Romnia i concertul european:de la ,,criza oriental la marile aliane ale secolului al XXlea

Cele mai importante etape ale propriului traseu national, marcate prin unirea principatelor, obtinerea independentei fata de Imperiul otoman si realizarea unitatii nationale depline, s-au decurs dupa jumatatea secolului al XIX-lea si primele decenii a secolului al XX-lea. SEC. XVIII Afirmarea chestiunii orientale in secolul al XVIII-lea, s-a conturat cand mostenirea Imperiului Otoman s-a aflat in criza, iar Imperiul Habsburgic si Rusia au disputat asupra ei. Sustinerea imperiului a fost mentinuta de Anglia si Franta, care isi urmareau interesele proprii. In ceea ce priveste Romania, Tarile Romane au devenit teatru de razboi, avand loc sase razboaie ruso-austro-turce. Tarile au suferit mari pierderi teritoriale. In urma Pacii de la Passarowitz, anul 1718, Banatul si Oltenia au ajuns sub stapanirea habsburgica, in urma Tratatului de la Constantinopol, anul 1774/1775, Bucovina intra sub stapanirea habsburgica iar in urma Pacii de la Bucuresti, 1812, Basarabia ajunge sub stapanirea Rusiei. Regimul dominatiei otomane a condus la instaurarea regimului fanariot in Tarile Romane, pe parcurs agravandu-se dominatia otomana. In ciuda acestei realitati, Tarile Romane au fost considerate ca avand un statut international distinct in raport cu Imperiul Otoman. SEC. XIX In perioada aceasta s-a conturat statutul juridic international al Tarilor Romane. Chestiunea Orientala s-a mentinut in aceasta perioada, a crescut influenta Rusiei in zona si astfel in anul 1822, a fost inlaturat regimul fanariot si instaurat protectoratul rusesc in anul 1826 prin Conventia de la Akkerman si in anul 1829, Tratatul de la Adrianopol. Protectoratul rus a fost mentinut intre anii 1829-1856, si s-a caracterizat prin ocupatia militara tarista pana in 1834 si reorganizarea celor doua Principate, prin elaborarea Regulamentelor Organice. Rusia participa la infrangerea Revolutiei de la 1848, iar prin Conventia de la Balta-Liman, autonomia a ajuns sa se restranga. O noua faza a chestiunii orientale a fost Congresul de Pace de la Paris, 1856, care a pus capat razboiului din Crimeea si a pus capat protectoratului rus. Dupa acesta a fost abordata problema unirii, fiind vazuta de Marile Puteri ca solutie pentru realizarea unui stat tampon sub garantie colectiva, pentru stavilirea expansiunii Rusiei.

Ca urmare a razboiului Crimeeei, echilibrul dintre Marile Puteri se modica, iar in acest nou context, si pe fondul chestiunii orientale, se declanseaza lupta romanilor pentru cucerirea independentei. CUCERIREA INDEPENDENTEI DE STAT (1877-1878) Cucerirea independentei de stat a Romaniei se plaseaza intre anii 1877-1878. Actiunile diplomatice ale Romaniei inainte de obtinerea independentei au fost infiintarea Ministerului Afacerilor Straine, stabilirea unor legaturi cu alte tari si conventia comerciala si de navigatie cu AustroUngaria si Rusia. Prin aceste actiuni Romania se afirma ca stat independent. Afirmarea dorintei de unire in plan intern a fost in 1873, cand Carol I, in cadrul Consiliului de ministri, pune in mod deschis problema independentei. Conservatorii si Carol I au elaborat o strategie in vederea castigarii sprojinului pentru obtinerea independentei, insa existau diverse pareri cu privire la caile si mijloacele obtinerii independentei. Liberalii sustineau calea razboiului si apropierea de Rusia iar conservatorii doareau o cale diplomatica si apropierea de Germania si Austro-Ungaria. In redeschiderea problemei orientale, Romania a ales calea expectativei si a neutralitatii, exercitand o actiune diplomatica intensa. Una dintre actiunile romanesti a fost Conventia de la Bucuresti, aprilie 1877, in care se prevedea tranzitul trupelor rusesti pe un traseu prestabilit, cu conditia ca Rusia se obliga sa respecte integritatea teritoriala a tarii. In 12 aprilie 1877, Rusia declara razboi Turciei si astfel Romania intra in razboi cu Turcia. La 30 august 1877 are loc intrarea in razboi a Romaniei prin atacul general asupra Plevnei. Armata romana nu participa la razboi ca subordonata armatei ruse,si comanda ambelor trupe la Plevna o avea Carol I. Recunoasterea internationala a independentei are loc in februarie 1878, prin Tratatul de la San Stefano, dintre Rusia si Turcia, Romania nefiind invitata la negocieri. Obtinerea independentei a dus la cresterea prestigiului international al Romaniei si a adus noi perspective economice romanesti. Astfel, dupa cucerirea independentei, Romania a stabilit relatii diplomatice avand statut de suveran: in 1878 stabilea relatii diplomatice cu Austro-Ungaria, Rusia, Franta, in anul 1879 cu Italia iar in anul 1880 este recunoscuta independenta tarii de catre Germania, Franta si Anglia. In anul 1883, adera la Tripla Alianta, care avea un caracter defensiv, secret. Cu ajutorul aliantei, Romania este scoasa din izolarea politico-diplomatica si si-a consolidat pozitia in S-E Europei. In anul 1879, Carol primeste titlul de alteta regala iar in anul 1881, Romania devine regat. Aceasta evolutie a relatiilor internationale a dus la cresterea prestigiului international a Romaniei, astfel a ajuns in anul 1881, sa aiba relatii cu 18 state.

