POLITICI ECONOMICE COMPARATE

Conf. univ. dr. Mihai-Vladimir Topan

(mihai.topan@rei.ase.ro)
■ Imagine (John Lennon)
■ Imagine there's no heaven
It's easy if you try
No hell below us
Above us only sky
Imagine all the people living for today
■ Imagine there's no countries
It isn't hard to do
Nothing to kill or die for
And no religion too
Imagine all the people living life in peace, you
■ You may say I'm a dreamer
But I'm not the only one
I hope some day you'll join us
And the world will be as one
■ Imagine no possessions
I wonder if you can
No need for greed or hunger
A brotherhood of man
Imagine all the people sharing all the world, you
2
Organizatorice:
■ Examen 70% + seminar 30% (dacă seminarul e la două
săptamani; 60%-40% dacă e săptămânal)

■ Examenul:
– Grile (cca. 20/30)
– Întrebări deschise (cel puțin una?)

■ Prezența curs (nu strică…; se va face prin sondaj)

■ Instrumentul de bază: lecturi + discuții pe baza acestora

3
Teme de discuție
■ Tema 1: Fundamente teoretice: dezbaterea cu privire la
sistemele economice
– Piața liberă
– Socialismul
– Interventionismul
■ Tema 2: Politici comerciale comparate: între liber schimb
și protecționism
– Liberul schimb
– Protectionismul
■ Tema 3: Politici monetare (și bancare) comparate: între
moneda de stat și cea privată
– Moneda și activitatea bancară private
– Moneda și activitatea bancară de stat
– Inflația, expansiunea creditului și crizele economice

4
Teme de discuție
■ Tema 4: Politici fiscale comparate: în căutarea sistemului fiscal
optim
– Taxa „neutră”: mit sau realitate
– Incidența taxelor (cine le plătește, în ultimă instanță?)
– Diverse dezbateri cu privire la taxe (mari/mici;
uniforme/regresive/progresive; concurența fiscală;
paradisurile fiscale etc.)
■ Tema 5: Politici sociale comparate: ce înseamnă „justiția socială”?
– Statul asistențial (The Welfare State)
– Sindicalismul
– Caritatea privată
■ …(politici concurențiale comparate; politici culturale comparate;
politici educaționale comparate; politici în domeniul ISD
comparate, politici de mediu comparate etc.)
■ Anexa 1: Considerente metodologice
■ Anexa 2: Considerente etice

5
Considerații introductive
■ Maniera“tradițională” de abordare a Politicilor
Economice Comparate (PEC): moștenirea
keynesistă a comparației între politica monetară
și cea fiscală
– Premiză: aranjamentul/cadrul instituțional este luat ca
dat (neschimbabil)
– Se consideră că guvernul este agentul care
direcționează și controlează economia prin intermediul
a două mari instrumente:
■ Politica fiscală (creșterea/reducerea/reconfigurarea taxelor
în funcție de necesitățile momentului sau perioadei)
■ Politica monetară (managementul masei monetare/cantității
de bani din economie)
– Viziunea este centrată pe agregate; oamenii în carne și
oase se pierd „în spatele” agregatelor (PIB, creștere
economică, deficit bugetar etc.)
– Discuția este îngustă și limitată; și are un aer de “social
engineering/inginerie socială”

6
Considerații introductive - 2
■ Abordarea “sistemică” a Politicilor Economice
Comparate (PEC)
– Premiză: aranjamentul/cadrul institutional este el
însuși pus în discuție
– Guvernul nu este pur și simplu postulat a fi agentul
potrivit pentru gestionarea diverselor sectoare
economice sau probleme din societate
– Toate dezbaterile particulare pe politici sectoriale
sunt înrădăcinate în opțiunile sistemice (de cadru
instituțional) disponibile
– Discuția e mai largă și vizează
descoperirea/clarificarea celor mai bune opțiuni
sistemice care permit o ordine socială
dreaptă/justă și prosperă și soluțiile optime de
politici economice sectoriale
– Accentul este pe indivizi/persoane și prosperitatea
acestora

7
Considerații introductive - 3
■ Problema centrală a proprietății și a drepturilor de
proprietate
■ Politicile economice sunt acțiuni umane (utilizări
conștiente ale unor mijloace pentru atingerea unor
scopuri/obiective alese)
– Teza instituțională
■ Prosperitatea este determinată de instituțiile bune (de
tipare comportamentale instituționalizate bune)
– Teza geografică
■ Prosperitatea este determinată de geografia unei țări
sau regiuni
– Teza culturală
■ Prosperitatea este determinată de cultură (ex. cultura
protestantă (Max Weber); cultura europeană
occidentală )
– Teza ignoranței
■ Prosperitatea este determinată de cunoaștere
■ (Daron Acemoglu @ James Robinson, Why Nations Fail.
The Origins of Power, Prosperity and Poverty, Profile
Books, 2013) 8
Considerații introductive – 4
■ Acțiunile umane sunt întreprinse în contextul rarității
resurselor/mijloacelor
■ Raritate fizică (“orice lucru se găsește în univers
într-o cantitate finită”)
■ Raritate economică (“sfera mijloacelor este mai
restrânsă decât sfera scopurilor”(J.G.
Hülsmann); a se vedea și Lionel Robbins, Essay
on the Nature and Significance of Economice
Science -
http://www.mises.org/books/robbinsessay2.pd
f)
■ Raritatea mijloacelor/resurselor ridică și problema proprietății
și a drepturilor de proprietate

