Liturghia Darurilor mai inainte Sfintite - randuiala liturgica

Slujba incepe cu binecuvantarea mare: "Binecuvantata este Imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si
pururea si in vecii vecilor!" Strana raspunde: "Amin!" Apoi: "Veniti sa ne inchinam..." (de trei ori) si Psalmul 103:
"Binecuvinteaza, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, maritu-Te-ai foarte." Odinioara, acest psalm
era rostit de preotul slujitor, insa astazi el este citit la strana. Desi se citeste psalmul Vecerniei, slujba incepe precum
Sfanta Liturghie, aratand, prin aceasta, ca Vecernia nu este separata de Sfanta Liturghie, ci unita intr-o singura
slujba.
Dupa ce preotul rosteste ectenia mare, sub policandru, pe tetrapod, se citesteCatisma a optsprezecea, care incepe cu
Psalmul 119 si se incheie cu Psalmul 133, impartita in trei stari. In timpul starii a treia, cand citetul ajunge la stihul:
"Intra-vom in locasurile Lui, inchina-ne-vom la locul unde au stat picioarele Lui" (Psalm 131, 7), toti credinciosii se
aseaza in genunchi, intr-o deplina tacere, in timp ce preotul ia Sfintele Taine, de pe Sfanta Masa, si le duce la
proscomidiar. La inceput, Sfintele Taine (Agnetul, deja sfintit, la o Liturghie anterioara) se pastrau la proscomidiar, iar
nu pe Sfanta Masa. Apoi, insa, cand Acestea au inceput sa fie pastrate in Sfantul Chivot, pe Sfanta Masa, a fost
introdusa aceasta "procesiune", de la Sfanta Masa, spre procomidiar. Dupa ce aseaza Darurile la proscomidiar si le
cadeste, preotul suna din clopotel, iar citetul termina de citit catisma.
Preotul rosteste ectenia mica, iar strana canta stihuri alese din Psalmul 140, in cantarea: "Doamne, strigat-am, catre
Tine, auzi-ma: ia aminte la glasul rugaciunii mele, cand strig catre tine. Sa se indrepte rugaciunea mea ca tamaia
inaintea ta; ridicarea mainilor mele, jertfa de seara." Dupa aceasta rugaciune de pocainta, prin cantarea unor stihuri si
stihiri (compuse din Psalmii 140, 141, 129 si 116), se face trecerea spre Noul Testament, prevestit de cel Vechi.
In acest moment, slujba Vecerniei descopera inca si mai mult Tainele cele Noi, prinvohodul mic, savarsit de catre
preot. Precedat de paraclisier, care poarta o lumanare, si de diacon, care cadeste, preotul iese din Sfantul Altar,
tinand in maini Sfanta Evanghelie, si vine sub policandru. Dupa ce se inchina, el se indreapta spre Sfantul Altar si
spune: "Intelepciune, drepti!" Indata, strana canta: "Lumina lina a sfintei slave, a Tatalui ceresc, Celui fara de moarte,
a Sfantului, Fericitului, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, vazand lumina cea de seara, laudam pe Tatal, pe
Fiul si pe Sfantul Duh, Dumnezeu; vrednic esti, in toata vremea, a fi laudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu,
Cel de dai viata, pentru aceasta lumea Te slaveste." Acest imn de lauda, atribuit Sfantului Mucenic Antinoghen, este
o marturisire a credintei in Sfanta Treime, revelata lumii in persoana lui Iisus Hristos.
Dupa acest vohod urmeaza cateva lecturi biblice, alese din Vechiul Testament, care sunt o reminescenta a vechilor
cateheze pre-baptismale. Dupa ce strana cantaprimul prochimen, se citeste prima paremie, din cartea "Facere". In
acest timp, pe Sfanta Evanghelie, asezata pe Sfanta Masa, se afla deja o lumanare aprinsa. Asezarea ei pe Sfanta
Evanghelie, in timpul citirii pericopei vechi-testamentare, semnifica faptul ca toate profetiile sunt implinite in persoana
lui Iisus Hristos.