RELATIILE INTERNATIONALE ALE ROMANIEI LA SF. SEC. XIXINCEPUTUL SEC. XX La sf. sec XIX si inceputul sec. XX, au loc modificari de forte in S-E Europei. Relatiile Romaniei cu Grecia devin mai tensionate, pe fondul intereseului manifestat de statul roman pentru romanii din Muntii Pindului si Valea Timocului. De asemenea, relatii tensionate erau si cu Bulgaria datorita pretentiilor teritoriale, iar cu Turcia relatiile erau practic nule. Constituirea Antantei(Triplei Intelegeri) din Franta, Anglia, Rusia, dadea Romaniei noi alternative politice in relatiile internationale. Romania era curtata deopotriva de Puterile Centrale cat si de Antanta. Raboaiele balcanice, 1912-1913, afirma Romania ca putere principala in zona. In primul razboi balcanic, ea a ramas neutra iar in cel de al doilea, intra impotriva Bulgariei. Datorita infrangerii Bulgariei, Romania obtine prin Tratatul de la Bucuresti, Cadrilaterul.

ROMANIA IN PRIMUL RAZBOI MONDIAL Primul razboi mondial a izbugnit in anul 1914, iar dupa convocarea Consiliului de Coroana, 21 iulie 1914, Romania a hotarat starea de neutralitate cu expectativa armata. Perioada neutralitatii a durat pana im 1916, cand balanta s-a inclinat spre intrarea in razboi pe partea Antantei. Au existat pozitii diferite la inceput, cele care sustineau intrarea in razboi de partea Puterilor Centrale, expectativa armatei si chiar neutralitatea definitiva. In august 1916, Romania semneaza doua conventii cu Antanta, una politica si una militara, prin care Romania se obliga sa declare razboi AustroUngariei. Intra in razboi, in 1916, prin actiunile d eliberare a Transilvaniei, avand parte de succes, dar aliatii nu isi tin promisiunile si Romania opreste inaintarea in Transilvania. S-a ajuns la ocuparea a 2/3 a tarii de catre germani. Dar in februarie 1918, Rusia iese din razboi, Romania iese si ea, dar reintra in razboi cu trei zile inainte de sfarsitul razboiului, gasindu-se in tabara invingatorilor. In acest nou context, obiectivul Romaniei a fost obtinerea recunoasterii internationale a noilor granite, care s-a realizat in cadrul Conferintei de Pace de la Paris, 1919-1920.

RELATIILE INTERNATIONALE IN PERIOADA INTERBELICA (1920-1940) Perioada anilor 1920-1940 s-a caracterizat prin incercarile Romaniei de a mentine status-quo-ului adica ordinea instaurata dupa razboi, independenta si integritatea teritoriului precum si afirmarea internationala a Romaniei. Mijloacele folosite au fost incheierea aliantelor politico-militare, reluarea relatiilor cu fostii adversari de razboi si activizarea diplomatiei romanesti la scara europeana. In anul 1921, Romania a semnat o conventie politica si una militara cu Polonia si tot cu acestia un Tratat de alianta, in 1926. Cu Rusia, Ungaria, si Bularia se afla in relatii tensionate (probeleme teritoriale) iar cu Franta si Italia stabileste un tratat de amicitie, tot in 1926. In anul 1919 adera la Liga Societatilor Natiunilor, in 1928, semneaza Pactul Briand-Kellog, care prevedea interzicerea razboiului. Mai tarziu, in 1921 adera la Mica Intelegere formata din Romania, Cehoslovacia, Iugoslavia si in 1934 adera la Intelegerea Balcanica formata din Romania, Grecia, Turcia si Iugoslavia. La 23 august 1939, se semneaza Pactul Ribbentrop-Molotov, un pact de neagresiune intre Germania si URSS, prin care cele doua isi imparteau sferele de influenta in Europa. ROMANIA IN AL DOILEA RAZBOI MONDIAL si rel. internationale La 1 septembrie 1939, izbugneste cel de al Doilea Razboi Mondial, care a condus la izolarea totala a Romaniei pe plan extern, fiind situata intre statele posibil inamice: Bulgaria, Ungaria si Iugoslavia. In vara anului 1949, a suferit pierderi teritoriale ca Basarabia, N-V Transilvaniei si Cadrilaterul( S Dobrogei). Intregul sistem politicodiplomatic, realizat in 1918, a fost distrus, avand consecinte negative in toate domeniile de activitate. Pe tot parcursul razboiului Romania a vizat castigarea teritoriilor pierdute in 1940 iar mai tarziu, la data de 22 iunie 1941, intra in razboi, alaturi de Germania impotriva URSS. In 1943 a inceput tratative cu aliatii pentru iesirea din razboi, insa in 23 august 1944, a intors armele impotriva Germaniei participand astfel la infrangerea ei. Desi a participat la aceasta infrangere si a fost a patra tara in ierarhia statelor din punctul de vedere al efortului de razboi, nu i s-a recunoscut statutul de stat invingator. Tratatul de pace cu Natiunile Unite, din 10 februarie 1945, a decis ca Romania sa plateasca despagubiri de razboi catre URSS.

