UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ISTORIE

Constandache Andreea

Student an I, Departamentul de RELAȚII INTERNAȚIONALE ȘI STUDII EUROPENE

România și conflictele regionale din secolul XX

Curs: Gândire critică și comunicare academică

 Dinamica relațiilor internaționale de-a lungul timpului pentru spațiul românesc a
fost influențată și de poziția geografică pe care o deține aceasta în Balcani. Românii s-au aflat
pe traseul intereselor expansioniste ale Marilor Puteri. Prezența acestor Mari Puteri de-a
lungul timpului a creat multă tensiune între națiunile din Sud-Estul Europei. Pe lângă acest
fapt, tensiunea este redată și de incapabilitatea punerii în aplicare a principiului naționalităților
(„principiul naționalităților constă în pretențiunea unor certe grupuri sociale a fi recunoscute
libere și egale cu alte asemenea grupuri este pretenția indiscutabilă etică a popoarelor a se
dezvolta liber, conform spiritului lor particular a egalității pe baza condițiilor generale de
dezvoltare''.1), rezultând astfel conflicte între state de natură etnică și teritorială.

Zona balcanică a fost numită și „butoiul cu pulbere al Europei”. Popoarele balcanice

au încercat să exploateze orice situație pentru a-și promova independența și suveranitatea,
așadar s-au ajuns la foarte multe conflicte în această zonă. Din aceste motive, în multe relații
dintre popoarele balcanice, au fost atât momente de colaborare, cât și de război.

România aparține acestei zone și se încadrează în această realitate dură unde

independența și suveranitatea statului este continuu atacată de interesele statelor puternice din
Vestul Europei. Astfel, în secolul XX relațiile Romaniei cu vecinii săi au cunoscut perioade
de cooperare și ajutorare, dar și de conflict. Pentru a preveni planurile Marilor Puteri,
România a încheiat o serie de acorduri la nivel regional european, cele mai importante fiind:
Mica Întelegere creata în 1921 (România, Cehoslovacia şi Iugoslavia) şi Întelegerea Balcanică
fondată în 1934 (România, Iugoslavia, Grecia şi Turcia).

În partea urmatoare a eseului voi prezenta relațiile României cu vecinii săi și cu URSS,
pentru a putea arăta concret în ce stadiu se aflau prieteniile, alianțele și dușmăniile României
cu statele din jurul său- se creează astfel o imagine clară a situației, desenându-se harta
balcanilor cu praf de pușcă și cerneală de stilou.

• Relația României cu Bulgaria

Relația dintre aceste două state a fost foarte tensionată în prima parte a secolului XX.

În peninsula Balcanică se intersectau interesele Imperiului Rus și ale Austro-Ungariei.

Austro-Ungaria se baza pe Bulgaria să îi dezvolte interesele în zonă, iar Imperiul Rus pe
Serbia pentru a-și impune controlul în peninsula Balcanică. Însă adevăratul și principalul

1
A.C Popovici, Principiul de Naționalitate- Conferență, Tipografia Modernă Grigorie Luis, 1894
adversar este Imperiul Otoman- care începe să își impună destul de mult influența în
peninsulă.

Împotriva sa se formează un zid de alianțe-o coaliție dintre câteva dintre statele balcanice
numită Liga Balcanică formată din: Bulgaria, Serbia, Muntenegru și Grecia. „Tratatul de
alianță încheiat la 13 martie 1912 între Bulgaria și Serbia, și completat printr-o convenție
militară secretă, nu era îndreptat doar împotriva Imperiului Otoman, ci și a vecinului din Nord
– România – poziția sa fiind de mare însemnătate în contextul bunei înțelegeri cu Puterile
Centrale și cu Turcia. Susținerea Imperiului Otoman și o eventuală intervenție asupra statelor
balcanice din partea României, putea constitui un act de trădare, dupa cum notează ziarul sârb
„Mali jurnal” din 10 martie 1911. Această convenție militară secretă venea în completarea
celei ruso-bulgare din decembrie 1909, care stipula sprijinul ce va fi acordat Bulgariei pentru
recuperarea teritoriilor locuite de etnici bulgari în regiunea situată între Marea Neagră și malul
drept al Dunării de Jos, bineînțeles, totul fiind condiționat de o victorie asupra Puterilor
Centrale, dar și a României. De menționat mai este și faptul că, în paralel cu încercările de
negocieri româno-bulgare, vecinii noștri de la sud nu au stat degeaba și au reușit să încheie un
tratat de alianță cu altă țară balcanică ce căuta să-și extindă teritoriul pe seama Imperiului
Otoman – Grecia.”2.

