II.

Autonomii locale si instituţii centrale în spaţiul românesc

(sec. IX - XVIII)

1. Formarea statelor medievale româneşti

La sfarsitul sec al VIII-lea au aparut primele autonomii locale, avand ca forma de organizare
specifica obstea sateasca, care se baza pe proprietatea comuna aspura pamantului. La inceputul existentei
sale, obstea era condusa de un Sfat sau o adunare a satului. Cu timpul, decizia a fost incredintata unor
conducatori numiti in documente: jupan, cneaz, voievod. Nicolae Iorga numea aceste autonomii locale
bazate pe obstea sateasca „romanii populare”. Autonomiile locale romanesti au ocupat un spatiu intins
intre Peninsula Balcanica si Carpatii de Nord, fiind numite tari iar localnicii lor vlahi, volohi, valahi sau
blachi. Izvoarele bizantine au semnalat pentru prima data primele autonomii locale romanesti.

A. Transilvania
Autonomii locale (formaţiuni prestatale)

Ungurii s-au asezat in Panonia la sfarsitul secolului al IX-lea. Anonymus, autorul lucrarii „Gesta
Hungarorum” atesta in Transilvania existenta unor structuri prestatale romanesti: voievodatele lui
Menumorut in zona Crisurilor, cu capitala la Biharea, voievodatul lu Gelu, cu capitala la Dabaca, in
centrul Transilvaniei, si voievodatul lui Glad, in Banat, cu capitala la Cuvin. Pentru sec al XI-lea, izvorul
istoric hagiografic, “Legenda sf Gerard”, dar şi Anonzmus mentionează voievodatul lui Ahtum in Banat,
si a lui Gyla in centrul Transilvaniei. In secolele XI - XIII, ungurii au cucerit Transilvania. In anul 1001,
regele Stefan cel Sfant a fost incoronat ca rege apostolic al Ungariei, fidel Papalitatii.

Organizarea Transilvaniei

Regii maghiari au organizat Transilvania ca teritoriu cu autonomie juridica, administrativa si

militara. Ungurii au incercat sa introduca principatul ca forma de organizare politica specifica Europei
Vestice. Ca urmare, in anul 1111 apare in documente „Mercurius Princeps”, principele Transilvaniei. In
acelasi an era mentionat si un episcop catolic din Transilvania, Simion Ultransilvanus. Aparitia primului
comitat, Bihorul, a fost atestata in documente in acelasi an, 1111. Populatia romaneasca s-a opus incercarii
maghiarilor de introducere a principatului, astfel ungurii au fost nevoiti sa renunte la principat, si sa
accepte vechea organizare, cea de voievodat.In 1176 era atestat in documente „Leustachius Voievod”,
probabil comitele Leustachius, atestat la Dabaca in 1164.

In secolele XII-XIII au fost colonizati in Transilvania sasi, secui si teutoni. Secuii erau de origine
turanica si s-au stabilit in zona Bihorului si apoi in cea a Tarnavelor şi în final în partea de est a
Transilvaniei. Sasii au fost adusi din lumea germana, primind privilegii din partea regelui Andrei al II-lea
in 1224, prin documentul „Andreanum” sau „Bula de aur a sasilor”. Sasii si secuii beneficiau de
autonomie, fiind organizati in scaune si districte. In anul 1211, regele Andrei al II-lea i-a adus pe cavalerii
teutoni pe care i-a asezat in zona Barsei, însă datorită faptului ca vor actiona pe cont propriu, au intrat in
conflict cu Coroana Maghiara si au fost alungati in 1225.

1
 In anul 1241, intreg spatiul romanesc a fost marcat de invazia mongolo-tătară, care a distrus
Episcopia Cumanilor (localizată probabil în sudul Moldovei) şi numeroase oraşe transilvănene. Izvorul
istoric care ne ofera cele mai multe date despre eveniment este lucrarea „Carmen Miserabile” a
calugarului orădean Rogerius. La sfarsitul sec al XIII-lea, cucerirea si organizarea Transilvaniei de catre
unguri s-au incheiat. Românii erau majoritari din punct de vedere demografic.

Organizarea ca voievodat, existenta cnezatelor, voievodatelor locale, districtelor si scaunelor au

imprimat o dezvoltare deosebita in raport cu Regatul Maghiar. Voievozii Transilvaniei, Roland Borşa si
Ladislau Kan, si-au asumat prerogative sporite. Primul a convocat la Deva in 1288 prima Adunare
Obsteasca la care au participat nobili, cler, orăseni si reprezentanti ai taranimii libere. Ultima participare a
elitei romanilor la o adunare a starilor Transilvane a fost in anul 1355. In anul 1366 regele Ungariei
Ludovic I de Anjou a emis diplomele potrivit carora calitatea de nobil era conditionata de apartenenta la
catolicism. De asemenea, se recunostea o singura religie oficiala in Ungaria, si anume catolicismul. La
inceputul sec al XV-lea, grupurile privilegiate ale societatii transilvane: nobilii maghiari patriciatul
săsesc si fruntaşii secui au constituit stările numite oficial „Nationes”. In anul 1437 in contextul
rascoalei de la Bobâlna, s-a semnat „Unio Trium Nationum” (unirea celor 3 natiuni), o alianţă intre nobilii
maghiari, patriciatul sasesc si fruntaşii secuilor.