9
Considerații introductive - 5
■ Teoria clasică a proprietății și drepturilor de proprietate (mijloacele
economice versus mijloacele politice)

■ Mijloacele economice de dobândire a proprietății (sau

„mijloacele pașnice/voluntare”)
■ Proprietatea de sine (selfownership; proprietatea asupra
resurselor corporale proprii)
■ Homesteading (aproprierea originară, adică a resurselor
anterior nedeținute în proprietate de nimeni; John Locke)
■ Producția
■ Schimbul
■ Transferurile unilaterale (cadouri, donații, moșteniri)
– Aceste mijloace dau naștere sferei activității economice, a
competiției economice și a antreprenoriatului economic

10
Considerații introductive - 6
■ Teoria clasică a proprietății și drepturilor de proprietate
(mijloacele economice versus mijloacele politice)

■ „Mijloacele politice” (sau „agresive”; sau „non-voluntare”)

de dobândire a proprietății
■ Exproprierea; taxarea; jaful; tâlhăria
– Aceste mijloace dau naștere sferei activității politice,
concurenței politice și antreprenoriatului politic
■ (Franz Oppenheimer, The State, http://www.franz-
oppenheimer.de/state0.htm; Murray Rothbard, Power and
Market, http://mises.org/document/196)

11
Considerații introductive - 7
■ În cadrul cursului, problemele se pun în contextul:
– Diviziunii sociale (extinse) a muncii
■ Finalmente una între indivizi (nu națiuni, state sau alte entități
supra-personale)
■ În cadrul pieței
■ În interiorul firmelor sau unităților economice
– Economiei moderne complexe și monetarizate
■ Zeci de mii de produse intermediare și stadii de producție (a se
vedea Leonard E. Read, I, pencil -
http://www.econlib.org/LIBRARY/Essays/rdPncl1.html)
■ Utilizarea generalizată a banilor (mijlocul de schimb)
– “Great Society” („Marii societăți” sau “economiei
universale”)
■ Prin opoziție cu cetatea (lat. civitas; gr. polis), satul, mănăstirea
(„mica societate”)

12
Tema 1: Fundamente teoretice:
dezbaterea cu privire la sistemele
economice

■ Piața liberă

■ Socialismul

■ Intervenționismul

13
Coreea: Nord și Sud
1992 și 2008

14
Coreea: Nord și Sud (2010)

15
Europa, noaptea…

16
Berlinul, noaptea…

17
 Câteva referințe bibliografice:
• Ludwig von Mises, Economic Policy: Thoughts
for Today and Tomorrow
(http://www.mises.org/etexts/ecopol.asp)
• Hans-Hermann Hoppe, A Theory of Socialism and
Capitalism
(http://www.mises.org/books/Socialismcapitalism.
pdf)
• Ludwig von Mises, Money, Method, and the
Market Process
(http://www.mises.org/mmmp.asp)
• János Kornai, The Socialist System. The Political
Economy of Communism, Clarendon Press,
Oxford, 1992
18
Sistemul pieței libere
■ Definiție: acel sistem de organizare socială în care
mijloacele de producție (factorii de producție;
bunurile de capital) sunt în proprietate privată
■ Piața liberă: mulțimea schimburilor interpersonale
voluntare din economiile moderne (schimburi
monetare)
■ Deciziile de alocare a resurselor rare sunt luate de
către întreprinzătorii privați/oamenii de afaceri
■ Alocarea acestor resurse rare se face într-o
manieră descentralizată
■ Concurență liberă (nu concurență perfectă);
intrarea/ieșirea liberă în/din orice domeniu/sector
de activitate

19
Țări cu economie de piață
liberă
■ (nu există o țară/regiune care să aplice strict, consecvent și
riguros modelul pur al pieței libere)
■ Conform Economic Freedom of the World: 2016 Annual
Report
(https://www.fraserinstitute.org/sites/default/files/economic
-freedom-of-the-world-2016-A4.pdf) cele mai „de piață” 10
economii ale lumii sunt:
– (1) Hong Kong, (2) Singapore, (3) Noua Zeelandă, (4)
Elveția, (5) Canada, (6) Georgia, (7) Irlanda, (8)
Mauritius, (9) Emiratele Arabe Unite, (10) Marea
Britanie, (10) Australia
– Indicele ține seama de 5 elemente: (1) dimensiunea statului; (2) sistemul de drept și
respectarea drepturilor de proprietate; (3) politicile monetare; (4) libertatea comercială; (5)
reglementări (credit; piața muncii; mediul de afaceri)

