Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
APOSTOL
PUBLICAT CU APROBAREA SFÂNTULUI SINOD
AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
{I CU BINECUVÂNTAREA
PREAFERICITULUI P|RINTE
DANIEL
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROM@NE
Este interzisă copierea, multiplicarea, difuzarea sau publicarea textului şi a icoanelor folosite în
actuala ediţie a Apostolului, fără acordul scris al Editurii Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă.
(Cf. Legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe; Legea 103/1992 privind dreptul
exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult; Statutul pentru organizarea şi
funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române aprobat prin HG 53/2008; Hotărârea Sfântului Sinod al
BOR temei nr. 3385 / 30 mai 2011).
© 2014
EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE ORTODOXĂ
ISBN 978-973-616-338-8
CUVÂNT ÎNAINTE
ecturile biblice din cadrul Sfintei Liturghii reprezintă miezul şi elementul
cel mai vechi, constitutiv, al primei părţi a acesteia, numite Liturghia cate-
humenilor sau Liturghia cuvântului. Dacă lecturile veterotestamentare din
Lege şi Profeţi au dispărut din Liturghiile ritului bizantin aproape cu totul
(cu excepţia Liturghiilor unite cu Vecernia), cele noutestamentare au locul lor
indelebil în cadrul celebrării euharistice, fiind precedate de versete sugestive din
Psalmi (numite Prochimene şi Aliluiare). De aceea, Apostolul este o carte absolut
necesară săvârşirii Dumnezeieştii Liturghii şi a majorităţii slujbelor ortodoxe.
El cuprinde cărţile Noului Testament în afară de Evanghelii şi Apocalipsă. Nu-
mele consacrat îi dezvăluie conţinutul, format din scrieri apostolice, care cuprind
viaţa, activitatea şi învăţăturile Apostolilor Mântuitorului. Cum această colecţie
se deschide cu Faptele Apostolilor, numite în limba greacă Praxeis, întreaga
carte s-a mai numit în vechime, la noi, şi Praxiu sau Praxapostolos. În Biserica
Ortodoxă Română, începând din secolul al XVII-lea, textul scripturistic a fost
împărţit în pericope, spre o mai uşoară întrebuinţare, iar cuprinsul a fost organizat
după modelul Sfintei Evanghelii, conţinând întâi pericopele din lectura cursivă
(începând cu Faptele Apostolilor şi terminând cu Epistola către Evrei, adică de la
Paşti la Sâmbăta cea Mare), continuând cu pericopele numite ale Minologhio-
nului (specifice fiecărui praznic şi Sfânt mai important, aşezate pe lunile şi zilele
anului bisericesc), şi încheind cu cele necesare la diverse Sfinte Taine şi ierurgii.
Sfinţii Părinţi ai Bisericii vorbesc despre importanţa şi semnificaţiile acestor
lecturi în comentariile lor liturgice.
Astfel, despre Prochimen, Sfântul Gherman al Constantinopolului († 733)
scrie că ,,psalmul pus înainte înseamnă revelarea şi anunţarea venirii lui Hristos de
către proroci” (Tâlcuirea Sfintei Liturghii, 28), iar Sfântul Maxim Mărturisitorul
(† 662) arată că frumuseţea psalmilor cântaţi care preced citirea Apostolului
6 CUVÂNT ÎNAINTE
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
~N SFÂNTA {I MAREA DUMINIC|
A PA{TILOR
LA LITURGHIE
Prochimen, glasul al 8-lea (Psalm 117: 23, 1)
Aceasta este ziua pe care a f\cut-o Domnul s\ ne bucur\m [i s\ ne veselim `ntru ea.
Stih: L\uda]i pe Domnul c\ este bun, c\ `n veac este mila Lui.
LUNI
~N S|PT|MÂNA LUMINAT|
Prochimen, glasul al 8-lea (Psalm 18: 4, 1)
~n tot p\mântul a ie[it vestirea lor [i la marginile lumii cuvintele lor.
Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu [i facerea mâinilor Lui o veste[te t\ria.
