I.

Evoluția economiei politice ca

știință
Curs 1.
 Obiective:

• Necesitatea Economiei

• Raportarea Economiei la evoluția istorica a

societății

• Principalele curente economice și reprezentanții

marcanți ai acestora
 Necesitatea economiei
• Omul a fost nevoit, dintotdeauna să gândească
economic.
• Problema fundamentață a economiei: resurse, relativ
limitate, pe de o parte, nevoi nelimitate, pe de altă
parte.
• Preocupări individuale și colective de găsire a soluțiilor
pentru această problemă: dimeniunea microeconomică
și cea macroeconomică.
• Deși preocupările pentru rezolvarea problemelor
economice au fost foarte vechi, devenirea economiei
politice ca știință s-a făcut mult mai târziu.
 Problema fundamentală
• Economia este știința care analizează resursele
limitate în condițiile unor utilizări alternative:
– Teoria consumatorului
– Teoria producției
– Teoria portofoliilor
– ...
Oameni - Resurse - Nevoi
 ECONOMIA
Pozitivă Normativă

Ce este? Ce ar trebui să fie

De ce oamenii folosesc banii? Ce ce trebuie să folosească banii?

Fără judecăți privind valoarea Cu raționamente ce includ valoarea

Micro și Macro ... Economia

Microeconomia
Studiază comportamentul individual și piețele

Macroeconomia
Studiază comportamentul întregii Economii
 Ce studiază economia?
Comportamentul uman în cadrul:
• Piețelor
dar și aspecte precum
• Fraudele
• Războaiele
• Familia
• Politica
• Justiția
• Religia
• Cultura
• Genetica
 Preocupari economice au nu doar
economiștii ci și:
• Psihologii
• Criminaliștii
• Sociologii
• Politologii
• Antropologii
• Biologii
• Juriștii
• Neurologii
 Principalele etape în delimitarea
economiei politice ca știință
Etapa preclasica „devreme”:
• HESIOD Lucrări și zile c. 800 î.Hr.
• GUAN ZHONG GuanZi c. 700 î.Hr.
• PLATON Republica c. 400 î.Hr. , Statul, Legile
• XENOPHON Moduri și mijloace de creștere a veniturilor
din Atena c. 355 î.Hr. , Economicul, Despre venituri
• ARISTOTEL Politica c. 310 î.Hr. , Etica Nicomahica
• ABU HAMID AL-GHAZALI Ihya Ulum al Din c. 1110
• SF. THOMAS AQUINAS Summa Theologica c. 1273
• IBN KHALDUN Mugaddimah 1377
 Principalele etape în delimitarea
economiei politice ca știință
• Antichitatea: primele formalizări ale gândului despre
economie se produc în Orientul antic. (China, India,
Egipt şi Babilon)
• Grecia şi Roma antică oferă, mai apoi, pentru această
etapă, momentul de vârf: Xenofon (Economicul şi
Despre venituri ), Platon (Statul şi Legile) şi Aristotel
(Politica şi Etica nicomachică)
• Etimologia cuvântului Economie: «oikos» care
înseamnă casă, cetate şi «nomos» care desemnează
principiul, legea, regula etc.  „ştiinţa administrării
cetăţii” - obiectului economiei după vechii greci.
 Evul mediu:
• Toma D'Aquino (St. Tomas dÁquinas) şi
Thomas Münzer, subordonează gândirea
economică, atât cât se produce, moralei
creştine.