B. Ţara Românească
Autonomii locale

La 2 iunie 1247, regele Bela al IV-lea al Ungariei emitea „Diploma Cavalerilor Ioaniti”, izvor
important care surprindea evolutia societatii romanesti la sud de Carpati. Din punct de vedere al
organizarii erau atestate mai multe formatiuni politice: Tara Severinului cuprindea vestul Olteniei si o
parte din Banat; Voievodatul lui Litovoi, pe Valea Jiului si in zona Hateg; Voievodatul lui Seneslau in
Arges si Muscel. Cnezatul lui Ioan, in zona Olteniei, intre Jiu si Olt; Cnezatul lui Farcas in zona Vâlcei.
Din punct de vedere economic atesta capacitatea si bogatia pamantului, fiind amintite „fanete, pasuni,
pescarii si mine de sare”. Social, diploma atesta procesul de stratificare prin existenta unei categorii
privilegiate „Majores Terrae” mai marii pamantului. Militar, autonomiile locale amintite aveau forte
militare proprii, fapt atestat de obligatia de a oferi ajutor militar Ioanitilor.

Formarea Tarii Romanesti:

Intre anii 1277-1279 voievodul Litovoi a incercat sa iasa de sub suzeranitatea maghiara refuzand
plata tributului. In urma luptei, Litovoi a fost ucis, iar fratele sau Barbat a cazut prizonier, fiind
rascumparat dupa cum spun documentele „cu o suma nu mica de bani”. Noul voievod a fost obligat sa
recunoasca suzeranitatea maghiara. Inlaturarea totala a suzeranitatii maghiare asupra teritoriului la sud de
Carpati a avut loc la sfarsitul sec al XIII-lea si inceputul sec al XIV-lea. Traditia istorica pastrata de
cronicile muntene tarzii, aminteste „descalecatul lui Negru Voda” de la Fagaras la Campulung in anul
1290. Trecerea lui Negru Voda la sud de Carpati ar fi fost cauzata de campania lansata de unguri, care si-
au propus sa desfiinteze autonomiile romanesti. Evenimentul atesta sprijinul demografic al Transilvaniei la
formarea Tarii Romanesti.

Etapa sigura in formarea Tarii Romanesti s-a desfasurat datorita lui Basarab (?-1352). El (sau un
înaintaş al său) a reusit sa unifice formatiunile prestatale si sa constituie noul stat, în condiţiile crizei
dinastice din regatul maghiar de la începutul secolului al XIV-lea. In anul 1317, Carol Robert regele
Ungariei i-a recunoscut lui Basarab titlul de voievod. In anul 1324 Basarab a recunoscut suzeranitatea
2
maghiara, in schimb regele maghiar îi recunostea domnia asupra noului stat. In acelasi an regele maghiar
Carol Robert de Anjou l-au numit pe Basarab „voievodul nostru transalpin”. In anul 1327, Papa Ioan al
XXII-lea il recunoastea pe Basarab ca unic conducator. Carol Robert a considerat ca Basarab nu si-a
respectat obligatiile vasalice datorita ocuparii Banatului de Severin, astfel in 1330 a declansat o campanie
militara. Pentru a evita distrugerile razboiului, Basarab s-a oferit sa restituie banatul Severinului si sa
plateasca 7000 de marci de argint, echivalentul a 74 kg de aur. Carol Robert a refuzat oferta decalnsand
campania impotriva lui Basarab. Cronica pictata de la Viena atesta victoria romanilor la Posada din 9-12
noiembrie 1330, fapt care semnifica independenta Ţării Romanesti.

Consolidarea Tarii Romanesti

Urmasul lui Basarab a fost Nicolae Alexandru (1352-1364). In 1359 si-a luat titlul de autocrat
(singur stapanitor). In acelasi an a infiintat Mitropolia Tarii Romanesti la Curtea de Arges, dependenta
de Patriarhia de la Constantinopol, primul Mitropolit fiind Iachint de la Vicina. Nicolae Alexandru se
intitula „Marele si singurul stapanitor si domn”. A respins pretentiile de suzeranitate a Ungariei si ofensiva
catolica.

Vladislav Vlaicu (1364-1377), a intemeiat in 1370 a doua Mitropolie ortodoxa la Severin. A acordat
in 1368 primul privilegiu comercial brasovenilor. A emis primele monede, a infiintat Cancelaria
Domneasca. In politica externa, in anul 1368 i-a invins pe unguri in batalia de pe Ialomita, dar datorita
pericolului Otoman s-a recunoscut vasal al regelui Ungariei, primind in schimb ca feude Severinul si
Fagarasul. In 1369 a partcipat la prima lupta a unui voievod roman impotriva turcilor.

C. Moldova
Autonomii locale

In sec al XIII-lea, teritoriul Moldovei se afla sub dominatia tatarilor care isi formasera un stat in
nordul Marii Negre. Formatiunile politice prestatale consemnate de izvoarele bizantine, arabe si otomane,
vorbesc de: Tara Sipenitului, Tara Balak (Geograful armean Moise Chorenati); codrii: Hertei, Cosminului,
Orheiului; campurile: lui Dragos, lui Vlad; ocoale: in regiunea Campulung si Vrancea. În documentele
vremii mai sunt menţionate Ţara Brodnicilor, Ţara Bolohovenilor şi Ţara Berladnicilor. In zona est-
carpatica exista un drum comercial care lega Europa Centrala de Marea Neagra si care favoriza
dezvoltarea unui comert infloritor. In anul 1332 un document emis de cancelaria papala, amintea pe
„puternicii acestor locuri” care confiscasera bunurile Episcopiei Cumaniei.

