Curs 2 (9.

10)
-in economiile rudimentare nu existau multe bunuri care se găseau in societatea occidentala, dar pe alta parte era
o economie cu producție mare
-nu trebuie sa judecam după volumul producției, trebuie sa produci ceea ce trebuie- eficienta economica
-statul a fost nevoit sa facă un pas înapoi, in timpul revoluției industriale
-câștigurile din perioada Revoluției industriale au venit la pachet cu anumite politici economice favorabile,
statul ca aparat central a fost pus in situația de a face un pas înapoi (in sensul reglementarii, a primit o
descentralizare)
-esența este ca noi ne putem îmbunații situația prin politici economice juste, dar putem sa o si înrăutățisem prin
politici econ care distrug acumularea de capital, nu sunt favorabile asimilării dezvoltării tehnologice
-exista un aspect volițional, indivizii își doresc aceste dezvoltări
-unii experți considera ca orice politica poate duce la o creștere economica
-noi trebuie sa ne uitam in sens calitativ, se produce ceea ce trebuie
- in economie, se studiază un comportament conștient pentru a putea explica legi economice
-utilizarea de mijloace rare pentru atingerea scopurilor propuse
-știința economica analizează indivizii ca persoane conștiente care aleg mijloace rare pentru a si atinge scopuri
care nu sunt rare
-operam într-un context al rarității, trebuie prioritizată alocarea in funcție de scopurile pe care le avem
-raritatea tehnologica presupune faptul ca exista un nivel limitat dintr-un anumit bun, exista resurse care sunt
rare dpdv fizic, dar nu si economic
-daca nu intra in circuitul satisfacerii nevoilor umane, bunul respectiv nu mai reprezintă o raritate fizica
-o resursa din subsolul unei tari capătă potențialul de a satisface o nevoie umana raritate economica
-in economie, cruciala este cerere, nu nevoia
-cererea este o nevoie care are o manifestare evidenta pe piața, persoanele licitează pentru a își satisface nevoile
respective
-cererea pentru bunuri este limitata, se prioritizeaza
-nevoia nu se confunda cu cerere dpdv economica
-daca deschidem sau nu granițele nu consta in ceea ce se cumpăra
Acțiune umana, raritate si proprietate
-exista 4 tipuri de probleme mari care trebuie dezomogenizate, trebuie sa facem distincția si sa ne ocupam in
mod prioritar de problema economica
-problema economica este diferita de restul alocarea resurselor rare cu utilizări alternative către cele mai
urgente scopuri, trebuie sa alocam optim resursele
-problema economica trebuie separata de problema tehnologica, deși sunt interconectate
-in problema tehnologica noi vizam cum pot fi alocate resursele in vederea realizării unui optim tehnologic
-este mai important optimul economic, decât cel tehnologic (resursele sunt blocate pentru a satisface nevoi mai
importante)
-problema ecologica vizează aspectul mediului înconjurător, exista un optim ecologic (argumente care tin de
ecosistem in general)
-cum aloci resursele astfel încât mediul sa nu se degradeze
- ecosistemul nu este o nevoie imputata indivizilor, este ceva colectiv
-problema psihologica--> cum se formează nevoile (economistul constata ca exista scopuri, psihologul se
întreabă cum s-a format acest scop)
-economia este amorala
-ideea de proprietate decurge din ideea de raritate, intr-un univers al rarității economice in care oamenii trebuie
sa aloce resurse rare, trebuie sa știm cine controlează aceste bunuri
-soluționarea conflictelor pe resurse apare când introducem ideea de proprietate
-distincție intre cele doua mijloace prin care putem dobândi proprietate: mijloace economice si mijloace politice
-mijloacele economice- proprietatea asupra resurselor corporale proprii (sa putem obține proprietate asupra
altor bunuri, trebuie sa fac o presupunere ca sunt proprietarul propriului meu corp, self-ownership, intr-un
context de sclavie, acest lucru nu este neapărat evident), apropierea originara (preluarea in proprietate a
resurselor nedeținute de nimeni, mai ales in perioada medievala era evidenta, proprietățile nu erau neapărat ale
statului, aceasta apropriere s-a transformat in schimb), producția (este voluntar, trebuie sa vinzi si sa cumperi
factori de producție de care ai nevoie pentru a produce un bun, trebuie sa convingi societatea din jurul tău ca
vrei sa produci un bun si ai nevoie de fp), schimb (schimb bunuri de care altcineva are nevoie), transferurile
unilaterale (cadouri, moșteniri, donații- nu implica neapărat o nevoie a parții care le primește)
-mijloace politice- taxarea si jaful (nu presupun consimțământul parții, nu putem face prezumția ca persoana
taxata este într-o relație voluntara cu agenția care taxează sau impozitează, deci nu vorbim de un schimb
voluntar)
-distincția se refera la consimțământ
Teorema fundamentală a schimbului
-descrie schimbul interpersonal
-ierarhiile de preferința sunt diferite, sunt din așa natura încât pentru A este mai valoros b decât a, iar pentru B
este mai valoros a decât b
-schimbul este întotdeauna reciproc avantajos
-in economia moderna si complexa (monetara), toate schimburile reprezintă bunuri contra bani (in ultima
instanța si banii sunt niște bunuri, chiar daca sunt mijloace de schimb)
-teoria fundamentala a schimbului explica schimburile care nu sunt agresive, are ca supoziție o lume pașnica, in
care exista schimbul liber
-aceasta teorema nu tine in caz de eroare naturala economia nu are curajul sa zică ca oamenii sunt infailibili si
ca sunt bune toate schimburile (acesta nu este un contraargument), ceea ce știm noi ca indivizi este limitat
-o judecata universal valabila si un argument in favoarea liberului schimb
-filozofia protecționista vizează agresiunea in mijloc politic, împiedica comerțul

