Preot Prof. Univ.

Df^Ene BRANISTE
j

LITURGICA SPECIALA
Editie revizuita si completata de
Pr. Prof. Dr. Nicolae D. NECULA si
de Arhim. Asist. Dr. Chiril LOVIN

Volum publicat cu binecuvantarea

Preafericitului Parinte
D A N IE L
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

BASILICA
Bucuresti - 2016
 LITURGICA SPECIALA

de aid, ea a fost transferata, inainte de inceputul Liturghiei catehumenilor,

odata cu intreg ritualul Proscomidiei, de care era legata. Fragmentul din Psal-
mul 25, 5-12, care constituie formula sacramentala insotitoare a ritualului
spalarii mainilor („Spala-voi intre cei nevinovati mainile mele...”), probabil
este unul foarte vechi, intrucat inceputul lui il gasim citat chiar la Sf. Chiril al
Ierusalimului, in explicarea sa liturgica pentru neofiti165.
In liniile lui mari, ritualul pregatirii pentru inceperea Proscomidiei
poate fi socotit incheiat definitiv pana in secolul al XlV-lea, desi unele ama-
nunte secundare din randuiala lui de azi capata consacrare grafica mult mai
tarziu, adica le gasim consemnate pentru prima data in manuscrise abia
din secolul al XVI-lea inainte (ca, de exemplu, rugaciunile de la inceput).
Cea mai recenta parte constitutive a randuielii de azi a Proscomidiei
pare a fi formula de incheiere a acestei slujbe, adica apolisul, precum si
cadirea finala.

V.2. Liturghia catehumenilor

V.2.1. Originea, scopul si caracterul Liturghiei catehumenilor

Liturghia catehumenilor isi are originea si modelul in serviciul de
dimineata al sinagogii iudaice. Randuiala ei de la inceput pastra, adica,
in linii generale, aceleasi elemente componente si acelasi plan sau aceeasi
ordine de insiruire ca si serviciul de dimineata - mai ales cel de sambata
- pe care primii crestini, proveniti dintre evrei, il frecventasera si cu care
se obisnuisera in adunarile lor de cult dinainte de convertire.
Caracterul si scopul Liturghiei catehumenilor era prin excelenta
didactic. Partea ei de capetenie o alcatuiau deci lecturile biblice si predica
(omilia), cele doua elemente principale prin care cultul crestin si-a inde-
plinit totdeauna functia lui didactica sau invatatoreasca, de catehizare
si edificare, adica de instruire si intarire a credinciosilor in inva^atura si
viata morala crestina.

165 S f . C h i r i l al I e r u s a l i m u l u i , C a te h e z a a V -a m istag o g ic d , 2, in S f . C h i r i l al

I e r u s a l i m u l u i , C ate h eze , trad. Pr. D. Fecioru, Ed. Institutului Biblic si de M isiune al Bise-
ricii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2003, p. 359.

343
 Preot prof. univ. dr. Ene B r a n ist e

V.2.2. Randuiala Liturghiei catehumenilor in Rasarit,

in secolele IV-V
Pentru a ne da seama mai bine de modificarile survenite in cursul timpu-
lui in structura Liturghiei catehumenilor din ritul bizantin, vom lua ca punct
de plecare Liturghia Sfantului Iacob, asa cum era ea in uz in partile Antiohiei si
Asiei M id prin secolele IV-V, adica asa cum ne-o descriu mai ales Constitutiile
Sfintilor Apostoli (cartea II, cap. 57, si cartea VIII, cap. 5 si urmatoarele, aceasta
din urma reprezentand Liturghia de rit antiohian a Sfantului Iacob).
Vom prezenta schema randuielii acestei Liturghii, paralel cu cea a
Liturghiei ortodoxe de astazi, pentru a se vedea mai clar atat partile lor
comune, cat si deosebirile dintre ele.