• Referitor la ceea ce se realizase deja, această

etapă nu vine cu progrese semnificative
pentru gândirea economică.
 Fiziocrații, mercantiliștii și alti
precursori ai economiei clasice
• ANTOINE DE MONTCHRESTIEN, Traicté de l'économie politique,
1615
• THOMAS MUN England’s Treasure by Foreign Trade 1664
• ISAAC NEWTON Principia Mathematica 1687
• WILLIAM PETTY Political Arithmetic 1690
• BERNARD MANDEVILLE The Fable of the Bees (Fabula albinelor)
1714
• DAVID HUME Political Discourses (Discursuri politice)1752
• RICHARD CANTILLON Essay on the Nature of Commerce in General
(Eseu despre natura comertului in general)1755
• FRANCOIS QUESNAY Tableau Economique 1758
• A.R.J. TURGOT Reflexiuni asupra formării şi distribuirii bogăţiei,
1966
 Pionierii epocii moderne:
• Mercantilismul(1450-1740): o contribuţie valoroasă pe terenul
ştiinţei economice, prin demersurile teoretice pe care le-a
întreprins în domeniul monedei, populaţiei, dobânzii, balanţei
comerciale şi de plăţi, preţului etc.
• Se urmarea îmbogăţirea, cu orice preţ, a naţiunii - în felul acesta,
indirect, ei au fixat obiectul ştiinţei economice. Se urmarea
acumularea de metale pretioase, de monedă, iar comertul putea fi
restrictionat in vederea evitarii iesirii bogatiei din economie.
• Prin Antoine de Montchrèstien, a dat numele de Economie politică,
• W. Petty: a avut procupări în domeniul metodologiei, al teoriei
valorii, rentei, profitului, salariului etc.; prefaţează deja şcoala
economică clasică.
• Fiziocraţia: primul sistem coerent de economie
politică.
• Fr. Quesnay, cu Tabloul economic şi A.R.J. Turgot cu
Reflexiuni asupra formării şi distribuirii bogăţiei,
contribuie la rigurozitatea și sistematizarea economiei
politice.
• Se oferă prima imagine formală şi coerentă a
reproducţiei produsului naţional.
• Doctrina şi politica fiziocrată sunt, în esenţă, liberale.
• Liberalismul fiziocrat se sprijină pe o filosofie proprie:
ordinea naturală.
 Teoria economica clasica
• ADAM SMITH Wealth of Nations 1776
• THOMAS ROBERT MALTHUS An Essay on the
Principle of Population 1798
• DAVID RICARDO On the Principles of Political
Economy and Taxation 1817
• NASSAU SENIOR An Outline of the Science of
Political Economy 1836
• JOHN STUART MILL Principles of Political
Economy 1848
• J.B. SAY Tratat de economie politică (1803)
• Teoria economică clasică: ştiinţa economică începe să
însemne o specialitate precisă, bine delimitată.
• sec. XVII-XVIII- școala engleză: A. Smith, D. Ricardo, Th.
R. Malthus si J.S. Mill. ; școala franceză J.B. Say şi Fr.
Bastiat.
• Principalele lucrări: Avuţia naţiunilor. O cercetare
asupra naturii şi cauzelor ei, scrisă de A. Smith în
1776; Principiile economiei politice şi ale impunerii
(1817) ale lui D. Ricardo; Principii de economie politică
(1848) de J.S. Mill; Eseu asupra principiului populaţiei
(1798) de Th. Malthus; Tratat de economie politică
(1803) de J.B. Say.
• Clasicii cred în legile naturale, în virtuţile
autoreglatoare ale economiei
• Din punct de vedere metodologic, clasicii au
căutat să-și bazeze pozițiile pe studiul
empiric sau al realității pentru a formula, în
general, modele conceptuale care să le permită
să enunțe legi naturale relevante pentru zona
de studiu, în consecință, au folosit pe larg, dar
nu exclusiv, raționamentul inductiv.
• Principale procupări: valoare, preţ, producţie,
repartiţie, creştere, schimburi internaţionale etc.
 Confruntări ale economiei clasice:
Marxismul(Karl Marx)
• O nouă pradigmă asupra economiei: filosofia germană,
economia clasică engleză şi socialismul francez
• Principala lucrare: Capitalul
• Întâi, sub raportul tematicii abordate şi al analizelor
pertinente oferite, locul lui Marx rămâme alături de
marii clasici. Pe de altă parte, ceea ce a oferit Marx
reprezintă un negativ al operelor clasicilor.
• Marx si-a orientat atenția către faptul social: lupta de
clasă devine motorul dezvoltării economico-sociale.
 Neoclasicismul: Fondatorii calculului
marginalist
• ANTOINE AUGUSTIN COURNOT Researches into the
Mathematical Principles of the Theory of Wealth 1838
• HERMANN HEINRICH GOSSEN Development of the
Laws of Human Relationships 1854
• J. H. VON THUNEN The Isolated State 1826-1863
• W. S. JEVONS Theory of Political Economy 1871
• CARL MENGER Principles of Economics 1871
• LEON WALRAS Elements of Pure Economics 1874
• FRIEDRICH VON WIESER Natural Value 1889
• EUGEN VON BÖHM-BAWERK Positive Theory of Capital
1889
 Neoclasicismul(marginaliștii):
(sfârşitul secolului al XIX-lea)
• Cel mai important dintre instrumentele noi utilizate a fost
analiza marginală. În afară de utilitatea sa evidentă,
dezvoltarea analizei a fost semnificativă deoarece a inițiat o
creștere apreciabilă a utilizării matematicii în economie.
• Prima aplicație notabilă a analizei marginale a fost teoria
