Sfanta Liturghie

Sfânta Liturghie (armeană: Սուրբ Պատարագ Surb Patarag; bulgară: Божествена литургия Bozhestvena liturgiya; georgiană: საღმრთო ლიტურგია saghmrto lit'urgia; greacă: Θεία
Λειτουργία Theia Leitourgia; rusă: Божественная литургия Bozhestvennaya liturgiya; sârbă: Света Литургија sau Sveta Liturgija, turca: Kutsal Litürji) este serviciul euharistic din tradiția
bizantină a liturghiei creștine. Ca atare, acesta este utilizat în bisericile ortodoxe și cele catolice răsăritene. În tradiția Bisericii Ortodoxe Române, se folosește frecvent sintagma „Sfânta și
Dumnezeiasca Liturghie”. Creștinii armeni, atât cei din Biserica Apostolică Armeană[1] cât și membrii Bisericii Catolice Armene,[2] folosesc același termen. Unii ortodocși orientali folosesc
termenul de "darul sfânt" (siriacă: qurbana qadisha) pentru liturghiile lor euharistice. Termenul este uneori aplicat și liturghiilor euharistice de rit apusean, roman, deși termenul de Misă este
mult mai frecvent utilizat. Liturghia se face la biserică în fiecare duminică și în zilele de sărbătoare.

În tradiția răsăriteană a Bisericii Creștine, Sfânta Liturghie este interpretată ca un moment în care timpul și spațiul nu există, ci credincioșii participanți ajung în comuniune cu divinitatea. Gradul
mare de simbolistică și înțeles în comportamentul liturgic, este intenționat să separe de prezent și să transforme întregul serviciu religios într-un moment cu însemnătate deosebită.

Istoric[modificare | modificare sursă]
Liturghia este conform tradiției bisericești adaptarea serviciului religios principal al sinagogii evreiești, preluat ca moștenire de către primii creștini cu citirea Scripturii și comentarea avizată pe o
temă și un eveniment anume descris. Acest serviciu a fost preluat ca și Liturghia Catehumenilor. A doua jumătate a serviciului religios, dezvoltat în secolele următoare și modelat după
pătimirea, răstignirea și învierea lui Iisus Hristos, are ca punct focal Euharistia, ca moment de rememorare, celebrare și asumarea a jertfei realizate de către acesta odată pentru toate
generațiile viitoare.[3]

Structură [modificare | modificare sursă]

Pentru creștinii răsăriteni care celebrează liturghia în cadrul ritului bizantin, structura acesteia variază astfel:

 Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, cea mai des folosită pe parcursul unui an liturgic.

 Liturghia Sf. Vasile cel Mare, se slujește în primele cinci duminici ale Postului Paștelui, Ajunul Crăciunului, Ajunul Bobotezei (5 ianuarie), 1 Ianuarie - Praznicul Sf. Vasile cel Mare, Joia
și Sâmbăta Mare, este cea mai veche dintre cele trei,

 Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, se oficiază de obicei miercurea și vinerea în perioada Postului Paștilor, mai puțin Vinerea Mare, care este zi aliturgică, lunea și marțea Săptămânii
Luminate. Se mai slujește și pentru sărbătorile mai importante din Post dacă acestea cad în zilele de luni până vineri. Pentru această liturghie nu există Anaforă.

Fiecare liturghie are trei mari părți: Proscomidia, Liturghia Catehumenilor și Liturghia Credincioșilor.