Puncte eseu: -Mentionarea a cate un obiectiv urmarit de Romania prin implicarea sa in criza orientala, respectiv in relatiile internationale Principalul obiectiv al romanilor, prin implicarea sa in criza orientala, era obtinerea independentei. Mai intai au incercat pe cale pasnica, insa aceasta modalitate s-a dovedit a fi nereusita, determinand clasa politica din Romania sa se orienteze spre alianta cu Rusia si participarea la un conflict deschis. Tratativele cu Rusia au fost finalizate la 4 aprilie 1877, prin semnarea Conventiei de la Bucuresti. Rusia s-a angajat sa respecte integritatea teritoriala si drepturile politice ale statului roman in schimbul tranzitarii armatei sale prin Romania. Independenta, neputand fi atinsa pe plan politic, s-a confirmat pe campurile de lupta din Balcani, fiind recunoscuta prin Tratatul de la Berlin din 1878. Multumita rusilor, care au declarat razboi turcilor, Poarta a suspendat legaturile diplomatice cu Romania si astfel a fost posibila proclamarea independentei absolute a tarii, de catre M. Kogalniceanu. Obiectivul principal al politicii externe exersate de Romania, a fost mentinerea frontierelor trase odata cu terminarea Primului Razboi Mondial. Guvernele Romaniei au sustinut securitatea colectiva si au promovat aliante regionale, cum a fost Mica Intelegere si Intelegerea Balcanica. Eforturile depuse pentru a asigura inviolabilitatea noilor frontiere ale statului, in perioada 1920-1930, s-au dovedit pana la urma fara de succes, diferentele dintre Romania si cele 2 stat revizionaliste, Ungaria si Uniunea Sovietica, fiind in continuare accentuate. -Prezentarea unui fapt international si precizarea unei consecinte Raspunsul comunistilor la Alianta Nord Atlantica era Pactul de la Varsovia, creat la 14 mai 1955. In cadrul acestui pact, URSS-ul detinea un rol si putere considerabila. Cu toate acestea, Romania a fost singura membra a pactului de la Varsovia care nu a participat la invadarea Cehoslovaciei in 1968, caci comunistii romani au refuzat sa participe la asemenea manevre militare pe teritoriul tarii, sustinand in paralel ideea desfiintarii simultane a blocurilor milirae. Romania a refuzat sa semneze declaratia din noiembrie 1978 prin care pactul condamna negocierile de pace israelo-egiptene, refuzand de asemenea sa accepte cresterea cheltuielilor militare. -Mentionarea unei cauze si consecinte, a aderarii la una dintre marile puteri In anul 1921, Romania adera la Mica Intelegere formata din Romania, Cehoslovacia, Iugoslavia. Aceasta alianta a fost necesara din cauza atitudinii revizioniste, relatiilor tensionare cu statelor vecine precum URSS, Ungaria si Bulgaria. In urma acestei aliante, a crescut climatul de stabilitate in zona si sau blocat intentiile agresive, in acest caz din partea Ungariei.

-Fomularea unui punct de vedere referictor la implicarea Romaniei in relatiile internationale din sec XX si sustinerea acestuia printr-un arg. istoric In sec. al XX-lea, Romania a avut un rol activ in relatiile internationale, implicandu-se in marile evenimente ale perioadei in functie de interesele nationale si de contextul international. Un exemplu in acest sens il reprezinta activitatea marelui diplomat roman, N. Titulescu, desfasurata in cadrul Societatii Natiunilor, unde a militat pentru mentinerea pacii in lume si rezolvarea problemelor dintre state pe cale diplomatica. Efectele celui de al Doilea Razboi Mondial au fost foarte grave pentru Romania, care si-a pierdut o mare parte din independenta politicii externe, fiind obligata sa se conformeze directivelor Moscovei, insa dupa 1964 s-a mers catre un comunism nationalism care, in cele din urma a izolat definitiv Romania pe plan international. Caderea comunismului a insemnat revenirea Romaniei pe scena politica internationala, reusind dupa o serie de reforme sa fie acceptata in NATO si apoi in UE.