MAR}I
~N S|PT|MÂNA LUMINAT|
Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1: 47, 48)
M\re[te sufletul meu pe Domnul [i s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu,
Mântuitorul meu.
Stih: C\ a c\utat spre smerenia roabei Sale; c\, iat\, de acum m\ vor ferici toate
neamurile.
DIN FAPTELE SFIN}ILOR APOSTOLI, CITIRE:
(2: 14–21)
n zilele acelea, stând Petru vor proroci, [i tinerii vo[tri vor vedea
cu cei unsprezece, [i-a ridi- vedenii [i b\trânii vo[tri vise vor visa.
cat glasul [i le-a vorbit: ~nc\ [i peste slujitorii Mei [i peste
B\rba]i iudei [i to]i care slujnicele Mele voi turna `n acele zile
locui]i `n Ierusalim, aceasta din Duhul Meu, [i ei vor proroci. {i
s\ v\ fie cunoscut\ [i lua]i aminte la minuni voi face sus `n cer, [i jos pe
cuvintele mele; c\ ace[tia nu sunt
be]i, cum vi se pare vou\, c\ci este al p\mânt semne: sânge, foc [i fume-
treilea ceas din zi; ci aceasta este ce gare de fum. Soarele se va schimba
s-a spus prin prorocul Ioil: «Iar `n `n `ntuneric [i luna `n sânge, `nainte
zilele din urm\, zice Domnul, voi de a veni ziua Domnului cea mare [i
turna din Duhul Meu peste tot str\lucit\. {i tot cel ce va chema nu-
trupul; [i fiii vo[tri [i fiicele voastre mele Domnului se va mântui».
Aliluia, glasul al 8-lea (Psalm 131: 8, 11)
Stih 1: Scoal\-Te, Doamne, `ntru odihna Ta, Tu [i chivotul sfin]irii Tale.
Stih 2: Juratu-S-a Domnul lui David adev\rul [i nu-l va lep\da: Din rodul p^ntecelui
t\u voi pune pe scaunul t\u.
MIERCURI
~N S|PT|MÂNA LUMINAT|
Prochimen, glasul al 6-lea (Psalm 44: 20, 12)
Pomeni-voi numele T\u `n tot neamul [i neamul.
Stih: Ascult\, fiic\, [i vezi [i pleac\ urechea ta [i uit\ poporul t\u [i casa p\rintelui t\u.
DIN FAPTELE SFIN}ILOR APOSTOLI, CITIRE:
(2: 22–38)
n zilele acelea, zis-a Petru minunile [i semnele pe care le-a
c\tre popor: B\rba]i israe- f\cut prin El Dumnezeu `n mijlocul
li]i, asculta]i cuvintele vostru, precum [i voi [ti]i, pe
acestea: Pe Iisus Nazari- Acesta, fiind dat, dup\ sfatul cel
neanul, b\rbat adeverit rânduit [i dup\ [tiin]a cea dinainte
`ntre voi de Dumnezeu, prin puterile, a lui Dumnezeu, voi L-a]i luat [i,
12 APOSTOLUL
pironindu-L prin mâinile celor f\r\ c\ n-a fost l\sat `n iad sufletul Lui
de lege, L-a]i omorât. Pe El Dum- [i nici trupul Lui n-a v\zut stric\-
nezeu L-a `nviat, dezlegând durerile ciune. Dumnezeu L-a `nviat pe Acest
mor]ii, `ntrucât nu era cu putin]\ ca Iisus, C\ruia noi to]i ~i suntem mar-
El s\ fie ]inut de ea. C\ci David zice tori. Deci, `n\l]ându-Se de-a dreap-
despre El: «Pururea L-am v\zut ta lui Dumnezeu [i primind de la
