din investitiilefranceze erau destinate
Europei, dupa aceastä data §i mai ales dupa 1900, ele incepsa-§i faca simtita prezenta, este adevarat
intr-o mica masura §i in alte zone ale lumii,continentul european beneficiind in continuare de un
plasament preferential. inRusia, Peninsula Balcanicä sau Scandinavia, in Orientul Apropiat, nordul
Africiisau America Latina, Franta urmarea mai putin obtinerea de colonii, cat mai multasigurarea de
zone de influenta §i control. De asemenea investitiile externe prinproflturile mari, sigure §i imediate
se dovedisera in plus §i foarte rentabile. Astfel,numai in 1914, ca§tigurile de pe urma acestora
atinsesera cifra de 3 miliarde franci20.La acea data Europa estica beneficia de investitii franceze in
valoare de 14,7 miliardefranci, iar coloniile numai de 4,5 miliarde franci21. Daca in Occident rata
dobanziiera de 3-4%, in sud-estul Europei imprumuturile de stat aduceau o rata de 7%, iarinvestitille
in industrie in medic de 8-12%, la care se adaugau §i alte avantaje. Iata dece in ajunul primului razboi
mondial tArile balcanice beneficiau de 14% din totalulinvestitiilor straine in Europa, ocupAnd locul al
treilea dupa Rusia cu 36% §i AustroUngaria cu 23%22. 14 . Pierre Guillen, L'expansion: 1831-1898,
Paris, 1984, p. 54. 15 Maurice Baumont, L'essor industriel et l'imperialism colonial, 3-ème edition,
PressesUniversitaires de France, Paris, 1965, p. 394. 16 Simeon Damianov, Aspects economiques de
la politique francaise dans les Balkans audebut du XX siecle, in Etudes balkaniques", nr. 4, 1974, p. 9.
17 François Caron, La France de patriot.s de 1851 a 1918, Fayard, 1985, p. 504; Ivan T. Berend,
Gdorgy Ranki, The european periphery and industrialization 1780-1914, Budapest, 1982, p. 75. Les
mouvements internationaux de capitaux entre les deux guerres. Geneve, 1950, p. 2-4. Victor
Axenciuc, Penetralia capitalului strain in Romania panel la primal rilzhoi mondial, in Revista de
istorie", L. 34, nr. 5, 1981, p. 824. 20 Snneon Damianov, op.cit. 21 Rondo Cameron, La France et le
developpement economique de l'Europe (1800-1914).Seuil, Paris, 1971, p. 381. 22 Victor Axencioc,
nn cif n Sz95 19 5 27" www.dacoromanica.ro 28 Daniela BuO 6Pcntru finanta franceza piata
balcanica constituia o invcstitic sigura, curiscuri minimc §i profituri imediate §i mari. Potrivit
informatiilor furnizate dcrapoartcic agentilor diplomatici, investitiile Frantei aici au crcscut de la
970milioane franci in 1902 la 3 miliarde franci in 1914, din care 800 inilioanc francircveneau Scrbiei,
780 milioane franci României, 700 milioane franci Greciei, 512milioane franci Bulgariei, in timp ce
Imperiul Otoman absorbea 6-7% din totalulplasamentelor extcrne ale Frantei23. Anual investitiile
franceze se realizau cu unspor de cca. 342%24. In 1914 din intregul capital franccz investit in Europa,
43%era dcstinat Rusici, 30% tarilor occidentale, 17% tarilor balcanice §i 10% AustroUngari2si. La
acea data Germania i§i orienta Care sud-estul Europei numai 11% dincapital . Din cele 283 marci (1
marca = cca 1,1 1,2 franci) capital strain pe fiecarelocuitor, 174 marci reprezentau investitii franceze,
87 marci investitii germane, iar22 marci investitii engleze. Datoria tarilor debitoare cat §i cifra foarte
ridicata acapitalului strain, cu deosebire francez, ce revenea fiecarui locuitor, evidentia
mareasolicitare de mijloace financiare in sud-estul Europei corelata cu necesitäti urgentede investitii
pentru dezvoltare in condipile capacitatilor proprii reduse de acumulare§.1 cre§tere a capitalului
autohton. Exportul de capital a coincis cu nevoia dedezvollare §i modernizare a statelor din Balcani,
aparand ca o necesitate a acestora §ia stimulat concurenta intre ofertanti. Capitalul francez, alaturi
de cel german §i intr-omasura mai mica cel englez a contribuit la maturizarea rapida a capitalului
autohton,la integrarea lui in sistemul capitalist european §i la dezvoltarea unor ramuri aleindustriei
locale pentru afirmarea carora burghezia autohtona nu dispunea de fonduri.insa§i legislatia acestor
tari oferea capitalului strain, ca §i intreprinderilor acestuia,reduceri de impozite, scutiri vamale la
importul de utilaj §i materii prime, intrareagratuita in proprietate sau in posesie pentru un timp a
unor suprafete de pamant,reduceri la transportul pe calea ferata etc. Valoarea ridicata a capitalului
francez in sud-estul Europei Ii permitea teoretico varietate de investipi mai mult sau mai pupn
productive: imprumuturi de stat,constructii de cai ferate, gari, poduri, silozuri, porturi, §osele,
mijloace de transportfluviale §i maritime, investitii industriale, fondari de intreprinderi comerciale,
deasigurdri, ale serviciilor publice comunale (iluminat, transport electric, alimentare cugaze §i apa) §i
investipi §i credite bancare. Practic insa, el s-a orientat mai puPn spresfera productiva, preferand
imprumuturile de stat, ceea ce i-a determinat pe uniiistorici atribuie un car2a6cter uzual spre
deosebire de cel productiv specific pentrucapitalul englez §i belgian . In ce masura §i de ce au
predominat investipile in unelesectoare ale vietii economice, daca au existat influente sau presiuni §i
de ce natura,ce urmari au avut pentru cei doi parteneri debitor §i creditor sunt numai
catevachestiuni la care ne propunem sä le aflam raspuns in investigaPa noastra. 23 René Girault, p.
54. 24 Simeon Damianov, op.cii p. 22. 25 Rondo Cameron, op.cit., p. 380; Raymond Poidevin,
L'Allemagne et le monde aux XXesiecle, Paris, 1983, p. 52. 26 Simeon Damianov, op.cit., p. 22;
Raymond Poidevin, Finances et relations internationales1887-1914, Paris, 1970, p. 176. sa-i op.cit,
www.dacoromanica.ro 7 Finano francezil (I) a. IMPRUMUTURI DE STAT De o mare importanta pentru
evolutia economicii dar §i politica a statelor dinsud-cstul Europei, crcditele angajate de acestea in
strainatate intre 1900-1914, au fostdestinate platii unor mai vechi datorii, acoperirii unor deficite
bugetare, diferitelorconstructii de utilitate publica sau importanta deosebita pentru economia
nationalà, inzestrarii armatei §i chiar modernizarii sau dezvoltarii unor sectoare economice. Cererea
ca §i valoarea irnprumuturilor a cunoscut o curba ascendenta, iar conditiilede obtinere a acestora
variau in functie dc momentul formuldrii, disponibilitateapietei de capital, dar §i de situatia politica
§i economica a solicitantului. In Romania capitalul francez incepuse sa' patrunda Inca din anii '60 ai
secoluluial XIX-lea, beneficiind din plin §i de actiunile lui Napoleon III de sprijinire a unirii. La sfar§itul
veacului insä datorita atat rolului secundar atribuit de diplomatiafranceza zonei sud-est europene
dupd infrangerea suferità din partea Germaniei, catmai ales ofensivei acesteia din urmä
materializata §i prin atragerea Romaniei insistemul Trip lei Aliante, Franta i§i pierduse aici mult din
vechiul sau rol politic §ieconomic. De§i se afla sub influenta Puterilor Centrale, Romania a
consideratintotdeauna aceasta relatie ca pasagera, de circumstanta §i in calea dorintei legitimede
infaptuire a unitatii nationale. Ea a privit cu simpatie §i recuno§tintä spre Franca.Aceasta, cu toate ca
nu renuntase niciodata la reca§figarea pozitiei pierdute, s-a feritin mai multe randuri sä vina in
intampinarea solicitarilor emiterii unor imprumuturinumai pe piata Parisului, de§i diplomatii francezi
acreditati la Bucure§ti aträgeauatentia guvernului lor asupra importantei unui raspuns favorabil.