Randuiala Liturghiei Sfantului Iacob Randuiala de azi

(secolele IV-V) a Liturghiei catehumenilor
Ritualul mchinarii
slujitorilor pentru I.iturghie
Enarxa
Binecuvantarea si ectenia
(partea
mare
introductiva)
Antifoanele, cu rugaciunile
lor si ecteniile dintre ele

Intrarea episcopului (a liturghisitorilor) Vohodul mic (iesirea si intrarea cu Sfanta

Evanghelie)
Trisaghionul liturgic ( Sfin te D u m n e z e u le ...)

1. din Vechiul Testament: 1. Apostolul (precedat de

a) din Lege Lecturile Prochimen si urm at de
Lecturile b) din Profeti biblice Alleluiarion)
biblice
2. din Noul Testament 2. Evanghelia
a) din Scrierile Sfintilor (cu Rugaciunea dinaintea ei)
Apostoli
b) din Sfintele Evanghelii

Predica (O m ilia)........................................ Predica ori explicarea Evangheliei, din

Cazanie

Ectenia intreita (si Rugaciunea respective,

in taina)
1. pentru catehumeni
Ectenii
2. pentru energumeni
si Rugaciuni Ectenia pentru catehumeni
3. pentru candidatii la Botez
(cu Rugaciunea respective)
4. pentru penitenti

344
 LITURGICA SPECIALA

V.2.3. Partea de la inceput a Liturghiei catehumenilor (enarxa)

siformarea ei
Precum se vede din acest tabel comparativ, inceputul Liturghiei
catehumenilor de odinioara (adica intrarea episcopului) corespunde, in
randuiala Liturghiei actuale, cu momentul Vohodului mic sau Iesirea cu
Sfanta Evanghelie. Toata partea de pana aici a Liturghiei de astazi sau,
cum o numim cu un termen tehnic, enarxa (f| evap^ic;), adica partea
introductiva, formata din ritualul inchinarii, binecuvantarea cu ectenia
mare si Antifoanele, reprezinta un adaos posterior, format treptat ca efect
firesc al deplasarii sau avansarii inceputului Liturghiei, despre care am
vorbit in capitolul precedent. Aceasta deplasare a fost cauzata, precum
am vazut, de disparitia disciplinei catehumenatului, fenomen care a pro-
vocat, de altfel, mai toata modificarea intregii structuri a Liturghiei cate­
humenilor de dupa secolul al V-lea.
a) Adaosul acesta a luat nastere ca un serviciu neliturgic, menit,
de o parte, sa umple timpul cat credinciosii adunafi in biserica si litur-
ghisitorii asteptau sosirea episcopului, iar pe de alta, sa incadreze intr-o
ceremonie solemna intrarea acestuia in altar, inainte de inceputul
propriu-zis al Liturghiei. Formarea lui incepe probabil inca din secolul
al VLlea, cand, dupa unii istorici bisericesti, ar fi fost introdus in uzul
liturgic imnul Unule-Nascut ('O Movoyevrjq), a carui compunere este atri-
buita de cei mai multi imparatului-teolog Justinian, care 1-ar fi alcatuit in
scopul combaterii ereziei monofizite166. El se canta odinioara si in randu­
iala solemna a Vecerniei cu cantari, descrisa atat de Sf. Simeon al Tesalo-
nicului, care atribuie acest imn Sf. Chiril al Alexandriei167, cat si intr-un
Tipicon manuscris de origine ierusalimiteana, din secolele XV-XVI168. De
asemenea, a fost pastrat si in Liturghia sirienilor iacobiti.

166 D upa unii liturgisti insa, acest imn ar fi opera lui Sever al Antiohiei (513-536)
(A. F o r t e s c u e , La Messe. Etude sur la liturgie romaine, Paris, 1921, p. 119, n. 3).
167 S f . Simeon al T esalonicului, Despre sfanta rugaciune (Despre sfintele slujbe), cap.
348, in vol. Tractat asupra tuturor dogmelor credintei noastre ortodoxe, trad, t C hesarie
al Ramnicului, T om a T eodorescu (ed.), Bucuresti, 1865-1866, p. 227.
168 V. G r u m e l , „L ’auteur et la date de la com position du tropaire O Monogenes”, in:
Echos d ’Orient, XXVI, (1923), pp. 398-418.