Formarea statului medieval Moldova

Datorita atacurilor tatarilor, regalitatea maghiara a intreprins campanii militare impotriva acestora
intre 1345-1346 si 1354. In nordul Moldovei, maghiarii au relizat o marca de aparare, condusa de
Dragos, voievod roman din Maramures, aflat sub suzeranitate maghiara. Descalecatul lui Dragos
reprezenta prima etapa in formarea statului medieval Moldova. Dupa anul 1360, maghiarii au desfasurat o
campanie de desfiintare a autonomiilor locale romanesti, astfel voievodul roman Bogdan din
Maramures a fost obligat sa treaca muntii la est de Carpati, realizand astfel al doilea descalecat. Boierii
romani, nemultumiti de dominatia maghiara l-au ajutat pe Bogdan sa-l inlature pe Dragos si pe urmasii
acestuia Sas si Balc. Intr-o diploma regala a lui Ludovic I, emisa in 1365 se atesta iesirea Moldovei de sub
suzeranitate maghiara, fapt atestat şi de Cronica lui Ioan de Târnave.

3
Consolidarea Moldovei

Laţcu I (1365-1375) a infiintat in 1370 o episcopie catolica la Siret, dar ortodoxismul fiind mai
puternic l-a obligat sa renunte la catolicism. Petru I Musat (1375-1391) In politica interna a avut
urmatoarele realizari: a batut monede de argint, a organizat Cancelaria Domnului si Sfatul Domnesc; a
mutat capitala Moldovei de la Siret la Suceava, a infiintat Mitropolia de la Suceava, care va fi recunoscuta
in 1402 in timpul lui Alexandru cel Bun. In 1385 a acordat un imprumut regelui polonez Vladislav Jagello
care ii oferea drept gaj provincia poloneza Pocutia. In 1387 a prestat juramantul de vasalitate regelui
polonez, inaugurînd tradiţia vasalităţii Moldovei faţă de Polonia.. Roman I (1391-1394) a desavarsit
procesul de unificare teritoriala. Astfel in 1393 Roman se intitula „domn de la munte pana la mare”.

D. Dobrogea
Autonomii locale
Existenta unor structuri politice romanesti intre Dunara si Marea Neagra este atestata inca din sec.
al X-lea. O inscriptie din 943, descoperita la Mircea Voda, aminteste de un jupan Dimitrie, conducatorul
unei formatiuni politice formate in jurul fortificatiei de la Mircea Voda.
O alta marturie, din a doua jum. a sec. al X-lea a fost descoperita pe peretii complexului monastic
de la Murfatlar care mentioneaza pe jupan Gheorghe.
Intre 971-1204, Dobrogea a fost organizata de Imperiul Bizantin ca o unitate militar-
administrativa, numita ‘thema Paristrion’ (Paradunavon), condusa de un strateg.
In opera sa, ‘Alexiada’, Ana Comnena vorbeste despre existenta, in a doua jum. a sec. al XI-lea, a
trei conducatori locali:
- Tatos, stapanea sudul Dobrogei si avea resedinta la Dristor;
- Satza, stapnea nord-vestul Dobrogei si avea resedinta la Vicina;
- Sestlav, stapanea nord-estul Dobrogei si avea resedinta la Preslav.
Tot Ana Comnena mentioneaza, la 1094, un alt fruntas al vlahilor, Pudila.
Intr-o diploma din anul 1230 a tarului bulgar Ioan Asan al II-lea (1218-1241) este mentionata Tara
Cavarnei situata intre Mangalia si Varna.

Unificarea Dobrogei

In sec XIV se forma la sud de Dunare un stat independent cu centrul la Kaliakra, condus de
voievodul Balica (1346-1354). Fiul său Dobrotici sau Dobrotiţă s-a implicat in razboiul civil din Imperiul
Bizantin primind titlul de despot. Domnia sa a cuprins perioada 1354-1386. Urmasul sau Ivanco sau
Ioancu s-a confruntat cu pericolul expansiunii otomane. Astfel Dobrogea facea parte din planurile de
expansiune ale turcilor, fiind in pericol de a fi cucerita si transformata in paşalâc. In aceste conditii,
Mircea cel Bătrân, domnitorul Tarii Romanesti, a alipit Dobrogea la Tara Romaneasca in 1388 sau 1389.
La sfarsitul domniei lui Mircea, probabil in 1417 sau dupa moartea lui Mircea, Dobrogea a fost cucerita de
catre turci, ramanand in componenta statului otoman pana la 1878.

