Sunteți pe pagina 1din 2

La sfarsitul secolului al 8-lea au aparut primele autonomii locale avand ca forma de

organizare obstea sateasca care se baza pe proprietatea comuna asupra pamantului. La


inceputile sale, obstea era condusa de un Sfat sau o adunare a satului. Ulterior, puterea de
decizie a fost incredintata unui conducator numit in documente jupan, cneaz, voievod. Nicolae
Iorga numea acete autonomii locale bazate pe obstea sateasca romanii populare. Aceste
autonomii au ocupat un teritoriu intins intre Carpatii de nord si peninsula Balcanica, fiind
numite tari, iar locuitorii acestora vlahi, volohi, valahi sau blahi. Izvoarele bizantine au
semnalat pentru prima oara existenta autonomiilor locale romanesti.

Transilvania
Ungurii sau asezat in Panonia la sfarsitul secolului al 9-lea. Anonymus autorul lucrarii
Gesta Hungarorum atesta existenta unor formatiuni prestatale romanest: voievodatul lui
menumorul, in zona crisurilor, cu capitala la Biharea; voievodatul lui gelu in centrul
transilvaniei, cu capitala la Dabaca si voievodatul lui Glad in Banat cu capitala la cuvin.
Pentru secolul al 11-lea izvorul istoric hagiografic Legenda Sf. Gerard mentiona in Banat
voievodatul lui Ahtum, iar in centrul Transilvaniei voievodatul lui Gylla. In secolul 11-13
maghiarii au cucerit Transilvania. In anul 1001, regele Stefan cel Sfant, a fost incoronat rege
apostolic fidel papalitatii.
Regii maghiari au organizat Transilvania ca teritoriu cu autonomie juridica,
administrativa si militara. Astfel, au incercat sa introduca principatul ca forma de organizare
politica specifica vestului Europei. Ca urmare, in anul 1111 apare in documente Mercurius
Princeps, principele Transilvaniei. In acelasi an, apare mentionat un episcopat catolic
Simion ULtransilvanus. In anul 1111 apare primul comitat, Bihorul. Populatia romaneasca
s-a opus incercarii maghiarilor de a introduce principatul, astfel ungurii au fost nevoiti sa
renunte la principat si sa revina la vechea forma de organizare politica, voievodatul.
In 1176 era atest documentar Leustachius voievod, probabil comitele Leustachius,
atestat la dabaca in 1164. Intre secolele 12-13 ungurii au colonizat in Transilvania sasi, secui
si teutoni. Teutonii erau de origine turanica si s-au asezat in zona bihorului, iar mai apoi in
zona Tarnavelo. Sasii au fst adusi din lumea germana, primind privilegii in 1224 de la regele
Andrei al 2-lea prin documentele Andreanum sau Bula de aur a sasilor. Sasii si secuii
beneficiau de autonimie fiind organizati in scaune si districte. In anul 1211, Andrei al 2-lea i-a
adus pe cavalerii teutoni pe care i-a asezat in zona Barsei, dar dat faptului ca au actionat pe
cont propriu, intrand in conflict cu coroana maghiara, au fost alungati in anul 1225.
In anul 1241, intreg spatiul romanesc a fost afectat de invazia tatarilor care au distrus
Episcopia Cumanilor, Sibiul si Tara Barsei. Izvorul istoric care ofera cele mai multe date este
Carmen Mizerabile a calugarului Rogerius.La sfarsitul secolului al 13-lea cucerirea si
organizarea Transilvaniei s-a terminat. Din punct de vedere demografic populatia romana era
majoritara.
Voievozii transilvani. Ronald Borsa si Ladislau Kan, si-au asumat prerogative sporite.
Primul(Ronald Borsa), a organizat la Deva, in 1288 prima Adunare Obsteasca la care au
participat nobilii, clerul, orasenii si reprezentatii taranimii libere. Ultima participare a elitei

romanilor la o Adunare a Starilor a fost in anul 1355. In anul 1366 Ludovic 1 de Anjou a
eliberat diplomele potrivit carora calitatea de nobil era conditionata de apartenta la catolicism.
De asemenea, se recunostea o singura limba oficiala in Ungaria, si anume catolicismul. La
inceputul secolului al 14-lea, grupurile privilegiate ale societatii transilvanene, maghiari, sasi
si secui au format starile numite oficial Nationes. In anul 1437, in contextul rascoalei de la
Bobalna s-a semnat Unio Trium Nationum (unirea celor 3 natiuni), o alianta intre nobilii
maghiari, patriciatul sasesc si fruntasii secuilor.