pe Domnul `naintea mea, c\ de-a Tat\l f\g\duin]a Duhului Sfânt, El
dreapta mea este, ca s\ nu m\ clatin. L-a rev\rsat pe Acesta, cum vede]i
De aceea s-a bucurat inima mea [i [i auzi]i voi acum. C\ci David nu s-a
s-a veselit limba mea; chiar [i suit la ceruri, dar el a zis: «Zis-a
trupul meu se va odihni `ntru n\- Domnul Domnului meu: {ezi de-a
dejde. C\ nu vei l\sa sufletul meu `n dreapta Mea, pân\ ce voi pune pe
iad, nici nu vei da pe cel sfânt al T\u vr\jma[ii T\i a[ternut picioarelor
s\ vad\ stric\ciune. F\cutu-mi-ai Tale». Cu `ncredin]are s\ [tie deci
cunoscute c\ile vie]ii; m\ vei umple toat\ casa lui Israel c\ Dumnezeu,
de bucurie cu fa]a Ta». B\rba]i pe Acest Iisus pe Care voi L-a]i r\s-
fra]i, cuvine-se a vorbi cu `ndr\z- tignit, L-a f\cut Domn [i Hristos. Iar
-nire c\tre voi despre patriarhul ei, auzind acestea, au fost p\trun[i la
David, c\ a murit [i s-a `ngropat, iar inim\ [i au zis c\tre Petru [i c\tre
mormântul lui este la noi, pân\ `n ceilal]i apostoli: B\rba]i fra]i, ce s\
ziua aceasta. Deci el, fiind proroc [i facem? Iar Petru a zis c\tre ei:
[tiind c\ Dumnezeu i S-a jurat cu Poc\i]i-v\ [i s\ se boteze fiecare din-
jur\mânt s\-i a[eze pe tron din rodul tre voi `n numele lui Iisus Hristos,
coapselor lui, mai `nainte v\zând, spre iertarea p\catelor voastre, [i ve]i
a vorbit despre `nvierea lui Hristos, primi darul Duhului Sfânt.
Aliluia, glasul al 2-lea (Luca 1: 49, 50)
Stih 1: C\ mi-a f\cut mie m\rire Cel puternic [i sf^nt este numele Lui.
Stih 2: {i mila Lui `n neam [i `n neam spre cei ce se tem de El.
JOI
~N S|PT|MÂNA LUMINAT|
Prochimen, glasul al 3-lea (Psalm 46: 6, 1)
Cânta]i Dumnezeului nostru, cânta]i; cânta]i ~mp\ratului nostru, cânta]i.
Stih: Toate popoarele bate]i din palme, striga]i lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
DIN FAPTELE SFIN}ILOR APOSTOLI, CITIRE:
(2: 38–43)
lui s-au botezat, iar `n ziua aceea s-au `n rug\ciuni. {i tot sufletul era cuprins
ad\ugat ca la trei mii de suflete. {i de team\, fiindc\ multe minuni [i semne
st\ruiau `n `nv\]\tura apostolilor [i `n se f\ceau `n Ierusalim prin apostoli, [i
vie]uire de ob[te, `n frângerea pâinii [i mare fric\ `i st\pânea pe to]i.
Aliluia, glasul al 4-lea (Psalm 44: 5–6, 9)
Stih 1: ~ncordeaz\-}i arcul, prop\[e[te [i `mp\r\]e[te.
Stih 2: Iubit-ai dreptatea [i ai urât f\r\delegea.
VINERI
~N S|PT|MÂNA LUMINAT|
Prochimen, glasul al 4-lea (Psalm 103: 25, 1)
Cât s-au m\rit lucrurile Tale, Doamne, toate cu `n]elepciune le-ai f\cut.
Stih: Binecuvinteaz\, suflete al meu, pe Domnul.
