Autonomii locale si institutii centrale

(sec. IX-XVIII)
Dupa retragerea romana din Dacia (retragerea aureliana, 271 d. Hr), procesul de romanizare a
continuat, iar populatia romanizata a continuat sa traiasca la N de Dunare, migrand in cea mai mare
parte la sate. Acolo s-au format obstile satesti pe care Nicolae Iorga le numea ,,romanii populare”.
Obstile se caracterizau prin coexistenta proprietatii private alaturi de cea colectiva, folosirea legii
romanesti, obiceiul nescris al pamantului(jus valarhicum). Concentrarea mai multor uniuni de obsti in
jurul unei autoritati mai puternice a dus la formarea autonomiilor locale. Autonomiile locale se puteau
conduce singure pe plan intern sau pe plan extern depindeau de marile puteri din zona. Factorii care au
contribuit la formarea autonomiilor locale au fost interni si externi. Cei interni au fost genrati de
prezenta in jurul nostru a unor mari puteri( Imp. Bizantin, Ungaria, Polonia), a caror prezenta a avut un
rol pozitiv ( acestea ne-au obligat sa ne unim), cat si un rol negativ( au promis autonomilor locale sa se
uneasca intr-un singur stat si astfel au aparut 4 state medievale romanesti in sec al XIV-lea, numite:
Transilvania, Tara Romaneasca, Moldova si Dobrogea). Acestea au aparut intr-un context favorabil
marcat de cresterea economica si demografica din spatiul romanesc, situarea viitoarelor state
medievale pe drumuri comerciale importante care brazdau Europa, aparitia constiintei de neam la
romani, slabirea presiunii maghiare, dar si a presiunii tatare a Hanatului Hoardei de Aur, existenta unor
autonomii locale de tipul voievodate, ducate, cnezate, ,,tari”, ,,cobale”, ,,campuri”, ,,jupanate”.
Transilvania s-a format in spatiul intercarpatic(in interiorul arcului carpatic) prin unirea
formatiuniilor prestatale(cnezate si voievodate) existente inca din secolul 9, mentionate in izvoare
istorice. Primele stiri despre formarea Transilvaniei au aparut in cronica notarului regelui Bela al III-lea,
numit Anonymus. Cronica, numita Gesta Hungarorum(Faptele ungurilor), atesta 6 voievodate conduse
de Menumorut, Glad si Gelu. Anonymus arata ca ungurii erau de origine funo-ugrica, au venit din Asia si
s-au asezat in Campia Panoniei sub conducerea regelui Arpad. De aici, ungurii au inceput sa cucereasca
Transilvani. Primul voievod atacat a fost Menumorut, care stapanea in zona Crisana si avea centre la
Biharea, Satu Mare si Zalau. Arpad i-a cerut lui Menumorut sa-i predea voievodatul , dar acesta a
refuzat. Arpad a atacat cetetatea Biharea si a cucerit-o in 13 zile, lasandu-l pe Menumorut la onducerea
cetetatii dupa ce acesta si-a casatorit fiica cu fiul regelui. Glad stapanea din Banat, avea centrul la Cuvin,
fiind si el invis de Arpad. Gelu stapanea in centrul Transilvaniei si avea centre la Moldovenesti, Dabaca si
Manastur. Gelu este singurul roman, fiind numit de Anonymus ,,quidam blachus”(,,un oarecare
roman”). El a murit in lupta cu Tuhutum, un fel de subordonat al regelui maghiar. Alte informatii despre
formarea Transilvaniei le avem din sec al XI-lea cand in Legenda Sf Gerard sunt atestati doi voievozi
numiti Ahtum si Gyula. Ahtum, care avea centrul la Morisena a intrat in conflict cu regele maghiar Stefan
cel Sfant(997-1038), deoarece a vamuit sarea pe care acesta o transporta pe Mures. Gyula avea centrul
la Dabaca. El a refuzat sa treaca la catolicism, a fost prins de regele maghiar si dus la curtea acestuia
impreuna cu familia si Tezaurul Transilvaniei. Organizarea efectiva a Transilvaniei ca entitate politica in
cadrul regatului maghiar se produce abia in secolul al XII-lea. Astfel, in 1111 este amintit in documente
Mercurius ,,princeps Ultrasylvanus”, Simion, episcopul catolic al Transilvaniei si, de asemenea, apare
primul comitat unguresc, Bihor. Rezistenta populatiei romanesti fata de introducerea principatului a dus
la aparitia voievodatului Transilvaniei in anul 1176. Primul voievod a fost Leustachius. In 1199 avem
primul voievodat numit de regele Ungariei. Romanii au continuat sa traiasca in districte romanesti, sasii
si secuii in scaune.Ungurii erau putin mai numerosi si de aceea i-au colonizat in Transilvania pe sasi,