4
 E. Statul Asăneştilor

- 1185, toamna – datorita fiscalitatii excesive impuse de Imperiul Bizantin ce se afla intr-o
profunda criza, vlahii din peninsula Balcanica, condusi de fratii Petru si Asan, impreuna cu
romanii nord-dunareni, cumanii si bulgarii, au declansat o puternica rascoala;
- 1187 – rascoala s-a incheiat cu victoria vlahilor, care s-au constituit intr-un puternic stat in
nordul Peninsule Balcanice, stat numit Statul Asanestilor sau Imeriul Vlaho-Bulgar, cu
capitala la Tarnovo. Primul conducator al acestui stat a fost Asan.
- 1196 – Asan a fost ucis de catre boieri, conducator a devenit fratele acestuia, Petru.
- 1197 – Petru a fost asasinat si el de catre boieri iar conducerea a fost preluata de Ionita,
fratele lui Asan si Petru.
- 1197-1207 – a domnit Ioniţă cel Frumos (sau Caloian cum a fost numit de greci) care a
obtinut titlul de rege si recunoasterea oficiala a statului sau, atat din partea Bizantului, cat si
din partea papei.
- 1201 – au inceput ostilitatile cu Imperiul Bizantin. Ionita a cucerit cetatile Constanta (in
Muntii Rodopi) si Varna, apoi a incheiat pace cu Bizantul care a cunoscut independenta
statului Asanestilor.
- Ionita a cerut papei coroana de ţar si sceptrul; papa Inocentiu al III-lea a fost de acord, cu
conditia convertirii la catolicism.
- 1204, 7 noiembrie – trimisul papei l-a uns pe arhiepiscopul Vasile ca patriarh al bisericii
vlahe si bulgare.
- 1204, 8 noiembrie – la Târnovo, Ionita a fost incoronat ca ‘rege al vlahilor si bulgarilor’ si
a primit sceptrul, diadema, bula, hrisovul de recunoastere si dreptul de a bate moneda, din
partea papei.
- 1204 – cruciada a patra a cucerit Constantinopolul si a creat Imperiul Latin de Rasarit.
Noul imparat, Balduin de Flandra, nu a recunoscut statul lui Ionita. A izbucnit un conflict
care s-a terminat tragic pentru Balduin de Flandra care a fost prins si inchis la Tarnovo.
- 1207 – Ionita cel Frumos a fost ucis. Locul sau a fost luat de Asan Burul (1207-1218).
- 1218 – tronul a fost ocupat de nepotul lui Ionita, Ioan Asan al II-lea, in timpul caruia statul
atinge culmea puterii si intinderii sale: de la Dunare la Adrianopol si de la Marea Neagra la
Marea Adriatica. In tompul sau, statul a devenit bulgar.
- 1258 - la moartea lui Căliman al II-lea, dinastia vlaha a asăneştilor se stinge.

5
 2. Instituţiile statelor medievale romanesti – organizarea internă
A. Tara Romaneasca si Moldova
Dupa consolidarea statelor medievale s-a desavarsit organizarea interna prin consolidarea
principalelor institutii. Intemeierea statelor medievale romanesti a fost rezultatul a trei tendinte istorice:

 Unificarea formatiunilor politice prestatale;

 Crearea institutiilor supreme: Biserica si Domnia;
 Emanciparea de sub dominatia straina (obţinerea independenţei).

Regimul politic din Tarile Romane a evoluat spre o monarhie feudala dar cu trasaturi specifice
societatii romanesti.

a. Domnia: reprezinta cea mai importanta institutie din Evul Mediu romanesc. Domnia si ceremonialul
de la curte au fost influentate de tradiţiile bizantine.

Atribuţiile domnului:

 militare, fiind conducatorul armatei prin titlul de Mare Voievod. Alte atributii erau:
 Administrative: numea dregatorii, acorda privilegiile boieresti, stabilea impozitele;
 Juridice: reprezenta instanta suprema de judecată;
 Politica externa: declara razboi, incheia pace, si semna tratate.

Titlul de Domn vine de la latinescul „dominus” (stapan), astfel Domnul era considerat stapanul
intregului pamant al tarii. Independenta Domnului fata de puterile vecine s-a concretizat in formula „de
sine stapanitor”. Religios: puterea Domnului era considerata de origine divina, exprimata prin ceremonia
religioasa a ungerii cu mir de catre mitropolit, prin apelativul „Io” si formula „din mila lui Dumnezeu”.
Fiscal: domnitorul stabilea nivelul taxelor si al impozitelor, acorda imunitati fiscale. In primele secole de
dupa intemeiere, Domnul a recurs la o fiscalitate redusa, astfel veniturile domniei nu se bazau pe impozite,
ci pe taxele comerciale aplicate negustorilor.. Succesiunea la tron era electiv-ereditara, astfel putea fi ales
domn oricare dintre descendentii familiei domnitoare, chiar daca nu era dintr-o casatorie legitima, si nu
era primul nascut, trebuia doar sa fie de os domnesc.Unii domni au asociat la domnie pe unul dintre fii
inca din timpul vietii, pentru a nu le fi contestat dreptul la tron.

Intre domnie si biserica exista cooperare, in sensul in care domnul era uns cu mir la incoronare, în
schimb domnitorul sprijinea biserica prin finantarea construirii multor lacasuri de cult. Domnul numea si
mitropoliţii şi episcopii ţării.

Domnul avea dreptul sa confişte proprietatile boierilor care erau acuzati de tradare si ii putea
condamna la moarte. Astfel Stefan cel Mare sau Vlad Tepes au consolidat autoritatea domniei in raport cu
marea boierime.

La mijlocul secolului al XVI-lea, in conditiile accentuarii dominatiei otomane, autoritatea

domnului a scazut, astfel boierii au exercitat o tutela asupra domnului. Boierii controleaza viata
politica prin sustinerea unor candidati la tron sau prin incheierea unor intelegeri, inclusiv cu turcii.
Domnul initial ales de boieri, era acum numit direct de catre sultan.