– România: locul 22 (scor 7.66 din 10; Hong Kong are

scorul de 9.03)

20
21
Stimulentele în sistemul pieței libere
■ Stimulentele se referă la conexiunea eforturi-rezultate
■ Pe piața liberă:
– Conexiunea eforturi-rezultate este strânsă/puternică

– Judecățile antreprenoriale corecte se soldează cu profituri

(mari) (pentru întreprinzătorii proprietari)  stimulent pentru
a judeca și anticipa cât mai bine/corect configurația viitoare a
datelor relevante ale pieței (preferințele consumatorilor,
tehnologiile, resursele disponibile etc.)

– Judecățile antreprenoriale slabe/precare se soldează cu

profituri mai mici sau chiar pierderi (tot pt. întreprinzătorii
proprietari)  stimulent de evitare/minimizare a pierderii (și
risipei)

22
Stimulentele în sistemul
pieței libere (cont.)
■ Sistemul proprietății private creează constrângeri bugetare
tari (strong budgetary constraints): o firmă își poate continua
activitatea în exercițiul (perioada) n+1 numai pe baza
resurselor atrase în regim de piață în exercițiul n (de la clienți,
parteneri de afaceri, bănci sau de pe piața de capital care
acceptă voluntar cooperarea cu firma)

■ Piața liberă constă într-un proces de selecție:

– Întreprinzătorii buni ajung la cârma tot mai multor
resurse
– Întreprinzătorii slabi rămân la cârma a tot mai puține
resurse (finalmente dând faliment)

23
Calculul economic în sistemul
pieței libere:
■ Existența prețurilor monetare pentru toate bunurile
tranzacționate pe piețele libere conferă posibilitatea calculului
monetar al profiturilor și pierderilor
– [Este posibilă exprimarea (NU măsurarea!) valorii tuturor
bunurilor (mai ales a factorilor de producție) într-un etalon
comun, adică în bani]
– Rolul istoric-evaluativ al calculului economic
– Rolul antreprenorial-anticipativ al calculului economic
■ Calculul economic este întotdeauna monetar
■ Este dependent de proprietatea privată (asupra factorilor de
producție, în particular)
■ Nu este atotcuprinzător (sunt lucruri, importante – prietenia –
sau mai puțin importante care nu intră în sfera calculului
economic)
■ Calculul monetar este crucial pentru bunurile de capital (bunuri
care nu satisfac în mod direct o nevoie de consum, și deci nu pot
fi subiectiv apreciate direct în lumina preferințelor personale)
■ Este non-coercitiv, subiectiv-antreprenorial, dar real
■ NU este calcul în termeni de valoare (calcul în utili, de pildă
)

24
Notă terminologică
■ Piața liberă  sistemul economic al proprietății private asupra
mijloacelor de producție
■ Economia de piață  același lucru cu piața liberă
■ Liberalism  sistemul politico-socio-economic al libertății;
– bazat pe ideea de proprietate privată (legitimă);
– Un sistem de idei – o „ideologie”;
– Doctrină politică, socială și economică (mai largă decât
doctrina pieței libere, pe care o include);
– Un sistem de valori
■ Capitalism  un regim economic în care există acumulare mare
de bunuri de capital
– Capitalismul de piață liberă (sensul obișnuit)
– Capitalismul de stat
■ (ex: România sau URSS sub Ceaușescu sau Stalinprin, văzute prin
prisma procesului de industrializare forțată)
– „Crony capitalism” sau „capitalism de cumetrie”
■ Sistemul în care sun aparența unei relative libertăți economice se
ascund privilegii, restricții și interese de grup (ex: „traficul” de
personal pe direcția Wall-Street  Washington conferă SUA o notă
de crony capitalism)