DIN FAPTELE SFIN}ILOR APOSTOLI, CITIRE:
(3: 1–8)
n zilele acelea, Petru [i Ioan, a zis: Prive[te la noi! Iar acesta
Ioan se suiau la templu se uita la ei cu luare-aminte, a[tep-
pentru rug\ciunea din cea- tând s\ primeasc\ ceva de la ei. Iar
sul al nou\lea. {i era un Petru a zis: Argint [i aur nu am; dar
b\rbat, olog din pântecele ce am, aceea `]i dau. ~n numele lui
mamei sale, pe care-l aduceau [i-l Iisus Hristos Nazarineanul, scoal\-te
puneau `n fiecare zi la poarta tem-
plului, zis\ Poarta Frumoas\, ca s\ [i umbl\! {i, apucându-l de mâna
cear\ milostenie de la cei care in- dreapt\, l-a ridicat [i `ndat\ gleznele
trau `n templu. Acesta, v\zând c\ [i t\lpile picioarelor lui s-au `nt\rit.
Petru [i Ioan aveau s\ intre `n {i, s\rind, a stat `n picioare [i umbla
templu, le-a cerut milostenie. Iar [i a intrat cu ei `n templu, umblând
Petru, c\utând spre el, `mpreun\ cu [i s\rind [i l\udând pe Dumnezeu.
Se zice [i al N\sc\toarei de Dumnezeu:
DIN EPISTOLA C|TRE FILIPENI
A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE:
(2: 5–11)
ra]ilor, gândul acesta de[ertat pe Sine, chip de rob luând,
s\ fie `n voi care era [i f\cându-Se asemenea oamenilor, [i
`n Hristos Iisus, Care, la `nf\]i[are aflându-Se ca un om,
Dumnezeu fiind `n chip, S-a smerit pe Sine, ascult\tor
n-a socotit o [tirbire fiind f\cându-Se pân\ la moarte, [i
El `ntocmai cu Dumnezeu, ci S-a `nc\ moarte de cruce. Pentru aceea,
14 APOSTOLUL
SÂMB|T|
~N S|PT|MÂNA LUMINAT|
Prochimen, glasul al 3-lea (Psalm 26: 1, 2)
Domnul este luminarea mea [i Mântuitorul meu; de cine m\ voi teme?
Stih: Domnul este ap\r\torul vie]ii mele; de cine m\ voi `nfrico[a?
DIN FAPTELE SFIN}ILOR APOSTOLI, CITIRE:
(3: 11–16)
LUNI
~N S|PT|MÂNA A DOUA DUP| PA{TI
DIN FAPTELE SFIN}ILOR APOSTOLI, CITIRE:
(3: 19–26)
MAR}I
~N S|PT|MÂNA A DOUA DUP| PA{TI
DIN FAPTELE SFIN}ILOR APOSTOLI, CITIRE:
(4: 1–10)
n zilele acelea, pe când erau din neamul arhieresc [i, pu-
apostolii vorbeau c\tre nându-i `n mijloc, `i `ntrebau: Cu ce
popor, au venit asupra lor putere sau `n al cui nume a]i f\cut
preo]ii, c\petenia g\rzii voi aceasta? Atunci Petru, plin fiind
templului [i saducheii, de Duhul Sfânt, le-a vorbit: C\pe-
mâniindu-se c\ ei `nva]\ poporul [i tenii ale poporului [i b\trâni ai lui
vestesc `ntru Iisus `nvierea din mor]i. Israel, fiindc\ noi suntem ast\zi
{i, punând mâna pe ei, i-au pus sub cerceta]i pentru facerea de bine fa]\
paz\ pân\ a doua zi, c\ci era deja de un om bolnav [i prin cine a fost el
sear\. Totu[i, mul]i dintre cei care vindecat, cunoscut s\ v\ fie vou\
auziser\ cuvântul au crezut, iar nu- tuturor, [i la tot poporul lui Israel,
m\rul b\rba]ilor credincio[i s-a f\cut c\ `n numele lui Iisus Hristos Naza-
ca la cinci mii. {i a doua zi s-au adu- rineanul, pe Care voi L-a]i r\stignit,
nat c\peteniile lor [i b\trânii [i c\r- dar pe Care Dumnezeu L-a `nviat
turarii din Ierusalim [i Anna arhiereul din mor]i, `ntru el st\ acesta s\n\tos
[i Caiafa [i Ioan [i Alexandru [i câ]i `naintea voastr\!