345
 Preot prof. univ. dr. Ene B r a n ist e

b) Partea cea mai veche din enarxa Liturghiei de astazi este ectenia
mare (f| peydAri auvcarrf), r\ peydAr] £Kt£vf|, t a £ipr|viKd), cu care se des-
chide Liturghia ortodoxa. Ea nu a avut insa de la inceput locul pe care
il are astazi, ci figura odinioara la inceputul Liturghiei credinciosilor,
inainte de prezentarea Darurilor. Asa o gasim, de exemplu, in randuiala
Liturghiei clementine descrisa in Cartea a VUI-a a Constitutiilor Aposto-
lice (cap. 11), care ne da si textul ei complet, foarte putin deosebit fata de
cel de azi. Dupa disparitia disciplinei catehumenatului (secolele VI-VII),
ea a fost transferata la inceputul Liturghiei catehumenilor, ramanand in
locul ei initial (inainte de Heruvic) numai cateva alineate de la inceput.
c) Al doilea element in ordinea vechimii, din aceasta parte introduc-
tiva a Liturghiei de astazi, il alcatuiesc Psalmii numiti antifonici (adica
Psalmii 91, 92 si 94) si cele trei Rugaciuni ale Antifoanelor, pe care litur-
ghisitorii le citesc azi in taina la inceputul Liturghiei, numite asa pentru
ca se citeau intre psalm ii antifonici mentionati.
Rugaciunile Antifoanelor sunt atestate pentru prima data, in chip
documentar, in secolul al VUI-lea, cand gasim textul lor in Codicele
Barberini. Psalmii antifonici au fost insa in uz inca mai dinainte de seco­
lul al VUI-lea; ei reprezinta, probabil, unii dintre psalm ii cantati odini­
oara antifonic sau alternativ de catre credinciosii adunati in biserica, in
asteptarea intrarii episcopului si a inceperii Liturghiei. La inceput, ei se
cantau in intregime; dar pe m asura ce intre versetele lor s-au interca-
lat imnele noi de compozitie crestina, numarul versetelor sau stihurilor
cantate s-a micsorat treptat pana s-a ajuns la situatia de astazi, cand au
mai ramas in intrebuintare numai cate trei versete din fiecare, asa cum
s-a intamplat si cu alti psalmi din randuiala Vecerniei si a Utreniei169.
Pana in secolul al XlV-lea, psalmii antifonici (cu refrenele imnelor
noi) se intrebuintau la toate sarbatorile (la orice Liturghie); de atunci ina-
inte, ei au ramas in uz numai la Liturghia din zilele de rand (in manastiri)
si la sarbatorile Mantuitorului si ale Maicii Domnului. La Liturghia din
celelalte sarbatori (duminici si sarbatorile Sfintilor) ei au fost inlocuiti
cu psalmii numiti tipici - adica Psalmul 102 si Psalmul 145, la care s-au

169 Vezi la istoria slujbelor respective.

346
 LITURGICA SPECIALA

adaugat Fericirile - din slujba Obednitei sau Pranzandei, slujba care -

precum am vazut - preinchipuie si preceda Liturghia. Aceasta parte din
Liturghia duminicilor si sarbatorilor Sfintilor reprezinta deci o conto-
pire a inceputului Liturghiei cu inceputul Obednitei, contopire care s-a
realizat abia din secolul al XlV-lea inainte.
Ca si psalm ii antifonici, psalm ii tipici se cantau odinioara in intre-
gime, asa cum se citesc inca si azi in randuiala Obednitei, dar, cu
vremea, numarul versetelor cantate s-a redus treptat; astazi se mai
intrebuinteaza din Psalmul 102 numai primul verset („Binecuvanteaza,
suflete al meu, pe Domnul...”), precedat de Slava..., Si acum..., iar din
Psalmul 145 numai versetul ultim (,,Imparati-va Domnul in veac...”),
incadrat intre Slava..., Si acum... si urmat de imnul Unule-Nascut...,
amintit mai inainte.