secui si pe cavalerii teutoni. Sasii erau de origine germana, primul grup a venit din Flandra, dar cei mai
multi din Saxonia.Ei erau buni agricultori, mestesugari si au infiintat primele orase medievale in
Transilvania: Sighisoara, Sibiu, Brasov, Medias, Bistrita, Rotna. Secuii erau de origine turanica si au fost
foloisti de regii maghiari mai ales in scopuri militare. Cavalerii teutoni erau un ordin cavalero-militar
calugaresc, infiintat pentru a raspandi catolicismul. Tetutonii au fost audusi in anul 1211 de regele
maghiar Andrei ai II-lea(1205-1235) si asezati in SE Transilvaniei(Tara Barsei) pentru a apara Transilvania
de atacurile cumanilor.La sfarsitiul al XIII-lea, Ungaria a trecut printr-o criza dinastica, deoarece se
stingea dinastia arpadiana( in 1301 a murit ultimul rege Arpadian, numit Andrei al II-lea). De aceea, unii
voievozi transilvaneni au manifestat tendite de independenta. In 1288, Roland Borsa a infiintat
Congregatia Generala(adunarea obsteasca), din care romanii au facut parte pana in 1355. In 1308 a
venit la conducerea Transilvaniei dinastia franceza Anjou(Carol Robert 1308-1342). In 1366, regele
Ludovic I a dat un decret prin care conditiona calitatea de nobil de apartenenta la religia
catolica( catolic=nobil= dreptul de a avea o functie in Transilvania). In 1437-1438 in timpul rascoalei de
la Bobalna a luat nastere Unio Trium Natiorum. Cele trei natiuni privilegiate(maghiarii, sasii si secuii) s-
au unit, in timp ce romanii sunt considerati natiune tolerata. Transilvania a ramas voievodat vasal
Ungariei pana in secolul al XVI-lea. In 1541, Suleiman Magnificul a transformat estul si nordul Ungariei
in pasalac si a luat Transilvaniei care a devenit principat autohton sub suzeranitate otomana.
Tara Romaneasca (Ungrovlahia) a luat nastere la S de Carpati, prin unirea formatiunilor prestatale
existente. In 1247 existau la S de Carpati cnezatul lui Ioan, cnezatul lui Farcas, voievodatul lui Litovoi,
voievodatul lui Seneslau. Aceste formatiuni sunt mentionate in Diploma Cavalerilor Ioaniti( 2 iunie 1247,
acordata de regele Ungariei Bela al IV-lea Marelui Maestru al ordinului, Rembald). Intemeierea s-a facut
in trei etape. Primata etapa curprinde anii 1277-1279,cand Litovoi s-a rasvratit impotriva lui Ladislav al
IV-lea, este ucis, iar locul lui este ocupat de fratele sau, Barbat, care a fost luat prizionier, dar
rascumparat. A doua etapa este constituita din Descalecatul lui Negru Voda din 1291, un voievod
roman din Tara Fagarasului , intrat in conflict cu regele Ungariei, a fugit la Campulung, prima capitala a
Tarii Romanesti. Aceasta teorie a descalecatului este sustinuta in principal de Gheorghe I Bratianu. A
treia etapa este reprezentata de domnia lui Basarab I (1308/1310-1352), cel mai probabil conducatorul
care a unificat autonomiile locale de la S de Carpati. In 1324, Basarb I a incehiat un acord cu regele Carol
Robert de Anjou(1308-1342), care a promis ca-l recunoaste ca domn peste ,,Terra Transalpina”si ii
recunoaste stapanirea asupra Banatului de Severin, in schimbul suzeranitatii regale, Acest acord a fost
incalcat de Carol Robert in 1330 cand armata maghiara a ocupat Banatul de Severin. A sosit o oferta de
pace de la Basarab prin care ii asigura o rascumparare baneasca de 7 mii de marci, Banatul de Severin si
pe fiul sau. Regele a refuzat,astfel avand loc batalia de la Posada( trecatoarea in munti), care a tinut 4
zile( 9-12 noimebrie 1330) si s-a incheiat cu victoria lui Basarab care a obtinut independenta Tarii
Romanesti. Izvorul istoric este Cronica Pictata de la Viena. Urmasii lui Basarab au consolidat statul. Fiul
sau, Nicolae Alexandru( 1352-1364) s-a proclmat in anul 1359 domn autograt de sine statator si in 1359
a desfiintta Mitropolia Ortodoxa a Tarii Romanesti, dependenta de patriarhul din Constantiopol si a pus
bazele primei mitropolii din T. R la Curtea de Arges. Succesoul sau, Vladislav Vlaicu(1364-1377) a fost
primul domnitor care a avut un conflict cu turcii, pe raul Marita, in Bulgaria(1369 au 1370), a batut
moneda, a infiintat a doua mitropolie ortodoxa la Severin, a acordat privilegii de comert, a organizat
Tara Romaneasca in judete si a mutat capitala la Curtea de Arges.