25
Notă terminologică (cont.)
■ Economie „funcțională” de piață:
– statut cerut României în perioada de pre-aderare la UE
– fie înseamnă piață liberă, fie e etichetă goală
■ Termenul poate fi salvat ca răspuns la întrebarea: când putem
considera o economie intervenționistă că e mai degrabă de piață
decât capitalistă?
■ Economie „socială de piață”:
– termen „inventat” în contextul reformelor de după al doilea
război mondial în Republica Federală Germania făcute sub
conducerea lui Ludwig Erhard (1897-1977), guvernator
economic
■ Întrebat de ce a numit programul (destul de liberal și de radical
pentru vremea respectivă: restaurarea proprietății private,
abolirea controlului prețurilor, reforma monetară) „economie
socială de piață” (Sozialemarktwirtschaft), el a răspuns că piața
liberă este în favoarea oamenilor, deci are o componentă
„socială”
– termen utilizat uneori pentru a descrie modelul nordic sau
scandinav
■ În clasamentele libertății economice, țările scandinave au stau în
ultimii 25 de ani în top
26
Socialismul
■ Definiție: sistemul proprietății publice/de stat/colective
(non-private) asupra mijloacelor de producție
■ Deciziile de alocare a resurselor rare sunt luate de către
stat, la nivel de stat (comitetul central de planificare
sau dictatorul)
■ Alocarea resurselor rare este, deci, centralizată și se
face după un plan centralizat (cele mai uzuale au fost
planurile cincinale, pe 5 ani)
■ O singură voință (sau câteva voințe)
acționează/decid(e); restul sunt executanți (Ludwig von
Mises, Human Action, cap. 25-26,
http://www.mises.org/humanaction/chap25sec1.asp)
■ Nu există concurență economică liberă; există însă
concurență politică 27
28
29
 “Who’s who” în istoria socialismului
■ Originile teoretice:
– Socialiștii „utopici”: Charles Fourier; Saint-Simon; J. Proudhomme
– Socialismul „științific” : Karl Marx & Fr. Engels
■ Prima țară socialistă:
– URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste) după revoluția
din octombrie/noiembrie 1917
■ Țări socialiste cca. 1987:
– URSS (1917); Mongolia (1921); Albania (1944); Iugoslavia (1945); Bulgaria (1947);
Cehoslovacia (1948); Ungaria(1948); Polonia (1948); România (1948); Coreea de
Nord (1948); China (1949); Germania de Est (1949); Vietnam (1954); Cuba (1959);
Congo (1963); Somalia (1969); Yemenul de Sud (1969); Benin (1972); Etiopia
(1974); Angola (1975); Cambogia (1975); Laos (1975); Mozambic (1975);
Afghanistan (1978); Nicaragua (1979); Zimbabwe (1980)

■ Țări socialiste în prezent (cca. 2017):

– Coreea de Nord; Cuba; Venezuela

30
Țări socialiste în timp și spațiu:
(http://cnx.org/content/m42922/latest/)

31
Imposibilitatea calculului economic în
socialism - 1
■ Ludwig von Mises, Economic Calculation in the Socialist Commonwealth (1920)
(http://www.mises.org/econcalc.asp)

■ Trăsătura centrală a sistemului socialist poate fi reformulată astfel: nu există piețe

pentru factori de producție (f.d.p)

■ Argumentul în varianta Mises:

– fără proprietate privată asupra f.d.p.  nu există piețe de f.d.p. (adică nu
există schimburi între proprietari de f.d.p. și proprietari de monedă) nu
există prețuri monetare pentru f.d.p  nu există posibilitatea de a exprima și
calcula costurile monetare de producție  nu se poate calcula profitul sau
pierderea unui anumit proiect investițional de alocare a resurselor rare  nu
există posibilitatea selectării raționale a proiectelor investiționale alternative
posibile pe baza profitabilității lor în termenimonetari

■ Argumentul în varianta Hayek:

– Bazat pe ideea de probleme informaționale: socialismul este cu siguranță
impracticabil (nu se știe dacă o fi chiar logic imposibil), din cauza problemelor
pe care le pune centralizarea informației dispersate necesare planificării
■ Informația dispersată: informația specifică locală care poate fi centralizată doar cu
costuri mari
■ Informație tacită: informație specific locală care nici măcar nu poate fi transmisă
către centru (e netransferabilă prin cuvinte și rapoarte; ex. informația transmisă
când înveți pe cineva să meargă cu bicicleta pur i simplu arătându-i cum se face)
– vezi Hayek, The Use of Knowledge in Society (1945),
https://object.cato.org/sites/cato.org/files/articles/hayek-use-knowledge-
society.pdf
32
Câteva recomandări bibliografice pe tema
imposibilității calculului economic în
socialism

■ Murray Rothbard, The End of Socialism and the Calculation

Debate Revisited (http://www.mises.org/story/2401)
■ Ludwig von Mises, Socialism. An Economic and Sociological
Analysis
(http://www.mises.org/books/socialism/contents.aspx)
■ J.G. Hülsmann, Knowledge, Judgment, and the Use of
Property
(http://mises.org/journals/rae/pdf/RAE10_1_2.pdf)
■ Joseph T. Salerno, Postscript: Why A Socialist Economy Is
“Impossible”, http://www.mises.org/econcalc/POST.asp
■ Hans-Hermann Hoppe, Socialism: A Knowledge or Property
Problem?,
http://www.mises.org/journals/rae/pdf/RAE9_1_13.pdf