Curs 2 (16.10)
Teorema fundamentala a schimbului
-ridica problema echivalentei schimbului, teorema implica o dubla inegalitate a schimbului
Teoria schimburilor echivalente
-operam când ne referim la schimburi (mărunte sau mai importante) teoria schimburilor echivalente
-daca schimburile sunt echivalente, nu s-ar mai putea îmbogăți cineva prin schimb (schimbul apare ca o
activitate sterila care aduce o valoare insignifianta si ca adevărata valoare apare prin producție)
-cineva poate câștiga prin schimb doar din exploatare sau frauda-> dpdv al teoriei obiectivei a valorii, nu este in
regula
-in autarhie, oamenii mai puțin informați dpdv economic, prețuiesc ideea de protecționism
-teoria obiectiva a valorii este implicit necesara pentru ca, daca ne punem problema ca bunurile sunt de valoare
egala, atunci noi dispunem de un etalon al valorii cu care putem măsura, însă problema fundamentala este ca nu
putem măsura valoarea in bani (preturile variază in timp, iar prețul nu este o proprietate obiectiva a bunurilor)
-in economie, nu putem lucra cu ideea de măsurare a valorii pt ca nu găsim un astfel de etalon
-ambele teorii sunt niște fundături
-cea mai cunoscuta teorie pentru cea obiectiva este teoria clasica a valorii in munca (Adam Smith, Ricardo),
valoarea adevărata este munca pe care cineva o depune, cantitatea de munca incorporata intr-un anumit bun este
ceea ce oferă o adevărata valoare (Karl Marx spunea ca, daca toata valoarea bunurilor produse într-o fabrica
deriva din munca, atunci capitalistul- cel care nu muncește, folosește strategii antreprenoriala, nemuncind
beneficiază de un câștig nemeritat), concluzia teoriei: cine nu muncește nu merita niciun câștig in societate
-aceasta teorie clasica a valorii in munca este greșita, deoarece munca este un bun eterogen
-munca socialmente utila pentru care cineva plătește un preț este cea apreciata de Marx valoarea unui bun e
data de munca, dar munca este validata prin prețul plătit

