UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TÂRGOVIŞTE

FACULTATEA DE TEOLOGIE ŞI ŞTIINŢE EDUCATIVE

SPECIALIZAREA: TEOLOGIE PASTORALĂ

Fundamentalismul religios

Conf. Dr. Miu Alexandru

Student;
Pr. Mihai Cătălin
 Definiție:
• Fundamentalismul, în sens larg, se referă la un curent religios, care are ca scop
respectarea strictă a rădăcinilor unei religii sau ideologii. În sens restrâns, se referă
la mișcarea conservatoare care a apărut în protestantismul nord-american.
Progresul economic însoțit de modificarea condițiilor de viață a produs
transformări importante în societățiile europene, curentele moderniste creând în
interiorul diverselor biserici adevărate confruntări cu adepții continuării tradițiilor.
• Termenul de fundamentalism religios este folosit pentru a descrie un fenomen
existent în majoritatea religiilor axându-se pe trăsături comune: întoarcerea la
valorile tradiționale, nevoia consolidării identității religioase, practici discriminatorii
la adresa femeilor.
• Fundamentaliștii cred că în cărțile lor sacre se găsește adevarul suprem, pe care
refuză să îl interpreteze, considerând practicile lor tradiționale și doctrinele etern
valabile. 
• Creștinismul cunoaște manifestările fundamentalismului la neoprotestanții
americani care mizează pe întoarcerea la studiul literal al Bibliei, o viață comunitară
intensă și o evanghelizare militantă. Pătrunzând în Europa Occidentală, în perioada
postbelică, aceste mișcări au afectat bisericile protestante tradiționale, precum și
Biserica Catolică. Sunt respinse structurile instituționale prea puternice,
preferându-se exprimarea în grupuri restrânse în care sunt apărate idei bazate pe o
lectură fundamentalistă a Bibliei.
• Religia islamică a cunoscut o adevarată renaștere în secolul al XX-lea. Au existat și
mișcări radicale care au cerut întoarcerea la valorile tradiționale. Pe de altă parte,
în unele state islamice s-au afirmat mișcări laice, care au ajuns la putere în state
precum Egipt sub Hosni Mubarak și Irak sub Saddam Hussein. Au existat și state
arabe, unde au ajuns la putere regimuri fundamentaliste islamice: Libia
(1969),Iran(1980).
  
• Fundamentalismul este prezentat ca rezultatul direct al interacțiunii dintre religie și
ideologie. Deși clarificarea conceptului de fundamentalism religios este centrală,
sunt oferite exemple de mișcări și tendințe ce se nasc în interiorul marilor religii,
îndeosebi în iudaism, creștinism și islam.
• Termenul fundamentalism este folosit în variate contexte şi cu semnificaţii diferite,
ajungînd în cele din urmă să sufere de ambiguitatea dizolvării sale în limbajul
comun.Termenul poate desemna erezia, intoleranţa, exclusivismul, bigotismul,
 uneori chiar tradiţionalismul agresiv.
• În marea varietate a studiilor privind fundamentalismul religios, Majid Tehranian
descoperă şapte modele ale conceperii fundamentalismului:
• 1) fundamentalismul ca anti-secularism se bazează pe reacţia mişcărilor
fundamentaliste la penetrarea valorilor iluminismului european, care aduce cu sine
o deplasare a sacrului dinspre centru înspre periferia societăţii.
• 2.Fundamentalismul ca anti-elitism subliniază faptul că noile mişcări au ca resursă
de bază a vitalităţii lor îndeosebi clasele marginale;
• 3. Fundamentalismul ca anti-imperialism se dezvoltă ca o reacţie împotriva
formelor de dominaţie occidentală, colonială şi post-colonială
• 4. Fundamentalismul ca anti-comunism, care este definitoriu în special
pentru o parte a fundamentalismului protestant american
• 5. Fundamentalismul ca anti-modernism are drept trăsătură definitorie
reacţia împotriva modernităţii şi a orientării sale spre raţionalitatea seculară.
În fapt, este vorba de o respingere şi valorizare selectivă a cuceririlor
modernităţii, bazate pe strategii culturale şi religioase diverse;
• 6. Fundamentalismul ca anti-feminism are în vedere discursul patriarhal al
acestuia în probleme ca avortul, purtarea vălului, oportunităţile egale privind
participarea femeilor în viaţa politică, economică, socială. De asemenea,
problemele aduse de libertatea sexuală sunt considerate de fundamentalişti
a fi o dovadă de imoralism;
• 7. Fundamentalismul ca mişcare anti-decadentă dezvoltă o reacţie împotriva
degradării valorilor spirituale şi morale ale tradiţiilor religioase.
• Istoric:

• Forma veche a fundamentalismului se consideră că ar avea originea într-o

mișcare reformistă conservatoare a protestantismului nord-american, care
era orientat contra reformelor cu tendințe progresiste.
• Intre anii 1910 și 1915 au fost concepute o serie de teze, tratate teologice
de către un grup de preoți de la „Princeton Theological Seminary” și
„Westminster Theological Seminary” aceste teze au fost tipărite în trei
milioane de exemplare, sub titlul „The Fundamentals: A Testimony to the
Truth”. Printr-un articol în anul 1920 al jurnalistului american simpatizant al
acestei mișcări „Curtis Lee Laws”, primește curentul numele de
„Fundamentalism”.
• Acest curent radical conține printre altele și critici adresate „teologiei
moderne”, în special de folosire și interpretare a textelor din Biblie, ca și o
neacceptare a teoriei evoluționiste a darwinismului, aducându-se contra
argumente din Vechiul Testament.
• Punctul culminant al acestei mișcări este atins în Dayton, (Tennessee), USA
în secolul XX în așa numitul „ Proces al maimuțelor” (1925), fiind interzisă
predarea în școli a Teoriei evoluționiste a lui Darwin.
 

• Bibliografie:

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Fundamentalism_religios
• Revista POLIS ©Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative Universitatea „Petre
Andrei” din Iaşi ISSN 12219762, Volum V, Nr. 1 (15), Serie nouă, decembrie 2016-
februarie 2017.
• https://revista22.ro/10060/.html
• http://ziarullumina.ro/teologia-intre-fundamentalismul-religios-si-cel-al-moderni
tatii-8422.html