Dupa citirea paremiei, preotul spune: "Intelepciune! Drepti!" Apoi, aflat deja in fata Sfintei Mese, preotul se intoarce
spre credinciosi, cu lumanarea si cadelnita in mana, si ii binecuvinteaza cu ele, zicand: "Lumina lui Hristos
lumineaza tuturor." In vechime, sfesnicul era adus de catre diacon, din afara bisericii, in timp ce toate luminile erau
stinse, si inmanat episcopului, care, inaltandu-l, zicea cuvintele amintite mai sus. Mai apoi, insa, cultul liturgic a
imbratisat practica Bisericii din Ierusalim, lumina aducandu-se din Sfantul Altar. Originea acestui gest liturgic este
deosebit de veche, el putand fi regasit inca din secolul al IV-lea. In acest moment, lumina adusa de preot reprezinta o
scurta anticipare a luminii ce va straluci la Invierea Domnului, indicand credinciosilor faptul ca Invierea este scopul
spre care tinde intregul lor efort ascetic (postirea si rugaciunea).
Urmeaza cel de-al doilea prochimen si a doua paremie, din cartea "Intelepciunea lui Solomon" sau din cartea "Iov".
Apoi, cu glas lin, preotul canta cantarea: "Sa se indrepteze rugaciunea mea ca tamaia inaintea ta; ridicarea mainilor
mele, jertfa de seara." Dupa ce strana repeta inca o data aceeasi cantare, preotul rosteste urmatoarele stihuri, din
Psalmul 140, cadind fiecare latura a Sfintei Mese: "Doamne, strigat-am catre tine, auzi-ma; ia aminte glasul rugaciunii
mele, cand strig catre tine. / Pune, Doamne, paza gurii mele si usa de ingradire imprejurul buzelor mele. / Sa nu abati
inima mea spre cuvinte de viclesug, ca sa ma dezvinovatesc, intru pacatele mele. / Sa se indrepteze rugaciunea mea
ca tamaia inaintea ta." Dupa fiecare stih, strana canta tropareste cantarea amintita. La ultimul stih, cu glas lin, prima
jumatate de cantare este cantata de preot, in Sfantul Altar, iar cealalta jumatate, de strana.
In acest moment, preotul face trei metanii mari. Se cuvine ca si credinciosii sa faca trei metanii mari, acest moment
marcand incheierea slujbei Vecerniei si inceperea Liturghiei Darurilor mai inainte Sfintite.
Preotul rosteste ectenia intreita si ecteniile mici pentru cei credinciosi. Cele doua ectenii mici sunt cele obisnuite,
insa rugaciunile pe care preotul le rosteste in taina sunt diferite. In timp ce, la Liturghia obisnuita, preotul se roaga sa
fie invrednicit de Dumnezeu spre a aduce jertfa fara de osanda si sa fie iertate pacatelor credinciosilor, aici, la
Liturghia Darurilor mai inainte Sfintite, cele doua rugaciuni sunt puse in legatura nemijlocita cu Impartasirea cu
Sfintele Taine.
In prima rugaciune, preotul se roaga lui Dumnezeu mai ales pentru curatirea de patimi: "Dumnezeule Cel mare si
laudat, care prin moartea de viata facatoare a Hristosului Tau, din stricaciune la nestricaciune ne-ai mutat, libereaza
toate simturile noastre din amortirea patimilor, punandu-le lor povatuitor bun cugetul cel dinauntru; ochiul sa fie ferit
de toata vederea vicleana si auzul nestrabatut de cuvintele desarte, iar limba curata de vorbe necuviincioase.
Curateste buzele noastre, cu care Te laudam pe Tine, Doamne, fa ca mainile noastre sa fie ferite de faptele rele si sa
lucreze numai cele bine-placute Tie, toate madularele si gandurile noastre intarindu-le cu harul Tau..."
In cea de-a doua rugaciune, preotul face referire la aducerea Sfintelor Taine si la impartasirea cu ele, spre a deveni fii
ai luminii: "Caci, iata, Preacuratul Lui Trup si de viata facatorul Sange, in acest ceas intrand, va sa se puna inainte pe
aceasta Masa de taina, fiind inconjurat in chip nevazut de multimea ostilor ingeresti. Si ne daruieste noua, fara de
osanda, impartasirea cu acestea, ca, printr-insele, luminandu-ne ochiul gandului nostru, fii ai luminii si ai zilei sa ne
facem."
Se pregateste vododul mare. Acest vohod s-a dezvoltat din necesitatea de a aduce la Altar Darurile mai inainte
Sfintite, care, la inceput, pe alocuri, erau tinute la proscomidiar sau chiar in afara bisericii, intr-un loc ferit si curat. In
timp, aceasta procesiune va capata un caracter tot mai solemn, ea exprimand in mod liturgic venirea lui Hristos, spre
impartasire, la sfarsitul unei zile de ajunare.