6
 In sec XVIII a disparut domnia pamânteană, fiind inlocuita cu cea fanariotă (turcii alegeau
domni greci din cartierul Fanar al oraşului Constantinopol). 1711 – inceputul regimului fanariot in
Moldova; 1716 – inceputul regimului fanariot in Tara Romaneasca. Primul domnitor fanariot a fost
Nicolae Mavrocordat, mai intai in Moldova, apoi si in Tara Romaneasca.

Trasaturile regimului fanariot:

 Domnul era considerat inalt functionar al Imperiului Otoman

 Pentru domnie se plateau sume considerabile
 Fiscalitatea este excesiva, prin faptul ca Poarta a crescut obligatiile Principatelor, acelasi lucru
facandu-l si domnii fanarioti.
 Venalitatea functiilor (vanzarea la licitatie a dregatoriilor)
 Eliminarea boierilor romani si inlocuirea lor cu boierii greci
 Schimbarile dese de domnii. O domnie dura 2,5 ani – 3 ani
 Teritoriul principatelor romane era considerat parte integranta a Imperiului Otoman, prin urmare
parti din teritoriu puteau fi instrainate in functie de interesele Portii;
 Tarile Romane nu aveau dreptul sa intretina o armata proprie
 Economia fiind subordonata Portii otomane, au crescut obligatiile catre turci si s-a mentinut
monopolul acestora asupra economiei;
 Tarile Romane nu aveau dreptul la o politica externa proprie, in relatiile cu alte tari interesele
acestora fiind reprezentate de sultan.
 Boierii romani s-au grupat in partida nationala, care avea drept principal obiectiv revenirea la
domniile pamantene, fapt realizat după revoluţia lui Tudor Vladimirescu din 1821.

b. Sfatul Domnesc: Format initial din marii boieri iar mai tarziu din boierii cu dregatorii avea rolul
de a-l consilia pe domn. Cele mai importante dregatorii erau: Mare Ban al Olteniei in Tara Romaneasca,
si Portar al Sucevei in Moldova. Marele Vornic avea atributii judecatoresti in multe cauze. Activitatea
diplomatica si primirea solilor straini se aflau in atributiunea Marelui Postelnic. Atributiile militare le
avea Marele Spatar in Tara Romaneasca, si Hatmanul in Moldova. Logofătul: seful cancelariei
domnesti, redacta hotararile domnului. Vistierul: se ocupa cu evidenta veniturilor si cheltuielilor domniei.
Sfatul Domnesc a fost organul central al guvernarii.

c. Adunarea Ţării: Nu a fost convocata cu regularitate. Uneori a avut rolul de a sanctiona alegerea
unui domn sau de a stabli nivelul obligatiilor financiare (impozitele). Adunarea ţării era alcătuita din
reprezentanti ai boierilor, clerului, orasenilor si taranilor liberi.

d. Biserica: A avut un rol esential in viata sociala, juridica, si culturala a Tarilor Romane in Evul Mediu.
Dezvoltarea si organizarea Bisericii Ortodoxe s-a realizat sub indrumarea Bizantului. Astfel in 1359,
Nicolae Alexandru infiinteaza in Tara Romaneasca la Curtea de Arges prima Mitropolie, cu acordul
Patriarhiei de la Constantinopol. In 1370 Vladislav Vlaicu infiinteaza a doua Mitropolie in Tara
Romaneasca cu centrul la Severin. In Moldova, Petru I Musat infiinteaza Mitropolia de la Suceava, care
va fi recunoscuta in 1402 in timpul lui Alexandru cel Bun. Biserica era in stransa legatura cu domnia,
Mitropolitul facand parte din Sfatul Domnesc si avand dreptul de a ocupa tronul tarii in caz de vacanţă a
acestuia. Mitropolitul avea urmatoarele atributii:

 Era primul sfetnic (sfatuitor) al domnului;

 Incorona domnul prin ungerea cu mir;
 Era socotit al doilea demnitar in stat - era loctiitorul domnului la nevoie;
 Facea parte de drept din Sfatul Domnesc;
 Era subordonat domnului, care il desemna sau il indeparta.
7
 B. Transilvania
Integrata politic Regatului Maghiar, Transilvania a cunoscut o organizare institutionala de tip
occidental. Voievodul Transilvaniei era reprezentantul regalitatii maghiare.

a. Transilvania, pana la 1541 – voievodat vasal regelui Ungariei, cu o larga

autonomie in cadrul regatului maghiar.

Organizare instituţională:
 Voievodul: prerogative limitate (nu era singurul stapanitor)
Era numit si revocat de regele Ungariei
Atributii: - judecatoresti
- militare (comandant militar)
- administrative (guvernator)
 Sfatul voievodului: vicevoievodul, comiti, notari;
Atributiile vicevoievodului:
- rol consultativ
- indeplinea functii publice sau la curtea suveranului
- conducea Transilvania in lipsa voievodului
- atributii uneori administrative, legislative, judecatoresti.
 Congregatia generala: adunari reprezentative compuse din reprezentantii nobilimii maghiare,
clerului catolic, patriciatului sasesc, fruntasilor secuilor, in general oamenilor liberi. Era convocata
de rege sau de voievod. Romanii erau in majoritate aserviti si nu aveau dreptul de a participa la
aceste adunari.