Moldova a luat nastere la E de Carpati prin unirea formatiunilor politice prestatale existente,
precum Codrii Cosminului, Codrii Orheiului, cobale, ocale, campuri, mentionate si in ,,Cronica lui
Nestor”.Intemeierea Moldovei s-a facut printr-un dublu descalecat: descalecatul lui Dragos din 1352-
1353 si descalecatul lui Bogdan din 1359. Dragos, un voievod roman din Maramures, trimis de regele
Ungariei, Ludovic I la E de Carpati pentru a intemeia o marca de aparare in fata tatarilor din Baia, a luat
in stapanire acest teritoriu si l-a supus Ungariei. Bogdan, un voievod roman din Maramures aflat un
conflict cu regele Ungariei a trecut la E de Carpati si a ajutat localnicii razvratiti impotriva dragosestilor.
El i-a alungat pe Sas si Balc, urmasii lui Dragos si in 1365 a obtinut independenta Moldovei. Urmasii lui
Bogdan au consolidat statul. Succesorul sau, Latcu, cel care a mutat capitala statului la Siret, unde a
infiintat o episcopie catolica. Catolicizarea sa si a populatiei a fost conditia recunoasterii sale de Papa
ca ,,dux Moldavie”(1370). Optiunea definitiva pentru ortodoxie se va produce in timpul lui Petru I
Musat(aprox 1377-~1392) care infiinteaza mitropolia ortodoxa a Moldoviei(1387) la Suceava(unde a
mutat capitala). Mitropolia a fost recunoscuta de Patriarhia din Constantinopol abia in 1401 in timpul lui
Alexandru cel Bun, din cauza unui conflict. Roman I(1392-1395) a incheiat unificarea teritoriala,
extinzand teritoriul Moldovei pana la mare. In 1393, acesta s-a intitulat ,,domn singur stapanitor a toata
tara Moldovei de la munte pana la mare”.
Dobrogea a luat nastere din teritoriul dintre Dunare si mare prin unirea formatiunilor prestatale
existente, formandu-se in 4 etape. Prima etapa a avut loc in secolul X cand sunt mentionati in izvoare
Jupan Dimitrie(943) si Jupan Gheorghe. A doua etapa: secolul XI cand in lucrarea ,,Alexiadra” scrisa de
Anna Comnena apar 3 conducatori pecenegi: Tatos, Sestlas, Satza( Dobrogea in acest secol era cucerita
de pecenegi). A treia etapa: In anul 1230 cand izvoare este mentionata Tara Cavarnei, considerata
nucleul formarii Dobrogei. A patra etapa a avut loc in secolul al XIV cand sunt mentionati succesiv in
acest spatiu 3 conducatori locali: Balica, Dobrotici(unificatorul) si Ivanco. Balica era destul de puternic si
si-a permis sa se amestece in luptele interne de la Constantinopol dintre Cantacuzini si Paleologi. Dupa
Balica, a urmat fratele sau Dobrovici, de la care statul a luat numele Dobrogea. Dobrovici se casatoreste
cu o printesa Bizantina si primeste numele de strateg si despot. Ivanco(1386-1388), fiul si succesorul
acestuia a batut moneda proprie de argint. Acesta a murit intr-o lupta cu turcii si in conditiile pericolului
otoman, Mircea cel Batran a anexat Dobrogea la Tara Romaneasca in 1388.