33
Imposibilitatea calculului
economic în socialism - 2
■ Alocare haotică a resurselor (deciziile de
alocare se iau cam la întâmplare, sau pe baza
altor considerente non-economice precum
prestigiul sau dimensiunea mare)
■ Structura producției este cronic dis-
coordonată/necoordonată: (penurii și cozi;
supraproducție în anumite sectoare și risipă;
disproporții între stocurile de bunuri
complementare)
■ O dublă imposibilitate (sau „orbire”)
– De a selecta rațional investiții economic viabile
(pentru viitor, prospectiv)
– De a judeca retrospectiv dacă anumite investiții au
fost rentabile economic (pentru trecut, retrospectiv)

34
Imposibilitatea calculului economic în socialism - 3
■ Pseudo-soluții la problema imposibilității calculului economic în socialism:
– Calculul în natură
■ Problema adunării merelor cu perele (eterogenitatea factorilor de producție)

– Teoria valorii muncă

■ Eterogenitatea muncii, care nu poate fi unitate de măsură a valorii
(calificată/necalificată; manuală intelectuală etc.)

– Încercare – eroare („văzând și făcând”)

■ Pe piața liberă merge, deoarece testul independent al încercărilor este
profitabilitatea în termeni monetari; care ar fi acest test (independent de metoda în
sine) în socialism

– Cvasi-piața (quasimarket) (Oskar Lange)

■ Propune ideea ca managerii unităților de producție și comerț socialiste să se
comporte „ca și cum ar fi întreprinzători pe piață”;  ar rezulta o cvasi-piață  ar
rezulta niște cvasi-prețuri utile pentru planificarea economiei
■ aspectul antreprenorial al acțiunii umane este dat de poziția cuiva în structura
producției și de suportarea riscurilor reale de pierdere; acestea nu pot fi „simulate”
– Piața financiară/de capital nu poate fi reprosdusă în regim socialist
■ „Nu te poți juca de-a speculația și investiția” (“One cannot play speculation and
investment”; Ludwig von Mises, Human Action)

– Soluția ecuațiilor matematice (echilibrului general):

■ Rămâne o întrebare deschisă dacă economia poate fi reprezentată printr-un obiect
matematic (sistemul de ecuații al echilibrului general)
■ Prețurile de echilibru viitoare nu pot fi calculate/știute/găsite în prezent
■ Nu pot lua în calcul incertitudinea și dimensiunea temporală a acțiunii umane
■ În piața liberă, întreprinzătorii fac judecăți antreprenoriale pe baza prețurilor reale
de piață (de dezechilibru), nu a celor de echilibru (care sunt un construct imaginar)

35
Imposibilitatea calculului economic în
socialism - 4
■ A fost URSS un contraexemplu pentru argumentul
imposibilității calculului economic în socialism?
– Socialism global vs. parțial
■ Problema insulei socialiste într-o lume capitalistă (există
posibilitatea utilizării prețurilor mondiale pentru calculele
economice)
– „A Soviet joke has it: After world socialism, Switzerland should remain a
capitalist reservation to set the world prices!” (Silviu Brucan, Socialism
at the Crossroads, Praeger, New York, 1987, p. 11)
– „Un banc sovietic spunea: după implementarea socialismului mondial,
Elveția ar trebui să rămână o rezervație capitalistă pentru a se putea
forma prețuri mondiale!” (Silviu Brucan, Socialism at the Crossroads,
Praeger, New York, 1987, p. 11)
– Piețe negre omniprezente
– „Sistemele socialiste reale” au fost departe de puritatea
modelului teoretic (erau mai degrabă sisteme de
intervenționism sever)
■ “Comunismul de război”(1918-1921) – încercarea lui Lenin
de a implementa programul socialist în sensul cel mai strict
s-a soldat cu foamete și prăbușirea totală a producției și
economiei (Peter Boettke, Calculation and Coordination,
http://www.mises.org/etexts/cc.pdf)

36
“Comunismul de război”
(1918-1921)
■ (după Richard Pipes, Scurtă istorie a revoluției ruse,
Humanitas, 1998, pp. 182 și urm.)
■ Principalele prevederi ale „comunismului de război”:
1. Naționalizarea mijloacelor de producție și transport
2. Lichidarea comerțului privat, prin naționalizarea
schimburilor cu amănuntul și a celor en gros și
înlocuirea lor cu un sistem de desfacere controlat de
stat
3. Desființarea banilor ca unitate de schimb și contabilă,
în favoarea barter-ului reglementat de stat
4. Administrarea economiei pe baza unui plan unic
5. Introducerea muncii obligatorii pentru toți cetățenii
adulți de sex masculin și apți de muncă și, după nevoie,
pentru femei și copii
■ (sursa de inspirație: „socialismul de război” aplicat de
germani în primul război mondial)
37
 Stimulentele în socialism: cine se va ocupa de
munca grea/murdară (“Who’s gonna take out the
garbage?”) - 1

