Curente şi idei economice: economii liberale şi economii dirijate

În societatea de astăzi există două modele economice majore:

economia capitalistă, cea mai reprezentativă economie liberă ;

economia comunistă, reprezentativă pentru economiile dirijate de către stat.

Economia capitalistă – economie liberă

Economia capitalistă este un sistem economic în care preţul şi produsele depind de legea
cererii şi a ofertei.

Caracteristicile economiei capitaliste:

 se bazează pe proprietatea privată a mijloacelor de producţie (adică utilaje, terenuri,

clădiri, capital);
 deciziile economice sunt luate în mod liber de către indivizi şi firme;
 agenţii economici urmăresc să obţină profitul maxim;
 preţurile se fixează pe baza cererii şi ofertei;
 statul are rolul de a asigura cadrul instituţional al economiei; el nu trebuie să intervină în
problema preţurilor, a cererii şi a ofertei.

Modelele economiei capitaliste:

În timp s-au conturat şi în cadrul economiei capitaliste două modele, în încercarea de a face
faţă cât mai bine crizelor economice inevitabile: capitalismul
clasic sau liberalismul şi neoliberalismul.

 Capitalismul clasic (liberalismul) presupune o intervenţie minimă a statului în economie.

Acest model cuprinde piata în timpul marii crize economice din 1929-1933, care a pornit din
S.U.A. dar se extinde in întreaga lume capitalistă. Această criză a început prin căderea bursei din
New-York în ziua de 24 octombrie 1929 (supranumită joia neagră), apoi a continuat prin
falimentul celor mai multe bănci americane, care creditau întreaga industrie mondială şi prin
falimentul multor întreprinderi din întreaga lume. Drept urmare şomajul a ajuns la cote alarmante.
În acelaşi timp s-a înregistrat o criză de supraproducţie în agricultură: datorită producţiei mari şi
a scăderii puterii de cumpărare a populaţiei, au scăzut foarte mult preţurile la produsele agricole,
ceea ce a dus la ruinarea fermierilor.

Criza a fost depăşită în SUA datorită politicii de intervenţie a statului în economie, promovată
de preşedintele Franklin Roosevelt, politică numită NEW DEAL (Noul Curs). Statul a stabilit
preţuri minime la produsele de bază, a finanţat câteva bănci private pentru a-şi putea relua
activitatea, a început o serie de lucrări de infrastructură (construcţii de autostrăzi, poduri, defrişări
etc.) datorită cărora a angajat mulţi dintre şomeri.
  Neoliberalismul propune intervenţia statului în economie pentru a reduce şomajul şi
inflaţia. Scopul intervenţiei statului trebuie să fie susţinerea creşterii economice şi
bunăstării.

Economia comunistă – economie dirijată de stat

Economia comunistă este un sistem economic în care statul fixează preţul produselor şi
producţia.

Caracteristicile economiei comuniste:

 aproape toate mijloacele de producţie (adică utilaje, terenuri, clădiri, capital) sunt în
proprietatea statului;
 bunurile nu sunt produse în raport cu cererea, ci pe baza unor planuri economice întocmite
de birocraţi funcţionari de stat), planuri cincinale ( fixau producţia pentru fiecare ramură
industrială pe o perioadă de 5 ani);
 industrializarea forţată, cu accent pe dezvoltarea industriei grele;
 colectivizarea în agricultură.

Consecinţele economiei de tip comunist:

 produsele realizate sunt de slabă calitate şi de multe ori nu există piaţă de desfacere pentru
ele pentru că planurile economice ţin cont de nişte obiective politice, nu de cererea reală;
 nu există şomaj, dar acest lucru pozitiv se dovedeşte a crea dezechilibre grave pe termen
lung;
 accentul pus pe dezvoltarea industriei grele are drept consecinţe neglijarea producţiei
alimentare.

Pentru a face faţă eventualelor probleme legate de piaţa de desfacere, statele comuniste
europene au creat, în 1949, o organizaţie economică numită Consiliul de Ajutor Economic
Reciproc (CAER), care s-a autodizolvat după căderea comunismului. În cadrul acestei organizaţii
aveau loc schimburi de produse între statele membre.

Globalizarea economiei lumii

Globalizarea este un proces început în anii ’80, care constă în deschiderea frontierelor şi
generalizarea schimburilor de oameni, idei capitaluri şi bunuri la scară mondială. Globalizarea
este economică, politică şi culturală. Cel mai reprezentativ proces al globalizării economice este
crearea companiilor multinaţionale: o întreprindere îşi deschide sediu în străinătate. Un simbol al
globalizării este compania Coca-cola, ale cărei produse au ajuns în toate colţurile lumii.

Consecinţele globalizării:

 facilitează schimburile şi creşterea productivităţii

 propagă rapid crizele economice.