cererii. La începutul anilor 1870, neoclasicii au aplicat
independent analiza marginală pentru teoria cererii și au
dezvoltat conceptul de utilitate marginală.
• Doi dintre aceștia, Leon Walras și Carl Menger, au aplicat, de
asemenea, analize marginale la teoria firmei.
• Walras chiar a mers dincolo de aplicarea analizei marginale și
a formulării analizei generale a echilibrului.
 Keynesismul: J.M.Keynes
• Un afront asupra economiei clasice și
neoclasice (liberale) – politica economică
dobândește fundament științific.
• Are loc:
– plasarea analizei la nivel macroeconomic, în dublu
flux, fizic şi monetar;
– părăsirea unor principii ale clasicismului liberal
– acceptarea unor măsuri de orientare economică în
care statul este invitat să joace un rol activ.
 Analiza marginalistă extinsă
• FRANCIS Y. EDGEWORTH Mathematical Psychics 1881
• FRIEDRICH VON WIESER On the Origin and the
Principal Laws of Economic Value 1884
• PHILIP HENRY WICKSTEED An Essay on the Co-
Ordination of the Laws of Distribution 1894
• KNUT WICKSELL Interest and Prices 1898
• JOHN BATES CLARK The Distribution of Wealth 1899
• IRVING FISHER The Rate of Interest 1907
• JOSEPH A. SCHUMPETER Theory of Economic
Development 1912
• FRANK H. KNIGHT Risk, Uncertainty, and Profit 1921
• A doua generație de marginaliști a ajuns la
teoria economică cu un nou instrument care
avea o largă aplicabilitate la teoriile cererii și
ofertei.
• Acesta a fost folosită aproape exclusiv pentru
a analiza cererea în special teoria gospodăriei,
și rareori pentru a analiza teoria ofertei sau
teoria firmei.
 Școala istorica germana
• FRIEDRICH LIST The National System of Political Economy 1841
• WILHELM ROSCHER Outline of Lectures on Political Economy Based
on the Historical Method 1843
• KARL KNIES Political Economy from the Standpoint of the Historical
Method 1853
• BRUNO HILDEBRANDT, Economia politică a prezentului și
viitorului(1848)
• ARNOLD TOYNBEE Lectures on the Industrial Revolution of the
Eighteenth Century in England 1884
• JOHN A. HOBSON The Physiology of Industry 1889
• GUSTAV VON SCHMOLLER The Mercantile System and Its Historical
Significance 1897
• WERNER SOMBART Der Moderne Kapitalismus 1902
• Indiferent de etapa în care s-a manifestat, şcoala
istorică germană a criticat abstracţionismul şi
logica pură a liberalismuluii economic clasic şi
neoclasic.
• Reprezentanţii acestei şcoli susţin că economia
trebuie studiată în contextul dezvoltării sale
istorice şi sociale, în timp şi spaţiu.
• Economia poate fi doar naţională şi ca atare ea
trebuie abordată şi analizată în propriu-i perimetru
şi în raport cu economiile altor naţiuni.
Economia politică a socialismului:
• (K. Marx, F. Engels şi I.V. Lenin )
• Apare ideea unei economii planificate
centralizat şi se relativizează importanţa
pieţei, concurenţei şi a pârghiilor valorice în
general.
• Criza economică şi politică a anilor ‘80 avea
să-i pună serios în cauză statutul.
 Scoala Austriacă – dezbateri privind
socialismul si capitalismul
• KARL MENGER – Principiile economiei
• EUGEN VON BOHN-BAWERK, Capitalul si Dobanda, 1884
• FRIEDRICH VON WIESER, Theory of Social Economy, 1914, The natural value,
1914
• LUDWIG VON MISES “Economic Calculation” 1920
Human Action (1966)
• F. A. VON HAYEK Collectivist Economic Planning 1935
The Road to Serfdom 1944
The use of Knowledge in economy 1945
• ISRAEL KIRZNER, Competition and Entrepreneurship, 1973
The economic point of view: An Essay in the History of
Economic Though, 1976, Market Theory and Price
System, 1963
• MURRAY ROTHBARD, Etics of liberty,1982
• Susține un punct de vedere praxeologic,
investigând acțiunea umană pentru a analiza
economia .
• Economiștii austrieci argumentează că doar
piața liberă, spre deosebire de economia
socialistă, poate ajuta omenirea în lupta cu
sărăcia; capitalismul și socialismul fiind
singurele sisteme sociale, alegerea între ele
este de făcut ținând seama de acest aspect.
 Instituționalismul american
• 1 THORSTEIN VEBLEN The Theory of the Leisure
Class (1899) The Theory of Business Enterprise
(1904)
• 2 JOHN R. COMMONS Institutional Economics
(1934)
• 3 Adolf Berle and Gardiner C. Means, The
Modern Corporation and Private Property (1932)
• 4 John Kenneth Galbraith, The Affluent Society
(1958)
• 5. WESLEY CLAIR MITCHELL Business Cycles 1913
• Economia instituțională se concentrează pe
înțelegerea rolului procesului evolutiv și a
rolului instituțiilor în conturarea
comportamentului economic.
• Economia instituțională reprezinta un studiu
mai larg al instituțiilor și vizualizează piețele
ca rezultat al interacțiunii complexe a acestor
diferite instituții (de exemplu, indivizi, firme,
state, norme sociale).
• Tradiția anterioară continuă astăzi ca o
abordare heterodoxă de vârf a economiei.
 Nationalismul economic