Consolidarearelatiflor economice pe langä avantajele oferite ar 11 atras dupà sine §i
smulgereaRomaniei din sistemul de alianta gandit de Germania, orientand-o spre Franca. Prima
tentativa a Romaniei de a sparge monopolul consortiului germanDisconto Gesellschaft, S.
Bleichröder din Berlin §i M. A. Rotschild & Sohne dinFrankfurt a avut loc in 1899 §i a fost sortitä
c§ecului datorità refuzului Frantei de aonora singura imprumutul solicitat. Din punct de vedere
financiar acel an fusesedeosebit de dificil: piata de capital era foarte solicitatä datoritä investitiilor in
China§i Asia Mica, iar razboiul anglo-bur §i afacerea Dreyfuss, ce accentuasera instabilitatea,
contribuiserd §i la prejudicierea finantei europene. La acestea se adaugau §irealitätile romane§ti: un
an secetos insotit de o product're agricola slabä, uria§echeltuieli necesitate de lucrari de dezvoltare
§i modernizare, achizitii de ma§ini §iutilaje. Cum finantele erau secatuite, Cara avand o datorie
flotanta de 64 milioane lei§i un necesar de alte 83 milioane lei pentru lucrari aflate in curs de
executie,conservatorii au incercat obtinerea unui imprumut de la aceea§i generoasà"
finantagermana. Dar negocierile au fost de aceasta data mai dificile ca in trecut. Dupaincercarile din
luna aprilie 1899 ale lui Alexandru Beldiman, ministrul Romaniei laBerlin, pe langd Hansemann,
directorul bancii Disconto Gesellschaft §i ale luiGheorghe Manu, ministrul roman de Finance, pe
langa reprezentantul de la Bucure§tial bancii germane, soldate cu amanarea discutarii cererii pentru
luna iulie, in augustlucrurile par sa se limpezeasca. Vizitand Germania, Gheorghe Manu a avut o
lungaintrevedere cu Hansemann care-i comunica posibilitatea ridicarii dobanzii de la 4%la 5%. In
speranta unei solutionari rapide, ministrul roman accepta atat dobanda de?() www.dacoromanica.ro
3() Daniela Busa 85% cat §i conditionarca indeplinirii cererii sa217e de concluziilc
sindicatuluibancherilor cc urma sa se reuncasca la Bruxelles . La reuniunca acestora din 2scptcmbrie
1899 s-a hotarat CA era posibila onorarea unui astfel dc imprumutc§alonal pc 60 dc ani, dar cu
urmAtoarele condipi: interzicerea contractarii altuia inurmatorii 3 ani §i amanarea punerii lui in
practica pana la strange= fondurilor prinsubscriptie publica, imposibila deocamdata atat datorita
afacerii Dreyfuss cat §irazboiului burilor28. Raspunsul era de fapt o respingere voalatA formulata clar
nupeste mult limp. De altfel fmanta franceza respinsese in prealabil §i solicitareaRomanici dc a cota
o parte din bonurile dc tezaur la Bursa din Paris. Cu un an inurma aceea§i bursa admisese cotarea
valorilor romane§ti la un miliard dc franci dincare 40% erau depnute de fmanta franceza29. In acest
mod se dorea fortareaguvernului roman sa acponeze in directia celor sugerate de francezi in
rezolvareaafacerii Hallier"30. Insistentele §i disponibilitatea de a accepta clauze destul de dure,
generate denevoia stringenta de numerar, au dus in cele din urma la obtinerea imprumutului
innoiembrie 1899 in valoare de 175 milioane lei cu o dobanda de 5%, rambursabil in 5ani. Romaniei
i-au revenit 156 milioane din care 104 milioane au fost destinateacoperirii bonurilor de tezaur, restul
de 52 milioane lei urmand sa acopere pierderilebugetare §i sa finanteze unele construcpi de interes
national aflate In lucru.imprumutul s-a dovedit insuficient pentru nevoile tarii. La el au participat, ca
§i intrecut (imprurnuturile din 1890, 1892, 1894 §i 1896), in intelegere, finanta germana§i franceza.
In timp ce cunoscutele banci germane Disconto Gesellschaft, S.Bleichröder §i Rotschild & Sohne
contribuiau cu 36,6%, 24,5%, respectiv 5,6%,aportul bancilor parisiene Comptoire d'Escompte de
Paris, Banque de Paris et des27 Desbaterile Aduarii Deputatilor" (in continuare D.A.D.), nr. 9 din 26
noiembrie 1899; nr. 11 din 29 noiembrie 1899: nr. 12 din 30 noiembrie 1899. 28 Ibidem, nr. 65 din
18 martie 1900, p. 1159. 29 Pierre Gui llen, op.cit., p. 346. 10 -In urma licitatiei, organizate in 1895
de Ministerul Lucrarilor Pub lice, la care au participat 8firme din tail §i strainatate, firma franceza
Adrian Hallier" obtinea concesiunea lucrarilor deconstructie §i modernizare a portului Constanta in
valoare de 30 milioane lei. Incepute in primavaraanului 1896 prin constructia caii ferate Constanta-
Canara, lucrarile au mers mult prea Meet lap determenele prevazute in contract. Lipsa capitalului,
corelata cu cea a utilajului si chiar intarzierii inlivrarea materiei prime au pus firma in imposibilitatea
finalizàrii contractului. La somatiileMinisterului Lucrarilor Pub lice, aceasta anunta in 1899 incetarea
constructiei si rezilierea unilateralàa contractului. Land act de noua situatie, beneficiarul continua
executia in regie proprie, dar firmaHallier, considerandu-si lezate interesele actioneaza statul roman
in judecata. Presata deangajamentele din contractul imprumutului din 1899 justitia romana a fost
nevoitii sa accepte, contrarprevederilor din contract, o rezolvare favorabila firmei franceze. Ea
primea astfel o despagubire depeste 6 milioane, mult deasupra investitiilor facute, fiind scutita de
plata unor amcnzi sau daune asacum era normal. Se aducea astfel un insemnat prejudiciu statului
roman. Pentru lucrarile firmei franceze, cauzele rezilierii contractului §i procesul cu statul roman
vezi: D.A.D. nr. 17 din 15decembrie 1899, p. 163-181; ibidem, nr. 52 din 2 martie 1900, p. 915-923;
Constantin Bacalba§a. Bucurevii de altridatii, vol. II, p. 281; Mircea Rosculet, Fondarea ci construclia
portului Constanm, in Buletinul Institutului Economic Roman", an XVII, nr. 1-4, 1938, p. 40-42 si 67-
70; Ion Bulei, Lwnea romaneascil la 1900, Edit. Eminescu, Bucuresti, 1984, P. 171-177; Robert
Paitisan, Crizadatortei externe in Europa sud-esticil Ia cumpana secolelor XIX-XX, in Revista istorica",
serienoua, tom 4, nr. 3-4, 1993, p. 312. www.dacoromanica.ro 9 Finanta francezii (1) 31Pays Bas §i
Société Générale era de 9,2%, 9%, respcctiv 3%31. Prin urmare in timpce finantei germane ii revenea
66,7% din total, cea francezA consimtise sA participenumai cu 21,5%. Primii ani ai secolului al XX-Ica
au fost marcati de incerciiri ale Rornâniei dea-§i apropia §i cA§tiga un sprijin larg al pietei financiare