V.2.4. Vohodul mic (lesirea cu Sfanta Evanghelie) si Trisaghionul

a) Vohodul mic sau lesirea (Intrarea) cu Sfanta Evanghelie (rj npcoTr)
sau f] pucpd eiaodoc;, introitus), adica purtarea solemna a Sfintei Evan-
ghelii, din altar prin mijlocul naosului si apoi pe Sfanta Masa, este un
ritual destul de vechi in Liturghie, intrucat in secolul al VUI-lea este
mentionat in Comentariul liturgic al Sfantului Gherman, patriarhul
Constantinopolului170. Acest rit are ca origine un act destul de simplu la
inceput, si anume scoaterea Evangheliei de catre diacon, din schevofila-
chion - unde se pastra de obicei - pe amvonul din naos, pentru a se citi
din ea pericopa oranduita, la vremea cuvenita. Mai tarziu, cand Sfanta
Evanghelie a incetat sa mai he pastrata in schevohlachion si a inceput sa
stea permanent pe Sfanta Masa, actul ducerii ei la amvon si inapoi, sim ­
plu si ihra nicio semnihcatie importanta la inceput, a capatat o dezvol-
tare si o nota de solemnitate din ce in ce mai mare, dobandind totodata
semnihcatia simbolica a iesirii Mantuitorului la propovaduire. Asa s-a
ajuns cu timpul la ritualul solemn si dezvoltat, de astazi.

170 Sf . G h er m a n a l C o n st a n t in o p o l u l u i , Descriere a bisericii si explicare mistica, in

PG 98, col. 405 C; Cf. Juan M a t e o s , „La petite entree de la divine Liturgie”, in: Pprjyopioq
rtaXapaq, 637 (1973), pp. 365-381.

347
 Preot prof. univ. dr. Ene Braniste

Ritualul Vohodului mic reprezinta totodata substituirea unei intrari

simbolice a lui Hristos, infatisat prin Sfanta Evanghelie, in locul intrarii
de odinioara a episcopului si a slujitorilor, care, in vechea Liturghie, avea
loc in acest moment.
Cu alte cuvinte, ritul de astazi al Iesirii (sau, mai bine zis, al Intrarii)
cu Evanghelia inlocuieste si ne aminteste momentul si ritualul de odini­
oara al intrarii solemne a arhiereului in biserica si apoi in altar, in vederea
inceperii slujbei.
b) Imnul Sfinte Dumnezeule... sau Trisaghionul liturgic a fost intro-
dus, sau poate generalizat oficial, in randuiala Liturghiei intre anii 450-
453, in vremea Sfantului Proclu, patriarhul Constantinopolului (437-
446), si a imparatilor Teodosie II si Pulheria, in urma unui flagel care a
bantuit multa vreme Constantinopolul si imprejurimile lui171. Imnul este
mentionat prima data in actele Sinodului IV ecumenic de la Calcedon.
Se afla si in Liturghia Bisericilor necalcedoniene, ca si in Liturghia de rit
galican; la necalcedonieni (armeni, sirienii iacobiti, copti si etiopieni) se
canta cu adaosul „Cel ce Te-ai rastignit pentru noi”, introdus de Patriar­
hul monofizit Petru Gnafevs (Fullo) al Antiohiei, in secolul al V-lea.

V.2.5. Lecturile din Sfanta Scriptura

a) Citirile biblice, adica Apostolul si Evanghelia, reprezinta nu numai
elementul cel mai vechi, primordial, din aceasta parte a Liturghiei, dar
totodata si cel mai important. Odinioara, lecturile biblice erau mult mai
numeroase in Liturghia catehumenilor decat azi. Astfel, in randuiala Litur­
ghiei descrisa in Constitutiile Apostolice (cartea VIII, cap. 11) sunt pre-
vazute patru pana la sase pericope: doua sau trei din Vechiul Testament
si doua sau trei din Noul Testament. Lecturile din Vechiul Testament au