• Naționalismul economic, denumit și patriotism economic sau populism

economic, este o ideologie care favorizează intervenționismul statului
asupra altor mecanisme de piață, cu politici precum controlul intern al
economiei, forța de muncă și formarea capitalului, chiar dacă acest lucru
impune impunerea tarifelor și a altor restricții privind circulația forței de
muncă, a mărfurilor și a capitalului.
• Naționaliștii economici se opun globalizării sau măcar pun la îndoială
beneficiile comerțului liber nerestricționat, favorizând protecționismul.
• Pentru naționaliștii economici, piețele sunt subordonate statului și ar
trebui să servească interesele statului (cum ar fi asigurarea securității
naționale și acumularea puterii militare).
• Doctrina mercantilismului este o variantă proeminentă a naționalismului
economic. Naționaliștii economici tind să vadă comerțul internațional ca
sumă zero, unde scopul este de a obține câștiguri relative (spre
deosebire de câștiguri reciproce).
 Obiectul de studiu al economiei
Nr/o Curente şi şcoli de gândire economică Obiectul de studiu
MercantilismulFiziocraţiiŞcoala
1. Avuţia naţională
clasică
2. Marxismul Relaţiile de producţie
3. Şcoala istorică germana Economia naţională în ansamblu
Comportamentul subiecţilor
4. Marginalismul (micro-economia) economici, căile şi mijloacele
atingerii scopurilor propuse
Mecanismul funcţionării economiei
5. Keynesismul (macro-economia)
naţionale ca un tot întreg
Institutele şi schimbările
6. Curentul instituţional-sociologic
instituţionale
Avuţia naţională, formele şi
7. Teoria sintezei neoclasice stimulenţii comportamentului
uman în lumea resurselor limitate
Teoria economică și politica economică