francezc, in detrimentul celei germane. La Bucure§ti, sperantele erau indreptAtite de intrarea in
posesia bAncilorparisiene a celei mai mari pArti a bonurilor de tezaur romane§ti §i de
interesuldeosebit manifestat de legatia Frantei fatA de investitiile in RomAnia. La Paris insAsituatia
privea dou'a aspecte: unul: oficial" reprezentat de bAncile ComptoireNational dEscompte, Sociétd
Générale §i Banque de Paris et des Pays Bas §i aflat incontact cu Quai d'Orsay §i finanta germana, ce
socotea finantele romAne§tifalimentare §i tindea aparent sä excludA posibilitatea unui imprumut
unilateral, dar insecret actiona pentru obtinerea egalitätii cu fmanta germand §i chiar
preponderenta§i celalalt, neoficial" sau particular", ce aprecia cd finantele romane§ti se
prezentaumult mai bine decat cele ale celorlalte tari din sud-estul Europei §i era oricand gatade a
onora un imprumut care Bucure§ti. Din pdcate, forta financiard cat §i pozitiabdncilor acestuia din
urrnd pe piata internd §i europeand de capital era mult inferioardcelor trei mari bänci mentionate
mai sus. Cu toate dilirntele Romaniei insd acestearefuzau in continuare sà-§i deschidd filiale la
Bucure§ti 2. Nevoia urgentä de fonduri, necesitatea achitarii unor pläti exteme ca §i crizaagricold ce
accentuase deficitul bugetar au determinat guvernul roman sä sondeze, Inca din primavara anului
1900, prin trimi§ii sdi speciali, pietele de capital din Paris, Roma, Amsterdam §i Berlin. Singurul
rdspuns a venit tot de la Berlin. Guvernul roman solicita un imprumut de 55 milioane franci, din care
6 milioane platibiliimediat. Pentru acoperirea imprumutului, statul roman oferea vanzarea
liniilormaritime, a liniei fluviale de la Dunarea de Jos, a unor pdduri §i eventual a unoractiuni ale
statului la Banca Nationa lä. Dar reprezentantii marilor band. parisieneComptoire National
d'Escompte §i Banque de Paris et des Pays Bas, contactati dedirectorul lui Disconto Gesselschaft, au
oferit numai 150.000 franci din cele 6milioane franci, mult prea putin pentru ca afacerea sd fie
perfectatd. Marea finantdeuropeand spera sä forteze guvernul roman sä consimtä la noi concesii,
altele deckcele anuntate, intre care concesionarea iluminatului public din Bucure§ti, de care eraatat
de interesat Comptoire d'Escompte. Dar Partidul National Liberal cat §i regeleCarol I se opuneau nu
numai enuntarii de noi facilitati, ci §i celor deja formulate. Erau necesare noi negocieri33. 3IGh. M.
Dobrovici, Istoricul dezvoltdrll economice fi.financiare a Romdniei ci imprumuturilecontractate 1823-
1933 , Bucure§ti, 1934, p. 159-160; Robert Hiu§an, op.cit. 32 Vezi Arhiva Ministerului Afacerilor
Externe (in continuare Arh. M.A.E.), fond Paris, Corespondentil i rapoarte 1900-1902, vol. 14, raport
confidential A, Sinaia 28 iulie/10 august 1901, ss. indescifrabil Cave P. S. Aurelian. 33 Ion Bulei, p.
244-248. in octombrie 1900 Parlamentul Romaniei pentru a sensi biliza finanta germana aproba
concesionarea venitului monopolului hartiei de tigarete pe Limp de 12ani Cave Disconto-
Gesellschaft, S. Bleischroder din Berlin §i Banca Generald RotnanA, sucursala inRomania a primei
banci germane. Afacerea aducea statului roman 12.150.000 miirci pltibili in trei rate piing in martie
1901. op.cis., www.dacoromanica.ro 32 Daniela 10- In 1901 reinnoinduli demersurile, Romania
solicita Parisului un imprumut de200-250 milioane de franci, refuzat insä de acesta pe motive
politice. Relatiilcpolitice foarte strfinse ale Romaniei cu Germania §i Austro-Ungaria erau cele carenc-
au determinat sa nu facem eforturi pentru a facilita combinatia financiaraproiectatii de cabinetul de
la Bucure§ti", ii scria in noiembrie 1901 ministrulafacerilor straine francez, Delcassé, colegului sau de
la finante, Caillaux. In bazaacestei realitäti, el estima ca nici industria nu avea de ca§tigat, comenzile
de materialde artilcric urmand a reveni din nou concurentei, iar finanta franceza ar detine tot unrol
secundar34. In 1902 guvernul roman apela in extremis tot la finanta germana, ceea ce airitat
cabinetul francez. Ca un aspect general noi nu ne gandim sa admitemnegocieri pe piata noastra a
altor imprumuturi romane§ti deck cele negociate directcu finanta franceza", preciza Delcassé35, in
timp ce ministrul francez la Bucure§ti Iicerea in martie 1902 lui Ionel Bratianu sä discute imprumutul
direct cu Parisul nuprin intermediul Ber1inu1ui iar comenzile de armament sä nu revina tot
concemuluiKrupp ca §i pana atunci 6. In consecintä, bancherii francezi refuzau obi§nuitaparticipare
de 22% la imprumut, ceea ce punea sub semnul intrebärii insa§i maivechea intelegere intre cele
doua fmante. Nu se dorea o ruptura ci numai a se stabilio colaborare pe picior de egalitate,
permitand sa se impuna conditia unei sporiteparticipari a capitalului francez"37. De fapt se urmarea,
daca ar fi fost posibila oimpartire a comenzilor de armament ale Romaniei ce conditionau de
regulaimprurnuturile. In cursul anilor 1903 §i 1904 devenise tot mai clar ca Franta nu va maiconsimti
sà participe la un nou imprumut decal in schimbul comenzilor dearmament. Astfel grupul de banci
franceze ce formulasera in prealabil conditiideosebit de grele: comenzi de armament in valoare de 7-
10 milioane lei, rezolvarearapidd a afacerilor Gros §i Companiei de gaz, tratative pe viitor direct cu
Parisul38, aurefuzat pana la urma sa subscrie la imprumutul din 1905 in valoare de 100 milioanelei,
destinat reconversiunii ratei de 5% din 1881-1888, 1892 §i 1893 in rente de 4%.Titlurile de renta nu
au fost admise la Bursa din Paris. Alexandru Lahovary,ministrul roman de externe, arata cä de§i
comenzile de armament in valoare de 7-10milioane nu fusesera acute, totu§i Franta nu era
indreptatita sä puna astfel deconditii deoarece primise importante alte comenzi cum ar fi livrarea
instalatiilornecesare portului Constanta §i turelelor pentru armamentul fortaretei Bucure§ti,
iarrecenta experienta cu firma Adrien Hallier" impunea Romaniei multà prudenta39.Facandu-se
purtatorul de cuvant al guvernului sal', A. Henry, director in Ministerul34 D.D.F., 2-e serie, tome
premier, doc.nr. 531, p. 626-627. Ibidem, doc. nr. 112, p. 132. 35 Ibidem, doc. nr. 149. p. 182.