Strana canta prima parte din cantarea ingereasca: "Acum puterile ceresti impreuna cu noi nevazut slujesc, ca, iata,
intra Imparatul slavei. Iata, jertfa cea de taina savarsita este inconjurata de dansele..." Acum, preotul cadeste biserica
si face vohodul mare, cu Sfintele Taine, precum scrie in Liturghier, adica "nimic zicand", in timp ce paraclisierul si
diaconul il preced, cu lumanarea aprinsa si cadelnita. Pe alocuri, preotul se opreste in mijlocul bisericii si ii
binecuvinteza pe credinciosi cu Sfantul Disc, pe care se afla Trupul Mantuitorului. Darurile sunt asezate pe Sfanta
Masa, preotul suna din clopotel, iar strana continua cantarea: "Cu credinta si cu dragostesa ne apropiem, ca sa fim
partasi vietii celei vesnice. Aliluia!" Acum, unii preoti si credinciosi fac trei metanii mari.
Preotul rosteste ectenia cererilor si o alta ectenie, iar strana rosteste rugaciunea domneasca: "Tatal nostru, care
esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pre pamant. Painea
noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor
nostri. Si nu ne duce pre noi in ispita, ci ne izbaveste de cel viclean."
Cand preotul rosteste urmatorul ecfonis: "Cele mai inainte Sfintite, Sfintele Sfintilor!", iar strana canta: "Unul Sfant,
Unul Domn Iisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu Tatal. Amin!", el nu mai inalta Sfantul Agnet, caci acesta a fost
deja inaltat, in cadrul Liturghiei anterioare, ci doar il arata cu mana.
Dupa impartasirea preotului si cantarile pe care le alege strana (chinonicul), preotul ii cheama pe credinciosi la
impartasire: "Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste, sa va apropiati!", iar strana raspunde: "Bine voi
cuvanta pe Domnul in toata vremea, pururea lauda lui in gura mea." Acum are loc impartasirea celor care au
postit (ajunat) si s-au spovedit, in timp ce strana canta: "Gustati si vedeti ca bun este Domnul."
Cand preotul spune: "Mantuieste, Dumnezeule, poporul tau si binecuvinteaza mostenirea ta!", strana raspunde,
cantand: "Painea cea cereasca si paharul vietii gustati si vedeti ca bun este Domnul. Aliluia!" Apoi, dupa un
ecfonis rostit de preot, se citeste sau se canta urmatoarea rugaciune de multumire: "Sa se umple gurile noastre de
lauda Ta, Doamne, ca sa laudam slava Ta, ca ne-ai invrednicit pe noi a ne impartasi cu sfintele, cele fara de moarte,
cu preacinstitele si de viata facatoarele Tale Taine. Intareste-ne pe noi intru sfintenia ta, toata ziua sa invatam
dreptatea ta. Aliluia!"
Dupa ectenia de multumire, ajungand in fata icoanei Mantuitorului, preotul rostesterugaciunea amvonului, care
difera de cea obisnuita: "Stapane, Atottiitorule, Cel ce cu intelepciune ai zidit toata faptura si, pentru nespusa Ta
purtare de grija si multa bunatatea Ta, ne-ai adus pe noi intru aceste preacinstite zile, spre curatirea sufletelor si a
trupurilor, spre infranarea poftelor si spre nadejdea invierii; care, in patruzeci de zile, ai dat in mana slujitorului Tau
Moise tablele cele cu dumnezeiesti slove, da-ne si noua, Bunule, lupta cea buna sa luptam, calea postului sa o
savarsim, credinta nedespartita sa o pazim, capetele nevazutilor balauri sa le sfaramam, biruitori asupra pacatului sa
ne aratam si fara de osanda sa ajungem a ne inchina si sfintei Invieri."
In aceasta rugaciune se cere ajutor staruitor Mantuitorului Iisus Hristos, pentru a savarsi in bunacuviinta postul, pana
la ziua cea mare a Invierii Sale. Aceasta rugaciune concentreaza in sine intreaga spiritualitate a perioadei Triodului,
indicand lupta impotriva patimilor, pentru unirea cu Hristos, in noaptea Pastelui.
Strana canta de trei ori urmatoarea lauda: "Fie numele Domnului binecuvantat, de acum si pana in veac.", iar
preotul ii binecuvinteaza pe credinciosi, zicand: "Binecuvantarea Domnului sa fie peste voi toti, cu al Sau har si
cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor." Apoi, indata,
urmeazaotpustul obisnuit. Cat timp se citeste Psalmul 33, preotul ii miruieste pe credinciosi si le imparte anafura.