Între 1912-1913 se desfășoară Războaiele Balcanice. Mai întâi Grecia, Serbia și Bulgaria
au atacat Turcia. Neînțelegerile dintre fostele aliate au generat un al doilea război. Bulgaria și-
a atacat foștii aliați și a fost învinsă, fiind singură împotriva unei mari forțe. România a rămas
o perioadă neutră în acest conflict, însă în cel de-al doilea Război Balcanic a intervenit și a
luptat împotriva vecinului său cel mai apropiat : Bulgaria. În urma acestui eșec al Bulgariei,
Pacea s-a incheiat la București în august 1913 sub patronajul regelui Carol I, fiind un moment
foarte important în relațiile internaționale căci Marile Puteri nu au intervenit. Drept câștig de
război, România primește Sudul Dobrogei, anume Cadrilaterul, iar din acest moment relația
cu Bulgaria va rămâne veșnic tensionată.

Pe timpul Primului Război Mondial, Bulgaria și România s-au aflat în tabere opuse :
România alături de Antanta, iar Bulgaria alături de Puterile Centrale. La sfârșitul războiului
România este declarat stat învingător, iar Bulgaria stat învins – dinamica celor două fiind clar

2
https://historia.ro/sectiune/general/romania-si-razboaiele-balcanice-579947.html
observabilă. Cadrilaterul va rămâne în continuare al României, Bulgaria făcând parte din
învinșii Europei.

În perioadă interbelică, relația României cu Bulgaria începe să se complice din ce în ce

mai mult din cauza afirmării Bulgariei ca stat revizionist. România, pentru a-și proteja
granițele, devine membra a Ligii Națiunilor, stabilește și semnează tratate cu Franța și Italia.
În același timp România este foarte activă și în încercările de a asigura o oarecare securitate
regională. În 1921 împreună cu Iugoslavia și Cehoslovacia formează Mica Înțelegere, iar în
1934 formează Înțelegerea Balcanică. Sunt două alianțe regionale, defensive care trebuiau să
descurajeze tendințele revizioniste ale Bulgariei și Ungariei.

Rivalitatea dintre România și Bulgaria continuă și pe parcursul celui de-al Doilea Război
Mondial. În 1940 Bulgaria, încurajată de URSS, manifestă pretenții teritoriale asupra
României. Prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940, Bulgaria obține Cadrilaterul și se
va face și un schimb de populații. În 1941, când Germania atacă URSS, atât România cât și
Bulgaria sunt aliatele lui Hitler, însă cursul celui de-al Doilea Război Mondial este mult mai
complex decât schimbarea taberelor. Se întâmplă faptul că ambele state, România și Bulgaria
sunt ocupate de Armata Roșie, ceea ce înseamnă că indirect cele două state trebuie să se
supună dorințelor URSS-ului indiferent de care sunt acestea. Între 1945-1947 în ambele state
are loc ascensiunea comuniștilor, iar între 1948-1989 au făcut ambele parte din lagărul
comunist. Această asemănare politică nu a însemnat totuși uitarea vechilor rivalități. Relația
dintre România și Bulgaria va fi direct influențată de Moscova, ele având un traseu comun-
fac parte atât din CAER, cât și din Tratatul de la Varșovia (1955).

După 1989, când se schimbă regimul politic, România și Bulgaria au format un tandem,
având același traseu euro-atlantic. Ambele vor deveni membre NATO în 2004 și membre a
Uniunii Europene în 2007. Așadar, din a doua jumătate a secolului XX și prima jumătate a
secolului XXI, relațiile cu Bulgaria s-au normalizat devenind un stat vecin unde există relații
de prietenie și cooperare.

• Relația României cu Ungaria

Pe parcursul secolului XX relația dintre cele două state a cunoscut momente de criză,
ajungându-se la un moment dat și la o relativă normalitate.
 La începutul secolului XX în Sud-Estul Europei se manifestă criza bosniacă (1908-1909),
atunci când Austro-Ungaria anexeaza Bosnia-Herțegovina, acest lucru încălcând prevederile
Congresului de la Berlin. Singurul stat care protestează împotriva acestui eveniment este
Serbia (sprijinită de Imperiul Rus).