Raymond Poidevin, Les relations économiques ei financieres entre la France et IA llemagne de 1898
a 1914, Armand Colin, Paris, 1969, p. 310. 38 Arh. M.A.E., fond Paris, Corespondentii §i rapoarte
1905, vol. 16, Agence diplomatique deRoumanie, raport nr. 464, Paris, 1/4 aprilie 1905, Gr. 1. Ghica
care J. Lahovary. 19 Ibidem, raport confidential nr. 531, Bucure§ti 9/22 aprilie 1905, Lahovary dare
Gr. 1.Ghica. Bu www.dacoromanica.ro 11 Finanta framed' (I) 33Afacerilor Striiine franccz Ii declara
lui Grigorc I. Ghica, reprezentantul Romaniei laParis, a in lipsa acccptarii conditiilor de mai sus nu
poate Ii vorba de o apropieredurabilà". El conchidea: Intemationalismul banului punc marile noastre
institutiifinanciare mentinä colaborarea cu institutii similare germane, dar accastàcolaborare nu
trebuie si fie intr-o constantà subordonare. Card discuti la Berlin, discuti in acela§i timp de pe picior
de completà egalitate §i cu Parisu1"4°. Ca §i la imprumuturile precedente §i la cele din 1908, 1910 §i
1913 finantafrancezA a continual sà participe indirect prin intermediul bAncilor germane. Totqi, in
1910 de exemplu, procentajul de 22% atribuit de obicei pArtii franceze a crescut la33%, adicä 11%
pentru fiecare bance. Cat prive§te imprumutul din 1913 acesta avut importanta lui in tendinta
Frantei de recucerire a vechii pozitii, materializatàintre altele, §i prin sernnarea, in februarie 1912. a
primului acord de la inceputul secolului intre guvernul roman i uzinele de armament Creusot in
valoare de2.418.326 1ei42. Dotarile §i modernithile intreprinse in unele sectoare ale economiei
nationale, dar mai ales participarea in cel de-al doilea rAzboi balcanic sporisera dificultAtilefinanciare
ale Romaniei. In aceste conditii guvernul roman, hotArat sA trateze direct cu Parisul, abordeaza
problema unui imprumut cu ministrul Frantei la Bucure§ti, primind din partea acestuia asigurarea
intregului sprijin. Partea romana s-a adresatapoi §i finantei germane, serios marcata de tensiunile
dintre puterile europene, luptele interne din China §i rAzboiul civil din Mexic, cat §i de
imprumuturile in curs, oferite Austro-Ungariei §i Romaniei. Mai mult chiar, infrangerea Imperiului
Otomanin primul razboi balcanic §tirbise din reputatia Germaniei de fabricant al celui mai bun §i
eficace armament. Decisa sa forteze distantarea definitivA a Romaniei de Germania, Franta asprijinit
solicitarea cu conditia ca emisiunea sa se faca direct §i numai la Paris §i sAcuprinda un angajament
moral pentru comenzi de armament. Sosit la Paris inseptembrie 1913 pentru negocieri, ministrul de
finante roman, AlexandruMarghiloman, se declara de acord, in urma discupor cu reprezentantii
bancilorfranceze §i mai ales la sugestia regelui Carol I, cu contractarea a douA imprumuturi.
Nemultumiti ca cea mai mare parte a sumei era destinatA sa acopere o datorie mai veche catre
Germania ce livrase in contul acesteia armament Romaniei, bancherii francezi, pretextand
imposibilitatea onorarii intregii sume (ofereau 175 milioanefranci in loc de 300 milioane franci), au
refuzat contractarea imprumutului. Cu tot regretul guvernului francez, ale carui presiuni pe langa
marile bancidenotauinteresul acordat Romaniei, imprumutul s-a realizat tot pe piata germana .
Pentruprima data, incepand cu 1890, bancile franceze nu au participat nici macar indirect,
imprumutul find onorat de Disconto Gesellschaft 45,22%, de filiala sa din Frankfurt 4() lhide,n,
Agence diplomatique de Roumanie, raport confidergial nr. 517, Paris 12/25 mai 1905, Grigore I.
Ghica care Al. Lahovary. 41, Cf. Gh. M. Dobrovici, op.cii., p. 195. 4- Vezi Vasi1e Vesa, np.cit., p. 18-19.
43 Pentru detalii vezi G. M. Dobrovici, op.cit., p. 209-212; Mircea Popa. Conti-1170i privindrelalide
romano-franceze 1900-1914 'in Studii", tom 22. nr. 1, 1969, p. 102-103; Vasile Vesa, op. cit., p. 14-
15. §i-asi-si www.dacoromanica.ro 34 Daniela Bu§ii 127,09%, de Banca Nationala a Romanici 30,15%
5i dc Banca Genera la . Dincele 250 milioane franci, Romaniei i-au revenit numai 217 milioanc franci .
Cu prilejul ncgocierii acestui imprumut concurenta intre gruparile financiarefranceze 5i germane
determinata de comenzilc de armament a devenit mai puternica.Discutiile dintre Disconto
Gesellschaft 5i Comptoir d'Escompte asupra participarii laimprumut a bancii franceze ascundeau i o
luptà pentru sfere de influenta politica.De altfel, ap cum am aratat, inca din 1912 colaborarea
franco-germana primise oprima loviturd prin comanda de armament incredintata fabricii Creusot. In
1914industria franceza incheia un nou contract in valoare de 3,5 miAoane de franci princare urma sa
livreze Romaniei material rulant pentru cilile ferate . in ajunul primului razboi mondial din totalul
datoriei publice a Romaniei de1,5 miliarde franci, 60%, adica 903 milioane franci, reprezentau
participareaGermaniei i numai 33%, adicd 484 milioane, cea a Frantei. Romania plätea anuitatiIntre
23,3% 5i 40% din buget. Astfel, in 1913 din totalul anuitatii de 85.648.067 leiaur, 37.791.095 lei aur
se plateau in Franta, iar restul in Germania". Catre bancilefranceze luau dr7umul anual beneficii
decurgand din imprumuturi in valoare de 90milioane franci . De§i finanta germana a continuat in
toata perioada 1900-1914 sd detindIntaietatea in imprumuturile de stat ale Romaniei, nu se poate
afirma ca cea franceaparticipantd la cele mai multe imprumuturi indirect, nu a urmarit o consolidare
apozitiei pe piata romaneasca, incurajata fiind in ultima parte a intervalului 5i de sferapoliticului.
Faptul ca ea nu a reu5it sA detina suprematia s-a datorat atat roluluideosebit atribuit factorului
politic, cat 5i celui economic. De altfel, bancherii francezipriveau circumspecti spre Romania §i
politica ei externa. Ace5tia, remarca ooficialitate francea nu pot obtine ca5tig de cauza datorita
prezentei capitaluluigerman, favorizat de inclinatiile vadite ale Romaniei ate Tripla Alianta".
Desigur,colaborarea Romaniei cu Puterile Centrale a constituit una din cauzele distanterdintre Paris
5i Bucure5ti, dar nu trebuiesc omise nici interesele bancilor francezelegate de capitalul german, ce
au zadarnicit de exemplu in 1913 contractarea unuiimprumut direct pc piata franceza. Cu toate
acestea opinarn ca nu considerente deordin financiar au avut un rol determinant in apropierea
romano-franceza, realizatade altfel nu peste mult timp, ci dorinta obsesiva aproape a Frantei de a
smulgeRomania din alianta cu Germania 5i Austro-Ungaria 5i de aminimaliza influenta economica a
acestora. Saraca in capital autohton ca 5i Romania, Bulgaria a fost nevoita sa recurga lacreditul strain
in vederea dezvOltarii 5i modernizarii economiei nationale. Incheierea44 Gh. M. Dobrovici, op.cit., p.
214. 45 Vezi Raymond Poidevin, Note sur les ententes et les rivalités financieres franco-allemandsen
Rownanie de 1900 a 1914, in Buletin de la Faculté des lettres de Strasbourg", mars, 1968, p. 37-38. P.