Organizarea administrativ-teritoriala a Transilvaniei:

 Comitate maghiare conduse de comiţi;
 Scaune secuiesti organizate cu scopuri militare in partea rasariteana a Transilvaniei, in numar de
sapte;
 Scaune sasesti: sapte la numar, cel mai important fiind scaunul Sibiului;
 Districte sasesti: doua (Brasov si Bistrita);
Scaunele sasesti si cele doua districte s-au organizat in sec. XV intr-o organizatie teritoriala si
politica autonomă (scoasa de sub jurisdictia voievodului) numita Universitatea Sasilor.
 Districtele romanesti: numite initial tari (terra), isi aveau originea in fostele organizatii autohtone
ale romanilor, erau situate in regiunile de granita, in Banat, in Fagaras, sau Hunedoara. Un district
romanesc cuprindea un numar de cnezate si voievodate locale, ce se conduceau dupa dreptul lor
stravechi.

Organizarea bisericeasca:
 Biserica catolica subordonata arhiepiscopiei de Calocea, cuprindea trei episcopii:
o Episcopia Transilvaniei, cu resedinta la Alba-Iulia;
o Episcopia Oradiei;
o Episcopia Cenadului.
 Biserica ortodoxa era reprezentata de o serie de biserici si manastiri romanesti din Maramures
(Cuhea), Tara Fagarasului (Scorei), Tara Barsei (Scheii Brasovului), Hunedoara (Strei, Densus)
etc.
Asezamintele religioase romanesti din Transilvania se aflau sub jurisdictia episcopilor ortodocsi de
la sud si rasarit de Carpati, iar dupa organizarea mitropoliilor din Tara Romaneasca si Moldova au
intrat sub jurisdictia acestor mitropolii.
8
 b. Transilvania – Principat autonom sub suzeranitatea Imperiului Otoman
(1541 - 1688)

Dupa infrangerea armatei maghiare la Mohacs in 1526 si transformarea partii centrale a Ungariei
in paşalâc turcesc in 1541, Transilvania se organiza in acelasi an ca Principat autonom sub suzeranitate
otomana. Dieta alegea principele, iar sultanul il confirma.

Organizare institutionala:
 Principele: era denumit de Dieta si confirmat de Sultan.
 Sfatul Principelui: format din 12 membri alesi din randul natiunilor privilegiate (cate 4 din
fiecare): nobilii maghiari, patriciatul sasesc, fruntasii secuilor, conditionat de apartenenta la una
dintre religiile recepte (catolica, luterana, calvina, unitariana).
 Dieta: compusa din 150 de membri, se intrunea de doua ori pe an. Formata din reprezentantii
natiunilor privilegiate (maghiari, sasi, secui), hotara in chestiunile de interes general.

Organizarea bisericeasca
- După 1530 pătrund ideile Reformei religioase – maghiarii adoptă calvinismul sau unitarianismul, iar
saşii adoptă luteranismul
- Constituţiile Transilvaniei ‘Tripartitul lui Werboczi’, ‘Compilatae Constituones’ si ‘Aprobatae
Constituones’ consideră religii recepte (oficiale) doar cultele reformate şi catolicismul. Ortodoxia,
confesiunea românilor (populaţia majoritară) nu este acceptată ca oficială, fiind doar tolerată.

c. Transilvania sub stăpânire habsburgică

Infrangerea turcilor in anul 1683 la asediul Vienei a avut drept principala consecinta ofensiva
austriecilor si pierderea de teritorii de catre otomani, in favoarea acestora. Ca urmare a extinderii
teritoriale a Imperiului Habsburgic in sud-estul Europei, Transilvania a intrat sub stapanirea acestora în
1688. Transilvania a fost organizată la 1691 prin „Diploma Leopoldina”. Titlul de principe era preluat de
imparatul austriac iar conducerea Transilvaniei apartinea unui guvernator militar, astfel atributiile Dietei s-
au restrans. Imperiul Otoman, prin Pacea de la Karlowitz din 1699 confirma pierderea Transilvaniei. Din
punct de vedere religios, romanilor transilvaneni li s-a promis prin “Diploma Leopoldina” din 1701
acordarea de drepturi egale cu celelalte natiuni daca acceptau unirea religioasa cu Roma.