Teoria dublei inegalități a schimbului

-teorie subiectiva a valorii, subiectiv=ideea de persoana, este nevoie de o persoana care sa evalueze bunurile
-schimbul nu este egal, nu se schimba valori egale
-poate explica schimbul care este reciproc avantajos
-oamenii apreciază diferit bunurile, tocmai din aceasta cauza se angajează in schimburi
-daca bunurile sunt echivalente si le apreciez la fel, nu am niciun motiv sa schimb, nu mai pot alege
-schimbul reciproc avantajos care nu mai presupune exploatare sau frauda este ceva cotidian, de la cele mai
simple schimburi la cele mai complexe
-spațiul schimburilor= o arena in care toata lumea are ceva de câștigat, ofer ceva util societății, piața devine o
arena a cooperării sociale (se modifica si viziunea asupra comerciantului, își creează valoare pentru ca
speculează ca poate acoperi cuiva o nevoie, prețul este simbolic unui proces care satisface o nevoie)
-si daca am elimina intermediarii, prețul nu ar fi neapărat mai mic
-vorbim de bunuri asimetrice, ca sa spunem de ele ca sunt egale trebuie sa operam cu teoria obiectiva a valorii

Cine câștiga mai mult dintr-un schimb? A sau B?

-fiecare câștiga, dar nu știm cat
-trebuie sa analizezi utilitatea bunurilor schimbate
-terții nu sunt afectați in sensul integrității fizice a persoanele lor si a proprietății lor
-schimbul influențează valoarea bunurilor in cauza, dar si a celorlalte bunuri

Aplicații ale Teoremei fundamentale a schimbului

-cumpăr un ziar de la chioșc
-merg la metrou, cumpăr o cartela
-fac un cont pe o aplicație online ca sa tranzacționez la bursa

Curs 4 (23.10)

Doctrina economiei universale

-un set de idei si gânduri economice strânse intr-u soi de doctrina care încearcă sa explice fenomenele
economice, prezenta pana la formarea științei economice (eveniment considerat la publicarea ,,Avuției
națiunilor”- Adam Smith)
1. Atitudinea anticilor fata de comerț
2.Doctrina economiei universale propriu-zisa
3.Viziunea catolica, scolasticism, protestantism
4.Filozofii dreptului natural

