TEMA 5.

Conceptele economice ale neoliberalismului

contemporan

Lecția 5.1. Conceptele economice

ale neoliberalismului contemporan
 SUBIECTELE:
• 1.Constituirea doctrinei neoliberale
contemporane
• 2. Școala de la Chicago și concepțiile
monetariste ale lui M. Friedmann
• 3. Teoria creșterii economice
• 4. Particularităţile formării şi dezvoltării
gândirii economice româneşti
 1.Constituirea doctrinei neoliberale contemporane

• Prin neoliberalism este desemnat un concept filosofico-social

și politico-economic care se bazează, pe liberalismul clasic și
pe teoria neoclasică și care urmărește minimizarea influențelor
statului asupra evenimentelor economice.
• Principiile de bază ale acestui curent erau: dezvoltarea
industriei, proces de care depindeau modernizarea societății și
consolidarea independenței naționale; susținerea intereselor
burgheziei naționale; libertatea pătrunderii capitalului străin
prin promovarea politicii prin noi înșine; și un regim
parlamentar bazat pe votul universal.
 ȘCOLILE NEOLIBERALISMULUI

• Neoliberalismul este o revalorificare a ideilor

liberalismului economic atât la nivel teoretic cât
şi la nivel de politică economică. Curentul
cuprinde următoarele şcoli:
• 1. Şcoala de la Freiburg (Germania)
• 2. Şcoala monetaristă din Chicago
• 3. „Noii economişti francezi”
• 4. Şcoala ultraliberală austriacă.
 Ideile neoliberalilor

• Etapa neoliberală a început din anii 70 ai secolului

XX. Principalii reprezentanţi ai acestei etape sunt:
W.Eucken, L.Mises, F.Hayek şi M.Friedman, care
formează nucleul cel mai activ al gândirii economice
din ultimele decenii. Ideile principale ale acestor
corifei ai ştiinţei economice constau în următoarele:
 limitarea statului în activitatea economică;
 stimularea ofertei pe baza reducerii nivelului de
impozitare;
 Caracteristicile principale ale neoliberalilor

 reglarea sistemului monetar prin intervenţia Băncii Centrale şi reglarea

ratei dobânzii;
 elaborarea programelor de combatere a inflaţiei şi protecţiei sociale a
populaţiei
Caracteristicile principale ale neoliberalilor:
 Respectarea „ordinii naturale” dar nu absolute
 Libertatea economică şi responsabilitatea întreprinzătorului
 Concurenţa fără monopoluri
 Libertatea formării preţurilor
 Stabilitatea circulaţiei monetare
• Intervenţia limitata ă a statului în economie
 Neoliberalismul și deosebirile lui de
liberalismul economic clasic.
• Neoliberalii recunosc conceptul de ordine naturala,
plasează in centrul doctrinei lor noțiunea de
individualism economic, acorda o deosebita atenție
analizei prețului și a pieței.
• Liberalismul economic clasic apară ideea unei libertăți
economice abstracte, și nu concrete, fără a înțelege că
libertatea trebuie sa fie controlată și protejată, in caz contrar
apar monopolurile. Spre deosebire de clasici, neoliberaliștii
afirmă că nu poate exista o teorie economică universală pentru
toate țările, deoarece fiecare stat are specificul său.
• Neoliberalismul dezvoltă teoria Tipurilor ideale (abstracte)
de organizare a economiei. Conform acestei teorii, întreaga
dezvoltare economică a societăţii umane se reduce la două
tipuri:
 Economia liberala de piaţă;
 Economia centralizată.
 Monetarismul

• Monetarismul a apărut ca o reacţie teoretică la ortodoxia keynesistă,

dominantă în anii '50 în macroeconomie. Şcoala de la Chicago, care
începând cu 1930 a susţinut cu principiile incomparabile cu orice
formă de keynesism, dintre care le reţinem pe cele mai semnificative:
• 1. piaţa concurenţială este cea mai bună formă de organizare
economică;
• 2. componentele economice sunt explicate de teoria neoclasică a
preţurilor;
• 3. statul trebuie să se abţină de la a modifica resursele unei
economii.
 Monetaristul