171 T eo fa n P r e o t u l , Cronica, in PG 108, col. 244 B - 248 A; E v a g r ie , Istoria biseri-

ceasca, III, 44, in PG 86, col. 2697-1700; A n a s t a s ie B ib l io t e c a r u l , Istoria bisericeasca,
in PG 108, col. 1226 A; Sf . I o a n D a m a sc h in , Epistola despre imnul Trisaghion, in PG 95,
col. 37 B; Dogmatica, III, 10 (cap. Despre Trisaghion), in PG 94, col. 1021, §i in vol. Sf .
I o an D a m a sc h in , Dogmatica, trad. Pr. D. Fecioru, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2005, p. 132; N ic h ifo r C a l is t , Istoria bisericeasca,
XIV, 46; XVIII, 51, in PG 146, col. 1217 B-C, si PG 147, col. 436-437.

348
 LITURGICA SPECIALA

disparut din randuiala Liturghiei, una cate una. Disparitia ultimei lecturi
din Vechiul Testament se poate socoti un fapt implinit in secolele VII-VIII;
in Liturghiile rasaritenilor necalcedonieni s-au pastrat insa pana azi atat
lecturile din Vechiul Testament, cat si a treia lectura din Noul Testament.
Odinioara, lecturile din Cartile Sfinte erau incadrate sau alternau
cu cantari de psalmi. Din acesti psalmi - ale caror versete cantate s-au
imputinat treptat, ca si in cazul psalmilor antifonici - au ramas pana
azi numai cate un stih sau doua, dintre care unele preced pericopa din
Apostol - si de aceea poarta numele d eprochimen (6 TtpoKeipevoc;), adica
asezat inainte de Apostol iar altele urmeaza dupa aceasta pericopa.
Acestea din urma faceau parte de obicei din psalmii alleluiatici, ale caror
versete erau insotite de refrenul Alleluia („Laudati pe Domnul!”), cantat
de popor dupa fiecare stih sau verset. De aceea, stihurile ramase dupa
pericopele din Apostol se si numesc alleluiarion (ctA.Xr|Xouidptov). De
fapt, desi ele continua a fi inscrise inca in Apostol, au incetat de mult sa
mai fie cantate, din ele ramanand in uz numai vechiul refren Aleluia (de
trei ori), care se canta azi dupa pericopa din Apostol.
b) Un element important din vechea Liturghie a catehumenilor, care
urma odinioara indata dupa lecturi (dupa Evanghelie), era omilia seaipre-
dica, destinata in primul rand instruirii catehumenilor, care urmau sa iasa
din biserica. Ea s-a mentinut pretutindeni in acest loc atat timp cat dis-
ciplina catehumenatului a fost in vigoare. Dar dupa ce aceasta discipline
a fost uitata si deci catehumenii (cati mai erau) puteau ramane si asista si
ei la Liturghia credinciosilor, predica se deplaseaza putin cate putin spre
sfarsitul Liturghiei, cand o puteau asculta toti cei prezenti, fixandu-se mai
ales in timpul impartasirii liturghisitorilor si umpland astfel locul ramas
gol prin disparitia impartasirii generale a tuturor credinciosilor la fiecare
Liturghie.

V.2.6. Partea finala a Liturghiei catehumenilor

a) Rugaciunile de dupa Evanghelie, care formeaza ultima parte a
Liturghiei catehumenilor, au si ele origine destul de veche. Precum
am vazut mai inainte, in vechea Liturghie crestina - asa cum o descriu