1683 – asediul esuat al Imperiului Otoman asupra Vienei, moment care marcheaza intrarea in defensiva a
Portii Otomane si expansiunea Imperiului Habsburgic in Ungaria si Transilvania;
1686 – victoria austriecilor impotriva turcilor la Buda;
1687 – la Mohacs, Imperiul Habsburgic a obtinut o noua victorie asupra turcilor si a anexat Ungaria;
1687, octombrie – s-a semnat tratatul de la Blaj intre principele Transilvaniei, Mihail Apafi si imparatul
Leopold I prin care Imperiul Habsburgic acorda protectie militara Transilvaniei impotriva turcilor
si a fost acceptata instalarea armatei austriece in 12 orase din Transilvania;
1688 – Dieta de la Sibiu, sub presiunea austriecilor, a hotarat acceptarea protectiei imperiale austriece
impotriva turcilor si renuntarea la suzeranitatea otomana;
1691, 4 decembrie – a fost emisa Diploma Leopoldina, act ce a jucat rol de Constitutie; in 18 puncte
erau stabilite organizarea Transilvaniei si statutul sau in cadrul Imperiului Habsburgic, astfel:
- erau mentinute vechile legi feudale reglementate prin ‘Tripartitul lui Werboczi’,
‘Compilatae Constituones’ si ‘Aprobatae Constituones’;
- erau mentinute vechile privilegii ale sasilor si secuilor;
- se mentinea sistemul ‘celor trei natiuni privilegiate’ (unguri, secui, sasi); romanii erau
considerati tolerati in Transilvania si nu aveau dreptul sa participe la viata politica a tarii;
9
 - nu existau decat 4 religii recepte (recunoscute, oficiale: catolica, calvina, luterana si
unitariana); religia ortodoxa nu era acceptata;
- Transilvania devenea provincie a Imperiului Habsburgic, guvernata in numele imparatului
de un guvernator ajutat de un guberniu cu atributii politice, administrative si judiciare;
- se mentinea Dieta Transilvaniei, dar aceasta avea atributii limitate (nu mai avea dreptul de
a alege guvernatorul, care era numit de imparat);
- comandantul armatei era austriac.
1694 – s-a infiintat, la Viena, Cancelaria Aulica a Transilvaniei cu scopul integrarii provinciei in Imperiul
Habsburgic si consolidarii stapanirii habsburgice in Transilvania;
1699, 26 ianuarie – Pacea de la Karlowitz – Imperiul Otoman a renuntat la pretentiile de suzeranitate
asupra Transilvaniei;
1697-1701 – a fost organizata Biserica Greco-Catolica prin unirea unei parti a romanilor ortodocsi cu
Biserica Catolica, acest lucru contribuind la dezvoltarea culturii si a limbii romane, la emanciparea
romanilor din Transilvania;
1703 -1711 – rascoala condusa de Francisc Rackoczi al II-lea, a cuprins o mare parte a Transilvaniei şi
Ungariei. Se urmarea inlaturarea stapanirii habsburgice. Initial, rasculatii au obtinut cateva victorii
ce au culminat cu proclamarea lui Rackoczi ca principe al Transilvaniei. Apoi, neintelegerile dintre
rasculati au dus la infrangerea rascoalei, incheiata cu Pacea de la Satu Mare;
1765 – Transilvania a devenit Mare Principat, pastrandu-si autonomia in cadrul Imperiului Habsburgic.

Reformele monarhilor luminaţi Maria Tereza (1740-1780) si Iosif al II-lea (1780-1790):

1759 – a fost infiintata Mitropolia Ortodoxa Romana;
1777 – a fost emis actul ‘Ratio Educationis’ prin care a fost reorganizat invatamantul, ceea ce a
permis multor romani accesul la educatie;
1781 – Edictul de toleranţă religioasă prin care religia ortodoxa era considerata legala;
1785 – patenta imperiala care desfiinta iobagia si legarea de glie a iobagilor. Acesta patenta a fost
anulata la insistentele nobililor.

10
3. Cronologie - Autonomii locale si instituţii centrale în spaţiul
românesc (sec IX – XVIII)
 Secolul al IX-lea - sursele menționează formațiuni politice ale populației românești la nord de
Dunăre.
 Din secolul al X-lea - datează mențiunile unor formațiuni politice din Dobrogea, reintrată în sfera
de dominație bizantină.
 Începutul secolului al XI-lea - Legenda Sfântului Gerard atestă cucerirea maghiară a
voievodatelor conduse de Gyla și respectiv, Ahtum.
 În secolul al XI-lea - în Dobrogea ,Ana Comnena îi pomenește pe Tatos,Seslav și Satza, șefi ai
unor formațiuni politice din care puteau face parte și români .
 Din secolul al XII-lea - Transilvania a fost organizată ca voievodat sub suzeranitatea regatului
medieval maghiar.
 Secolul al XII-lea - Cronica lui Nestor, care păstra amintirea faptului că, la trecerea lor prin
Carpații Păduroși, spre Polonia, ungurii i-au găsit acolo pe români și slavi.
 Până în secolul al XIII-lea - zona nord-dunăreană a fost dominată de fenomenul migrațiilor.
 Secolul al XIII-lea - Biserica ortodoxă din Densuș , județul Hunedoara.
 Secolul al XIII-lea - cucerirea și organizarea Transilvaniei de către unguri, par a fi încheiate.
 Spre sfârșitul secolului al XIII-lea - Voievozii Transilvaniei, Roland Borșa (1282,1284-
1285,1288-1293) și Ladislau Kan își asumă prerogative sporite.
 Din secolul al XIII-lea - teritoriul Moldovei se afla sub dominația tătarilor, care își stabiliseră un
centru politic la gurile Dunării.
 Secolul al XVI-lea - până în acest secol se menține instituția voievodatului în Transilvania.
Sfârșitul secolului al XVII-lea - instaurarea dominației habsburgice în Transilvania.
 971-1204 -Dobrogea este integrată Imperiului Bizantin ,cu numele de Thema Paristrion.
 1000 - este menționată Țara Sipenițului.
 1003 - regele maghiar Ștefan I îl înfrânge cu greu pe Gyula, stăpânitor al fostei țări a lui Gelu ,
care avea centrul la Alba Iulia (Bălgrad).
 1066 - se răscoală vlahii din Tessalia (Grecia de azi – atunci Imperiul Bizantin).
 1111- este atestat primul comitat - Bihorul.
 1111- este menționat Mercurius princeps Ultrasilvanus cât și primul episcop catolic al
Transilvaniei.
 1185-1186 - răscoala antibizantină a vlahilor și bulgarilor condusă de frații Petru și Asan.
 1176 - în Transilvania se revenea la instituția voievodatului; documentele îl menționează pe
Leustachius voievod.
 1211 - Cavalerii teutoni primesc Țara Bârsei.
 1222 - Tara Bârsei consemnată ca țară românească.
 1222 -Țara Făgărașului consemnată ca Terra Blachorum.
 1224 -Diploma regelui Ungariei, Andrei al II-lea, despre privilegiile sașilor.
 1234 - o bulă papală menționează existența unor elemente de ierarhie bisericească ortodoxă, ceea
ce implica și o organizare politică a românilor din exteriorul arcului carpatic – sudul Moldovei
(dată de papa Grigore al IX-lea către viitorul rege Bela al IV-lea).
 1241 - marea invazie mongolo - tătară.
 1247 - Diploma cavalerilor ioaniți.
 1277- încercarea voievodului Litovoi ( cel de la 1247 sau un urmaș cu același nume )de a înlătura
suzeranitatea maghiară ,duce la moartea acestuia și la capturarea fratelui său Bărbat.
 1164 - erau constituite comitatele Crasna și Dăbâca.
 1175 - erau constituite comitatele Cluj, Alba și Timiș.
 1288 - Roland Borșa convoacă la Deva ,prima Adunare Obștească (Congregația generală).
11
 1290-1291- descălecatul lui Negru Vodă.
 1291 - desființarea de către regalitatea maghiară a autonomiei Făgărașului.
 1299 - Țara Maramureșului este consemnată ca Țară românească.
 1300 - Maramureșul era numit terra, iar în 1326 dictricttus; era o țară -voievodat.
 1301 - dispariția dinastiei arpadiene.
 1324 - Basarab se recunoștea vasal al regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou.
 1330 - campania regelui Ungariei împotriva lui Basarab; victoria lui Basarab la Posada consfințea
independența Țării Românești față de Regatul Ungariei.
 1332 - un document al cancelariei papale ilustrează cristalizarea unor formațiuni politice în
teritoriul de la est de Carpați.
 1355 - ultima participare a elitei politice a românilor la o congregație a stărilor transilvane.
 1359 - urmașul lui Basarab, Nicolae Alexandru, își ia titlul de ,,singur stăpânitor,,,domn autocrat și
creează Mitropolia Țării Românești ,dependentă de Constantinopol.
 1347 - voievodul Dragoș din Maramureș conducea marca de apărare în nordul Moldovei.
 1352-1353 - Dragoș este menționat în fruntea mărcii de apărare, cu centrul la Baia.
 cca 1360 - descălecatul lui Bogdan voievodul Maramureşului în Moldova.
 1364-1365 - Bogdan a înlăturat suzeranitatea maghiară și statul moldovean se constituie ca entitate
de sine stătătoare.
 1366 - regele Ludovic I condiționează calitatea de nobil de apartenența la catolicism, românii
ortodocși fiind excluși treptat de la viața politică.
 1387 - Petru I Muşat depune jurământ de vasalitate regelui Poloniei, Vladislav I Iagello.
 1402 - Bizanțul a recunoscut Mitropolia Moldovei.
 1417 sau 1420 - Dobrogea este cucerită de turci și rămâne sub stăpânire otomană până în 1878.
 1437 - s-a constituit Unio Trium Nationum,o înțelegere între cele trei națiuni privilegiate
(nobilimea maghiară, sașii și secuii).
 1437 - românii nu mai fac parte din sistemul națiunilor privilegiate.
 1453 - cucerirea de către turci a Constantinopolului.
 1512 - urcă pe tron Neagoe Basarab.
 1517 - este inaugurată Biserica Curtea de Argeș ridicată de către Neagoe Basarab.
 1526 - înfrângerea Ungariei la Mohacs.
 1541 -Transilvania se organizează ca principat autonom sub suzeranitate otomană.
 1541 - Transilvania este condusă de către un principe ales de Dietă.
 1543 - dreptul de a alege principele, pe care sultanul îl acorda Dietei, a fost legiferat de către Dieta
întrunită la Cluj.
 1552 - Banatul este transformat în pașalâc al Imperiului Otoman.
 1599 - Mihai Viteazul a intrat în Transilvania și a fost recunoscut de Dietă ca ,,locțiitor al
împăratului” Imperiului Habsburgic.
 1683 - înfrângerea turcilor sub zidurile Vienei.
 1691- Diploma Leopoldină care a constituit baza juridică a administrației austriece în Transilvania.
 1699 - Pacea de la Karlowitz - trecerea Transilvaniei sub dominație habsburgică.
 1701 - Diploma Leopoldină care îi număra pe uniți între privilegiați.
 1711- instaurarea regimului fanariot în Moldova.
 1716 - instaurarea regimului fanariot înȚara Românească.
 1711/1716 -1821 - domnii sunt aleși de Poartă dintre grecii din Fanar.
 1730 - ultima alegere a unui domn de către Adunarea Ţării.
 1749 - ultima reunire a Adunării Ţării.

12