• Monetaristul este un curent de gândire neoliberal care

atribuie modificării masei monetare în circulaţie o
importanţă centrală, chiar decisivă, în orientarea
activităţii economice şi în stabilirea preţurilor.
• Monetaristul consideră că stabilitatea monedei şi
dezvoltarea echilibrată a economiei ar putea fi realizate
printr-un control oficial al masei monetare în circulaţie
şi prin creşterea anuală a acesteia cu un anumit
procent.
 şcoala de la Cambridge

• Monetaristul are la bază vechea teorie

cantitativă a monedei – care susţine existenţa
unui efect direct proporţional al modificării
masei monetare asupra nivelului preţurilor –
teorie dezvoltată de o serie de mari economişti
ca Walras, Irving Fisher, sau reprezentanţii
şcolii de la Cambridge: Alfred Marshall şi
A.C.Pigou.
 Școala de la Freiburg

• Școala de la Freiburg a fost recunoscută drept

principalul centru al neoliberalismului
International. Școala de la Freiburg s-a făcut
remarcată, în primul rând, prin elaborarea
teoriei economiei sociale de piață și a teoriei
tipurilor ideale de economie.
 2. Școala de la Chicago și concepțiile monetariste ale lui M. Friedmann

• Monetarismul a apărut ca o reacţie teoretică la ortodoxia

keynesistă, dominantă în anii ’50 în macroeconomie.
• Termenul de monetarism a fost inventat de Karl Brunner, care a
şi definit în trei puncte crezul monetarist:
• 1. impulsurile monetare sunt determinante în variaţiile
producţiei, ocupării şi preţurilor;
• 2. evoluţia masei monetare este indicatorul cel mai sigur
pentru a măsura impulsurile monetare;
• 3. autoritățile monetare pot controla evoluţia masei monetare în
decursul ciclurilor economice.
 principiile friedmaniene
• Monetarismul Şcolii de la Chicago este profund marcat de
contribuţiile lui M.Friedman.
• Piaţa este considerată drept cel mai bun şi cel mai eficient
mijloc de reglare a economiei
• Inflaţia constituie un fenomen monetar pur
• Teoria venitul permanent
Tradiţia gândirii liberale şi monetariste de la Chicago a constituit
punctul de referinţă al elaborării monetarismului. Monetariştii
susţin că inflaţia este întotdeauna de origine monetară şi că nu
există o problemă a alegerii pe termen lung între inflaţie şi şomaj.
 Teoria economiei bazate pe ofertă

• Autorii „economiei ofertei” sunt: Arthur Lafter (1940) și

George Childer (1941). Teoria economiei bazate pe ofertă
este o reacţie contra politicii intervenţioniste promovate în
anii 30 de statele occidentale, precum şi contra teoriei lui
Keynes - cererea este factorul principal de care depinde
producţia. Ei spun că nu cererea (consumatorul), ci oferta
(întreprinzătorul) este punctul de dezvoltare a economiei,
deoarece creând şi distribuind veniturile, întreprinzătorul
asigură realizarea bunurilor pe care le produc. Ei propun
stimularea investiţiilor private prin reducerea impozitelor
pe venit
 3. Teoria creșterii economice

• Creșterea economică este definită drept o

creștere în capacitatea unei economii de a
produce bunuri și servicii, apelând la o
comparație între două perioade date.
• Teoria valorii. Dacă A. Smith, pune pe primul
plan creşterea avuţiei naţiunilor, diviziunea
muncii, atunci Ricardo debutează cu analiza
valorii. Ricardo arată legătura între progresul
tehnic, productivitatea muncii şi mărimea valorii.
 Repartiţia veniturilor

• Repartiţia veniturilor: A. Smith, mercantiliştii,

fiziocraţii au pus accent în lucrările lor pe
analiza izvoarelor de îmbogăţire a statului.
Ricardo, însă, analizează problema repartiţiei
valorii (avuţiei) şi legile care guvernează acest
domeniu.
• Repartiţia se face în dependenţă de apartenenţa
oamenilor la una din aceste trei clase:
 Repartiţia veniturilor

• Salariul: este fixat la nivelul minimului de

existenţă al muncitorului şi familiei sale şi care
depinde de preşul alimentelor.
• Profitul: venitul ce-i rămâne capitalistului
după ce a scăzut renta şi salariul.
• Renta: venitul obţinut ca rezultat al posedării
unuia din factorii de producţie
 Concurenţa perfectă