Atitudinea anticilor fata de comerț

-atitudinea ambivalenta, fie o aprobau, fie o dezaprobau (per total confuza)
-considerau comerțul o acțiunea sterila
-exista si o atitudine pro-comerț
-pentru antici, apele, drumurile erau cai de comunicație
Atitudine nefavorabila: Horațiu considera ca nu este o împărțire buna intre uscat si pământ, întrucât considera
ca acestea sunt folosite in scop comercial, de a obține ceva
Aristotel- atitudine ambivalenta, ceea ce se schimba prin comerț nu este egal, iar când face critica, se folosește
de Teoria echivalentei (nu se obține suficient prin comerț). Teoria dublei inegalități (când lauda comerțul)
-perspectiva autosuficientei este absurdă, deoarece nu exista un loc care sa aibă tot ceea ce ii trebuie
-Jacob Vinner- pentru început, încearcă sa definească coerent doctrina- un fel de teorie de globalizare, înainte de
globalizare, exista 4 directii fundamentale in care se dezvolta:
1. Credința stoic-cosmopolitana in fraternitatea universal umana
-comerțul aparține oamenilor
-toți suntem frați
-nu împarte națiunile intr-un anumit fel, o economie a tuturor care trebuie sa ii servească pe toți (piața relevanta
e întreaga lume)
-fraternitatea universal uman=ne uitam si la restul cum produc
-cat câștig dintr-un anumit loc vs cat ai câștiga din altul, in momentul in care compar, piața relevanta este cea
mondiala
-indivizii depind unii de alții, națiunile sunt in interdependenta (opinia generala: am deveni tot mai dependenți
de străini, daca permitem importuri- industriile noastre interne vor fi anihilate)
-interdependenta este legata de legi tare, de interesul parților de a avea câștig
2. Descrie beneficiile pe care comerțul le aduce umanității
-te poți bucura de roșii iarna, de gheata vara
-prin diviziunea muncii si comerț, apar costuri mai mici
3. Distribuție inegala a resurselor pe Glob
-lumea e dispusa inegal
-sunt națiuni care sunt mai puțin orientate către profit
-trebuie sa schimbam, sa importam si sa exportam
-o anticipare a legii ricardiene a asocierii si a înzestrării factorial
-legea ricarcdiana a asocierii= legea avantajului comparativ, dezvoltata de David Ricardo
-trebuie sa ne gândim: unde sunt mai puțin inferior pentru a putea face parte din diviziune extinsa a muncii
-modelul Hecksker: înzestrarea natiunilor cu factori de producție, națiunile care sunt abundente intr-un anumit
factor de producții, trebuie sa se specializeze pe producția acelor bunuri care utilizează intensiv factorii de
producție abundent si trebuie sa îl si exporte
- exista un sens al egalității moral, nu neapărat si economic (datorată acestor inegalități, exista schimbul)
4. Doctrina considera in mod fericit ca exista inegalități, o atribuie intervenției divine
- Sf. Ioan Gura de Aur (adeptul lui Libanus): Dumnezeu a făcut oamenii ca sa aibă nevoie unii de alții
-adepții considera ca lumea se datorează implicației divine si a tuturor celor care vin cu ea, inclusiv cu
inegalitatea resurselor
-Biserica condamna si bogăția si sărăcia si mai ales cum a fost cumulata bogăția, cum se trăiește sărăcia
-Seneca: vântul in ultima instanța mișca corabia ca aceasta sa se deplaseze pe mare- comerțul unește națiuni
care sunt separate dpdv geografic
-Philon din Alexandria: cu scopul de a obține ceea ce își dorește, omul trebuie sa pună la dispoziția celorlalți
bunuri care satisfac nevoile lor, acest lucru trebuie sa fie reciproc- Dumnezeu a înțeles sa facă din ei o armonie
-Origen: deficitul bunurilor de necesitate pentru viată, bunuri care aparțin unor locuri sa poată fi spre acei
oameni care nu poseda intr-un fel arta navigației cu ajutorul vaselor; legea naturala dispusa de Dumnezeu este
in sine admirabila, modul in care Dumnezeu a dispus lumea guvernează comerțul internațional si cooperarea
dintre națiuni
-Libanius- atitudine favorabila fata de Comerț: Dumnezeu a distribuit in mod inegal bunurile, resursele in lume,
cu scopul ca omul sa cultive o relație sociala cu fratele lui, relațiile sociale pot fi cultivate cu ajutorul comerțului
(e anti protecționism)
-Sf. Vasile cel Mare: marea este un soi de patron al bunăstării pentru comercianți, deoarece furnizează bunurile
necesare vieții, pune si problema surplusului (care trebuie exportat)- nevoile esențiale nu sunt satisfăcute din
[producția personala, dar si din import
-Sf. Teodoret: Creatorul dorind sa furnizeze armonie, a făcut in așa fel in care unul sa aibă nevoie de altul, prin
comerț evitam conflictul
Viziunea catolica timpurie, scolasticismul si protecționismul (aceasta atitudine tine pana la mercantilism)
-încă de la antici era de așteptat aceasta latura nefavorabila
-Fericitul Augustin: Sa nu facă comerț creștinii, gratia Lui Dumnezeu nu poate fi obținuta prin comerț (ești
concentrat foarte mult pe lucrurile trupești)
-Sfântul Ambrozie: Dumnezeu n-a făcut marile sa facem comerț in ele, ci pentru simpla lor existenta, pentru a
ne folosi de mâncare, nu de comerț
-pana la mercantilism (sec17), sfinții menționați aici nu au fost preocupați de probleme economice in sine, dar
le tratau, deoarece se confruntau indirect cu ele
-dpdv moral, comerțul este amoral
-preocupare pentru aspectele morale in aceasta perioada
-este mai prețuit comerțul care implica si producție
Scolastici (învățații)
-o perioada in care domina rațiunea
-se cristalizeaza ideea ca nu e comertul rau in sine, ci modul in care este folosit
-Sf. Toma d’Aquino (unul dintre cei mai cunoscuti): accepta ideea ca schimbul este in general bun, este
influentat de Aristotel, opereaza cu o atitudine confuza asupra comertului, considera ca schimbul este neutru, nu
e nici viciu, nici virtute
-depozitarea bunurior, importul bunurilor si exportul bunurilor
-comerțul din perspectiva Sf. Toma, nu sunt vicioase, nici virtuoase, depinde cum le folosești
-face diferența intre comerțul intern si cel internațional: contactul cu străini pentru greci putea eroda fibra
societății greci (pt protecționism)
-prefera comerțul intern in detrimentul celui internațional
-Thomas din Chobham: atitudine pozitiva asupra comerțului, chiar daca nu au adăugat nicio prelucrare,
satisface nevoi
-Richard of Middletown- oamenii trebuie sa se ajute deoarece traiesc in aceasi suveranitate, a lui Dumnezeu
-John Calvin: teorie ambivalenta, dar in esența spune ca navigația in sine nu poate fi condamnata, e un avantaj
al societății faptul ca se pot importa si exporta bunuri, accepta ideea ca abundenta duce la mândrie
Filiera protestanta vine ca o reactie la aceasta perioada a scolacitismului care tinde sa vada comertul ca pe o
activitate neutra
-Martin Luther: comerțul este bun doar la nivel intern, ne-a dat Dumnezeu suficiente bunuri pentru a ne îmbraca
decent, atunci nu trebuie sa cheltuim sume fantastice pe mătase, pe bunuri de aur, pe bunuri straine
-e bun comertul, dar sa nu se importe bunuri de lux
-nu are niciun aspect pozitiv comertul asupra tinut
-Martin Luther e protectionist