5- 46 Ernest Ene, Relajiunile comerciale rifinanciare dintre Romania ci Franja, Bucure§ti, 1928, 47
Vezi Gh. M. Dobrovici, op.cit., p. 317. 4H Arh. M.A.E., fond Paris. Corespondentii §i rapoarte 1900-
1902, vol. 14, Legation deRoumanie, raport nr. 1575, Paris, 5/18 octombrie 1901. 6,i434%politico
mililani www.dacoromanica.ro 13 Finally' 11 ancezli (I) 35unor imprurnuturi externe a lost Icgata de
politica externa a Bulgarici, rivalitateadintre marile puteri in Balcani având repercusiuni imcdiate
asupra constituirii §i evolutici datorici publice bulgare. Viena, Petersburgul §i Parisul s-au succedat
lasubscrierea unor imprumuturi bulgare ca urmare a influentei unora sau altora dintrccapitaluri.
Desigur, penetratia capitalurilor straine sub diferitele sale forme, dar mai ales sub cea a
imprumuturilor de stat, nu a fost dictatA numai dc considerenteeconornice; un rol important a
revenit §i dorintei de asigurare a influentei politice §i militare in sud-estul Europei, având in vedere
pozitia cheie in Balcani a Bulgariei §i irnediata ei vecinatate de strtlmtori. Pi -Ina in 1896, cu exceptia
catorva participAri modestc la imprumuturile emisela Berlin, a unor concesionari de linii de cale
feratà §i chiar mici comenzi dearmament, prezenta Frantei in Bulgaria era slaba. Daca in 1894-1895,
G. Hanotaux, ministrul Afacerilol Straine francez, respingea rugAmintea Sofiei de a-i facilita
oapropiere de Rusia 9, incepand cu 1896, acela§i ministru francez devenea principalul avocat" al
Bulgariei pe lânga Petersburg, urmarind totodatA §i consolidareaintereselor Frantei. Astfel, cu
prilejul imprumutului bulgar din 1896, Franta reu§ea, ca in schimbul cotarii acestuia la Bursa din
Paris, sA obtinA semnarea unui contract pentru constructia de nave, o misiune urmand a studia la
fata locului posibVateaextinderii §i modernizarii portului Varna §i a sistemului de fortificatii de
coastä5 . Penetratia finantei franceze in Bulgaria s-a fAcut intr-un ritm rapid. DacA pandin 1902
bAncile franceze participaserA la emiterea de imprumuturi in consortium, subdirectia bancilor
austriece Wiener Bankverein §i Landerbank §i cu participarea bancii berlineze Deutsche Bank, de la
aceasta data ele reu§eau sa ramâna, pentru mai multi ani, finantator aproape unic al Sofiei. Astfel,
Inca din cursul anului 1900 situatiafinanciarà precarA determinase guvernul bulgar sa formuleze o
cerere de imprumut pe piata franceza sprijinità de Rusia. Potrivit afirmatiilor ministrului rus al
afacerilorstraine, contele Lamsdorf (ianuarie 1901), Petersburgul dorea ca Bulgaria sa poata49 Dupd
räzboiul ruso-româno-ture din 1877-1878, cu prilejul pdcii de la San Stefano, Rusia, acarei mai veche
influenca asupra Bulgariei se consolidase, sprijinise crearea unui stat bulgar mare ceingloba in
granitele sale §i Macedonia. Dar opozitia marilor puteri, deranjate de extinderea §i consolidarea
pozitiilor Moscovei la sudul Dunarii, dejoacia planurile tariste convoand Congresul dela Berlin ale
cArui hotArari sunt bine cunoscute. Izbucnirea la 18 septembrie 1885 a riscoalei populatiei din
capitala Rumeliei Orientale, Filipopoli (azi Plovdiv) §i proclamarea unirii provinciei cuprincipatul
autonom, totul sub conducerea principelui Alexandru Battemberg, au fost primite CUostilitate de
Rusia, fosta protectoare a Bulgariei. Ca urmare larul Alexandru al III-lea protesteazAimpotriva
incralckii Tratatului de la Berlin, il radiazil pe principe din cadrele armatei ruse §i recheam5pe toy
ofiterii ru§i aflati in serviciul bulgarilor. Iritat de prezcnta in continuare pe tronul bulgar aprintului
Battemberg, Petersburgul reura in vara anului 1886 s"1-1 determine pe acesta sà abdice. instalând la
conducere un guvern rusofil. Prin amestecul Gcrmaniei §i Austro-Ungariei tronul a fost oferit lui
Ferdinand de Saxa-Coburg, apropiat de Berlin §i Viena, nerecunoscut un timp de marileputeri. Rusia
a refuzat multà vreme recunoa§terea acestuia §i reluarea vcchilor relatii cu Bulgaria. Vezi: lono
Mitev, Sliedinenieto, 1885, Sofia, 1980; N. Ciachir, Istorta popoarelor din sud-estul Europei in epoca
modernci, Edit. §tiintific5 §i enciclopedicil, Bucure§ti, 1987, p. 274-284; !dem, Laconclusion de, la
paix des événements halkaniques de 1885-1886, in Revue des etudes sud-est europeennes", nr. 3-4,
1965, p. 570-572; Beatrice Marinescu, Romania and south east Europe at theend of the 19-th
century, in loc. cit., t. XXI, nr 4, 1983, p. 325. 5° Pierre Guillen, op.cii., p. 348. www.dacoromanica.ro
36 Daniela Busii 14ic§i din incurcAturilc financiarc rnai ales 1-5rA participarea likicilor germane".
Ineuraturilc fuseserà cauzate dc o proastil administrafie" in care politica personal5juca un rol
insemnat. AceastA concluzie sc baza pc allaliza asupra finantelor bulgareintrcprinsa in 1900 de un
expert al guvernului risT . Potrivit unor calcule numaipcntru plati urgcnte erau neccsarc 70 milioane
leva- . Cum Parisul ezita sa formulezcun rAspuns, in iunic 1901 guvernul bulgar prin ministrul sAu de
exteme,yancv Iireinnoia ccrerea insista asupra indepartArii bancilor austriece germane . Mai mult
chiar, pentru a convinge finanta f5ranceza, la fata locului s-adeplasat chiar ministrul de finante
bulgar Sarafov . Demersul acestuia a fostincununat de succes, bAncile franceze conditionand insa
imprumutul de o serie degarantii §i anume: concesionarea monopolului tutunului, formularea de
comenzimilitare in Franta, concesionarea unor impozite, constituirea unei administratiicomune a
monopolurilor statului pe 50 de ani §i instituirea unui control financiaral creditorilor. De§i guvernul
acceptase toate aceste conditii in decembrie 1901,Sobrania a respins imprumutul cu 79 voturi contra
76, ceea ce 1-a facut pereprezentantul Frptei la Sofia sA remarce cu amarAciune ca guvernul s-a
situatsub misiunea sa" . Analizand e§ecul acestui demers, La Boulinière, ministrul plenipotentiar
alFrantei la Sofia, considera in ianuarie 1902 ca manevre §i intrigi au dat problemeiun caracter
politic", de care unele puteri nu ar fi straine. In acest sens, dad.reprezentantul Austro-Ungariei s-a
abtinut de la orice comentarii privind posibilulinteres al bancii austriece Länderbank la imprumut, in
schimb ministrul Germanieinu a ezitat dimpotrivA sa se arate favorabil succesului sau" 56 Reluate in
primavara anului 1902 negocierile bulgaro-franceze s-au purtatpentru inceput prin intermediul
Petersburgului. De altfel, ministrul de Extemebulgar, Danev a intreprins in aprilie o calatorie in
ora§ul de pe malurile Nevei. Intr-odiscutie cu contele Lamsdorf acesta 1-a avertizat CA nu poate
conta din parteaguvemului imperial pe nici un sprijin in cazul and Principatul va afi§a cele mai
miciveleitati de independence. Pe ministrul rus de finantc, de Witte, Danev 1-a informatca recenta
respingere de Sobranie a imprumutului s-a datorat conditiilor impuse deBanque de Paris et des Pays-
Bas, §i ca atare, Bulgariei nu-i ramanea deck sd seadreseze altei banci franceze, poate chiar finantei
germane. Tocmai pentru a excludeaceastd posibilitate, dat find i interesul purtat de Rusia pentru
solutionareaproblemei, marchizul de Montabello, ambasadorul Frantei la Petersburg, ii sugera luide
Witte ca Rusia sa consimtà a da o oarecare garantie" 57. In acest sens, chiar tarulNicolae al II-lea ii
cerea cateva zile mai tarziu lui Haskier, directorul general al luiBanque de Paris et des Pays Bas,
invitat special la Petersburg pentru a discuta51 D.D.F., 2-e serie (1901-1911), t. I, doc. nr. 27, p. 36-
37. 52 Simeon Damianov, Franscoto iconomicesco pronicvane v Billgaria (1878-1914), Sofia, 1971, p.
