Produsele de microasigurare oferă acoperire gospodăriilor cu venituri mici sau persoanelor care

au economii reduse. Este conceput special pentru active cu valoare mai mică și compensații
pentru boală, rănire sau deces.
Ca divizie a microfinanțelor, microasigurările caută să ajute familiile cu venituri mici, oferind
planuri de asigurare adaptate nevoilor acestora. Microasigurările se găsesc adesea în țările în curs
de dezvoltare, unde piețele actuale de asigurări sunt ineficiente sau inexistente. Deoarece
valoarea acoperirii este mai mica decat planul de asigurare obisnuit, asiguratii platesc prime
considerabil mai mici.
Majoritatea microasigurărilor oferă acoperire persoanelor fără economii de pensie sau adulților
dintr-o gospodărie cu venituri mici.
Produsele de microasigurare sunt concepute special pentru despăgubiri pentru boală, vătămare
sau deces și bunuri sau bunuri cu valoare mai mică.
Țările în curs de dezvoltare folosesc adesea produse de microasigurare.
În mod obișnuit, există patru metode principale pentru furnizarea de microasigurări: modelul
bazat pe furnizor, modelul cu servicii complete, modelul bazat pe comunitate și modelul partener-
agent.
Similar cu asigurarea obișnuită, microasigurarea este disponibilă pentru o mare varietate de
riscuri, inclusiv pentru sănătate, viață pe termen lung, deces, invaliditate și chiar riscuri de
asigurare legate de agricultură pentru culturi și animale.
Microasigurarea, ca și asigurarea obișnuită, este disponibilă pentru o mare varietate de riscuri.
Acestea includ atât riscuri pentru sănătate, cât și riscuri asupra proprietății. Unele dintre aceste
riscuri includ asigurarea recoltelor, asigurarea pentru animale/vitele, asigurarea pentru furt sau
asigurarea împotriva incendiilor, asigurarea de viață pe termen, asigurarea de deces, asigurarea de
invaliditate și asigurarea pentru dezastre naturale etc.
La fel ca asigurările tradiționale, microasigurarea funcționează pe baza conceptului de pooling de
risc, indiferent de dimensiunea redusă a unității și de activitățile sale la nivelul comunităților
individuale. Microasigurările combină mai multe unități mici în structuri mai mari, creând rețele
de grupuri de risc care îmbunătățesc atât funcțiile de asigurare, cât și structurile de sprijin.

Metode de livrare a microasigurărilor

Furnizarea de microasigurări este o provocare. Există mai multe metode și modele, care pot diferi
în funcție de organizație, instituție și furnizor implicat. În general, există patru metode principale
de furnizare a microasigurării unei baze de clienți: modelul partener-agent, modelul bazat pe
furnizor, modelul cu servicii complete și modelul bazat pe comunitate:
Model partener-agent: Acest model se bazează pe un parteneriat între schema de microasigurare
și un agent. În unele cazuri, un furnizor de asistență medicală terț. Schema de microasigurare este
responsabilă pentru livrarea și comercializarea produselor către clienți, în timp ce agentul își
păstrează toată responsabilitatea pentru proiectare și dezvoltare. În acest model, schemele de
microasigurare beneficiază de un risc limitat, dar sunt, de asemenea, limitat în controlul lor.
Model cu servicii complete: în acest model, schema de microasigurare se ocupă de tot; atât
proiectarea, cât și livrarea produselor către clienți, lucrând în colaborare cu furnizorii externi de
asistență medicală. Deși beneficiază de control deplin, dezavantajul modelului cu servicii
complete sunt riscurile mai mari.
Model condus de furnizor: în acest model, furnizorul de asistență medicală este schema de
microasigurare și, similar modelului cu servicii complete, este responsabil pentru toate
operațiunile, livrarea, proiectarea și serviciile. Acest dezavantaj al acestei metode este limitările
produselor și serviciilor care pot fi oferite.
Model bazat pe comunitate/reciprocă: în această metodă, asigurații sau clienții conduc totul,
lucrând cu furnizori externi de asistență medicală pentru a oferi servicii. Acest model este
avantajos pentru capacitatea sa de a proiecta și comercializa produse mai ușor și mai eficient, dar
dimensiunea redusă și sfera operațiunilor limitează eficacitatea.