Principalele institutii medievale sunt domnia si biserica. Domnia a fost cea mai importanta instituitie
pe toata durata Evului Mediu in Tara Romaneasca si Moldova. Aceasta era apropiata de modelul
polonez in Moldova, ceea ce presupunea ca domnul are putere limitata in fata boierilor si apropiata de
modelul bizantin in Tara Romaneasca, astfel domnul avea putere sporita in fata boierilor. Domnia avea
origini divine, fapt ce reiese si din titlul domnesc alcatuit din particula ,,io”(Ioanes-trimisul lui
Dumnezeu) si din formula ,,din mila lui Dumnezeu”. Domnul emite hristoave, conducea politica
externa, batea moneda, era judecator suprem, era comandantul armatei, putea confisvca averile
boierilor acuzati de hiclenie. Deoarece succesiunea la tron era electiv-ereditara, boierii alegeau unul
dintre fiii domnitorului. Nu exista principiul primului nascut ca in Occident si, de aceea, unii domnitori
si-au asociat fiii la tron inca din timpul vietii, cum ar fi Basarab I si fiul sau Nicolae Alexandru sau Mircea
cel Batran si Mihail. Domnitorii erau ales din familia Basarab in Tara Romaneasca si din familia Musat in
Moldova. Putea ajunge la tron si un fiu nelegitim daca avea os domnesc. {punct de vedere} Institutia
domniei cunoaste transformari la inceputul secolului al XVIII-lea din cauza interventiei nefavorabile a
Imperiului Otoman. Asadar, domnia pamanteana a fost inlocuita cu cea fanariota, ceea ce insemna ca
domnitorul era numit direct de Sultan, dintre grecii din fanar. Domniile erau scurte (2-3 ani) si
cumparate, domnitorii fiind mutati dintr-o tara in alta. Boierii romani au fost alungati din dregatorie si
inlocuiti cu boierii greci. Cu toate acestea, regimul fanaroit, desi a fost perceput in epoca negativ, a avut
si parti pozitive, cum ar fi: dezvoltarea culturii, realizarea unor reforme( Constantin Mavrocordat) si
uniformizarea institutiilor si legilor din Moldova si Tara Romaneasca.
Biserica a avut un rol esential in viata sociala a tarilor romane din Evul Mediu. Aceasta a sprijinit in
permanenta domnia, iar domnii au facut danii, au ctitorit biserici si au infiintat mitropolii. Mitropolitul
era persoana principaladin sfatul domnesc si loctiitorul domnului. {Dezvoltarea si organizarea Bisericii
Ortodoxe s-a realizat sub indrumarea Bizantului. In sec al XIII-lea
se infiinteaza prima Episcopie dependenta de Bizant care mai tarziu se va transforma intr-o
Mitropolie.
Astfel in 1359, Nicolae Alexandru infiinteaza in Tara Romaneasca la Curtea de Arges prima
Mitropolie. In 1370 Vladislav Vlaicu infiinteaza a 2-a Mitropolie in Tara Romaneasca cu centrul la
Severin. In Moldova, Petru I Musat infiinteaza Mitropolia de la Suceava, care va fi recunoscuta in
1402
in timpul lui Alexandru cel Bun.} sau Prima mitropolie din Tara Romaneaca a fost infiintata in 1359,
iar in Moldova in 1401. In Transilavania situatia statea diferit, deoarece religia ortodoxa era considerata
doar tolerata. Diplomele regale din 1366 conditionau calitatea de nobil de apartenenta la religia
catolica. In 1701 ia nastere Biserica Greco-Catolica , un cult care pastra in mare doctrina ortodoxa, dar in
cadrul caruia se introduceau si percepte catolice.
In concluzie, evolutia societatii de la obsti satesti, la uniuni de obsti, apoi la autonomii la state,
avaut rolul de a perpetua civilizatia romaneasca. Consolidarea economica si politica a dus la formarea
unei ierarhii in frunte cu domnitorul.