Sfântul Iustin P opovici

C alea cunoaşterii
j

lui D umnezeu
 Sfântul Iustin Popovici

CALEA CUNOAŞTERII
LUI D U M N E Z E U
Capete ascetice şi despre cunoştinţă

T rad u cere din lim ba sârbă:

Monahia Domnica (Ţalea)

m m a eGVMetip
2014
 C apitolul V

G n o s e o l o g ia
PERSONALITĂŢII ÎNDUMNEZEITE697

/V
ndumnezeirea personalităţii omului in ultima
Î Unea (la urma urmei) se reduce la nepăcătoşenia
conştiinţei create după chipul lui Dumnezeu, la slobo­
zirea de satanism a fiinţei create după chipul lui Dum­
nezeu. Asemănarea după Dumnezeu, asemănarea
după chipul lui Hristos se restabileşte prin participarea
personală a omului la Persoana vie a lui Dumnezeu-
om: sufletul se reintegrează prin unirea cu sufletul lui
Hristos, mintea prin unire cu Mintea lui Hristos, voinţa
prin unire cu Voinţa lui Hristos, conştiinţa prin unire
cu conştiinţa lui Hristos. Unindu-se cu conştiinţa lui
Hristos, conştiinţa de sine a omului se curăţeşte deplin
de păcate, îşi află natura, îşi află originea, sensul său în
conştiinţa lui Hristos, şi toată lucrarea sa gnoseologică
îşi află izvorul în conştiinţa de sine ce împlineşte legea
lui Hristos. In actul cunoaşterii de sine o astfel de per­
soană simte şi se descoperă pe sine ca persoană creată
după chipul lui Dumnezeu; se cunoaşte pe sine prin

697 în trad. gr. Sf. Iustin a redat prin „renăscute".

176 Sfântul Iustin Popovici

Hristos, trăieşte realitatea adevărului după care esenţa

conştiinţei este chipul lui Dumnezeu, că, în esenţa sa,
conştiinţa de sine este conştiinţa lui Dumnezeu, conşti­
inţa Cuvântului; trăieşte cea mai mare taină a gnoseo­
logiei creştine, cunoaşterea de sine, care în esenţa sa
este cunoaşterea lui Dumnezeu, adică reala şi autentica
cunoaştere a lui Dumnezeu se poate realiza prin cu­
noaşterea de sine ca chip al lui Dumnezeu.
Prin cunoaşterea de sine, a structurii sale duhov­
niceşti ca chip al Dumnezeirii Treimice, persoana în­
dumnezeită ajunge la cunoaşterea tainelor Sfintei
Treimi, „fiindcă cel care poate să cunoască demnitatea
sufletului său, poate să cunoască şi puterea şi tainele
Dum nezeirii"698. „Firea noastră este taina Triadei" - f]
rjpExepa <ţ)uai<; xo xrjg Tpia&oc; ... puoTrjpiov699 - , de
aceea „cunoaşte Triada prin triada care este în tine" -

698 Om. XXVII, 1, col. 693 B. - Cp. Om. XXXII, 11, col. 741 A:
„Dumnezeu este pretutindeni şi pretutindeni II afli. Dacă II cauţi
în Ceruri II vei afla în gândurile îngerilor, iar dacă II cauţi pe pă­
mânt II vei afla în inimile oamenilor".
699 Sf. Grigorie de Nyssa, Qoud sit imag. Et ad simil. (PG 44,
col. 1337 C). - In această lucrare a Sf. Grigorie se găseşte cea mai
detaliata învăţătură ortodoxă despre faptul că reala cunoaştere a
lui Dumnezeu, cunoaştere a Dumnezeirii Treimice, este condiţio­
nată de reala cunoaştere de sine, de cunoaşterea de sine ca chip
al Dumnezeirii Treimice. El spune acolo (col. 1341 A): „Dumnezeu
te-a creat după chipul şi asemănarea Fiinţei Sale Treimice, care
(chip) este cunoscut (se cunoaşte) ca o triadă şi o monadă de o fi­
inţă, în care dacă priveşti bine, ca într-o oglindă, vei afla lămurit
în chip cuviincios totul despre Dumnezeu".
 Calea cunoaşterii lui Dumnezeu 177

£K xrjg ev croi. Toiaboc; xf]v Touxba fTuyvcoBi700. Cu­

noaşterea lui Dumnezeu este partea componentă a cu­
noaşterii de sine; ele se postulează şi se determina
reciproc; conştiinţa de sine prin însuşi faptul existenţei
sale mărturiseşte despre Conştiinţa lui Dumnezeu.
Realitatea ideală şi idealitatea reală, unirea nedespăr­
ţită a Conştiinţei lui Dumnezeu cu conştiinţa omului
este înfăptuită în persoana lui Hristos Dumnezeu-om,
fiindcă ele întru El se unesc într-un nedespărţit „Eu"
dumnezeiesc-omenesc. Fiecare act al lucrării Sale de
cunoaştere este produsul acestui tainic Eu dumneze­
iesc-omenesc. De aici şi întreaga cunoaştere creştină
are drept izvor al său unic, criteriul şi sfera - Persoana
lui Hristos Dumnezeu-om. Numai prin improprierea
lui Dumnezeu-om ca esenţă a conştiinţei sale, omul
poate cunoaşte esenţa propriei conştiinţe, şi se poate
izbăvi de mincinoasa conştiinţă de sine stăpânită de
păcat, de mincinoasă cunoaştere de sine aflată sub
legea păcatului. Cel ce îşi centrează conştiinţa de sine
în păcat, care este numai în afara lui Dumnezeu, pen­
tru el Dumnezeu este un obiect monstruos ce îl Urmă­
reşte, din afară, din exterior. De aceea metoda
dumnezeiesc-omenească a lui Dumnezeu începe cu

700 Sf. Grigorie de Nyssa, Idem, col. 1340 BC. - Cp. Sf. Atan
sie cel Mare, De incar. (PG 26. col. 116 AB); Sf. Maxim Mărturisi­
torul, Loci Communes: Despre „Cunoaşte-te pe tine însuti" (PG 91,
col. 968 B): „O asemenea cunoaştere de sine îţi este de ajuns pen­
tru a te călăuzi către cunoaşterea Dumnezeului universului".
178 Sfântul Iustin Popovici

lăuntrica unire duhovnicească: sufletul se uneşte cu

sufletul, duhul se uneşte cu Duhul, în timp ce Hristos
şi omul devin „un singur duh", şi prin acesta conşti­
inţa de sine a omului devine una cu conştiinţa lui Hris­
tos, cunoaşterea de sine devine una cu cunoaşterea lui
Hristos, şi persoana umană îndumnezeită cu îndrăz­
neală afirmă: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte
întru m ine"701. O asemenea persoană, într-adevăr, II
trăieşte pe Iisus Dumnezeu-om: „împărăţia lui Dum­
nezeu este înlăuntrul vostru"702, adică „împărăţia lui
Dumnezeu este în sufletul vostru umano-divinizat, în
sufletul vostru uman ajuns la asemănarea cu Hristos;
Dumnezeu nu este împăratul, tiranul din afară, care
cu puterea sa se instalează ca împărat, ci este conţinu­
tul fiintial al persoanei voastre, al sufletului, al minţii
şi al voinţei voastre şi, prin urmare, este un împărat cu
totul firesc în împărăţia sufletului vostru ajuns la ase­
mănarea cu Dumnezeu".
De aceea, restaurarea personalităţii şi cunoaşterea
se reduce la neîncetata întrupare a lui Hristos; de aici
Sfântul Macarie Egipteanul reduce întreaga problemă
soteriologică la întruparea lui Hristos în sufletul per­
soanei ce se mântuieşte, la umano-divinizarea omului
ce se mântuieşte. întreaga viaţă şi întreaga cunoaştere
a persoanei create pentru a ajunge la asemanarea cu
H ristos se cuprinde în neîncetata formare de sine

701 Galateni 2, 20.

702 Luca 17, 21.
 Calea cunoaşterii lui Dumnezeu 179

„după chipul lui Dumnezeu"703, în umano-divinizarea

tuturor componentelor psiho-som atice şi în unirea
conştiinţei de sine cu conştiinţa lui Hristos. întreaga
persoană se mişcă, vieţuieşte şi petrece în sfera dum-
nezeiesc-omenităţii. Dar fiindcă cunoaşterea este de­
terminată de structura persoanei, este firesc a
conchide că cunoaşterea dumnezeiesc-omenească, cu­
noaşterea curată este proiecţia organ. :ă, revărsarea or­
ganică a persoanei um ano-divinizate, a conştiinţei
umano-divinizate.
Până la venirea lui Hristos, conştiinţa umană şi
întreaga cunoaştere umană era amestecată cu păcatul
şi era supusă legii păcatului. începând cu Hristos,
conştiinţa curată şi cunoaşterea curată pot deveni în­
suşire personală şi realitate vie pentru fiecare care se
uneşte în întregim e cu Dumnezeu-om. A se face pe
sine mădular al Sfântului Trup al lui Hristos, a deveni
co-corporal cu Hristos, a se îmbiserici, înseamnă a se
face capabil de cunoaşterea curată, dumnezeiesc-ome­
nească. Taina persoanei şi a cunoaşterii se păstrează
în adâncurile pline de har ale organismului divino-
uman - ale Bisericii. Co-corporalitatea cu acest Trup
divino-uman se realizează prin experierea harului în
cadrul triadei etice. în măsura în care întreaga per­
soană se îmbisericeşte, cunoaşterea devine produsul
transfigurării simultane a tuturor organelor gnoseo­