117-119. D.D.F. 2-e serie (1901-1911), t. I, doc. nr. 274, p. 317-318. 54 Midem, doc. nr. 338, p. 407.
55 Jhide,n, doc. nr. 578, p. 682. 56 Midem, t. II, doc. nr. 30, p. 30. 57 Ihidem, doc. nr. 196, p. 237-
239. si si www.dacoromanica.ro 15 Fmanta franceza (1) 37problema i"srprumutului bulgar, sa
rccomande Parisului in numele sal" propuncreabu I garilor . La Sofia, potrivit ministrului Frantei din
capitala bulgara, demcrsul lui Danevla Petersburg a fost dczavuat de guvern, insu§i regele Ferdinand
considerandu-1 unabuz", iar participarea bancii de stat ruse o maniera9 abia deghizatA de a
daimprumutului o garantie reald din partea Rusiei" 5 Principalul artizanal angajamentului de mai sus,
considera ministrul francez, era insu§ijDanev, un rusofil ce a pus tot timpul in proiectele sale
financiare un gand politic" Redus la numai 100 de milioane franci, creditul nu servea deck nevoilor
urgente de moment, fail ase constitui intr-o resursa de viitor. In schimb cre§tea posibilitatea unor
ingerinte dinpartea Rusiei in politica interna a principatului. Avarid garantiile cerute, bancherii
francezi considerau Ca nu ar mai exista nici un impediment in finalizarea imprumutului. Dar odata
discutfile incepute la Paris cupartea bulgard, Banca de stat rusa anunta modificarea conditiilor de
emisie §i anumereducerea participarii sale la numai 13% fara a subscrie in cont61. Reactia Parisului
afost prompta §i erTrgica: ministerul de finante refuza autorizarea imprumutului §i cotarea lui la
bursa 2. In cele din urrnA imprumutul in suma de 106 milioane franci §i o dobanda de 5% a fost
semnat in iunie 1902. Parisul accepta nu numai convertirea §i consolidarea imprumuturilor bulgare
anterioare, dar §i cotarea la bursa. In schimb, overitabila supremarie financiarà a Frantei se va
impune pentru un timp asupraBulgariei. Era acceptat un comisar, numit de Banque de Paris et des
Pays Bas cuacordul guvernului francez, ce controla finantele locale. Imprumuturile acordateBulgariei
de finanta francezA in anii urmatori, 1904 §i 1907, au consolidat pozitiacreditorului care in intervalul
1902-1907 i§i plasase aici 351 milioane franci. Dinaceasta suma Bulgariei Ii reveneau 291 milioane,
restul de 60 milioane reprezentAndbeneficiile directe ale bancilor franceze63. lmprumuturile
Bulgariei acordate de finanta franceza 'in 1902, 1904 §i 190764 (In franci) Ani Valoarea nominala a
Imprumutului Dobanda nominala Curs de cesiune Suma ridicata DoUnda real:a 1902 106.000.000 5%
81,5 85.089.033 6,72%1904 100.000.000 5% 82,0 80.412.167 7,05%1907 145.000.0(X) 4,5% 85,0
119.544.180 5,94%TOTAL 351.000.000 285.045.580 58 Ihidem, doc. nr. 208, p. 250. 59 Ihidem, doc.
nr. 212, p. 255-256. 60 Ihidem, p. 257. 61 . Ihtdem, doc. nr. 228, p. 277. 62 Ihidem, doc. nr. 234, p.
285 61 Simeon Damianov, op.cit., p. 258 64 Simeon Damianov, Aypect.s konomequer.., p. 17. --
www.dacoromanica.ro 38 Daniela Bu 16Evcnimentele cc au marcat anul 1908 in sud-cstul Europci §i
reactia Sofiei, divcrgentele i rivalitAtile din nou acutizatc dint% marile putcri au intrerupt
consolidarea pozitiei finantci francezc in Bulgaria . Exigentele tot mai mari alcbancherilor francczi au
determinat guvernul bulgar sä caute bani in alta parte. Loculnu putea fi cleat Berlinul sau Viena, ale
cAror bAnci, ca i guverne, erau intcresate inemiterca de imprumuturi care ärile balcanicc. Astfel,
imprumutul incheiat deguvernul bulgar in 1909 cu bAncile vieneze a constituit o prima loviturà data'
finanteifranccze. Ea a fost urmatA de allele, hothâtoare pentru orientarea politica aBulgariei. Pentru
o intelegere mai clara a cauzelor §i urmArilor rAcirii" relatiilor cuParisul, trebuie avuta in vedere §i
politica Bulgariei fata de Tracia §i Macedonia. Invederea incorporArii acestora, guvernantii de la
Sofia au destinat inarmArii cca. 80%din valoarea imprumuturilor solicitate intre 1908-1912 §.1 au
modificat articolul 17din Constitutie in sensul acordarii de puteri depline regelui §i guvernului in
semnareade acorduri secrete cu alte state, fara consul-tarea Sobraniei. Planul bulgar fuseseexpus
tarului Nicolae al II-lea, in 1910 cu prilejul vizitei regelui Ferdinand laPetersburg. Acceptul Rusiei ar fi
dus insA la indepArtarea Serbiei, fapt nedorit de eacu atat mai putin de Franta66. Iata de ce, intre
1908-1912, ori de Cate ori bulgarii ausolicitat imprumut finantei franceze, Parisul 1-a conditionat de
garantii de respectarea statu-quo-ului, neacceptate de Sofia. Problema acestora nu s-a pus insA cu
ocaziaimprumuturilor lansate pe piata Vienei in 1909 §i 1910. Anul 1912 marcheaza, dupa cum am
ardtat, schimbdri in politica Frantei faAde sud-estul Europei. Ea inceta sA sustina imobilismul in
Balcani i devenea tot maipreocupata de reca§tigarea pozitiilor pierdute, Bulgaria find una dintre ele.
Ocazias-a ivit in primavara anului 1912, and guvernul bulgar, venind in intampinareadorintei celui
francez, solicita sprijinul finantei franceze in obtinerea unui imprumutde 180-200 milioane franci. Pe
moment, raspunsul guvernului francez nu a fostincurajator, aratand ca era decis sa nu punA la
dispozitie finantele deck in cazulstatelor ce mergeau din punct de vederc politic alaturi de Frai4a6 .