~N S|PT|MÂNA A II-A DUP| PA{TI 17
MIERCURI
~N S|PT|MÂNA A DOUA DUP| PA{TI
DIN FAPTELE SFIN}ILOR APOSTOLI, CITIRE:
(4: 13–22)
n zilele acelea, v\zând acesta niciunui om. {i, chemându-i,
iudeii `ndr\zneala lui le-au poruncit ca nicidecum s\ nu
Petru [i a lui Ioan [i [tiind mai gr\iasc\, nici s\ mai `nve]e `n
c\ sunt oameni f\r\ carte numele lui Iisus. Iar Petru [i Ioan
[i simpli, se mirau [i `i r\spunzând, au zis c\tre ei: Judeca]i
cuno[teau c\ fuseser\ `mpreun\ cu dac\ este drept `naintea lui Dumnezeu
Iisus; [i, v\zând pe omul cel t\- s\ ascult\m de voi mai mult decât de
m\duit stând cu ei, n-aveau nimic de Dumnezeu. C\ci noi nu putem s\ nu
zis `mpotriv\, dar, poruncindu-le s\
vorbim cele ce am v\zut [i am auzit.
ias\ afar\ din sinedriu, vorbeau
`ntre ei, zicând: Ce vom face acestor Dar ei, amenin]ându-i din nou, le-au
oameni? C\ci este `nvederat tuturor dat drumul, neg\sind niciun chip
celor ce locuiesc `n Ierusalim c\ prin cum s\-i pedepseasc\, din pricina
ei s-a f\cut o minune cunoscut\ [i nu poporului, fiindc\ to]i sl\veau pe
putem s\ t\g\duim. Dar ca aceasta Dumnezeu, pentru ceea ce se f\cuse,
s\ nu se r\spândeasc\ mai mult `n c\ci omul cu care se f\cuse aceast\
popor, s\ le poruncim cu amenin]are minune a vindec\rii avea mai mult
s\ nu mai vorbeasc\ de numele de patruzeci de ani.
JOI
~N S|PT|MÂNA A DOUA DUP| PA{TI
DIN FAPTELE SFIN}ILOR APOSTOLI, CITIRE:
(4: 23–31)
n zilele acelea, apostolii, `mp\ra]ii p\mântului [i c\peteniile
fiind elibera]i, au venit la s-au adunat laolalt\ `mpotriva Dom-
ai lor [i le-au spus câte le-au nului [i `mpotriva Unsului S\u»,
vorbit lor arhiereii [i b\- c\ci asupra Sfântului T\u Fiu, Iisus,
trânii. Iar ei, auzind, `ntr-un pe Care Tu L-ai uns, s-au adunat
cuget au ridicat glas c\tre Dum- laolalt\, cu adev\rat, `n cetatea
nezeu [i au zis: St\pâne, Dum- aceasta, [i Irod [i Pon]iu Pilat cu
nezeule, Tu, Care ai f\cut cerul [i p\gânii [i cu mul]imile lui Israel, ca
p\mântul [i marea [i toate cele ce s\ fac\ toate câte mâna Ta [i sfatul
sunt `n ele, Care prin Duhul Sfânt [i T\u mai dinainte au rânduit s\ fie,
prin gura p\rintelui nostru David, [i acum, Doamne, caut\ spre ame-
slujitorul T\u, ai zis: «Pentru ce s-au nin]\rile lor [i d\ robilor T\i a gr\i
`nt\râtat neamurile [i popoarele au cuvântul T\u cu toat\ `ndr\zneala,
cugetat cele de[arte? Ridicatu-s-au `ntinzând dreapta Ta spre vindecare
18 APOSTOLUL
[i s\vâr[ind semne [i minuni, prin locul `n care erau aduna]i [i s-au um-
numele Sfântului T\u Fiu Iisus. {i, pe plut to]i de Duhul Sfânt [i gr\iau cu
când se rugau astfel, s-a cutremurat `ndr\zneal\ cuvântul lui Dumnezeu.