349
 Preot prof. univ. dr. Ene Braniste

Constitutiile Apostolice (cartea VIII, cap. 6-9) dupa predica urma o

serie de ectenii si rugaciuni speciale pentru fiecare dintre cele patru
categorii sau clase de asistenti care urmau sa fie concediati din biserica:
catehumenii, energumenii, candidatii la Botez ((pam^opevoi, illumi-
nandi sau competentes, care alcatuiau clasa cea mai avansata a catehu-
menilor) si penitentii.
Din aceste patru ectenii si rugaciuni speciale, cu care se incheia odi­
nioara Liturghia catehumenilor, cele pentru energumeni si penitenti au
iesit din uz destul de timpuriu, si anume prin secolul al VII-lea. Ectenia
si rugaciunea pentru candidatii la Botez au disparut si ele din Liturghia
normala (a Sf. loan Gura de Aur si cea a Sf. Vasile cel Mare), dar s-au
mentinut in randuiala Liturghiei Darurilor inainte-sfintite (cu titlul:
Rugaciunea pentru cei ce se pregatesc spre sfanta luminare, Evxfj vntp tcov
Ttpoc, to ayiov (pcvnopa evTp£m(opevcov), rostindu-se numai in a doua
jumatate a Postului Mare (din miercurea saptamanii a patra inainte),
adica perioada in care odinioara candidatii la Botez se pregateau pentru
primirea Tainei luminarii si intrarii in crestinism, care avea loc la Pasti.
Ectenia si rugaciunea corespunzatoare pentru catehumeni
(Kaxrixoupevoi, ornameHHbie sau cei chemati), zisa astazi in taina de
catre preot, sunt deci singurele care se mai pastreaza din seria celor
patru ectenii si rugaciuni speciale pentru diferitele clase de participant!
la Liturghia catehumenilor de odinioara. Desi institutia catehumenatu-
lui a incetat de mult sa mai existe, ectenia si rugaciunea pentru catehu­
meni continua sa fie inscrise in Liturghier, ca si formula intrebuintata
odinioara pentru concedierea lor („Cati sunteti chemati, iesiti!”). In
toate celelalte Liturghii rasaritene (folosite in Bisericile necalcedoni-
ene) ectenia si rugaciunea pentru catehumeni au disparut, pastrandu-se
doar formula de concediere a catehumenilor de odinioara, la care
in unele rituri sunt adaugati si penitentii, paganii si cei opriti de la
impartasire.
b) De origine ceva mai noua pare a fi ectenia intreita, numita si
ectenia cererii staruitoare (f] EKTevpc; ixsaia), care urmeaza astazi
indata dupa citirea Evangheliei (dupa predica), precum si rugaciunea

350
 LITURGICA SPECIALA

corespunzatoare, a cererii staruitoare sau a cererii cu osardie (eu^r] Tpc;

ektevouc; ixeaiac;), pe care preotul o citeste in taina in timpul ecteniei
intreite. Textul acesteia din urm a il gasim in Codicele Barberini (secolul
al VUI-lea), ceea ce inseamna ca si ectenia respective intrase in uzul
Liturghiei dinainte de aceasta data.

V.3. Liturghia credinciosilor

Liturghia credinciosilor sau Liturghia euharistica, la care in vechime

puteau participa numai credinciosii (oi m atol), este partea cea mai putin
atinsa de modificari din intreaga Liturghie a ritului bizantin. Lasand la
o parte unele adaosuri si dezvoltari ulterioare, care au avut loc mai ales
in partea ei introductiva (dinaintea Sfintei Jertfe), schema sau randuiala
ei a ramas in general aceeasi ca in vechea Liturghie crestina. Pentru ca
sa se vada mai bine aceste adaosuri si dezvoltari, vom incepe - ca si la
Liturghia catehumenilor - cu un tabel comparativ in care coloana din
dreapta prezinta schema randuielii de azi a Liturghiei credinciosilor
din ritul bizantin, iar cea din stanga, o schema a randuielii Liturghiei
credinciosilor din secolele IV-V, asa cum ne-o descriu documentele si
izvoarele liturgice din acel timp, ca, de pilda: Catehezele mistagogice ale
Sf. Chiril al Ierusalimului, Cartea a VUI-a a Constitutiilor Apostolice,
Omilide catehetice ale lui Teodor de M opsuestia, scrierile Sf. loan Gura
de Aur, canoanele unor sinoade (indeosebi Canonul 19 al Sinodului de
la Laodiceea) s.a.

351