703 Cp. V. I. Nesmlov, Ştiinţa şi omul, voi. I, pag. 292 - 294.

180 Sfântul Iustin Popovici

logice dumnezeiesc-omeneşti. Şi atunci la fiecare act

al cunoaşterii ia parte întreaga persoană umano-divi-
nizată, îmbisericită.
Dacă se cercetează originea acestei cunoaşteri cu­
rate, dumnezeiesc-omeneşti, atunci ea trebuie căutată
în cadrul triadei etice ca fiind cuprinsul persoanei şi al
cunoaşterii. Temelia unei astfel de cunoaşteri este
sfânta triadă etică: credinţa, nădejdea şi dragostea704,
în esenţa sa, cunoaşterea nu este numai actul gnoseo­
logic, ci şi cel etico-ontologic, adică actul prin care se
realizează în chip tainic unirea celui ce cunoaşte cu cel
ce este cunoscut, a subiectului cu obiectul. Sub specie
Christi (privind din Hristos) singura metodă a unei cu­
noaşteri reale este co-întruparea subiectului împreuna
cu obiectul prin intermediul triadei etice705. Cunoaşte­
rea lui Hristos este posibilă doar prin co-întruparea lui
Hristos prin intermediul triadei etice, prin care se pă­
trunde în Dumnezeire; prin intermediul celei dintâi,
subiectul gnoseologic sporeşte cunoaşterea celei de-a
doua. Relaţia subiectului cunoaşterii cu obiectul este
în mod esenţial etico-religioasâ. Numai prin metoda
creştină, şi anume prin gnoseologia ortodoxă, adică
prin co-întruparea subiectului cu obiectul se poate tra­
versa prăpastia dintre cel ce cugetă şi ceea ce cugetă,

704 Sf. Clement al Alexandriei, voi. IV, 7 (PG 8, col. 1265 B

„Cunoaşterea este logică, iar temelia sa este treimea sfântă: cre­
dinţa, nădejdea şi dragostea".
’ 705 Cp. Efeseni 3,16-19; 4,11-16; 2 Petru 1, 3-9.
 Calea cunoaşterii lui Dumnezeu 181

şi se poate evita tragica imposibilitate a realismului

gnoseologic naiv, a empirismului transcendental706, a
raţionalismului transcendental707 şi a criticismului708.
Sporirea persoanei prin intermediul triadei etice
către Dumnezeire are trei trepte gnoseologice de bază.
Prima treaptă constă în lepădarea de raţiunea împreu­
nată cu păcatul, de întregul său suflet, de întreaga sa
persoană. Pe această treaptă, persoana se înfăţişează
pe sine prin cuvintele: Credo cjuia absurdum (= Cred,
[tocmai] fiindcă e absurd).
Pe a doua treaptă, persoana simte că organele sale
gnoseologice se schimbă prin intermediul triadei etice
şi acestea îi dau posibilitatea unei cunoaşteri reale a
credinţei obiective. Pe această treaptă ea se exprimă pe
sine prin cuvintele: Credo ut inteligam (= Cred că pricep,
că înţeleg).
Pe cea de-a treia treaptă, întreaga persoană trăieşte
în sfera Dumnezeirii Treimice, se curăţeşte de fiecare
păcat, devine dumnezeiesc-omenească, devine „în în­
tregime ochi" care vede cu înflăcărare şi cu bucurie
nespusele taine ale Dumnezeirii venerate. Pe această
treaptă, persoana se exprimă prin cuvintele: Intelligo
ut credam (= Pricep, înţeleg că cred)709.

7°6 principaiii reprezentanţi ai acestui curent sunt Bacon,

Locke, Hobbes, Berkeley, Hume.
707 Reprezentanţii tipici ai acestui curent sunt Descartes, Spi-
noza, Leibnitz.
708 Cel mai cunoscut reprezentant al acestui curent este Kant.
709 Cp. R Florensky, op. cit. pag. 61 - 63.
182 Sfântul Iustin Popovici

Dar ultima treaptă în niciun caz nu se poate explica

ca o cunoaştere discursivă (determinată prin raţiona­
mente logice) a obiectului credinţei ca o unire nemijlo­
cită, reală, conştientă, harico-mistică a subiectului
credinţei cu obiectul. Sau, cu alte cuvinte, subiectul tră­
ieşte obiectul credinţei sale ca fiind fiinţa persoanei sale,
se simte, se cunoaşte, se vede pe sine ca „chip al lui
Dumnezeu". Dar la această treaptă se înalţă numai cei
îndumnezeiţi, cei luminaţi, fiindcă numai „cei luminaţi
- oi (JxoTiaOevTCc; - văd chipul sufletului" - xr)v eiKova
xf]ţ i|>uxî]c;710. Văzând ipostasul sufletului creat după
chipul lui Dumnezeu, ei dobândesc cea mai reală şi cea
mai exactă cunoaştere a firii omeneşti; psihologia lor
este, într-adevăr, experimentală, şi pentru ei este impo­
sibilă „Psychologie ohne Seele" (= „Psihologia fără su­
flet"). Taina sufletului creat după chipul lui Dumnezeu
li se descoperă prin Duhul Sfânt. „Nici înţelepţii cu toată
înţelepciunea lor, nici cei inteligenţi cu toată inteligenţa
lor, n-au putut înţelege subtilitatea sufletului, nici n-au
putut spune ce este el; aceasta au putut să o ştie numai
cei cărora prin Duhul Sfânt li s-a descoperit înţelegerea
- f] KtxxaAr]i|n<; - (sufletului) şi li s-a dat cunoaşterea
exactă a sufletului" - yvâxjis aKQi(3r]s tlzq'i (ţ>uxf]ţ711-

710 Om. VII, 6, col 528 A. - însuşi Cuviosul Macarie în timpul

rugăciunii vede sufletele oamenilor, pe care îngerii le înalţă la Ce­
ruri. - Vision, de sanct. angel. Col. 224 A - 229 A.
711 Om. XLIX, 4, col. 816 B. - Cp. Om. XV, 14 - 15, col. 585 B;
Om. XI, 4, col. 548 A.
 Calea cunoaşterii lui Dumnezeu 183

Prin Duhul Sfânt, Hristos descoperă „taina sufletului"

creat după chipul lui Dumnezeu, descoperă teocentris-
mul naturii care, potrivit nevoilor ontologice, năzuieşte
către Dumnezeirea Treimică, întru Ea îşi află scopul,
sensul său, nemurirea sa şi existenţa sa dincolo de
moarte712. Se cuvine ca mintea persoanei care năzuieşte
către Hristos „să arate toată grija, toată osteneala, şi să
fie preocupată în întregime de cercetarea esenţei spiri­
tuale a sufletului şi să aştepte cu deplină răbdare veni­
rea Duhului Sfânt"713. Sufletul iubitor de Hristos se
străduieşte neîncetat să-şi împodobească fiinţa creată
după chipul lui Dumnezeu „cu sfintele virtuţi, cu po­
doaba cea cerească a Duhului, cu curăţia şi sfinţenia lui
Hristos"714. împodobit cu „frumuseţe duhovnicească",
sufletul devine în întregime chip al lui Hristos, şi în fie­
care lucrare a sa străluceşte fascinanta „frumuseţe a chi­
pului lui Hristos"715.
Prin îndumnezeire, mintea ajunge la cunoaşterea
propriei sale fiinţe (ipostas). Originalul său veşnic, fără
de păcat îl află în Mintea lui Dumnezeu-om. El ajunge
la convingerea neclintită că misiunea sa dintru veşnicie
este să fie tron al Dumnezeirii Treimice, şi să aibă
această Dumnezeire ca împărat al tuturor lucrărilor sale.
Aceasta este, astfel spus, partea pasivă a misiunii sale,

712 Om. I, 2, col. 452 AB; Om. XLIX, 4, col. 816 BC.
713 Om. IX, 10, col. 537 C.
714 Idem, col. 537 BC.
715 Om. I, 2, col. 452 B.
184 Sfântul Iustin Popovici

iar cea activă constă în sporirea sa la înălţimile mai pre­

sus de spaţiu ale Dumnezeirii, înscăunarea sa pe tronul
Dumnezeirii, şi în împărăţirea de pe acest tron. „Mintea
este tronul Dumnezeirii; Dumnezeirea este tronul
m inţii"716, în aceasta constă sensul veşnic, valoarea veş­
nică a mintii. Hristos a venit ca de pe tronul minţii să-l
detroneze pe Satana şi să facă din minte „tronul Său",
şi să Se întroneze pe ea717. Exemplu istoric cel mai mar­
cant al acestui fapt sunt Apostolii. Hristos a trimis asu­
pra lor Duhul Sfânt şi El S-a întronat „pe tronurile
minţilor lor"718. Pentru Sfântul Macarie luarea de către
Hristos asupra Sa a „păcatelor lumii" are o esenţială în­
semnătate gnoseologică. „A ridicat păcatele lumii, adică
a secat izvorul cel necurat al cugetelor"719, necuratul
izvor „care revarsă cugete necurate",720 fiindcă fiecare
suflet are „netămăduita rană a păcatului, izvorul cuge­
telor necurate şi viclene"721. Pentru fiecare om, rana pă­
catului este nevindecabilă, dar nu şi pentru
Dumnezeu-om. „Numai prin puterea lui Iisus seacă acel
izvor, din care porneau cugetele necurate". „Numai
Domnul poate" vindeca de păcat mintea rănită, întune­
cată de păcat, „care îl vede pe Dumnezeu"722.

716 Om. VI, 5, col. 521 B.

717 Idem, col. 521 C.
718 Idem, 6, col. 521 C.
719 Om. XX, 5, col. 652. - Idem, 6, col. 653 B.
720 Idem, 4, col. 652 C.
721 Idem.
722 Om. XX, 4 5, col. 652 CD.
 Calea cunoaşterii lui Dumnezeu 185

Cunoaşterea sănătoasă, fără de păcat, curată este

rodul firesc al mintii tămăduite de Hristos, de pe tronul
careia împărăţeşte Dumnezeirea Triipostatică. Pentru
fiecare act al cunoaşterii persoanei umane îndumne­
zeite este necesară împreuna-lucrarea şi călăuzirea Du­
hului Sfânt, a Duhului lui Hristos. Fiindcă aşa cum este
de nepătruns cu mintea măreţia Dumnezeirii, măreţele
lucruri ale lui Dumnezeu, tot aşa este neînţeleasă şi
smerenia lui Dumnezeu, micile lucruri ale lui Dumne­
zeu, care intră în iconomia mântuirii723, fiindcă cele ale
lui Dumnezeu „nimeni nu le-a cunoscut decât Duhul
lui Dumnezeu"724. Pentru că Duhul Sfânt este „Duhul
Adevărului", numai El îi călăuzeşte pe Sfinţi „la tot
adevărul"725. In ziua Cincizecimii, prin pogorârea Sa,
Duhul Sfânt a îndepărtat „vălul răutăţii" de pe sufletele
Apostolilor, a nimicit „patimile" - xâ 7xcx0r] - , le-a des­
chis „ochii inimii", şi „atunci Duhul i-a umplut de în­
ţelepciune" - aocjjiag - , şi i-a făcut desăvârşiţi - xeAeioi
El i-a învăţat să împlinească voia lui Dumnezeu; El i-a
călăuzit la tot adevărul - tlqoc, n a o a v aAr]0£iav El
stăpânea şi împărăţea peste sufletele lor"726.
Pentru ca omul să devină capabil de cunoaşterea
tainelor Adevărului Celui Triipostatic, mai întâi trebuie
să îndumnezi iasca vechile sale organe gnoseologice, să

723 Om. XXXII, 7, col. 737 C.

724 De charit. 11, col. 917 C. - Cp. 1 Corinteni 2 ,1 1 .
725 Idem, col. 917 B = Ioan 16,13.
726 Idem, col. 917 C.
186 Sfântul Iustin Popovici

le înnoiască, să se dezbrace de omul cel vechi şi să se

îmbrace în omul cel nou, „să dobândească alţi ochi, alte
urechi, alt cap, alte mâini şi alte picioare"727, fiindcă „ale
altuia sunt urechile şi ochii, ale altuia sunt mintea şi su­
fletul, şi anume ale Duhului celui ceresc şi Dumneze­
iesc, Care aude şi suspină (împreună cu noi), Care ştie
- ytvcoEKOv - starea noastră şi se roagă pentru noi, care
împlineşte cu adevărat voia lui Dumnezeu"728. „Fiecare
trebuie să ştie că dincolo de aceşti ochi se află ochii lăun­
trici, şi dincolo de aceste urechi, urechile lăuntrice"729.
De aceea „dobândirea Duhului Sfânt" este absolut
necesară fiecărei fiinţe umane, fiindcă El este Cel ce cu­
noaşte, El este Cel prin Care se cunoaşte, El înnoieşte
organele gnoseologice (canalele cunoaşterii), El este
singurul „organ" veşnic şi fără de păcat al cunoaşterii.
Purtătorii de Duh au „o altă m inte" - aAAov vouv,
adică o minte unită cu Duhul Sfânt730. „Unind firea
omenească cu propriul Său Duh Dumnezeiesc, Hristos
o schimbă, o înnoieşte, o transfigurează, din minte
veche o face minte nouă, din suflet vechi îl face suflet
nou, din ochi vechi îi face ochi noi, din urechi vechi le
face urechi noi, din om vechi îl face om nou, din făp­
tură veche o face făptură nouă"731. Astfel, persoanei în­

727 Om. II, 2, col. 464 C

728 De charit. 11, col. 917 B.
729 Om. XXVIII, 5, col. 713 A.
730 Om. XV, 9, col. 581 B; De charit. 23, col. 925 D.
731 Om. XLIV, 1, col. 780 A.
 Calea cunoaşterii lui Dumnezeu 187

noite Duhul Sfânt îi descoperă tainele Dumnezeirii, fi­

indcă numai persoanei purtătoare de Duh, adică per­
soanei care s-a umplut de Duhul lui Dumnezeu, Duhul
însuşi îi descoperă tainele dumnezeieşti, fiindcă numai
El singur le cunoaşte732.
Cuviosul Macarie oferă o deplină întrebuinţare a
principiului creştin al cunoaşterii: Ceea ce este asemenea
se cunoaşte prin cel asemenea; ceea ce este duhovnicesc se
cunoaşte prin Duhul. „Cel ce are Duhul Dumnezeirii,
(Acela) îl cunoaşte ca pe unul ce este asemenea lui - 6
TO opoiov £XWV £7TOUQCXVLOV xf)ţ 0 £ O T T ]T O < ; I l V E U p a ,

yivcoaKEi to opotov - , îl cunoaşte pe cel duhovnicesc

şi tot ceea ce este duhovnicesc, cunoaşte tot ceea ce este
de la Duhul lui Dumnezeu, de la Dumnezeu"733. Taina
gnoseologiei creştine stă în a deveni „un duh" cu
Duhul lui Hristos, fiindcă numai astfel se poate cu­
noaşte minunata taină a persoanei lui Hristos734. Cel ce
se împărtăşeşte de Duhul Sfânt „Kaxa n ă a a v
aicrGrjorv" (= „prin întreaga sim ţire"), acela atinge
„măsura desăvârşită a nepătimirii"735, se învredniceşte
ca în sufletul său curăţit „să locuiască Dumnezeiasca
Treime", şi prin urmare să cunoască în chip experimen­
tal Adevărul Veşnic, şi însăşi desăvârşirea creştină736.

732 De charit. 23, col. 928 A.

733 Om. IX, 8, col. 536 D. -C p . Om. XV, 44, col. 605 C.
734 De charit. 24, col. 928 A.
735 Idem, 26, col. 929 A.
736 Idem, 28, col. 929 C - 932 B.
188 Sfântul Iustin Popovici

O astfel de persoană se cufundă în negrăite taine ale

Dumnezeirii Treimice, „prin Duhul" i se descoperă
„adâncurile lui Dumnezeu" - xa (3â0r) xou 0eo u 737
şi ea intră în fericirea Raiului, de care a îndepartat-o pă­
catul738. Fiindcă fericirea veşnică o trăiesc „cei ce caută
viata şi plăcerea cea mai presus de fire, prin experienţă
şi prin simţire - 7i£ioa kcu aicr0r)O'£L = experientia et
sensu - prin purtarea lor virtuoasă au dobândit cunoaş­
terea - xf]v yvcocriv - tainelor celor cereşti şi cetate în
Ceruri"739. Cei ce, întraripaţi de har, au experiat acestea
văd „ceea ce ochiul nu-a văzut", aud „ceea ce urechea
nu a auzit", trăiesc „ceea ce la inima omului nu s-a suit",
de aceea sunt ei „într-adevăr, înţelepţi - crocj)oi - , pu­
ternici, înflăcăraţi şi raţionali"740.
Aceşti autentici înţelepţi experiază fiecare act al
descoperirii şi al cunoaşterii ca fiind un act şi o lucrare
a Duhului Sfânt. Fiecare suflet credincios ajunge „prin
lucrare Dumnezeiască" - hi' Evepyeiag 0 £ ia ţ - (= prin
energie dumnezeiască) la trăirea şi la cunoaşterea ex-
perientială - £Îg neiQ av - (= la experienţă) - „a măsurii
desăvârşite a Creştinătăţii", atunci când întru el stră­
luceşte lumina cerească a descoperirii şi puterea Du­
hului Sfânt741.

737 Om. XXXVII, 6, col. 753 C.

738 Idem, 7, col. 753 D.
739 De char. 17, col. 921 D.
740 Idem, col. 924 A. - Cp. De elev. ment. 7, col. 896 A.
741 De lib. ment. 21, col. 956 A.
 Calea cunoaşterii lui Dumnezeu 189

Duhul Sfânt străluceşte, îşi răspândeşte razele Sale

din persoanele ce îl poartă. Persoanele purtătoare de
Duh sunt şi transmitâtoare de Duh. Lumina Duhului
Sfanţ luminează nu numai cugetele lor, ci şi esenţa, fi­
inţa conştiinţei lor, structura lor duhovnicească; în su­
fletele lor este „o continuă şi reală strălucire a luminii
ipostatice " - UTioaxaxiKou (ţ>coxo<; ev xal<; t{;uxcd<;
|3£(3a i a kcu bir] veKpg eAAapipig742. „Lumina cea adevă­
rată în suflet, (izvorâtă) din puterea Duhului celui Bun
în suflete" este absolut necesară în sfera cunoaşterii, fi­
indcă „prin ea se descoperă orice cunoştinţă - n â a a
Yvdxxig a7ioKaAu7ix£xai-, iar Dumnezeu se face cunos­
cut cu adevărat" - Kai n g o a âAr)0£iav 0£oc; ...
YVCOQiCExai743. Persoana purtătoare de Duh, zidită prin
intermediul triadei etice, „unita cu lumina cea cerească
a chipului celui nestricăcios", se izbăveşte de fenome-
nalismul gnoseologic împreunat cu păcatul şi încă din
timpul acestei vieţi „dobândeşte cunoaşterea în esenţa
lor - yr]ti)CTi<; £V uraxrxacrEi- (= reala, ipostatica cunoaş­
tere) a tuturor tainelor cereşti"744. Toţi cei care sunt fii ai
luminii şi slujitori ai Testamentului celui Nou în Duhul
Sfanţ, nu învaţă nimic de la oameni, pentru că sunt în­
văţaţi de Dumnezeu (I Timotei 4, 9)" - 0£obibaKxoi745.