Între timp relația dintre România și Ungaria a cunoscut un moment foarte tensionat. La
21 martie 1919 în Ungaria s-a instaurat regimul lui Bela Kun, cel care declară Ungaria o
Republică a Sfalierilor și încearcă să aplice în stat modelul din Rusia comunistă. Acest regim
însă nu recunoaște unirea Transilvaniei cu România și începe astfel agresiunea împotriva
României care se manifestă prin lupte între armată română și cea maghiară la frontierele de
Vest. La 4 august 1919 armata română ocupă Budapesta. La intervenția Congresului de pace
de la Paris, armata română se retrage.

Pe timpul Primului Război Mondial, România și Ungaria (Austro-Ungaria) au fost în

tabere opuse. La sfârșitul războiului, Austro-Ungaria se destramă, iar Ungaria e considerat stat
învins. Prin Tratatul de la Trianon-4 iunie 1920 este recunoscută unirea Transilvaniei cu
România.

„În perioada imediat următoare încheierii Tratatului de la Trianon, între România şi

Ungaria s-au purtat negocieri pentru stabilirea de relaţii diplomatice şi raporturi de bună
vecinătate. Chiar la două zile după semnare, la 6 iunie 1920, deci înainte de ratificare şi
intrarea în vigoare a tratatului, contele Pál Teleki, ministru de externe în guvernul Simonyi-
Semadan şi din 19 iulie 1920 prim-ministru al Ungariei, concepea stabilirea de relaţii cu
România pe următoarele baze: 1. Restituirea către Ungaria a teritoriilor din jurul frontierei
locuite de maghiari şi şvabi; 2. Autonomie pentru maghiari, secui şi saşi în Transilvania; 3.
Acord liberal în ce priveşte dreptul minorităţilor; 4. Exploatarea minelor din Maramureş de
către statul ungar. În schimbul acestor concesii, Pál Teleki ar fi fost dispus să renunţe la o
parte din cele 9 miliarde de coroane pe care România ar fi fost eventual obligată să le
plătească Ungariei cu titlul de despă-gubiri. Bineînţeles că la Bucureşti asemenea condiţionări
teritoriale sau solicitări de autonomie pentru Transilvania ca preţ al prieteniei ungare au fost
respinse. Necesitatea stabilirii de relaţii diplomatice era însă recunoscută atât la Bucureşti, cât
şi la Budapesta. A fost însă nevoie de intervenţia diplomaţiei franceze în ambele capitale
pentru a se face primii paşi concreţi .”3

3
https://www.geopolitic.ro/2020/01/romania-si-ungaria-doi-vecini-apropiati-geografic%EF%80%AA-relatiile-
romano-ungare-intre-1918-2018/
 În timpul celui de-al Doilea Război Mondial rivalitatea româno-maghiară crește în
intensitate. În 1940 Ungaria, încurajată de URSS, începe să aibă pretenții teritoriale față de
România. Negocierile de la Severin nu au dus la niciun rezultat. Au intervenit Germania și
Italia, așadar prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940, Nord-Vestul Transilvaniei este
cedat Ungariei, restul rămânând României. În aceste condiții România și Ungaria au luptat
alături de Hitler și au fost implicate în politica Holocaustului.

După cel de-al Doilea Război Mondial, România și Ungaria au făcut parte din lagărul
comunist, au aplicat modelul sovietic, au devenit membre ale CAER și Tratatul de la
Varșovia.

După prăbușirea lagărului comunist ambele state revin la democrație și economie

capitalistă, însă ritmul lor va fi diferit. Ungaria va deveni membră NATO în 1999 și membră a
Uniunii Europene în 2004.

• Relația României cu URSS

Relația dintre cele două state a fost una complexă, ce a cunoscut atât momente de maximă
încordare dar și momente de relativă destindere.

În timpul Primului Război Mondial, România și Imperiul Rus au fost de partea aceleași
tabere, realizându-se o legătură foarte strânsă între cele două state. România chiar ajunge să
trimită tezaurul țării la Moscova în iarna 1916-1917. În 1917, după schimbarea regimului
politic din Imperiul Rus, Basarabia decide să se unească cu România (27 martie 1918).
Această decizie a tensionat relația României cu URSS, care va confisca tezaurul României și
nu va recunoaște sistemul de tratate de la Paris și unirea Basarabiei cu România.