Curs 5 (30.10)
Filozofii dreptului natal
-ideile lumii vechi sunt supuse la un test al rationalitatii, al gandirii mai severe, se pune problema
comportamentului fata de popoarele pe care le intalnim, ca niște cuceritori sau din prisma respectării
proprietatilor lor
-daca populatiile intalnite sunt sau nu oameni
-daca nu sunt oameni le confiscam pamanturile, averea si ii facem sclavi
-in aceasta perioada s-au pus bazele dreptului internațional
-fiecare națiune are dreptul sa își impună propria perspectiva asupra comerțului
-Francisco De Vitora, Francisco Suarez si Hugo Grotius – filosofi ai dreptului natural
-natiunile au un drept natural in a-si organiza comertul
-nu esteo filozofie refigorata, despre natura si despre drepturile naturale s-a vorbit si in atichitate (si Toma
d’Aquinto la fel)
-firul rosu care leaga acesti filozofi este faptul ca statele au un drept(cum au si persoanele) de-ai organiza liber,
fara interferente straine comertul
- filosofii dreptului natural suntniste sustinatori ai liberului schimb
Hugo Grotius- ideea de a universaliza națiunile trebuie sa fie libere sa schimbe intre ele bunuri atunci cand
exista aceasta dorința
-acești filosofi revigorează ideile stoice (fraternitatea universala umana), sunt susținători ai globalizării (nu
coordonate politic, ci strict economica- dreptul de a ne specializa, de a identifica avantajele si dezavantajele si
de a purcede spre comerț)
-globalizarea economica se refera si la interdependenta benefica
-Grotius militează spre a naviga liber si spre comert liber, Dumnezeu nu a înzestrat o singura regiune, tocmai ca
indivizii sa intre in relații cu cei din alte regiuni
-Samuel Pufendorf- subliniază ideile doctrinei universale, dar admite intr-un anumit sens si perspectiva aceasta
potricvit careia statul are un rol important in organizarea comertului, către ce bunuri ar trebui sa importe, lasa
liber intervenția statului in procesul schimburilor (in sens general se numește protecționism)
-distinge diferența bunurilor de lux si celor necesare
-teoria valorii nu se cunoștea atunci, de aceea era dificil sa se realizeze o diferența intre bunuri
-bunurile de lux nu satisfac nevoi primare, deci nu sunt necesare
-importurile sa fie libere, sa intre investitori bunuri, dar ele sa reprezinte o necesitate, sa avem o nevoie pentru
ele
Emerich de Vattel: deschiderea comerciala este justa si înțeleapta, fiecare națiune ar trebui sa decidă condițiile
proprii sub care poate primi bunuri din străinătate, dreptul natiunilor de a stabili cum sa fie comerțul ușor ușor
pălește in fata unor fenomene de globalizare politica
-Christian Wolf: nicio națiune nu poate vinde bunurile unei alte națiuni, fără consimțământul ei, ca sa susțină
suveranitatea natiunilor, oferă ambele exemple, când si atunci când comerțul este liber tot statul stabilește asta,
si când unele bunuri nu sunt libere, tot statul intervine, se susține ideea dreptului statului de a decide propria
politica comerciala
-problema bunurilor de lux se pune din nou, se convenționalizează rolul statului, o cristalizare a faptului ca
statul are si o competenta comerciala
-începând cu acest secol ușor ușor se admite rolul statului
-atitudinea de sancționare a comerțului era din punct de vedere moral, dar mai târziu (odată cu sec. 15-16) a
apărut ideea ca acesta poate fi sancționat si din punct de vedere legal
-este o etapa tranzitorie către mercantilism si intr-un anumit sens favorabil mercantilismului
-filosofii dreptului natural militează pentru deschidere comerciala, de a face comert liber, de a naviga liber pe
mar, dar in același timp cu toate implicațiile pe care statul le poate lua (unele state accepta ideea de comert liber,
dar si state care nu accepta asta)
-ideea consfințita: sa lăsăm națiunile sa decidă, respectam dreptul de a refuza relații comerciale sau de a le
accepta