742 Idem, 22, col. 956 D. - Cp. De char. 21 - 22, col. 925 BC.
743 De lib. ment. 23, col. 957 B.
744 Idem, 24, col. 957 B. - Cp. De char. 26, col. 929 B; Idem, 7,
col. 913 C.
745 Om. XV, 20, col. 689 A. - Cp. Om. VI, col. 796.
190 Sfântul Iustin Popovici

în adâncurile inimilor lor, însuşi harul lui Dumnezeu

„scrie legile Duhului şi tainele cele cereşti"; ei, în aşa
măsură sunt pătrunşi de har, încât acesta „pătrunde în
toate mădularele trupului" şi „devine stăpân peste toate
mădularele şi peste toate cugetele"746. Cunoaşterea ha-
rică provine din izvoarele gnoseologice înduhovnicite,
izvorâtoare de Duh; El (Duhul) singur ştie tainele lui
Dumnezeu, pentru că este cu neputinţă „fără Dumne­
zeu şi fără puterea dăruită de El, să ne împărtăşim de
Sfintele Taine şi să cunoaştem înţelepciunea lui Dum­
nezeu - eihevai ©cou crocjxav - , să ne îmbogăţim în
Duhul"747. „Cu lumina cunoştinţe Sale" Domnul Iisus
unge persoanele purtătoare de Duh748, şi revarsă în ele
„vinul vieţii, învăţătura cea nouă a Duhului"749, iar ei,
în taină, învaţă (lucrurile) pe care nu le ştiu"750.
Sporirea în cunoaşterea Adevărului Veşnic Celui
Triipostatic se realizează în sfera dumnezeiesc-omenită-
ţii şi este determinată direct prin Persoana istorică a lui
Hristos Dumnezeu-om, „fiindcă El este, de fapt, Adevă­
rul enipostatic - f] £vu7ioCTTaxo<; AArjGeia - ; şi, fără
acest Adevăr, nu este posibil nici cunoaşterea Adevăru­
lui - dAr)0Euxv yvcovai-, nici dobândirea mântuirii"751.

746 Om. XV, 20, col. 589 AB.

747 De elev. ment. 15, col. 904 B.
748 Om. XLIV, 1, col. 780 A.
749 Idem, 2, col. 780 B.
750 Om. XII, 17, col. 568 C.
751 De elev. ment. 20, col. 908 B. %
 Calea cunoaşterii lui Dumnezeu 191

Hristos este Adevărul esenţial şi „calea - în cu­

noaşterea adevărului"752, de aceea în afara Persoanei
Sale şi a participării personale la viaţa Sa, cunoaşterea
personală este osândită la un fenomenalism împreunat
cu păcatul, care sporeşte obligatoriu în dezolantul so­
lipsism şi scepticism gnoseologic.
Adevărul nu este o noţiune produsă de raţiona­
mente logice, nici una psihică, sau metafizică, ci este
Persoana veşnică, Adevărul = Persoană. Şi nu numai
Adevărul = Persoană, ci şi Adevărul = Persoana divino-
umană; în aceasta constă întreaga deosebire esenţială
între Adevărul creştin ortodox şi toate celelalte adevă­
ruri şi mici adevăruri în afara celor creştine. Şi acest
Adevăr, Persoana Dumnezeu-om este accesibilă per­
soanelor umane îndumnezeite, fiindcă „Ea li Se arată
şi le învaţă: Eu sunt Adevărul",753 Ea i-a „adus la cu­
noaşterea A devărului"754, şi amestecându-Se /îmbi-
nandu-Se cu sufletelor lor, devine „ele; piav
Koivamav" (= o singură comunitate)755. „Adevărul
enipostatic" - Hristos se întrupează în sufletele lor, cu­
prinde întreaga lor persoană, şi ele devin transmiţă-
toare de Hristos756, „îl au pe Hristos Care străluceşte
înlauntrul lor", „îl au pe Domnul Hristos Care strălu­

752 II Epist. col. 417 B.

753 Om. XII, 17, col. 568 C.
754 Idem, 18, col. 569 A.
755 Idem.
756 Qe char., 6, col. 912 C. - Cp. Om. XIV, 2, 572 C.
192 Sfântul Iustin Popovici

ceşte în inimile lor" şi împreună cu El este toată înţe­

lepciunea lui Dumnezeu757.
Atunci când sufletul omului primeşte „un suflet de
lumină, adică puterea Duhului Sfânt"758, atunci când
este călăuzit de lumina Dumnezeirii759, atunci trece „din
întunericul răutăţii la lumina lui Hristos"760, şi Hristos
„toată Lumnia" - xo oAov (j)coc;761 - , se sălăşluieşte în el,
şi el devine „tot lumina" - oAr] cjxuc;762, „tot ochi" - oAr)
ocJiGaApos763 - ce se desfătează de vederea „frumuseţii
cea de negrăit a chipului lui H ristos"764. Uneori per­
soana transmiţătoare de Hristos, stăruind în rugăciune,
cade în ecstaz, şi atunci lumina lui Hristos care strălu­
ceşte în inima sa „îi descoperă o altă lumină, mai lăun­
trică, mai tainică, astfel că, omul ce se afundă cu totul în
acea vedere (pună de dulceaţă), nu mai este stăpân pe
sine, ci devine ca un străin pentru lumea aceasta, din
cauza iubirii şi a plăcerii care-1 copleşeşte, din cauza tai­
nelor celor ascunse (care i se descoperă), omul fiind slo­
bozit de povara celor trecătoare, ajunge la măsura
desăvârşirii şi este curăţit şi slobod de păcat"765. Astfel

757 Om. XVIII, 1, col. 636 A.

758 Om. I, 6, col. 456 D.
759 Idem, 7, col. 457 B.
760 Idem, 9, col. 460 A.
761 De patient. et diser. 1, col. 865 C.
762 Om. I, 2, col. 452 A. - Idem, 4, fol. 453 B.
763 Idem, 2, col. 452 A.
764 Idem, col. 452 B.
765 Om. VIII, 3, col. 529 CD.
 Calea cunoaşterii lui Dumnezeu 193

de răpiri cu duhul (la cer) în timpul rugăciunii au o în­

semnătate gnoseologică imensă; atunci persoana simte
toată nemărginirea întru sine şi în jurul său; atunci ea,
cu totul bucuroasă, întraripată de har, se împărtăşeşte
întru adâncul său de nesfârşita veşnicie766; atunci ea, în
chip real, trăieşte profundul adevăr ortodox, faptul că
rugăciunea este metoda cunoaşterii, metoda celei mai
înalte cunoaşteri.
Fără umano-divinizarea omului nu este posibilă
cunoaşterea tainelor dumnezeiesc-omeneşti ale lui
Hristos. Pentru a se face capabil de o astfel de cunoaş­
tere este absolut necesar ca omul să-L aibă pe Hristos
în centrul capacităţilor sale gnoseologice, să aibă chi­
pul lui Hristos în mintea sa, ca mintea să fie credin­
cioasă lui Hristos şi să fie chip al lui Hristos767. Este
obligatoriu ca întregul om să fie luminat cu lumina lui
Hristos, fiindcă Hristos a venit pentru a-1 lumina pe
om cu lumina Sa proprie, şi pentru a-1 îmbrăca în veş­
mântul ceresc al Dumnezeirii Sale768. Apostolii sunt un
exemplu de excepţie al acestui fapt. întru Hristos, ei
devin „ochii şi lumina a toată lum ea", şi cunosc Ade­
vărul şi rostul fiecărei făpturi769. Fără participarea ne­
m ijlocită a lui Hristos la fiecare act al cunoaşterii,
omului îi este cu neputinţă să vadă „minunile lui

766 De char. 8, col. 916 A.

767 Om. XXV, 3, col. 668 D.
768 Om. XXXIV, 2, col. 745 A.
769 Om. I, 4, col. 453 C.
194 Sfântul Iustin Popovici

Dumnezeu"770. Prin umano-divinizarea organelor gno­

seologice împreunate cu păcatul, li se înapoiază firea
cea zidită de Dumnezeu, cea firească, cea creată după
chipul lui Hristos, ele devenind capabile de o cunoaş­
tere reală a Adevărului. „Luminaţi de lumina divină,
ochii sufletului vrednic şi credincios îl văd şi îl recu­
nosc pe prietenul cel adevărat, pe Domnul, pe Mirele
cel prea dulce şi mult dorit"771; ele „văd cu mintea fru­
museţea cea mult dorită şi de negrăit"772. Sufletului di-
vino-umanizat i se arată totul în nimbul divino-uma-
nităţii, fiindcă structura şi înfăţişarea sufletului deter­
mină forma cunoaşterii. Sufletul stăpâneşte prin ochi,
cuprinde „ochiul prin care priveşte, şi urechea prin care
aude; la fel şi limba prin care vorbeşte, mâna, şi, în ge­
neral, întregul trup şi toate mădularele sale compo­
nente sunt cuprinse de suflet, se amestecă cu ele şi
săvârşeşte prin ele toate faptele vieţii"773.
Cuviosul Macarie Egipteanul distinge trei trepte
principale în evoluţia cunoaşterii: simţire, vedere şi lu­
minare - aia0r]CTLţ, OQacrig, cţxnxLapog774. Luminarea
este cea mai înaltă treaptă la care subiectul gnoseologic
se înalţă atunci când mintea îi este luminată de lumina
lui Hristos şi de Duhul Sfânt775, atunci când sufletul

770 II Epist. col. 453 C.

771 Om. XXVIII, 5, col. 713 B. - Idem, 4, col. 713 A.
772 Om. XXVIII, 5, col. 713 B.
773 Om. IV, 9, col. 480 AB. - Cp. De elev. ment. 6, col. 893 CD.
774 Om. VII, col. 525 D.
775 Idem.
 Calea cunoaşterii lui Dumnezeu 195

său este „luminat de focul nematerialnic şi dumneze­

iesc"776. Mintea curăţită, luminată revine la curăţia sa
dintru început, de dinainte de cădere, primeşte „firea
sa proprie" - xf]v i&iav (jmcnv dă naştere unei cu­
noaşteri curate, neîntinate777. O astfel de minte îl vede
pe Domnul, vede „acea slavă pe care o vedea Adam,
părintele nostru, înainte de călcarea poruncii"778.
Persoanele cu mintea luminată, curăţită, petrec răpite
în lumea de Sus, şi „privesc la frumuseţile şi minunăţiile
de acolo"779, „cu mintea curăţită" - 5iaK£Ka0agp£VCo vco
- de-a pururi contemplă strălucirea Domnului780. Hristos
este „văzut cu adevărat doar de ochii sufletului", de
ochii sufletelor curăţite, înduhovnicite, purtătoare de
Duh781. Omul sfânt, adică omul curăţit şi sfintit în chip
desăvârşit, uneori la rugăciune cade în extaz şi vede „ce­
tatea de Sus, Ierusalimul, şi locaşurile sfinte de acolo, şi
lumina cea fără sfârşită şi tainică" - cjxoc; crnxipov kcu
anopprpov782. Focul dumnezeiesc al Duhului Sfânt „face
mintea curată, ca primind în mod deplin deosebirea fi­
rească a lucrurilor, - xo Kaxa <ţ>uaiv 6iopaxucov - , „ca
să vadă neîncetat minunăţiile lui Dumnezeu"783. Graniţele

776 Om. XXV, 9, col. 673 AB.

777 De elev. ment., 13, col. 901 AB.
778 Om. XLV, 1, col. 785 D.
779 De elev. ment. 13, col. 901 B.
780 Idem.
781 Om. 11,5, col. 468 A.
782 De elev. ment. 20, col. 905 C.
783 Om. VII, 5, col. 525 D.
196 Sfântul Iustin Popovici

cunoaşterii se lărgesc; revelaţiile - anoKâAuijnc; - devin

izvor de noi cunoaşteri, „măreţe lucruri şi taine dumne­
zeieşti se descoperă sufletului" - â7ioKÂ.u7ix£xai xf] i[>uxn-
Descoperirea şi cunoaşterea devin simultane; limi­
tele cunoaşterii se contopesc cu limitele descoperirii; sfe­
rele lor se unesc; limita cunoaşterii devine nemărginită;
caracterul definitiv al cunoaşterii creşte la nemărginire.
Prin sinergia triadei etice şi a Triadei Dumnezeirii, su­
fletele create după chipul şi asemanarea lui Dumnezeu
se izbăvesc de solipsismul infernal al păcatului; „zidu­
rile răutăţii, care înconjoară mintea ...sunt nimicite de
puterea lui Dumnezeu"784, şi strâmta categorie a răutăţii
încetează să mai fie categoria cunoaşterii, şi Satana în­
cetează a mai fi creatorul cunoaşterii785.
Persoana care este asemenea lui Hristos primeşte
revelaţia (descoperirea) de la cel mai înalt izvor al cu­
noaşterii; de aceea, pentru ea, cunoaşterea nu are limite.
Revelaţia pune la dispoziţie posibilităţi nenumărate şi
nelimitate, dar această nemărginire este firească, pentru
că sufletul creat după chipul lui Dumnezeu se umple
de nemărginire. Treptat, Dumnezeu, cu puterea Sa,
creşte sufletul, „îl lărgeşte şi îl întinde la nesfârşit, îl face
sa creasca fără măsură - de; â7i£Qavxov Kai apexorjxov
au£r]CTLV - , ...până ce ajunge la măsura desăvârşită a
dragostei Sale"786. Prin aceasta este ontologic asigurată

784 Om. L, 3, col. 817 C.

785 Idem.
786 Om. XLVII, 17, col. 808 B.
 Calea cunoaşterii lui Dumnezeu 197

nesfârşita şi nemăsurata creştere în sfera cunoaşterii.

„Fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru desăvârşit este" -
este valabil şi pentru cunoaştere. Sufletul omului în ­
dumnezeit „atât de mult se lărgeşte cu mintea, încât
este pretutindeni"787. Dar lărgirea cunoaşterii la nesfâr­
şit este în esenţa caracterului bisericesc, sobornicesc, fi­
indcă numai „împreună cu toţi sfinţii" omul poate
cunoaşte „ce este lărgimea, şi lungimea, şi înălţimea, şi
adâncul tainelor lui Hristos788.
însuşi Domnul Hristos lărgeşte cunoaşterea sufle­
telor sfinte, de Hristos râvni toare, o lărgeşte cu o creş­
tere nesfârşită; „El lărgeşte şi extinde înţelepciunea
minţii sale la lărgimea, şi la lungimea, la adâncimea şi
la înălţimea a toată creaţia, văzută şi nevăzută"789; şi
mintea dobândeşte adevărata cunoaştere a făpturilor,
pătrunde sub scoarţa împreunată cu păcatul a făpturii
şi ajunge până la grăuntele de Dumnezeu creat, până
la curăţia ei cea fără de păcat790. Omul ce poartă chipul
lui Hristos vede în fiecare om, sub toate depunerile pă­
catului, ipostasul firii sale (omul cel lăuntric) creat
după chipul lui Hristos; el îi „priveşte cu ochi curat pe
toţi, şi se bucură de toată lumea şi vrea să-i slujească
şi să-i iubească (pe toţi), fie elini, fie iudei"791. Persoana,

787 Om. XLVI, 4, col. 796 B.

788 Idem, 5, col. 796 B.
789 Idem.
790 II Epist. col. 412 C.
791 Om. VIII, 6, col. 532 C. - Cp. Om. XV, 8, col. 581 A.
198 Sfântul Iustin Popovici

ajunsă la asemănarea cu Hristos, are ca „ţel al minţii"

cunoaşterea lui Hristos şi dobândirea asemănării cu
Hristos a tuturor oamenilor, şi de aceea „mintea lui nu
mai este preocupată de nimic din cele văzute"792, nici
de lucruri care nu sunt în esenţă bune793 ci este cu totul
în Hristos, devine „o minte" împreunată cu Hristos794,
şi, de aceea, tot spiritul său creator poartă pecetea chi­
pului lui Hristos şi a divino-umanităţii.
Diferenţa între creştinii autentici şi ceilalţi oameni
este în principiu gnoseologică, fiindcă creştinii au
„mintea şi cugetul" lor - tov vouv kcu xf]v biavoiav -
totdeauna la cele cereşti", şi „datorită conlucrării şi
comuniunii cu D uhul" contemplă „bunătăţile cele
veşnice"795. Creştinii se mută cu cugetul „la lumea cea
de sus, a Dum nezeirii"796; pe „aripile de porumbel ale
Duhului Sfânt"797 sufletele lor se urcă „în înălţimile
cele cereşti"798. Hristos dă creştinilor „aripile Duhului
Sfânt" pentru nestăvilitul zbor în sfera Dumnezeirii"799,
întraripate cu aripile Duhului Sfânt" şi „zburând prin
înălţim ile cele cereşti" sufletul creştinului este „mai

792 De cust. c o rd ., 13, col. 412 C.

793 Idem, 3, col. 824 B.
794 Om. XLVI, 3, col. 793 C.
795 Om. V, 4, col. 497 AB. - Cp. Om. VII, 1, col. 524 C; Om. V,
27, col. 493 D; De elev. ment. 2, col. 892 B; De char. 23, col. 925 D.
796 Om. XXIV, 1, col. 661 D. - Cp. De char. 17, col. 924 A.
797 Om. II, 3, col. 465 A.
798 Om. XLIV, 5, col. 781 C.
799 Om. XLVII, 2, col. 797 B. - Cp. Om. V, 11, col. 516 BC.
 Calea cunoaşterii lui Dumnezeu 199

presus de toate şi deasupra tuturor"800. Creştinii sunt

„mai mari şi mai buni" decât lumea prin faptul că min­
tea şi cugetul sufletului lor se află în pacea lui Hristos
şi în iubirea Duhului"801.
Creştinii autentici devin „părtaşi bogăţiei şi înţe­
lepciunii celei duhovniceşti, care nu este din lumea
aceasta"802. Ei au mintea umano-divinizată, au „o altă
m inte"803; în cugetele, în mintea lor nu suflă „vântul
sălbatic al păcatului", ci „dumnezeiasca adiere a Du­
hului Sfânt" (suflă în sufletele lor) şi le înnoieşte şi
„străbate toată fiinţa sufletului, şi toate cugetele şi
toată existenţa - n ă o a v xr)v oucriav - , şi toate mădu­
larele trupului, însufleţindu-le şi odihnindu-le cu
odihna cea dumnezeiască şi negrăită"804. Astfel mintea
îşi află pacea şi odihna în Dumnezeirea Treimică, şi
întru Ea „pururea petrece, stăpânită de o iubire divină
şi cerească, şi de un dor duhovnicesc"805. Numai creş­
tinii purtători de Duh, numai cei îndumnezeiţi, cei care
poartă chipul lui Hristos cunosc şi trăiesc pacea şi bu­
curia minţii, fiindcă esenţa vieţuirii lor este „să-L aibă
pe Domnul în minte" - KuQiog ev tgj vco806. Numai ei
au „în sufletele lor bogăţia cea duhovnicească, aceea

8(10 Om. XXX, 6 col. 725 B.

801 Om. V, 4, col. 497 C.
802 Om. IX, 7, col. 536 C.
803 Om. V, 11, col. 516 D.
804 Om. II, 4, col. 465 C. - Cp. Om. IV, 11, col. 481 A.
805 Om. IV, 15, col. 484 C.
806 Om. III, 3, col. 469 B.
200 Sfântul Iustin Popovici

din care izvorăsc toate cuvintele şi faptele bune, toate

cugete dumnezeieşti şi toate tainele cele de negrăit"807.
Persoana purtătoare de Duh realizează „adunarea
minţii" întru Hristos808 prin asceza triadei etice însoţită
de rugăciune şi de conlucrarea harului; ea nu numai
că îl are pe Domnul în minte, ci şi mintea sa este în
Domnul, şi El „transformă gândurile sufletului, şi le
face dumnezeieşti, cereşti, bune"809; iar mintea călău­
zită după legile lui Hristos dă naştere cunoaşterii di-
vino-umane. Cunoaşterea cea duhovnicească este
rodul participării active a Sfântului Duh la lucrarea
creatoare a minţii810, şi „toate gândurile devin cereşti,
şi curate, şi sfinte, pătrunzând în atmosfera dumneze­
iască"811. Numai cugetele curate sunt fireşti, fiindcă
sunt dumnezeieşti812, iar cele necurate sunt în acelaşi
timp şi nefireşti, fiindcă sunt diavoleşti, iar diavolul
este prin fire cel singur nefiresc şi cel ce este împotriva
firii. Cugetele necurate şi nefireşti sunt in ultima Unea
(= la urma urmei) doar de la cel Necurat şi de la cel Ne­
firesc. Mintea umano-divinizată este singura călăuză
gnoseologică firească, care cu înţelepciunea cea dum­
nezeiască conduce „şareta sufletului" prin nesfârşitul

807 Om. XVIII, 5, col. 637 BC.

808 Om. XXXI, 1, col. 728 D -9 A.
809 Idem, 2, col. 729 B.
810 Om. XXVII, 12, col. 701 C.
8,1 Om. XLIX, 3, col. 813 C.
812 Om. XV, 26, col. 593 A.
 Calea cunoaşterii lui Dumnezeu 201

spaţiu al tainelor vieţii813. Numai mintea umano-divi-

nizată are drept călăuzitor al său pe Duhul Sfânt, Care
îi descoperă tainele cele dumnezeieşti şi cereşti814 şi
conduce neîncetat şareta sufletului către aceste taine,
către tainele Dumnezeirii Treimice815.
Persoanele duhovniceşti se adâncesc în cunoaşte­
rea „tainelor cereşti"816; uneori sunt „îmbătate de bău­
tura cea de nedescris a D uhului"817, îmbătate de
Duhul, îmbătate de băutura tainelor celor dumneze­
ieşti", astfel că nu mai simt că vieţuiesc în trup, nu îşi
simt partea fizică a persoanei lor. Astfel de persoane
purtătoare de Duh primesc de la însuşi Domnul „fie
darul vindecărilor, fie al cunoştinţei, fie al descoperi­
rii"818, şi se împărtăşesc de „înţelepciune, de priceperea
şi de cunoaşterea cea mai presus de fire a Duhului" -
yrjcoaei rivcupaTog ave^EQeuvrjTCo819.
Se înţelege că întreaga cunoaştere a persoanei
umano-divinizate, purtătoare de Duh este condiţio­
nată de Persoana lui Hristos Dumnezeu-om, de unirea
organică cu El. „Fără Mine nu puteţi face nim ic"820 este

813 Om. XL, 5, col. 765 B.

814 Om. 1,3, col. 453 A.
815 Om. 1,9, col. 460 AB. „Sufletele sfinte sunt călăuzite şi po­
văţuite de Duhul lui Hristos, Care tine frânele acolo unde voieşte
El, după cum voieşte El, către cugetări cereşti".
816 Om. XV, 42, col. 604 D.
817 De char. 6, col. 912 D.
818 Om. XI, 7, col. 792 B.
819 De char. 6, col. 913 B.
820 Ioan 15, 5.
202 Sfântul Iustin Popovici

valabil şi pentru cunoaştere. Niciun om nu poate da

naştere unei cunoaşteri curate, dumnezeieşti-ome-
neşti, până nu se uneşte organic cu Hristos, până când
relaţia sa cu Hristos nu va fi similară relaţiei viţei cu
butucul821. Atunci când (omul) se uneşte cu Domnul
Hristos, „atunci El îl învredniceşte de (descoperirea)
tainelor întru sfinţenie şi curăţie mare, îi dăruieşte
hrană cerească şi băutură duhovnicească"822. „Fără
Domnul Hristos şi lucrarea puterii divine este cu ne­
putinţă să cunoască cineva tainele şi înţelepciunea lui
Dumnezeu, sau să devină bogat (în har) şi creştin"823.
Toată gnoseologia Noului Testament este clădită
prin Persoana lui Hristos Dumnezeu-om; întru ea totul
este personal şi experimental; nici cea mai mică cu­
noaştere nu este posibilă fără împărtăşirea personală
din viaţa Persoanei lui Hristos Dumnezeu-om, fără
umano-divinizare. Vieţuirea dumnezeiesc-omenească
dă naştere filosofiei dumnezeiesc-omeneşti; viaţa pre-
merge filosofiei; filosofia este revărsarea firească a vie­
ţii; persoanele umano-divinizate, purtătoare de
A

Hristos, care II trăiesc pe Hristos ca ipostas al vieţii şi

al cunoaşterii lor, dau naştere filosofiei creştine, dum­
nezeiesc-omeneşti. Filosofi ai lui Dumnezeu -
cţ)iA6aocţ)OL 0eo u - sunt cei al căror om lăuntric, adică
toată mintea, tot sufletul şi toată inima le sunt pline de

821 Ioan 15, 6.

822 Om. XIV, 3, col. 572 C.
823 Om. XVII, 10, col. 629 C.
 Calea cunoaşterii lui Dumnezeu 203

Hristos, sunt supuse legilor lui Hristos şi sunt călău­

zite de El824. Filosofi ai lui Dumnezeu sunt doar „ade­
văraţii înţelepţi şi filosofi ai lui Dumnezeu"825. Filosofia
lor întraripată de har este filosofia trăită, experiată,
pragmatică, iar nu filosofia cuvântului, nu filosofia
elină fără de har, pentru că „filosofia elină - oi
(ţuA6ao(]50L xcov EAApvcov - dă lecţii de retorică"826,
propovăduieşte cuvinte, este filosofia cuvântului, ne­
experimentată, fără de har, neînsufleţită827.
Filosofii lui Dumnezeu „se fac având harul divin
şi fiind „învăţaţi de Dum nezeu" - 0 £ia yvcoo£L kcu
0 £ o u xhQiTi828. Lor, „harul le dă pricepere, înţelep­
ciune negrăită, şi cunoaştere a (tainelor) Duhului celui
nepătruns, (taine) care sunt cu neputinţă de grăit cu
limba şi cu gu ra"829. Viaţa întraripată de har, viaţa
creştină dă naştere unei filosofii întraripate de har,
unei filosofii creştine830. De aceea Sfântul este singurul
filosof autentic, pentru că „cine petrece în sfinţenie
desăvârşită, nu doreşte răul, nu gândeşte răul" -
cţtabAa831. In sufletele Sfinţilor este veşnic întipărit „chipul
dumnezeiesc al Duhului" - 0£O£i&f]<; nveupaxog

824 Om. XVII, 10, col. 629 C.

825 Idem, col. 629 C.
826 Idem, col. 629 D.
827 De elev. ment. 15, col. 904 B.
828 Idem.
829 Om. XVIII, 9, col. 649 D.
830 Apophteg. 8, col. 236 A.
831II Epist. col. 416 A.
204 Sfântul Iustin Popovici

£ lkcov832 - de aceea fiecare gând al lor, fiecare simţire,

şi întreaga lor filosofie poartă - 0£O£i5r)<; - , chipul lui
Dumnezeu. „Duhul dumnezeiesc şi ceresc sălăşluieşte
în mintea" - ev xco vco833 - sfinţilor ce poarta chipul lui
Dumnezeu înlauntrul lor834 şi toată lucrarea lor crea­
toare mentală poartă asupra sa chipul Duhului Sfânt.
Fără sălăşluirea Duhului Sfânt în mintea omului fiecare
act al cunoaşterii, şi toată cunoaşterea umană se reduce
la o cunoaştere superficială, fenomenalistă, ce poartă
pecetea păcatului. „înţelepţii lumii acesteia: Aristotel,
Platon şi Socrate, fiind înzestraţi cu inteligenţă pătrun­
zătoare, au fost asemenea unor cetăţi mari, însă au fost
pustiite de vrăjmaşi (adică de duhurile necurate) pen­
tru că nu era întru ei Duhul lui Dumnezeu835.
Metoda cunoaşterii din Noul Testament este pro­
cesul umano-divinitâţii profund personal şi experimen­
tal al unirii organice a omului cu Hristos
Dumnezeu-om. Nesfârşita taină a acestei metode se află
în Sfânta Taină a împărtăşaniei. In ea obiectul credinţei
şi al cunoaşterii se uneşte cu organismul psiho-somatic
al subiectului; în ea taina cunoaşterii viază ca Sfântă
Taina, şi obiectul cunoaşterii devine viaţă, devine trupul
şi sângele subiectului. „Domnul se întrupează -