VINERI
~N S|PT|MÂNA A DOUA DUP| PA{TI
DIN FAPTELE SFIN}ILOR APOSTOLI, CITIRE:
(5: 1–11)
n zilele acelea un om, anu- sco]ându-l afar\, l-au `ngropat. Dup\
me Anania, `mpreun\ cu un r\stimp, ca de trei ceasuri, a intrat
Safira, femeia lui, [i-a [i femeia lui, ne[tiind ce se `ntâmplase.
vândut ]arina. {i a ascuns Iar Petru a zis c\tre ea: Spune-mi
din pre], [tiind [i femeia dac\ a]i vândut ]arina cu atât? Iar
lui, [i, aducând o parte, a pus-o la
picioarele apostolilor. Iar Petru a ea a zis: Da, cu atât. Iar Petru a zis
zis: Anania, de ce a umplut Satana c\tre ea: De ce v-a]i `nvoit voi s\ is-
inima ta, ca s\ min]i tu Duhului Sfânt piti]i Duhul Domnului? Iat\, picioa-
[i s\ ascunzi din pre]ul ]arinei? rele celor ce au `ngropat pe b\rbatul
Oare, p\strând-o, nu-]i r\mânea ]ie, t\u sunt la u[\ [i te vor scoate afar\
[i vândut\, nu era `n st\pânirea ta? [i pe tine. {i ea a c\zut `ndat\ la
Pentru ce ai pus `n inima ta lucrul picioarele lui Petru [i a murit. {i,
acesta? N-ai min]it oamenilor, ci
lui Dumnezeu! Iar Anania, auzind intrând tinerii, au g\sit-o moart\ [i,
aceste cuvinte, a c\zut [i a murit. sco]ând-o afar\, au `ngropat-o lâng\
Atunci fric\ mare i-a cuprins pe to]i b\rbatul ei. {i fric\ mare a cuprins
care au auzit. {i, sculându-se cei mai toat\ Biserica [i pe to]i care au auzit
tineri, l-au `nf\[urat `n giulgiu [i, acestea.
SÂMB|T|
~N S|PT|MÂNA A DOUA DUP| PA{TI
DIN FAPTELE SFIN}ILOR APOSTOLI, CITIRE:
(5: 21–32)
n zilele acelea, apostolii au temni]\ [i, `ntorcându-se, au vestit,
intrat de diminea]\ `n zic^nd: Temni]a am g\sit-o `ncuiat\
templu [i `nv\]au. Dar, `n toat\ siguran]a [i pe paznici
venind arhiereul [i cei `m- stând la u[i, dar când am descuiat,
preun\ cu el, au adunat `n\untru n-am g\sit pe nimeni.
sinedriul [i tot sfatul b\trânilor Când au auzit aceste cuvinte, c\pe-
fiilor lui Israel [i au trimis la tem- tenia pazei templului [i arhiereii
ni]\ s\-i aduc\ pe apostoli. Dar, du- erau nedumeri]i cu privire la ei, ce-ar
cându-se, slugile nu i-au g\sit `n putea s\ fie aceasta. Dar, venind
~N S|PT|MÂNA A II-A DUP| PA{TI 19
cineva, le-a dat de veste: Iat\, b\r- asupra noastr\ sângele Acestui Om!
ba]ii pe care i-a]i pus `n temni]\ Iar Petru [i apostolii, r\spunzând,
sunt `n templu, stând [i `nv\]ând au zis: Trebuie s\ ascult\m pe Dum-
poporul. Atunci, ducându-se c\pete- nezeu mai mult decât pe oameni.
nia pazei templului `mpreun\ cu Dumnezeul p\rin]ilor no[tri a `nviat
slujitorii, i-au adus, dar nu cu sila, pe Iisus, pe Care voi L-a]i omorât,
c\ se temeau de popor s\ nu-i spânzurându-L pe lemn. Pe Acesta,
omoare cu pietre. {i, aducându-i, Dumnezeu, prin dreapta Sa, L-a
i-au pus `n fa]a sinedriului. Iar ar- `n\l]at St\pânitor [i Mântuitor, ca
hiereul i-a `ntrebat, zicând: Oare nu s\-i dea lui Israel poc\in]\ [i ier-
v-am poruncit vou\ cu porunc\ s\ tarea p\catelor. {i suntem martori
nu mai `nv\]a]i `n numele acesta? {i ai acestor cuvinte noi [i Duhul Sfânt,
iat\, a]i umplut Ierusalimul cu `n- pe Care Dumnezeu L-a dat celor
v\]\tura voastr\ [i voi]i s\ aduce]i ce ~l ascult\.