• Concurenţa perfectă are loc doar când sunt prezente simultan

cinci premise:
•  Atomicitatea participanţilor la tranzacţii (număr mare de
cumpărători şi vânzători) 64
•  Omogenitatea produselor – bunurile sunt identice, astfel că
cumpărătorilor le este indiferent de la care producător să cumpere
•  Fluiditatea pieţei – intrarea liberă a producătorilor pe piaţa dorită
•  Mobilitatea perfectă a factorilor de producţie
•  Transparenţa pieţei – accesul la informaţie
 Teoria echilibrului general

• L.Walras a oferit prima idee de echilibru

general al economiei, obţinut într-un mediu de
concurenţă pură şi perfectă. El deosebeşte trei
tipuri de pieţe:
Piaţa produselor
Piaţa serviciilor
Piaţa capitalului
• Echilibrul economic necesită egalarea posibilă
a cererii şi a ofertei pe toate trei pieţe. Cel care
realizează acest echilibru este
„întreprinzătorul”. În cazul concurenţei
perfecte preţul la bunurile şi serviciile
productive se egalează, iar profitul
întreprinzătorului scade la zero.
4. Particularităţile formării şi dezvoltării gândirii economice româneşti

• Formarea şi dezvoltarea gândirii economice

româneşti au fost determinate de împrejurările
istorice, interne şi externe, în care poporul
român şi-a desfăşurat activităţile economice.
 Particularităţi:

• 1. Îmbinarea problemelor pur economice cu

idealurile luptei de eliberare naţională (ideea
independenţei naţiunii)
• Aşezarea fizico – geografică
• Psihologia naţională
• Destinul istoric
• 2. O particularitate a fost încă de pe timpul lui
Burebista şi Deceneu, cea a Unirii.
• 3. Datorită lipsei unei stabilităţi politice şi
economice, a certitudinii că avuţia creată nu va
fi jefuită, psihologia populară – înclină spre
cheltuirea banilor în petreceri şi nu pentru a
înfiripa manufacturi şi întreprinderi.
• 4. Prezenţa unei gândiri emotive şi nu
raţionale, încătuşată de tot felul de principii
morale şi tradiţii.
 Mercantilismul lui D. Cantemir: viaţa şi opera; ideile economice

• Se naşte în 1673 în Iaşi, decedează în 1723 în Rusia

•  1714 – membru al Academiei din Berlin
•  1716 – apar cărțile „Descrierea Moldovei”; „Istoria creşterii şi
descreşterii Imperiului Otoman”
•  Preocupările economice ale lui D. Cantemir se aflau în jurul
doctrinei mercantiliste
•  Problemele principale:
 Problema comerţului exterior şi asigurării unei balanţe comerciale active
 Consecinţele nefaste ale Imperiului Otoman pentru economia Moldovei
 Originea proprietăţilor funciare boiereşti
 Politica fiscală promovată de stat.
 Gândirea economică română

• Gândirea economică română din perioada interbelică a fost influenţată

şi caracterizată îndeosebi de doi factori principali:
• a) Încheierea în 1918 (01 decembrie, Alba-Iulia) a procesului de
unificare a statului român. Unirea Basarabiei, Bucovinei şi
Transilvaniei cu România avut ca efect:
 Crearea unei situaţii favorabile de accelerare a progresului social –
economic
 S-a mărit potenţialul economic al ţării
 S-a lărgit piaţa internă
• b) Reforma agrară din 1918 – 1921 – ca circa ⅔ din domeniile
boiereşti au fost împărţite ţăranilor.
 Sarcini pentru lucrul individual:

• Referate:
• 1. Constituirea doctrinei neoliberale contemporane și aportul
ei asupra gândirii economice
• 2. Concepțiile monetariste ale lui M. Friedmann
• 3. Caracteristica teoriilor reprezentanților Școlii de la
Chicago
• 4. Caracteristica teoriilor reprezentanților Școlii de la
Freiburg
• 5. Particularităţile formării şi dezvoltării gândirii economice
româneşti, ideile economice ale geto-dacilor.
• Integrame cu cuvinte cheie din temă:
valoare,
• venit,
• monedă,
• concurență
 ÎNTREBĂRI???

• MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE