Preot Prof. Univ.

Df^Ene BRANISTE
j

LITURGICA SPECIALA
Editie revizuita si completata de
Pr. Prof. Dr. Nicolae D. NECULA si
de Arhim. Asist. Dr. Chiril LOVIN

Volum publicat cu binecuvantarea

Preafericitului Parinte
D A N IE L
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

BASILICA
Bucuresti - 2016
 Preot prof. univ. dr. Ene B r a n ist e

IV.2. RANDUIALA LITURGHIEI CATEHUMENILO R

IV.2.1. Ritualul pregatitor pentru inceperea Liturghiei

Partea a doua a Liturghiei sau Liturghia pe care o numim „a cate-

humenilor” tine de la binecuvantarea de inceput pana la cuvintele: „Cati
sunteti chemati, iesiti...”

Inainte de inceperea Liturghiei, preotul deschide usile

imparatesti si dvera (daca nu au fost deschise mai inainte). Stand
in fata Sfintei Mese face trei metanii mari, zicand de fiecare data:
„Dumnezeule, curateste-ma pe mine pacatosul si ma miluieste!”
Apoi, cu mainile ridicate, zice in soapta rugaciunea Imparate
ceresc137 si, inchinandu-se, rosteste stihurile: „Slava intru cei de
sus lui Dumnezeu...” (de doua ori) si „Doamne, buzele mele vei
deschide...” (o data).
Intre Pasti si Inaltare, in loc de Imparate ceresc se zice Hristos
a inviat, de trei ori, iar de la Inaltare pana la Rusalii se spun doar
stihurile: „Slava intru cei de sus...”
Daca preotul poarta culion, isi descopera capul, ramanand
asa pana la Rugaciunea Amvonului.
Se inchina apoi de doua ori, saruta Sfanta Evanghelie, Sfanta
Cruce si Sfanta Masa, precum si chipul Sfantului a carui Litur-
ghie o va savarsi (din Liturghier) si se mai inchina inca o data.

IV.2.2. Prima parte a Liturghiei catehumenilor

(pana la Vohodul cu Sfanta Evanghelie)

Dupa acest ritual pregatitor, preotul incepe Liturghia astfel: ia Sfanta

Evanghelie cu ambele maini si, tinand-o drept in sus, da binecuvantarea
cu glas mare: „Binecuvantata este imparatia Tatalui...”, facand concomi-
tent semnul Sfintei Cruci cu Sfanta Evanghelie peste Sfantul Antimis. In
timp ce zice cuvintele „...acum si pururea...”, asaza Sfanta Evanghelie la137

137 Conform practicii panortodoxe, aceasta rugaciune se rosteste o singura data,

catre protos (a se vedea L itu rg h ie r, 2012, p. 131).

306
 LITURGICA SPECIALA

locul ei pe Sfantul Antimis, apoi o saruta, se intoarce pe stanga, inchide

usile imparatesti (dvera ramane deschisa) si, intorcandu-se inapoi pe
dreapta, incepe ectenia mare („Cu (in) pace Domnului sa ne rugam!”);
cand este nevoie, inainte de aliniatul „Pentru ca sa ne izbavim noi de tot
necazul...”, se intercaleaza cererilepentru diferitele trebuinte, de la sfarsitul
Liturghierului.
Dupa ecfonisul ecteniei („Ca Tie se cuvine toata slava...”), la strana se
raspunde Amin si se canta Antifonul I13S, in timp ce preotul citeste in taina
Rugaciunea Antifonului I, din Liturghier („Doamne, Dumnezeul nostru,
a Carui stapanire este neasemanata...”).
Cand la strana se termina Antifonul I, preotul zice ectenia mica (lard
si iara...), incheind-o cu ecfonisul: „Ca a Ta este stapanirea...”
In timp ce la strana se canta Antifonul II, preotul citeste in taina Ruga-
ciunea Antifonului II („Doamne, Dumnezeul nostru, mantuieste poporul
Tau...”).
Dupa ce la strana se termina Antifonul II, preotul zice din nou ectenia
mica, incheind-o cu ecfonisul: „Ca bun si iubitor de oameni Dumnezeu
esti...”; la strana se canta Antifonul III (Fericirile ori Troparul sarbatorii,
dupa caz), iar preotul citeste acum Rugaciunea Antifonului III („Cel ce
ne-ai daruit noua aceste rugaciuni obstesti...”).

IV.2.3. Vohodul mic (Iesirea cu Sfanta Evanghelie)

Cand la strana incepe sa se cante Stihira de la Slava... Ferici-

rilor, preotul deschide usile imparatesti (facand o usoara pleca-
ciune spre popor) si face Vohodul mic (Iesirea cu Sfanta Evanghe­
lie), astfel: se inchina de trei ori in fata Sfintei Mese, ia cu multa
evlavie Sfanta Evanghelie si pune in locul ei, pe Sfantul Antimis,
Sfanta Cruce. Tinand Sfanta Evanghelie inaltata in dreptul fruntii
(avand mana dreapta pe cotorul cartii, iar stanga pe marginea
cu taietura foilor), ocoleste pe dinapoia Sfintei Mese si iese pe
usa de miazanoapte, mergand inainte un purtator de lumina, cu138

138 Atunci cand preotul slujeste cu diacon sau este slujba !n sobor, se recom anda citir
rugaciunilor in locul lor initial, adica inainte de ecfonis, in timpul ecteniei precedente (a se
vedea L itu rg h ier, 2012, p. 137).

307
 Preot prof. univ. dr. Ene B r a n ist e

lumanare sau sfesnic portativ. Ajungand in mijlocul bisericii,

purtatorul de lumina se intoarce printre sfesnicele imparatesti
si vine de sta cu lumina (sau lasa sfesnicul) in dreptul icoanei
imparatesti a Mantuitorului, iar preotul, ramanand pe loc, cu
fata spre rasarit, tine Sfanta Evanghelie cu stanga la piept, isi
pleaca usor capul si zice in taina Rugaciunea intrarii („Stapane
Doamne, Dumnezeul nostru...”). Apoi isi inalta capul, face
semnul binecuvantarii spre rasarit, zicand incet: „Binecuvan-
tata este intrarea sfintilor Tai, Doamne, totdeauna...” face doua
inchinaciuni adanci, saruta Sfanta Evanghelie si se inchina inca
o data. Apoi purtand din nou Sfanta Evanghelie cu ambele
maini, in dreptul fruntii, cu Invierea spre credinciosi, inain-
teaza spre sfantul altar printre sfesnicele imparatesti. Ajuns in
fata Sfintelor Usi, cand la strana s-a terminat de cantat Antifo-
nul III (Fericirile ori Troparul), preotul inalta Sfanta Evanghelie
si zice, cu glas mare: „Intelepciune! Drepti!”. Apoi intra in sfan­
tul altar printre usile imparatesti si, luand Sfanta Cruce de pe
Sfantul Antimis, pune Sfanta Evanghelie la locul ei.
Dupa ce la strana se canta: Veniti sa ne inchinam... si oran-
duitele Tropare si Condace139, preotul (din fata Sfintei Mese)
zice: „Dom nului sa ne rugam !” si indata ecfonisul: „Ca sfant
esti, Dumnezeul nostru, si Tie slava inaltam...”
La praznice, hram sau sfinti cu Polieleu, daca preotul vrea,
se canta Doamne, mantuieste pe cei binecredinciosi!, astfel: dupa
cuvintele din ecfonis „...acum si pururea...”, indata canta pre­
otul: „Doamne, mantuieste pe cei binecredinciosi!”, din locul
si pozitia in care se afla (adica stand cu fata spre Sfanta M asa);
apoi la strana se canta de doua ori aceeasi cantare. Preotul con­
tinue, cantand din altar: „Si ne auzi pe noi!” si indata sfarseste
cu cuvintele de incheiere a ecfonisului: „Si in vecii vecilor” (tot
din fata Sfintei Mese).

139 Se recom anda citirea Rugaciunii Cantarii intreit-sfinte inaintea ecfonisului „

Sfant esti, Dum nezeu nostru...”, adica in timpul cantarii Troparelor si Condacelor (a se
vedea L itu rg h ie r, 2012, p. 143).

308
 LITURGICA SPECIALA

IV.2.4. Partea a treia (dupa Vohodul cu Sfanta Evanghelie)

In timp ce la strana se canta Sfinte Dumnezeule... sau,

cand este cazul, Cati in Hristos...140, ori Crucii Tale...141, preotul
citeste (in taina) Rugaciunea cdntarii intreit-sfinte, din Litur-
ghier („Dumnezeule cel Sfant, Care intre sfinti Te odihnesti...”).
Dupa aceea zice si el, in soapta, Sfinte Dumnezeule..., de trei ori,
facand de fiecare data cate o inchinaciune in fata Sfintei Mese.
Inainte de ultimul Sfinte Dumnezeule..., cantat de credinciosi,
preotul zice cu glas mare: „Puternic!” (stand tot in fata Sfintei
Mese); iar in timp ce la strana se canta pentru ultima oara Sfinte
Dumnezeule..., el se indreapta catre proscom idiar si se pleaca
spre Cinstitele Daruri, zicand in soapta: „Binecuvantat este Cel
ce vine intru numele Domnului”. Apoi se intoarce pe dreapta
si, trecand pe dinaintea Sfintei Mese, se inchina (unii saruta si
coltul de apus-miazazi al Sfintei Mese) si merge spre Tronul cel
de sus, zicand: „Binecuvantat esti pe Tronul slave! imparatiei
Tale, Cel ce sezi pe Heruvimi, totdeauna...”. Ajuns in dreptul
coltului de rasarit-miazazi al Sfintei Mese, se intoarce spre
stanga si ramane acolo, cu fata spre apus. De aici, dupa ce se ter­
ming cantarea Trisaghionului, el da binecuvantarea pentru citi-
rea Apostolului („Sa luam aminte! Pace tuturor!, Intelepciune!,
Sa luam aminte!”). Apoi ia cadelnita, dinainte pregatita, o bine-
cuvanteaza si face cadire mica, avand grija sa cadeasca fara
zgomot, iar atunci cand trece cu caditul de la strana dreapta
la cea stanga, cadeste si pe cititorul Apostolului. Dupa ce lasa
cadelnita, el citeste in taina Rugaciunea dinainte de Evanghelie
(„Straluceste in inimile noastre...”), iar daca mai ramane timp,
sta tot in coltul de rasarit-miazazi al Sfintei Mese, cu fata spre

140 La Nasterea si la Botezul Dom nului, in Sam bata Floriilor, in Sam bata Patimirilor
(la Liturghia Sfantului Vasile), in Dum inica Pastilor si toata Saptam ana Lum inata si in
Dum inica Pogorarii Sfantului Duh.
141 La Inaltarea Sfintei Cruci (14 septembrie), la Scoaterea Sfintei Cruci (1 august) si in
Dum inica a treia din Postul M are (D um inica Sfintei Cruci).