■ Conexiune eforturi-rezultate slabă:

– Hazard moral: dacă remunerația e fixată fără legătură cu efortul

depus/productivitatea, atunci lucrătorii optimizează în sensul
minimizării efortului depus („se lenevesc”)

– Selecție adversă: într-un context în care remunerația n-are legătură

cu efortul depus, lichelele se simt mai bine decât lucrătorii
conștiincioși, fiind practic avantajați („selectați”)

– Prejudecată generală în favoarea status-quo-ului (status-quo bias);

schimbările sunt iritante; servilism față de superiori; ostilitate și
asprime față de nivelele ierarhice inferioare

– Promovarea se face pe criterii arbitrare, fără legătură cu

productivitatea (sau alte criterii meritocratice): vârstă, opinie politică,
servilism, obediență, docilitate etc. (See Ludwig von Mises,
Bureaucracy, http://www.mises.org/etexts/bureaucracy.pdf)

38
 Stimulentele în socialism: cine se va ocupa de
munca grea/murdară (“Who’s gonna take out the
garbage?”) - 2
■ Constrângeri bugetare slabe (soft budget constraints):
– Unitățile economice își pot continua activitatea nu doar pe baza
resurselor atrase în exercițiul anterior la piață; nu există corelație între
producție și cifra de afaceri pe de o parte, și profitabilitate pe de alta
■ Nu există concurență; activitatea de producție este coordonată prin planul
centralizat
– Producătorii nu depind de consumatori; nu există orientare semnificativă
către consumatori/clienți; nu există proces de selecție care să cearnă
decidenții buni de cei incompetenți
■ Nu există motivație pentru inovare (progresul tehnologic este firav; Silviu
Brucan, Pluralism si conflict social)
– Observație: progresul tehnologic este la rândul lui dependent de
contextul instituțional (regimul proprietății); nu apare oriunde și la
întâmplare, ci doar acolo unde sunt create condițiile propice
■ F.A. Hayek – „De ce ajung în frunte cei mai răi”(“Why the worst get on top”,
capitol în Drumul către servitute)
– În sistemele unde stimulentele sunt prost așezate, sau sunt „perverse”,
se pune în mișcare un proces de selecție „pe dos”, în care au de câștigat
lichelele; pe termen mai lung, cei care se selectează trebuie să fie
surprinzător de mari lichele, sau de „răi” (Stalin, Mao Zedong, Pol Pot
etc. – veritabili criminali pe scară largă)
■ Argumentul stimulentelor este diferit de cel al calculului economic; acesta din
urmă afectează chiar și o societate care n-ar avea nici un fel de probleme pe
partea de stimulente (deci ar fi ca o societate de îngeri sau de sfinți totalmente
dedicați obiectivelor planificării centralizate); argumentul calculului economic e
mai „tare” d.p.d.v. epistemologic

39
(Kornai, The Socialist System, p. 57)
■ “Discipline is expected of all citizens, particularly members of
the party. Originality can easily be branded as affected
eccentricity, independence as intractability and individualism
(a pejorative word), and a critical outlook as disrespect for
superiors, indiscipline, and destructiveness. None of these
three attributes is prohibited, but they are all risky in practice.
The characteristic certain to be appreciated is unconditional
discipline. The prevailing political line must be followed, the
decisions endorsed, and the commands of superiors obeyed
without hesitation. This is the behavior valued and rewarded
by the authorities and conducive to a successful career in the
bureaucracy. The major criteria of selection are political
reliability, loyalty, and fidelity to the party and its ideas (in
other words, the official ideology). If these are apparent they
can outweigh deficiencies in ability of professional expertise.
The converse does not apply: not even the greatest talent or
professional experience can make up for a lack of loyalty,
reliability, or compliance.”

40
Notă terminologică
■ Socialism
– Sistemul proprietății comune/de stat asupra mijloacelor de
producție
■ Comunism
– Stadiul final (utopic) al socialismului (în care „se va cere de la
fiecare după posibilități și i se va repartiza după nevoi”)
– În sens economic nu se poate distinge de socialism (sunt de fapt
același lucru)
■ Economie de comandă
– Același lucru cu socialismul
■ Economia planificată centralizat
– Idem socialism
■ Naționalizare
– Procedura prin care este pus în aplicare sistemul socialist:
trecerea mijloacelor de producție din proprietate privată în
proprietatea statului; exproprierea sau confiscarea mijloacelor
private de producție
■ Socializare
– Idem naționalizare

41
Intervenționismul (1) – definiții
■ Un sistem mixt, nu pur (anumite decizii de alocare a
resurselor rare sunt luate de întreprinzătorii privați;
altele de către stat, prin mecanismele sale coercitive
centralizate; tertium non datur – nu există un al treilea
principiu de alocare)
■ Majoritatea economiilor reale sunt sisteme mixte: unele
mai apropiate de modelul pieței libere (SUA, UK, Hong
Kong etc.), altele mai aproape de modelul socialist
(China, Cuba, Venezuela)
■ Cum punctul crucial de separare între sisteme este tipul
de proprietate asupra mijloacelor de producție (bunuri
de capital), testul prin care judecăm dacă o anumită
economie este mai degrabă de piață liberă decât
socialistă este existența unei autentice piețe de capital
(o autentică și liberă bursă de valori; idem bursă de
mărfuri; un sistem bancar liber si sănătos; un sector
liber și funcțional de asigurări - Percy L. Greaves,
Understanding the Dollar Crisis,
http://www.mises.org/pdf/Salerno_syllabus06/Underst
anding_dollar_crisis.pdf) 42
Intervenționismul (2)
Tipuri de intervenție

■ Vezi Rothbard, Power and Market,

http://www.mises.org/rothbard/mes.asp)
■ Intervenția binară (statul vs. persoana privată)
– Taxarea
■ Intervenția triunghiulară (statul reglementează
activitatea și interacțiunea a cel puțin alte două
persoane private)
– Controlul prețurilor (prețuri minime și maxime; prețuri
fixate)
– Controlul produselor și al producției (prohibiția;
privilegiile monopoliste: licențe, taxe vamale și
contingente, norme de securitate, legi de conservare,
restricții cu privire la imigrație, legislație antitrust etc.)

43
Principalele argumente în
favoarea intervenționismului
■ Ideea de „eșec al pieței” (market failure) în general:
– La nivel teoretic înseamnă: orice îndepărtare de la
standardul pieței cu concurență perfectă
– La nivel intuitiv poate însemna orice stare a economiei
(parțială sau generală) percepută ca negativă (un
minus/deficit de bunăstare/prosperitate) – poluare,
șomaj, crize economice, deficiențe
educaționale/culturale etc.
■ Cele mai importante „eșecuri ale pieței”:
– Bunurile publice
– Monopolul
– Externalitățile
– Apărarea națională

44
Argumentul pro intervenție guvernamentală
al bunurilor publice (1)
■ Bunurile publice:
– Bunuri economice (rare) cu următoarele caracteristici:
■ Non-rivalitate (consumul unora nu impietează asupra
consumului altora; de ex.: toți pot folosi un parc pentru
plimbare)
■ Non-excludabilitate (bunul poate fi oferit numai la grămadă unei
clientele grupate, fără a-i putea evita („exclude”) pe cei care nu
doresc bunul și nu vor să plătească)
– Problema „pasagerilor clandestini” (free riders) care
utilizează bunul fără să plătească
– Exemple: drumurile, podurile, transportul public (și
infrastructura în general), educația, artele și cultura etc.
– Ideea generală: datorită celor 2 trăsături, producția și oferta
de astfel de bunuri pe piața liberă va fi întotdeauna
suboptimală, de aceea este oportună intervenția corectivă a
autorităților publice

45
Argumentul pro intervenție guvernamentală
al bunurilor publice (2)
■ Câteva probleme ale argumentului:
– În sens strict, non-rivalitatea presupune absența rarității, ceea ce
e absurd în legătură cu bunurile economice (de aceea putem vorbi
de parcuri aglomerate sau de trafic infernal pe Valea Prahovei –
caracterul rival al bunurilor zise publice iese la iveală)
– Toate bunurile economice (inclusiv cele normale sau private) au și
aspecte de bun public (o casă privată frumoasă bucură privirile
trecătorilor)
– Non-excludabilitatea nu ridică probleme insurmontabile pentru
inițiativa privată: de ex.: supermarket-urile și mall-urile nu țin
neapărat să îi excludă dintre vizitatori pe aceia care până la urmă
nu vor cumpăra nimic, dar care totuși au „abuzat” de spațiul și
ambianța puse la dispoziție
– Concluzie: ideea de bun public nu rezolva dilema intervenție
guvernamentală sau piață liberă; dimpotrivă, rămâne deschisă
întrebarea care aranjament instituțional oferă producția optimă de
bunuri publice