DUMINICA
A TREIA DUP| PA{TI, A MIRONOSI}ELOR
Prochimen, glasul al 2-lea (Psalm 117: 14, 18)
T\ria mea [i lauda mea este Domnul [i mi-a fost mie spre mântuire.
Stih: Certând, m-a certat Domnul, dar mor]ii nu m-a dat.
DIN FAPTELE SFIN}ILOR APOSTOLI, CITIRE:
(6: 1–7)
LUNI
~N S|PT|M@NA A TREIA DUP| PA{TI
DIN FAPTELE SFIN}ILOR APOSTOLI, CITIRE:
(6: 8–15; 7: 1–5, 47–60)
n zilele acelea, {tefan, st\pânire [i urma[ilor lui dup\ el,
fiind plin de har [i de pu- neavând el copil. Iar Solomon I-a
tere, f\cea minuni [i sem- zidit Lui cas\, dar Cel Prea`nalt nu
ne mari `n popor. {i s-au locuie[te `n temple f\cute de mâini,
ridicat unii din sinagoga precum zice prorocul: «Cerul este
ce se zicea a liber]ilor [i a cirenenilor tronul Meu [i p\mântul a[ternut
[i a alexandrinilor [i a celor din picioarelor Mele. Ce cas\ ~mi ve]i
Cilicia [i din Asia, sf\dindu-se cu zidi Mie – zice Domnul – sau care
{tefan. {i nu puteau s\ stea `mpotri- este locul odihnei Mele? Nu mâna
va `n]elepciunii [i a Duhului cu care Mea a f\cut toate acestea?». Voi, cei
el vorbea. Atunci au pus pe ni[te tari `n cerbice [i net\ia]i `mprejur la
b\rba]i s\ zic\: L-am auzit spunând inim\ [i la urechi, voi pururea sta]i
cuvinte de hul\ `mpotriva lui Moise `mpotriv\ Duhului Sfânt, precum
[i a lui Dumnezeu. {i au `nt\râtat p\rin]ii vo[tri a[a [i voi! Pe care
poporul [i pe b\trâni [i pe c\rturari dintre proroci nu l-au prigonit
[i, n\v\lind asupr\-i, l-au r\pit [i l-au p\rin]ii vo[tri? {i au ucis pe cei ce
dus `n sinedriu. {i au pus martori au vestit mai dinainte sosirea Celui
mincino[i, care ziceau: Acest om nu Drept, ai C\rui vânz\tori [i uciga[i
`nceteaz\ a vorbi cuvinte de hul\ v-a]i f\cut voi acum, voi, care a]i
`mpotriva acestui loc sfânt [i a Legii. primit Legea `ntru rânduial\ de la
C\ l-am auzit zicând c\ Iisus, `ngeri [i n-a]i p\zit-o! Iar ei, auzind
Nazarineanul Acesta, va strica locul acestea, frem\tau de furie `n inimi-
acesta [i va schimba datinile pe care le lor [i scrâ[neau din din]i `m-
ni le-a l\sat nou\ Moise. {i, a]in- potriva lui. Iar {tefan, fiind plin de
tindu-[i ochii asupra lui, to]i cei ce Duh Sfânt [i privind la cer, a v\zut
[edeau `n sinedriu au v\zut fa]a lui slava lui Dumnezeu [i pe Iisus stând
ca o fa]\ de `nger. {i a zis arhiereul: de-a dreapta lui Dumnezeu, [i a zis:
Adev\rate sunt acestea? Iar el a zis: Iat\ v\d cerurile deschise [i pe Fiul
B\rba]i fra]i [i p\rin]i, asculta]i! Omului stând de-a dreapta lui Dum-