309
 Preot prof. univ. dr. Ene B r a n ist e

credinciosi, ca si inainte de cadire. Cand revine in fata Sfintei

Mese se pleaca si se inchina spre Tronul cel de sus.
Sfarsindu-se citirea Apostolului, preotul vine intre usile
imparatesti si binecuvanteaza pe cititor, zicand: „Pace tie, citito-
rule!”. De aceea, cititorul trebuie sa ramana in mijlocul bisericii,
pana ce primeste binecuvantarea de la preot, plecandu-si atunci
capul. La strana se canta rar Aliluia, de trei ori. In timpul acesta se
pune in fata usilor imparatesti, pe solee, analogul pentru citirea
Evangheliei, intre doua sfesnice cu lumini (sau se pune un sfesnic
in fata analogului).
Preotul, din mijlocul usilor imparatesti si cu fata spre popor,
rosteste: „lntelepciune! Drepti! Sa ascultam Sfanta Evanghelie!
Pace tuturor!” (si face semnul binecuvantarii). In timp ce strana
raspunde: „Si duhului tau!”, preotul ia Sfanta Evanghelie de pe
Sfanta Masa, pune in locul ei Sfanta Cruce si vine intre usile
imparatesti, de unde zice, deschizand Sfanta Carte: „Din Sfanta
Evanghelie de la... citire”.
Strana canta: „Slava Tie, Doamne, slava Tie!”
Preotul: „Sa luam aminte!” Si citeste pericopa randuita.
Terminand de citit, strana canta rar: „Slava Tie, Doamne,
slava Tie!”, iar preotul include Sfanta Evanghelie, o saruta si,
intorcand-o cu fata (Invierea) spre credinciosi, ii binecuvan­
teaza, facand semnul Sfintei Cruci cu ea. Apoi se intoarce si
o asaza in partea de rasarit a Sfintei Mese (mai sus de Sfantul
Antimis), cu cotorul spre apus. Se intoarce din nou, include
sfintele usi (perdeaua ramanand deschisa). Acum preotul poate
rosti omilia sau explicarea Evangheliei citite, conform traditiei
vechi. Apoi preotul rosteste Ectenia intreita („Sa zicem toti,
din tot sufletul...” ), iar in timpul raspunsurilor stranei citeste
si Rugaciunea cererii staruitoare („Doamne, Dumnezeul nos-
tru, primeste aceasta rugaciune staruitoare...”). Cand este cazul,
intre penultimul si ultimul alineat al ecteniei se intercaleaza
cererile respective, pentru diferite trebuinte, aflate la sfarsitul
Liturghierului.

310
 LITURGICA SPECIALA

Dupa ecfonisul Ecteniei intreite („Ca m ilostiv si iubitor de

oameni Dumnezeu esti...” ), daca se face pomenire pentru cei
raposati, preotul adauga si Ectenia pentru cei adormiti, cu ruga-
ciunea: „Dumnezeul duhurilor si a tot trupul.. ”
Daca nu, preotul zice Ectenia pentru catehumeni („Rugati-va,
cei chemati, Domnului... ”), desfacand in acelasi timp Sfantul
Antimis, astfel:
- la primul alineat („Rugati-va, cei chemati, Dom nului!”),
desface partea de deasupra (cea dinspre miazanoapte) a Anti-
misului;
- la al doilea alineat („Cei credinciosi, pentru cei chemati
sa ne rugam, ca Domnul sa-i miluiasca pe ei!”), desface partea
dinspre miazazi;
- la al treilea alineat („Sa-i invete pe ei cuvantul adevaru-
lui”), desface partea de apus (dinspre preot);
- la al patrulea („Sa le descopere lor Evanghelia dreptatii”),
partea dinspre rasarit, rasfrangand-o peste Sfanta Evanghelie;
- la al cincilea alineat („Sa-i uneasca pe ei...”), preotul ia
buretele si strange cu el miridele (faramiturile) ce eventual s-ar
mai gasi pe Sfantul Antimis, dandu-le spre mijlocul lui.
Cand zice: „Cei chemati, capetele voastre Domnului sa
le plecati!” la strana trebuie sa se raspunda Tie, Doamne, cat
mai pe larg (repetandu-1, daca este nevoie), pentru ca pre­
otul sa aiba timp sa citeasca in taina Rugaciunea pentru cei
chemati („Doamne, Dumnezeul nostru, Care intru cele de sus
locuiesti...”), pe care o incheie cu ecfonisul: „Ca si acestia sa sla-
veasca impreuna cu noi...” facand, in acest timp, cu buretele,
semnul Sfintei Cruci peste Sfantul Antimis.
Terminand ecfonisul, saruta buretele si il pune pe marginea
de rasarit a Sfantului Antimis (peste Sfanta Evanghelie).
Apoi se intoarce si include dvera, zicand ectenia urmatoare: "
„Cati sunteti chemati, iesiti...”
Cu aceasta, s-a terminat partea din Liturghie pe care o
numim „a catehumenilor”.

311