46
 Monopolul ca argument în favoarea
intervenționismului (1)
■ Sensul tradițional al termenului:
– Monopol = privilegiu de monopol acordat de monarh/stat
– (sensul originar al ideii de liber schimb – free trade – era tocmai
acela de „branșă liberă”/nemonopolizată/în care nu se intră pe
bază de privilegii)
– Sensul NU era acela de unic ofertant (decât în caz particular)
■ Sensul modern („neoclasic”)
– Noțiunea relevantă devine aceea de „prețuri de monopol” care
permit obținerea de „profituri de monopol”
■ Atunci când o firmă poate face 2 lucruri
– Reduce cantitatea oferită
– Reușește să crească prețul a. î. să-i crească încasările și
profiturile
– (din nou, simpla idee de unic ofertant e irelevantă)
■ Esența argumentului: monopolistul știrbește suveranitatea
consumatorilor, oferind mai puțin pieței și extrăgând concomitent mai
mult de la ceilalți (caracter parazitar; se produce pierdere socială (dead
weight loss)) 47
Monopolul ca argument în favoarea
intervenționismului (2)
■ Este monopolistul, ca unic ofertant, agresor? (nu)
■ Este cel care obține prețuri și profituri de monopol un
agresor? (nu)
■ Dacă, judecat ca persoană, monopolistul cu funcția de
producător are și funcția de consumator, mișcarea
monopolistului nu știrbește suveranitatea consumatorilor
(fiind el însuși de luat în considerare și ca și consumator)
■ Mișcarea monopolistului (reducerea cantității oferite +
creșterea prețului + creșterea profitului) nu poate fi teoretic și
practic diferențiată de o eficientizare a activității sau de
corectarea unor erori antreprenoriale trecute!!!

48
Argumentul pro intervenție al
externalităților

49
■ (ce n-am apucat să discutăm/elaborăm nu veți avea la
examen )

50
Intervenționismul (3)
Problema fundamentală a instabilității
■ Problema cea mai gravă a intervenționismului este instabilitatea:
– Exemplul controlului preșurilor (vezi Mises, „Economia în 7 lecții”,
cap. 3):
■ Guvernul impune un preț maxim la lapte pentru a ușura accesul
săracilor la acest produs de bază
■ Cantitatea cerută crește; cantitatea oferită scade  rezultă penurie
de lapte
■ Apar (sau se extind) piețele negre (cu preț „la negru” mai mare)
■ Producția de lapte devine mai puțin profitabilă decât înainte
■ Apar modalități de selectare a clientelei altele decât prețul (non-
price rationing)
■ Producătorii pot compensa prin reducerea calității
■ Pentru a remedia situația producătorilor de lapte, guvernul impune
praguri maxime pentru factorii de producție ai acestora, dând
naștere unei serii de efecte similare mutatis mutandis pe piața
factorilor
■ Fiecare intervenție pune autoritățile în poziția fie de a renunța la ea
din cauza efectelor perverse nedorite, fie de a corecta aceste efecte cu
intervenții suplimentare
■ O economie intervenționistă/mixtă va pendula (în funcție de climatul
ideologic general și ideile economice ale celor în poziții de decizie)
între piața liberă și socialism
■ Intervenționismul consecvent (în exemplul de mai sus, fixarea
graduală a tuturor prețurilor din economie) duce gradual la socialism
51
Intervenționismul (4)
Calcul economic și stimulente
■ Calcul economic:
– Într-un sistem intervenționism, fiecare decizie de alocare
a resurselor rare luată din mâna pieței libere (a
întreprinzătorilor privați) înseamnă o parțială renunțare
la principiul testului pieței și la calcului economic 
apar așa-numitele „insule de haos calculațional”
– (Murray Rothbard, Power and Market,
http://www.mises.org/rothbard/mes.asp)
■ Stimulente:
– O dată o intervenție făcută, cei însărcinați cu administrarea ei au
un interes aparte în argumentarea și justificarea utilității acesteia
(eventual chiar a expansiunii/amplificării acesteia, mai ales dacă a
presupus crearea unei întregi structuri organizaționale)
■ Obs.: the ratchet effect (o dată făcută, nicio comisie sau instituție nu
se mai desființează decât cu foarte mari dificultăți)
– Proliferează fenomenul competiției politice – cei care vin cu cele
mai ingenioase și populiste scheme de intervenție au câștig de
cauză

52
Notă terminologică
■ Economie mixtă
– Un sistem mixt în care coexistă elemente de piață liberă cu elemente
de socialism
■ “A treia cale”
– Un termen înșelător pentru a desemna sistemul intervenționist
– Dacă judecăm în termeni de principii de alocare, există numai două
sisteme (piață liberă și socialism)
– Dacă judecăm în termeni de posibilități (proporții) de îmbinare a
pieței libere cu socialismul, atunci avem atâtea sisteme câte țări
(oricum, nu 3, ci mult mai multe)
■ Socialism de piață: contradicție în termeni (vezi discuția de mai
sus de la cvasi-piață)
■ Social democrație: doctrina politică din spatele
intervenționismului; versiunea graduală („menșevică”) de socialism
(prin opoziție cu versiunea de șoc, radicală sau „bolșevică”)

53
„Noua politică economică” a lui
Lenin (NEP; 1923-1928/29)
■ În lucru…

54