CALCULUL CAMEREI GRĂTARELOR

Debitul de calcul pentru grătare în cazul sistemului de canalizare mixt şi unitar

este:

Qc = n∙Qo max

unde n este un coeficient de majorare a debitului apelor de canalizare admis în staţia de

epurare pe timp de ploaie. De obicei n = 2, dar în cazuri speciale, cu justificare tehnico-
economică, se poate considera 3…4.

Debitul de verificare este Qv = Qo min.

Numărul minim de grătare active este 2, fără grătar de rezervă.

Se prevăd 2 grătare, unul rar şi unul des, curăţate mecanic.

1. Lumina grătarului:

- pentru grătare rare: b = 50… 100 mm

- pentru grătare dese: b = 10…20 mm

2. Lăţimea barelor grătarului

s = 8…10 mm

De obicei barele se fac de secţiune dreptunghiulară, cu lăţimea l = 40…80 mm.

Din punct de vedere hidraulic se recomandă un raport l/s ≥ 5.

3. Lăţimea canalului pe care se amplasează grătarul:

𝑄𝑐 𝑠+𝑏
𝐵= ∙ + 𝐶𝑝
𝑣𝑔 𝑚𝑎𝑥 ∙ ℎ𝑚𝑎𝑥 𝑏

unde:

vg max – viteza maximă a apei printre barele grătarului, cu valori 1…1,4 m/s
(conform NP 032/1999), respectiv 0,4…1 m/s (conform M. Negulescu – Epurarea apelor
uzate orăşeneşti, Editura Tehnică, 1978)

hmax – înălţimea maximă a apei în faţa grătarului, de ordinul 0,3…0,5 m.

Cp – lăţimea pieselor de prindere a grătarului în pereţii camerei, de ordinul

0,25…0,3 m, dar poate avea şi alte valori în funcţie de tipul de grătar
 Ţinând seama de valoarea B rezultată din calcul, se alege grătarul din
cataloagele de oferte ale diferitelor firme, cu lăţimea canalului imediat superioară, B*.

4. Viteza apei amonte de grătar

Se determină cu relaţia lui Chézy:

𝑣𝑎 = 𝐶 �𝑅ℎ ∙ 𝐼

unde:

Rh – raza hidraulică:
𝐵 ∗ ∙ℎ𝑚𝑎𝑥
𝑅ℎ = 𝐵 ∗ +2∙ℎ𝑚𝑎𝑥

C – coeficientul lui Chézy:

1 𝑦
𝐶= ∙ 𝑅ℎ (conform N.N.Pavlovski)
𝑛

n – coeficientul de rugozitate; 1/n se determină în funcţie de

tipul canalului din P.G. Kiselev, Îndreptar pentru calcule
hidraulice; de exemplu, pentru canale betonate în
condiţii medii 1/n = 71,4

y = 1/6

I – panta canalului grătarului, minim 1‰.

Viteza apei amonte de grătar trebuie să fie în gama 0,4… 0,9 m/s (conform M.
Negulescu – Epurarea apelor uzate orăşeneşti, Editura Tehnică, 1978), respectiv
0,7…0,9 m/s (conform NP 032/1999), astfel să nu permită depunerea de materii în faţa
grătarului.

5. Se verifică valoarea vitezei amonte de grătar pentru debitul de verificare.

6. Pierderea de sarcină pe grătar

Pierderea de sarcină pe grătar se poate calcula cu formula:
𝑠 4/3 𝑣𝑎2
∆ℎ = 𝛽 ∙ � � ∙ ∙ 𝑠𝑖𝑛𝛼
𝑏 2∙𝑔

unde:

β – coeficient care ţine seama de forma barelor grătarului, cu valoarea 2,42

pentru bare de secţiune dreptunghiulară şi 1,79 pentru bare de secţiune circulară;
 α – unghiul de înclinare a grătarului faţă de orizontală, 60…700

Pentru a ţine seama de îmbâcsirea grătarului, se majorează de 3 ori pierderea

de sarcină teoretică, astfel încât în practică Δhr = 3∙Δh, dar nu mai puţin de 10 cm.

7. Cantitatea de reţineri pe grătar

Umiditatea reţinerilor după oresare se consideră în medie 70…80%, iar greutatea

𝑡𝑓
specifică a reţinerilor este 𝛾𝑟 = 0,75 … 0,95 , (1 tf = 9806.65 N).
𝑚3

Volumul zilnic de substanţe reţinute pe grătar, cu umiditatea w = 80%, este:

𝑁𝐿𝐸 ∙𝑎∙𝑘
𝑉𝑟 = [m3/zi]
1000∙365

unde:

a – cantitatea de reţineri specifică, [l/om∙an], considerată conform Tabelului nr.2.

k – coeficient de variaţie zilnică, care ţine seama că valorile prezentate în tabel

pot fi mult mai mari, k = 2…5

Tabelul nr. 2

Cantitatea specifică de reţineri,

Lumina
a [l/om∙an]
grătarului
Curăţare Curăţare
[mm]
manuală mecanică
1 2 3
0,5 - 25
2 - 20
3 - 18
6 - 15
10 - 12
16 - 8
20 - 5
25 - -
30 2,5 -
40 2,0 -
50 1,5 -

Cantitatea zilnică de reţineri pe grătar:

𝐺𝑟 = 𝛾𝑟 ∙ 𝑉𝑟 [N/zi]

Volumul zilnic de substanţă uscată din reţineri (umiditate w = 0):

 100−𝑤
𝑉𝑟𝑢 = 𝑉𝑟 ∙ [m3/zi]
100

Cantitatea zilncă de substanţă uscată din reţineri este:

𝐺𝑟𝑢 = 𝛾𝑟𝑢 ∙ 𝑉𝑟𝑢 [N/zi]