Solicitat din nouin iunie 1912, Parisul nu se va mai dovedi la fel de tran§ant. Acum Sofia beneficia
desprijinul Rusiei, ce garanta intentiile pacifiste ale bulgarilor §i de acordul politic65 -In aceemi zi 5
octombrie 1908 impilratul Austro-Ungariei, Franz Joseph, anunta anexareaBosniei §i Hertegovinei,
iar Ferdinand de Saxa-Coburg, sosit la Trnovo, proclama solemn independentaregatului bulgar.
Ultimul fusese sfätuit ina din luna august de Rusia s'à nu se gra'beascg in acest senspentru a nu oferi
Vienei un pretext in punerea in aplicare a planurilor sale expansioniste. Curtea vienezà, bazandu-se
evident pe sprijinul acordat de Germania, dorea sà intimideze Rusia §i sä determine Serbia s'a' se
angreneze intr-un conflict armat, pentru care de altfel dubla monarhie era pregAtità, decrerand,
chiar adoua zi, mobilizare general& Unirea Bulgariei, act progresist, legitim al poporului bulgar, dar
infilptuit inaceastil conjuncturk a sprijinit pe moment dubla monarhie §i a iritat Rusia §i Franta, ce
doreau fie osituatie privilegiata in zona stramtorilor, fie mentinerea statu-quo-ului in Balcani. Vezi G.
Ambrosi, L'apogee de ['Europe 1871-1918, Paris, 1975; G. Hanotaux, La politique de l'equilihre
(1907-1914), Paris, 1912; L. Lamouche, Quinze ans d'histoire halkaniques (1904-1918), Paris, 1928;
M. Nintchitch, La crise hosniaque et les puissances europeennes, vol. 1, Paris, 1937; N. Ciachir,
Istoria popoarelor dinsud-estul Europei... Gh. Stefavov, Mejdunarodni otono§enia i vätz.yna politika
no Balgaria, 1789-1970, Sofia, 1977, P. 89-91. 67 D.D.F., 3-e serie, t. 2, doc. nr. 45, p. 39. Vezi §i René
Girault, op.cit., p. 65. www.dacoromanica.ro 17 Finanla franccza 39bulgaro-sarb ce venca sà lc
sustina". De§i cabinctul franccz amana obtincreaimprurnutului panA la solutionarea conflictului
italo-otoman69, ministrul bulgar al finantclor sosea la Paris la inceputul lunii iunie. Banc] lc franecze
erau decisc saonoreze cererca Bulgarici. Ea prime§te pe 5 iunic un avans de 25 milioane de franci
fara ca guvernul francez sä protesteze7( . Nu era pentru prima data and guvernul sedovedea
neputincios in fata propriei finante, de§i teoretic dispunea de mijloace deconstrangew. Cele trci
avansuri succesive, in valoare totalà de 75 milioane franci din1912-1913 au permis Bulgariei sA-§i
finantcze participarea la razboaiele balcanice, iar Frantei i-au creat iluzia ca§tigArii unei pozitii
predominante in Balcani. La Parismulti politicieni socoteau cA tara lor se pregAtea astfel sA modifice
harta sud-estului european de comun acord cu Grecia §i Serbia. Dar in urma celui de al doilea razboi
balcanic se constata o noul regrupare a fortelor in Balcani; Bulgaria §i Turcia incepsa se apropie tot
mai mult de sfera Puterilor Centrale, prima parasind gruparea aflatäsub influenta Rusiei. De altfel, §i
dupA pacea de la Bucure§ti din august 1913, Frantaa continuat sä priveascA cu neincredere Bulgaria,
fata de care trebuia sa seprocedeze cu cea mai mare rezervA inainte de a consimti la un imprumut §i
in acest caz sA-1 conditioneze de garantii" 72 Refuzand sà-i acorde Bulgariei imprumutul solicitat in
1914, oamenii de stat francezi au contribuit esential la orientarea ei spreTripla Alianta73. In perioada
1889-1914 bAncile franceze au investit in Bulgaria sub formaimprumutului de stat 497,5 milioane
franci din totalul de 1.196.548.422 franci, obtinand bend-16i §i alte interese in valoare de
67.263.864 franci. In 1915 datoriastatului bulgar fatA de Franta se ridica la 426.515.000 franci74. Cea
mai mare parte aacestor imprumuturi erau destinate amortizArii vechilor datorii sau inarmarii §i
numai 68 Aliania sarbo-bulgark considerata o vreme punctul nevralgic al alianiei balcanice datoritil
pretentiilor teritoriale ale Bulgariei cat §i activei sale politici in acest sens, a constituit un succcs al
Antantei, deschizand Sofiei drum spre Paris si Londra. Prin crearea blocului balcanic, marele artizan
al acesteia, diplomatia rusa i§i pregatea un sprijin in cazul unui conflict european. Istoricul
iugoslavDimitrie Djordjevié considera de altfel statele balcanice drept a §aptea putere europeana
tinand cont depotentialul lor militar. Vczi Revolutions nationales des peuples balkaniques 1804-
1914, Belgrad, 1965, p. 229. Profitand de incordarea dintre Franca, Marea Britanie §i Germania, de
agonia prelungita aImperiului Otoman, de faptul ca ocuparea Tripolitaniei §i Cirenaicei n-ar leza
interesele AustroUngariei, interesata numai de sud-estul Europei, Italia a declarat ràzboi Imperiului
Otoman inseptembrie 1911. Diplomatia bulgara intentiona sa profite, angrenandu-se in conflict
impotrivaturcilor. Numai considerente militare (armata otomana era mult mai bine dotata §i
echipatd) audeterminat Bulgaria sa nu intre in razboi. Vezi mai pe larg: G. Salvemini, La politica
esteradell'Italia (1871-1914), Firenze, 1944, p. 89-101; Salvatorelli Luigi, Sommario della Storia
d'Italia, Torino, 1963, p. 574-576; Antonello Biagini, Momenti di storia halcanica (1878-1914). Aspetli
militari Roma, 1981, p. 133. Vezi René Girault, op.cit., p. 66. 71 Din celc 75 milioane franci, Bulgariei
i-au rcvenit 72 milioanc Pentru detalii vezi T. St. Kosaroff, La dette publique extérieure de la Bulgarie
1879-1932, 2-e edition, Paris, 1933, p. 83 §i urmatoarele. 72 Simeort Damianov, Aspects
econoiniques.., p. 22. 71 Vezi Niko Nikov, Les relations franco-Indgares (1913-1915), in Etudes
balkaniques", nr. 4, 1974, p. 87-93. 74 Simeon Damianov, Frenscoto iconomice.sko..., D. 25Q. (1)
www.dacoromanica.ro 40 Daniela BuO 18o parte infirnii era folositA pentru constructii de cài ferate,
porturi sau dezvoltarcaunor ramuri industriale sau intreprinderi. Imprumuturile crau acordatc de
obicei cucond4ia expres'a impusd guvernului bulgar de a utiliza o parte din aceste sum
pentrucomenzi de armament la fabricile legate de grupurile franceze (Creusot). Ca urmare, in ajunul
primului rAzboi mondial armata bulgard dispunea de tunuri franceze desistcm Canet, iar marina
bulgark organizatA de misiunea francezA condusA deamiralul Pichon, era echipatA tot de francezi.