Dumnezeul slavei S-a ar\tat p\rin- nezeu! Iar ei, strigând cu glas mare,
telui nostru Avraam, când era `n [i-au astupat urechile [i au n\v\lit
Mesopotamia, mai `nainte de a locui asupra lui. {i sco]ându-l afar\ din
`n Haran [i a zis c\tre el: Ie[i din cetate `l b\teau cu pietre. Iar mar-
p\mântul t\u [i din rudenia ta [i torii [i-au pus hainele la picioarele
vino `n p\mântul pe care ]i-l voi unui tân\r, numit Saul. {i `l b\teau
ar\ta. Atunci, ie[ind din p\mântul cu pietre pe {tefan, care se ruga [i
caldeilor, a locuit `n Haran. Iar de zicea: Doamne Iisuse, prime[te
acolo, dup\ moartea tat\lui s\u, l-a duhul meu! {i, `ngenunchind, a stri-
str\mutat `n aceast\ ]ar\, `n care gat cu glas mare: Doamne, nu le
locui]i voi acum. {i nu i-a dat mo[- socoti lor p\catul acesta! {i, zicând
tenire `n ea nici o palm\ de p\mânt, acestea, a murit. Iar Saul se `nvoise
ci i-a f\g\duit c\ i-o va da lui spre la uciderea lui {tefan.
22 APOSTOLUL
MAR}I
~N S|PT|MÂNA A TREIA DUP| PA{TI
DIN FAPTELE SFIN}ILOR APOSTOLI, CITIRE:
(8: 5–17)
MIERCURI
~N S|PT|MÂNA A TREIA DUP| PA{TI
DIN FAPTELE SFIN}ILOR APOSTOLI, CITIRE:
(8: 18–25)
n zilele acelea, Simon, v\- `naintea lui Dumnezeu. Poc\ie[te-te,
zând c\ prin punerea mâi- deci, de aceast\ r\utate a ta [i te
nilor apostolilor se d\ Du- roag\ lui Dumnezeu, doar\ ]i se va
hul Sfânt, le-a adus bani, ierta cugetul inimii tale, c\ci `ntru
zicând: Da]i-mi [i mie pu- am\r\ciunea fierii [i `ntru leg\tura
terea aceasta, ca acela, pe care eu voi nedrept\]ii te v\d c\ e[ti. {i, r\spun-
pune mâinile, s\ primeasc\ Duhul zând, Simon a zis: Ruga]i-v\ voi la
Sfânt. Iar Petru a zis c\tre el: Banii Domnul, pentru mine, ca s\ nu vin\
t\i s\ fie cu tine spre pierzare! C\ci asupra mea nimic din cele ce a]i zis.
ai socotit c\ darul lui Dumnezeu se Iar ei, m\rturisind [i gr\ind cuvân-
dobânde[te cu bani. Tu n-ai parte, tul Domnului, s-au `ntors la Ieru-
nici mo[tenire la chemarea aceasta, salim [i `n multe sate ale samari-
pentru c\ inima ta nu este dreapt\ nenilor binevesteau.
~N S|PT|MÂNA A III-A DUP| PA{TI 23
JOI
~N S|PT|MÂNA A TREIA DUP| PA{TI
DIN FAPTELE SFIN}ILOR APOSTOLI, CITIRE:
(8: 26–39)
VINERI
~N S|PT|MÂNA A TREIA DUP| PA{TI
DIN FAPTELE SFIN}ILOR APOSTOLI, CITIRE:
(8: 40 – 9: 1–19)
SÂMB|T|
~N S|PT|MÂNA A TREIA DUP| PA{TI
DIN FAPTELE SFIN}ILOR APOSTOLI, CITIRE:
(9: 19–31)
www.editurapatriarhiei.ro
ISBN 978-973-616-338-8