832 De elev. ment. 25, col. 957 C.

833 Om. XXVI, 23 col. 689 C. - Cp. XVII, 1, col. 624 C.
834 Şi după Sf. Grigorie Palama (Theophania, PG 150, col. 956;
cf. şi col. 957 C): „Sfinţii prin comuniunea Duhului Celui Sfânt
devin dumnezei după har".
835 Om. XLII, 1, col. 769 C.
 Calea cunoaşterii lui Dumnezeu 205

Lcopaxo7ioi£î eauxov - în mâncare şi în băutură, pre­

cum este scris în Evanghelie: „Eu sunt pâinea Vieţii. Cel
ce mânca pâinea aceasta, va trăi în veci"836. „în Biserică
se aduc - 7TQocnj)£Q£xaL - pâinea şi vinul, - avxixuTiov
- (antitip) al trupului şi a sângelui Lui (a lui Hristos) iar
cei ce se împărtăşesc din pâinea cea văzută, şi în chip
duhovnicesc mănâncă trupul Domnului" - xf]v crapica
xou K uqîou837 - , se vor umple de dumnezeire, şi sufle­
tele lor se vor uni cu Duhul Sfânt838.
Prin Sfânta Taină a împărtăş. rii (taina Euharistiei),
Domnul Hristos Se întrupează în cel ce se împărtăşeşte,
devine pentru el Viaţa veşnică, şi el dobândeşte în chip
experimental cunoaşterea lui Hristos839. „Domnul este
infinit şi nu poate fi cuprins cu mintea... De nimeni nu
poate fi Dumnezeu cuprins şi apreciat - KaxaAr)7ixo<;
kcu pExorjxoq - , afară de cei ce L-au gustat" - £Î pf] xoîţ
ycuaapcvoLc; eE, auxou ekeîvou - , L-au primit şi îşi cu­
nosc neputinţele lor840. „H xou 0£o u ycucnc;" - Gusta­
rea din Dumnezeu este singura cale care duce către o
cunoaştere reală a lui Dumnezeu şi a lui Hristos841. Fără
împărtăşirea personală din Hristos este absolut cu ne­
putinţă să cunoşti taina minunatei Lui Persoane, de

836 Om. IV, 12, col. 481 B.

837 Om. XXVII, 17, col. 705 B. - Cp. Tixeront. Histoire des Dog-
mes, II, 174.
838 Idem.
839 Om. IV, 11, col. 480 D.
840 Om. XXVI, 17, col. 685 BC.
841 De char. 2-3, col. 909 AB.
206 Sfântul Iustin Popovici

aceea El, „înţelepciunea lui Dumnezeu" este „pentru

elini nebunie"842. Experierea personală este singurul
mod de cunoaştere a lui Dumnezeu843. „Taina desăvâr­
şită a Creştinismului constă în luminarea sufletului cre­
dincios de lucrarea divină, adică de puterea Duhului"844.
„Fiindcă Creştinismul este hrană şi băutură, şi cu cât se
înfruptă cineva din ea, cu atât mai mult i se înflăcărează
mintea de dulceaţa lui, astfel (mintea) nu i se mai satură
şi îl caută cu nesaţ"845.
Prin unirea euharisticâ cu Hristos, creştinul trăieşte
în chip experienţial Persoana Dumnezeu-om ca deplină­
tate a cunoaşterii şi a adevărului. In locul omului ca cri­
teriu al cunoaşterii şi al adevărului, Se iveşte Hristos;
locul antropocentrismului gnoseologic este luat de tean-
tropocentrismul gnoseologic. Atunci când mintea omu­
lui - „ochiul sufletului" se îndumnezeieşte, devenind „un
duh, o minte" cu Domnul Hristos, atunci este capabilă se
deosebească binele de rău, să deosebească adevărul de
minciuna846. La aceasta ajung numai „cei desăvârşiţi"847.
Sufletul lor, devenind „tot ochi, tot lumină"848 văd gra­

842 De char. 1-2, col. 908 C - 9 A. Cf. şi 1 Corinteni 1,18.

843 Idem, 21-23, col. 925 CD; De elev. ment. 18, col. 904 D-5A;
Om. XVII, 12, col. 632 AB; De char. 12, col. 920 D.
844 De libert, meni. 21, col. 956 A.
845 Om. XVII, 13, col. 632 C.
846 De custod. cord. 6-7, col. 825 A. - Cp. Om. VI, 3, col. 520;
De elev. ment. 13, col. 901 BC; De perf. in spir. 13
847 De libert, ment. 27, col. 960 C.
848 Om. XV, 49, col. 609 B.
 Calea cunoaşterii lui Dumnezeu 207

niţele răului şi ale binelui, deosebesc ceea ce este curat de

ceea ce este necurat849, ceea ce este dumnezeiesc de ceea
ce este diavolesc850.
Cei ce au în minte pacea şi lumina lui Hristos, sunt
capabili să deosebească în sufletul omului subtila lu­
crare gnoseologică a Satanei de cea a lui Dumnezeu,
să înţeleagă „subţirimea răului" - A£7ixoxr|xa xrjg
Kcudac;851 - , „subtilitatea viciului"852. Pentru a putea
trăi adevărata viaţă creştină, omul trebuie mai întâi să
cureţe partea împărătească a sufletului - mintea, şi să
o facă capabilă de a deosebi răul şi binele853. Pentru de­
osebirea binelui de rău „este nevoie de multă luptă şi
trudă (= nevoinţă) ascunsă şi nevăzută, este nevoie de
a face cercetarea cugetelor şi de a exersa simţurile cele
slăbite ale sufletului"854. „Cel ce doreşte să ducă o viaţa
creştină, după toată rânduiala sunt datori să se îngri­
jească, înainte de toate, de facultăţile socotinţei şi ale
discernământului, care se află în suflet - xou
bLavorjxLKOu Kai biaKpixiKou peAouţ xf)c; xj’uxnţ - f a -
cultatis intelligenti et discernendi - , pentru că ajungând
să discernem cu exacţi ta te/după fire - xa n a o a cjmoiv
- între bine şi rău, ajungem să deosebim totdeauna pe

849 Om. I, 24, col. 452 A - 3 C. - Cp. Om. V 9,1, col. 476 A.
850 De patient. et discr. 13, col. 876 BD. - Cp. Om. XXXIV, 1, col.
744 C; Om. XVI, 5, col. 616 D -617 B; Apohtegm. Col. 240 B.
851 Om. 1,4, col. 820 B.
852 De patient. et discr. 18, col. 880 C.
853 De elev. ment. 3, col. 892 B.
854 De cust. cord. 7, col. 825 A.
208 Sfântul Iustin Popovici

cele ce, împotriva firii, pătrund în firea noastră cea cu­

rată - K a0ap ă cjnxxei"855.
După iconomia dumnezeiesc-omenească a restau­
rării (restabilirii) persoanei, ultimul, momentul final al
umano-divinizarii se transpune în creştinătatea apoca­
liptică. Ceea ce este valabil pentru persoană eo ipso este
valabil şi pentru cunoaştere. învierea se arată ca mo­
ment final al îndumnezeirii persoanei umane şi a cu­
noaşterii. Fiind asemenea lui Hristos, sufletul, care în
timpul vieţii sale pământeşti a ajuns la îndumnezeire
prin intermediul triadei etice, la înviere, aceasta se va
strămută şi asupra trupului. „în măsura în care omul
prin credinţă şi asceză s-a învrednicit a se face părtaş al
Sfanţului Duh, şi trupul său se va slăvi în ziua aceea. Fi­
indcă comorile pe care acum (în această viaţă), le-a adu­
nat înlâuntrul sufletului său, atunci se vor descoperi şi
se vor arăta în afara trupului"856. Atunci „trupurile sfin­
ţilor" vor străluci prin puterea Sfântului Duh, „fiindcă
atunci Duhul Dumnezeirii va deveni toată strălucirea şi
frumuseţea cerească în cei care de acum s-au învrednicit
să-L primească"857; „Chipul cel dumnezeiesc al Duhu­
lui" - f) 0£O£i5r]g n vE u p axo q elkcov - , care s-a întipărit
încă din această viaţă în sufletele sfinţilor, la înviere se