De altfel, de la sfAr§itul sccolului al XIX-lea §i pfinA la izbucnirea primului rAzboi mondial, Bulgaria a
destinat inzestrArii §i modernizArii armatei peste 70 milioane franci. Conferinta de la Londra din
1830 prevedea nu numai independenta Greciei dar§i obligativitatea acesteia de a consulta Marea
pAitanie, Franta §i Rusia, in toateproblemele majore ale vietii politice §i economice . Interventiile
acestora s-au facut simtite ori de cite ori actiunile grecilor lezau intr-un fel sau altul politica §i
intereseleputerilor in zona. Se §tie cà dui:A obtinerea independentei, dar mai ales dui:a
1878obiectivele politicii grece§ti au fost indreptate in directia anexarii de teritorii locuitein
majoritate de etnici greci §i care erau Inca in componenta Imperiului Otoman. Sevizau in special
Macedonia §i insula Creta. Pomind de la dorinta fireasca a realizarii unitätii nationale, actiunile
grecilor prin intermediul §colii, bisericii, presei, literaturiiurmireau raspandirea ideii restabilirii
Imperiului Bizantin de factura moderni, Eladaurrnind astfel si aibA un rol insemnat in sud-estul
Europei. Toati aceasta propaganda, cat §i ajutorul militar acordat cretanilor aflati intr-o continua
lupta cu Imperiul Otoman pentru aplicarea prevederilor Tratatului de la Berlin76, cereau
eforturifinanciare deosebite din partea statului den. Conflictul militar greco-otoman din 189777 a
constituit lovitura decisivapentru finantele statului grec. Invinsä, Grecia nu numai cii nu obtinea
Creta, darera obligati §i la plata unei despagubiri de rizboi in valoare de 4 milioane lire-aurturce§ti
(cca. 94 milioane franci), pe langA cedarea, care invingator, a unorteritorii fiiri localitati din zona de
granita. Astfel, campania din 1897 epuiza75 Vezi Recueil des traites de paix européens les plus
importants, des actes de congres et d'autre documents relatifs a la politique iniernationales, t. II,
Paris-Bruxelles, 1856, p. 217-230. 76 Articolul 23 al Tratatului de pace de la Berlin prevedea
obligativitatea Sublimei Porti de aaplica Cretei, posesiune otomanä, Statutul organic din 1868, cu
unele modificári privind acordarea dedrepturi civile §i politice populatiei cre§tine. In octombrie 1868
Imperiul Otoman accepta Pactul Halepa ce constituia aplicarea stipulatiilor de mai sus, pentru ca in
1889 sal suspende. Pentru detalii vezi Tratatul de la Berlin urmat de protocoalele Congresului,
Bucure§ti, 1878, p. 6-8; W. Miller, TheOttoman Empire and its successors (1801-1927), Cambridge,
1927, p. 410; E. Driault et M. Lhéritier, Histoire diplomatique de la Grece de 1821 a nos jours, vol. IV,
Paris, 1925-1926, p. 327-328; G. Streit, La Question crétoise au point de vue international, in Revue
generale du Droit International Publique", IV, 1897, p. 97-104. 77 -In 1896 populatia din Creta se
rilscoalà cerând respectarea autonomiei interne inscrisà inStatutul organic din 1868 §i reformele
promise prin Tratatul de la Berlin. Rilsculaiii, sprijiniii dcguvernul elen cu voluntari §i apoi cu trupe,
proclamau in februarie 1897 unirea cu Grecia. Imperiul Otoman declarii rãzboi Greciei, dupà cc in
prealabil se convinsese de neacceptarea unirii de atmRusia, Germania §i Frania §i obtinuse
neutralitatea Bulgariei §i Serbiei. Vezi E. Driault et M. Lhéritier, op.cit.,; G. G. Papadopoulos, England
and the Near Est 1896-1897, Institute for BalkanStudies, Thessaloniki, 1969, p. 195-225; Vcsna
Nikolova, La Bulqarie et les pays voisins pendant laGuerre greco-turque (1897), in Bulgarian
Historical Review", nr. 4, 1981, p. 34. www.dacoromanica.ro 19 Finanta franeczil (I) 4 I bugetul
Greciei, fiind nevoita s accepte controlul econornico-financiar international, de altfel nu pentru
prima data in decursul secolului al XIX-1ea78. Inianuarie 1898 Comisia financiara internaponalä,
alcatuita din reprezentanpi a §asemari puteri: Franta, Marea Britanie, Rusia, Germania, Austro-
Ungaria §i Italia kiincepea activitatea. Comisia obtinea concesionarea veniturilor statului ce
reveneaudin vanzarile de sare, hartie, tigari, chibrituri, carp de joc, smarald de Naxes, tutun,timbru.
Totodata Ii rezerva dreptul de a apela, spre completare, daca era cazul, lataxele vamii Pireu, de a
numi §i revoca functionari din serviciile de mai sus. Caurmare, guvernele rus, englez §i francez s-au
declarat de acord cu ivarantareaimprumutului de 120 milioane de franci emis in mai 1898 la Paris .
Finantafranceza ki facea astfel tot mai simtita prezenta pe piata elena. Se va impunecategoric la
inceputul secolului al XX-lea, and investipile sale intreceau de cca. 3ori pe cele ale altor state. Astfel
in 1914 bancile franceze aveau plasat in Grecia unmiliard franci, in timp ce Marea Britanie numai 250
milioane franci, Rusia 70milioane franci, iar Germania 20 milioane franci. Ca pretutindeni in Balcani
imprumuturile erau conditionate de livräri dearmament. Inca din aprilie 1902 ata§atul militar al
Frantei la Atena aborda intr-odiscuPe cu mo§tenitorul tronului, printul Constantin, aspectul
organizarii §i inzestrdrii armatei. El socotea ca prezenta unui armament de tip Canet in Grecia
arconvinge, prin comparape cu cel de tip Krupp deja existent aici, de calitatilesuperioare ale
produselor franceze80. Elaborarea unui program de reforme indomeniul apararii §i livrarilor de
armament au constituit §i subiectul intrevederiidin 31 decembrie 1905 dintre Lefèvre-Pontalis,
insärcinatul cu afaceri al Frantei incapitala elena §i Theotokis, pre§edintele Consiliului de Minktri
grec81. Finantafranceza nu a obtinut insä comenzi ferme in schimbul imprumutului onorat de eain
totalitate. Abia dupa venirea la conducerea guvernului den a lui EleftheriosVenizelos in octombrie
1909 organizarea §i inzestrarea armatei incepea sä prindaconsistenta. Astfel, in schimbul
imprumuturilor obpnute intre 1910-1914, guvernul elen a emis comenzi importante de armament in
Franta, iar o misiunemilitard francezd condusa de generalul Eydoux a fost invitata sä se ocupe
cuformarea de cadre §i reorganizarea armatei. n paralel, amiralul Tufnell in frunteaunei misiuni
militare engleze s-a ocupat de reorganizarea marinei82. Ca urmare, cea mai mare parte a
imprumuturilor era destinata acoperirii vechilor datorii §ionordrii comenzilor de armament. Astfel,
daca in 1904 pentru acest ultim resort secheltuiau 20 milioane franci, in 1912-1913 suma crescuse
de peste 20 de ori §i78 Cei 8 ani de räzboi (1821-1829) ce au premers obtinerea independentei au
shibit foarte mult economia §i finantele grece§ti. imprumuturile contractate in str5inAtate dup:ii
1830 nu au reu§it redreseze bugetul astfel Inc& in 1843 se ajunsese in pragul falimentului. Solicitate,
Marea Britanic, Franca §i Rusia, intrunite in conlerinta de la Londra, au emis un nou imprurnut,
garantat de punereasub sechestru a veniturilor 79 J. Tbobie, 1nvestissements et imperialisme
francais dun.% !Empire Ottoman 1895-1914, Paris, 1977, P. 137-138. 8') D.D.F., 2-c scrie, L. II, doc.
nr. 171, p. 274-275. 81 Ihidem, t. VIII, doc. nr. 303. p. 418 419. 82 A. Vacalopoulos, Histoire de la
Grece moderne. Roane, 1975. n -112 www.dacoromanica.ro Daniela Btia 20anume la 450 milioanc
franci. De altfel chiar bugetul elen prevedca 250 milioanefranci pcntru cheltuicli militare".