Pe parcursul perioadei interbelice România a încercat rezolvarea bilaterală a graniței dintre

cele două state. În 1934, Nicolae Titulescu, ministrul Afacerilor Externe, și ministrul sovietic
de externe au definitivat un acord de principii privind frontiera dintre cele două țări, însă
acesta nu a fost finalizat pentru că Nicolae Titulescu a fost demis de regele Carol al II-lea.

În timp ce în URSS se consolidează modelul sovietic sub conducerea lui I.V.Stalin, în

România apare fenomenul de știrbire al democrației, treptat instaurându-se un regim autoritar.

Anul 1940 a marcat consistent relația dintre România și URSS. La 28 iunie 1940 România
cedează URSS-ului următoarele teritorii : Basarabia, Nordul Bucovinei și Ținutul Herței.
 Pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, România și URSS s-au aflat în tabere
diferite. La 22 iunie 1941 România intră în război pentru eliberarea Basarabiei, dar după
atingerea acestui obiectiv România va lupta alături de Germania pe teritoriul URSS-ului. La
23 august 1944 România va ieși din războiul antisovietic și se va alătura taberei antihitleriste.
Tratatul cu URSS s-a semnat abia la 12 septembrie 1944, timp în care Armata Roșie a intrat
pe teritoriul românesc, a dezarmat și arestat o parte din armata română și în același timp ocupa
țara. La sfârșitul războiului, România a fost considerată un stat învins și nu i s-a recunoscut
statutul de cobeligeranță.

Armata Roșie a rămas în România până în 1958, a favorizat ascensiunea comuniștilor și

construcția regimului comunist. Între 1948-1989 România a facut parte din lagărul comunist,
a aplicat întocmai modelul sovietic, s-a supus total Moscovei atât în politica externă cât și pe
plan intern.

În 1989 se prăbușește lagărul comunist, iar în decembrie 1991 dispare și URSS.

România a încercat după 1990 o normalizare a relației cu Rusia, însă este foarte dificil. O
problemă ar fi poziția Republicii Moldova și orientarea României către structurile euro-
atlantice.

• Relația României cu Ucraina

Ucraina devine vecinul României în anul 1991, atunci când dispare URSS. Relațiile sunt
complicate, având în vedere platforma Mării Negre, canalul Bistroe, insula Șerpilor și Nordul
Bucovinei.

Ucraina face parte din zona tampon dintre Uniunea Europeană și Rusia.

• Relația României cu Republica Moldova

Republica Moldova este considerat un nou vecin pentru că a aparut pe harta Europei în anul
1991, atunci când s-a desființat URSS.

Relația dintre cele două state este cu adevărat specială întrucât Republica Moldova este
un al doilea stat românesc pe harta Europei. La fel ca Ucraina, ea reprezinta o zonă tampon
între Rusia și Uniunea Europeană.
 Republica Moldova are pe teritoriul ei însă o zonă de maximă sensibilitate, anume
Transnistria. Este situată în stânga Nistrului, are populație majoritar rusofană și pe teritoriul ei
se află puncte economice importante controlate de Rusia, care afectează toată Moldova într-o
eventuală unire cu România. În prezent unirea cu România este foarte greu de realizat în
cauza controlului Rusiei.

România este și va rămâne cel mai mare susținător al Republicii Moldova în parcursul ei
către structurile euro-atlantice.

În final, parcurgând fiecare situație în parte, se poate realiza faptul că istoria este foarte
importantă în ceea ce privește luarea unor decizii politice. Unele rivalități nu se uită niciodată,
iar unele prietenii nu pot ține pentru totdeauna.

BIBLIOGRAFIE :

1. Berend, T. Iván. Decades of Crisis: Central and Eastern Europe before World War II.
University of California Press, 1998
2. Crampton, R. J. Eastern Europe in the Twentieth Century and After. 2nd ed,
Routledge, 1997.
3. Popovici, Aurel.C, Principiul de Naționalitate- Conferență, Tipografia Modernă
Grigorie Luis, 1894
4. https://historia.ro/sectiune/general/romania-si-razboaiele-balcanice-579947.html
5. https://www.geopolitic.ro/2020/01/romania-si-ungaria-doi-vecini-apropiati-
geografic%EF%80%AA-relatiile-romano-ungare-intre-1918-2018/