855 Om. IV, 1, col. 472 D.

856 Om. y 8, col. 513 B. - Idem, 9, col. 513 C; De elev. ment, 2,
col. 892 B; Om. II, 5, col. 468 B; De patient et discr. 29, col. 889 A; De
elev. ment. 1, col. 889 C.
857 Om. V, 9, col. 513 D.
 Calea cunoaşterii lui Dumnezeu 209

va arăta şi în trup, şi va da trupului lor „chip dumneze­

iesc şi ceresc" - to acopa 0 £O£i5 £Q858.
Aceasta (învierea trupurilor) va fi deplina realizare
a deplinătăţii persoanei: sufletul ce poartă chipul lui
Dumnezeu se va uni în veşnicie cu trupul creat după
chipul lui Dumnezeu, şi echilibrul ideal între suflet şi
trup va fi restabilit. Viaţa trupului va fi asemenea celei
a lui Dumnezeu şi veşnică, fiindcă atunci „Viata lui
Iisus" se va arăta „în trupul cel muritor" - e v xfj Gupxf]
crapKi859. „Focul cel ceresc al Dumnezeirii, pe care îl pri­
mesc creştinii înlâuntrul sufletului lor acum, în acest
veac, acelaşi foc, care stăpâneşte înlâuntrul inimii lor,
atunci când trupurile se descompun, va veni iarăşi şi
va strânge la un loc mădularele cele îm prăştiate".860
Acest foc este „puterea învierii" - âvacrxacrecoc;
buvapic; - ; 861 el „înviază trupurile descompuse"862.
„La înviere toate mădularele trupului înviază, şi
niciun fir de păr din cap nu se va pierde, precum s-a
scris, şi toate vor deveni luminoase - cjxoxoeibeiţ, toate
în lumina şi în foc ... se vor schimba"863. Dar persoanele
nu numai că nu se pierd, ci se restabilesc până la m i­
nunata deplinătate, fiindcă la înviere „Petru va fi

858 De lib. ment. 25, col. 957 C.

859 Om. V, 7, col. 513 A.
860 Om. XI, 1, col. 544 D
861 Om. XXV, 10, col. 673 D.
862 Om. XI, 1, col. 545 A.
863 Om. XV, 10, col. 581 C.
210 Sfântul Iustin Popovici

Petru, Pavel va fi Pavel, şi Filip va fi Filip; fiecare, plin

de Duhul, rămâne în propria lor fire şi ipostas -
EKaaxog ev xrj i&ta (ţ>uCT£i Kai urtoaxaaei pevei
7t£TiAr]pcop£Vog nveupaxL"864 Trupurile sfinţilor ce
poartă chipul lui Hristos trec prin prefacerea prin care
a trecut şi Sfântul Trup al Domului Iisus. „După cum
Trupul Domnului, atunci când S-a suit pe munte, a fost
slăvit şi S-a preschimbat în strălucire divină, şi într-o
lumină nemărginită - £Îg xo (jxbg xo cmEtQOV - , la fel
vor fi slăvite şi trupurile sfinţilor şi vor străluci. Şi,
după cum slava cea dinăuntru a lui Hristos I-a acoperit
trupul şi acesta a strălucit, la fel şi în cazul sfinţilor, pu­
terea lui Hristos care este înlăuntrul lor, în ziua aceea
se va revărsa în afară peste trupurile lor. Fiindcă încă
de pe acum ei se împărtăşesc cu mintea lor din natura
şi ipostasul Lui - ek xrjg auxou oucriag Kai cţuicrECog
a n o xou vuv p£X£xouaiv ev xco vco auxcbv. Că s-a
scris: „Cel ce sfinţeşte şi cei se sfinţesc dintr-Unul sunt
toţi"865 şi „Slava pe care Mi-ai dat-o, Eu le-am dat-o
lor866. Şi după cum dintr-un singur foc se aprind multe
făclii (iar acestea sunt la fel), în mod firesc trupurile
Sfinţilor, fiind mădulare ale lui Hristos, devin de ace­
iaşi (natură) ca şi a lui Hristos" - xo auxo yiyveaGai
07i£Q £crxiv 6 XpLcrxog867.

864 Idem, col. 581 D.

865 Evrei 2,11.
866 Ioan 17, 22.
867 Om. XV, 38, col. 601 C.
 Calea cunoaşterii lui Dumnezeu 211

îndumnezeiţi şi cu sufletul şi cu trupul Sfinţii „îşi

vor preschimba firea într-una dumnezeiască, vor
devin „Hristoşi" dumnezei - 0 eoî şi fii ai lui Dum­
nezeu"868. Prin aceasta este atins veşnicul sens al per­
soanei: tot sufletul şi tot trupul devine de-a pururea
asemenea lui Hristos, asemenea lui Dumnezeu; ferici­
rea veşnică a persoanei este plinită de veşnica viaţă
asemenea celei a lui Dumnezeu, de cunoaşterea ase­
menea celei a lui Dumnezeu, şi de veşnica vedere a
„frumuseţii celei de negrăit a chipului lui Hristos".

868 Om. XXXIV, 2, col. 745 B.

 Epilog

y\
nvăţătura Cuviosului Macarie expusă mai sus
Î ne conduce la concluzia ca persoana umană este
o taină, iar cunoaşterea ei irealizabilă şi este cu nepu­
tinţă de explicat în afara Sfintei Treimi. Posibilitatea,
amploarea, limitele şi criteriul său, precum şi cunoaş­
terea persoanei sale după chipul lui Dumnezeu se află
numai prin unirea cu adevărul Triipostatic. De la în­
ceputul său enigmatic până la (nu mai puţin) enigma­
ticul sfârşit apocaliptic firea persoanei, creată după
chipul lui Dumnezeu, gravitează către Treimea Dum­
nezeiască. Dezintegrată prin păcat, aruncată în groaza
infernală a solipsismului satanicesc, ipostasul persoa­
nei, creat după chipul, lui Dumnezeu plânge cu plâns
de Dumnezeu doritor, suspină cu suspine de Dumne­
zeu doritoare.
Cel dintru care străluceşte Duhul Sfânt, purtătorul
de Hristos, Macarie cel Mare, acest minunat cunoscă­
tor al firii umane, afla că pe toate treptele împreunării
cu păcatul, persoana umană are la temelie caracterul
teocentric, hristocentric şi că îşi află sensul său de mai
înainte de veci, de Dumnezeu dăruit, precum şi depli­
nătatea, numai prin unirea tainică întraripată de har
cu Hristos Dumnezeu-om. Dar conţinutul, forma şi
metoda acestui KQămc; (= amestec) cu Hristos sunt în
exclusivitate caracteristice doar persoanei divino-
 Epilog 213

umane, întraripată de har şi nu i se poate atribui Sfân­

tului Macarie (noţiunea de) K o â a u ; 5 l' oAcov, panteism
stoic869. Am văzut că - Kpâcn<; - (amestecarea) persoa­
nei umane cu cea a lui Hristos se realizează prin Duhul
Sfânt, pe Care nu-L au nici stoicii, nici filosofii de
frunte necreştini: Platon, Aristotel şi Socrate. Pentru a
se realiza contopirea dumnezeiesc-omenească este ab­
solut necesară Persoana istorică a lui Hristos Dumne-
zeu-om şi conlucrarea tainică a lui Dumnezeu -
Sfântul Duh şi a lui Dumnezeu Tatăl.
De aici învăţătura Sfântului Macarie despre per­
soană şi despre cunoaştere este cu totul şi cu totul
dumnezeiesc-omenească şi harico-mistică. Ne arată că
am putea cel mai bine caracteriza gnoseologia lui
drept empirismul m istic dumnezeiesc-omenesc. Ea,
ca gnoseologie specific creştină, este cu totul teantro-
pică şi teantropocentrică, şi în aceasta constă deosebi­
rea sa esenţială de gnoseologiile necreştine şi/sau din
afara Creştinismului, care sunt pur antropiste şi an­
tropocentrice.
Numai servindu-ne de empirismul mistic dum­
nezeiesc-omenesc, ca metodă gnoseologică, se poate
realiza justificarea harico-mistică a dogmei Treimităţii
în jurul Persoanei lui Hristos, şi eo ipso singura rahane
a persoanei şi a cunoaşterii umane. O astfel de justifi­

869 Aşa cum face J. Stoffels în studiul său; a se vedea în mo

deosebit pag. 78 şi 156.
214 Epilog

care a realizat „dumnezeul păm ântesc" - 0£og

cmyeioc;870 - Sfântul Macarie şi într-adevăr Mare, şi
prin persoana sa îndum nezeită a dovedit ideea de
bază a învăţăturii sale, că în sufletul îndumnezeit,
umano-divinizat, întreimizat, „locuieşte Triada Dum­
nezeiască" (= Sfânta Treime).

870 Apophteg. 31, col. 253 B: „Se spune despre Avva Macar
cel Mare că devenise, precum este scris, dumnezeu pe pământ".
 Pe măsură ce căutătorul
adevărului pătrunde înlâuntrul
său, in universul său lăuntric,
de îndată îi devine tot mai
limpede faptul că cel mai
important şi cel mai necesar
lucru este să se cunoască pe
sine însuşi, sa cunoască natura
sufletului său, să afle natura
cunoaşterii sale. Astfel,
aceasta a devenit problema
principală, nu numai pentru
susţinătorii idealismului şi
criticismului gnoseologic, ci şi
pentru susţinătorii materialismului şi dogmatismului
gnoseologic. Taina cunoaşterii se reduce din ce in ce mai
mult la taina organizării personalităţii umane şi a
mijloacelor sale de cunoaştere. Tot mai mult se simte şi se
mărturiseşte, fieconştient, fieinconştient, că infiinţatainică
a persoanei umane, ca intr-o gramada de grăunţe adunate la
un loc, converg razele tuturor misterelor fizice şi metafizice.
Taina cunoaşterii se dezvolta şi ia amploare în complexa
taină a persoanei. Originea, limitele şi criteriile cunoaşterii
se pierd in necunoscutul mister, in confuza configuraţie a
persoanei umane, iar problema cunoaşterii devine o
problemă fundamentală.
Sfântul Iustin Popovici