Mercantilismul
-aspect economic al absolutismului, a acelei perioade in care au existat monarhiile absolutiste mai ales in
Europa
- doua teme principale: Doctrina balanței comerciale, Structura comerțului internațional si ocuparea
-3 idei sunt prezente si astăzi: Bani si avuție, problema bunurilor de lux si neomercantilism
-mercantilismul este prima teorie a comerțului internațional
-Danny Rodrik este unul dintre economiștii care pune problema mercantilismului, crezând ac este o noua rețeta
pentru dezvoltare economică
-mercantilismul: un stat ar trebui sa exporte, deoarece prin exporturi se creează locuri de munca si statul devine
mai competitiv; daca importa are deficit comercial
-un fel de înțelepciune populara, o doctrina a intuiților pe care le oamenii despre activitatea economica in
general si cea comerciala in particular
-lucrarea lui Adam Smith este un început al științei economice, ,,Avuția Natiunilor” nu mai tine cont de intuiții
-filosofia clasic liberala= aspectul economic al liberalismului in general
-mercantiliștii erau împotriva importurilor, ci pentru exporturi
-Keynes e fan al mercantilismului
-mercantilismul acompaniază trecerea dinspre Evul Mediu (căderea imperiului roman, feudalii, municipalități)
-masuri economice care întăresc ideea de decentralizare
-exista si elemente non-economice, filozofice, culturale, reforma, iluminismul, tiparul
-mercantilismul vine in sprijinul naționalismului, un soi de progresism, patriotism, câștiga opinie publica
deoarece accentul e pe a ne mișca, însă nu știm concret care e baza de idei (construim dar cu ce costuri)
-mercantilism aprox. corporatism sau fascism
-după 1877 începe sa se simtă si la noi mercantilism (intervenia la nivel național, monopol acordate de către
stat, privilegii)
-pentru a restricționa importurile, subvenționa exporturilor
Rothbard: protecționismul este un sistem eronat, capitalism monopolist de stat
-Aspectul economic al absolutismului- sistem de construire a statului, modalități economice prin care monarhul
își poate creste puterea, sistem de privilegii monopoliste, drept exclusiv de a produce alte bunuri, prohibirea,
taxarea importurilor si stimularea exporturilor
Curs 6 (06.11)