Teodor Danalache
Liturghia Darurilor mai nainte sfinite
Liturghia Darurilor mai inainte sfintite este cea de-a treia Liturghie a Bisericii Ortodoxe. Liturghia
Darurilor se poate savarsi in orice zi a Postului Mare (cu exceptia zilelor de sambata si de duminica, a
zilelor aliturgice - luni si marti din prima saptamana si vineri din Saptamana Patimilor, cand nu se face
nici o Liturghie).
In zilele noastre se obisnuieste sa fie oficiata numai in zilele de miercuri si vineri si in joia Canonului
celui mare (saptamana a cincea). In sambatele din Postul Mare se savarseste Liturghia Sfantului Ioan
Gura de Aur, iar in primele cinci duminici de post Liturghia Sfantului Vasile cel Mare. In duminca
Floriilor - Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur, iar in Saptamana Patimilor, joi si sambata Liturghia
Sfantului Vasile cel Mare.
Avand in vedere ca Postul Pastilor este un timp al infranarii si al caintei, iar Liturghia un timp al
bucuriei, Parintii Bisericii au decis ca in cazul in care sunt credinciosi care doresc sa se impartaseasca
si in cursul saptamanii, sa se oficieze Liturghia Darurilor. Astfel a fost alcatuit un ritual de impartasire
cu Sfintele Daruri sfintite mai inainte, adica sfintite la Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur sau a
Sfantului Vasile cel Mare, care se savarseste sambata si duminica.
Sfintele Daruri sunt asadar, sfintite la aceste Liturghii, sunt pastrate pe Sfanta Masa, iar in cursul
saptamanii, atunci cand se savarseste Liturghia Darurilor mai inainte sfintite, noi ne impartasim cu
aceste daruri. Ne impartasim cu aceste daruri intr-un ritual care este legat de Vecernie.
De ce de Vecernie? Pentru ca o caracteristica esentiala a Liturghiei Darurilor mai inainte sfintite este
faptul ca este o impartasire de seara. De ce o impartasire de seara? Pentru ca potrivit randuielii de
postire a Bisericii, in zilele de rand din Postul Mare se ajuneaza pana seara. Si pentru a nu intrerupe
postul, impartasirea se face seara dupa Vecernie.
Parintele Al. Schmemann sustine ca este foarte posibil ca, la inceput, aceasta slujba "mai inainte
sfintita" sa nu fi fost limitata doar la Postul Mare, ci sa fi fost comuna tuturor perioadelor de post din
Biserica.
Potrivit traditiei, autorul Liturghiei Darurilor mai inainte sfintite este considerat Sfantul Grigorie
Dialogul, episcopul Romei (+604). Aceasta traditie nu are nici un temei istoric. Nu putem spune cu
siguranta ca Grigore cel Mare a infiintat intreg oficiu liturgic al acestei Sfinte Liturghii, insa putem
afirma ca el a contribuit la imbogatirea si la sistmatizarea acestei Sfinte Liturghii pe vremea cat a stat
la Constantinopol.
Slujba Liturghiei Darurilor
Slujba incepe cu Vecernia cea Mare, desi doxologia (binecuvantarea de inceput) de la inceput este cea
a unei Liturghii - "Binecuvantata este Imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh..." Dupa Psalmul de
seara, se citeste catisma (partea) a optsprezecea din Psaltire, in trei parti (psalmii 119-133). Se face
iesirea cu Sfanta Evanghelie si se canta imnul de seara "Lumina lina". Apoi se citesc cele doua pericope
vechi-testamentare randuite din Cartea Facerii si Pildele lui Solomon.
In timp ce pericopa din Cartea Facerii este citita, o lumanare aprinsa se asaza pe Sfanta Evanghelie de
pe altar. Dupa citirea pericopei, preotul ia lumanarea si cadelnita si binecuvanteaza cu ele credinciosii
rostind: "Lumina lui Hristos lumineaza tuturor". Asezarea sa pe Sfanta Evanghelie in timpul citirii
pericopei din Vechiul Testament semnifica faptul ca toate profetiile sunt implinite in Hristos. Dupa
citirea celei de-a doua pericope din Vechiul Testament, traditia randuieste cantarea a cinci versete din
Psalmul de seara (psalmul 140) - incepand cu versetul doi: "Sa se indrepteze rugaciunea mea ca tamaia
inaintea Ta...".
Un moment de o deosebita solemnitate este iesirea cu Sfintele Daruri. La celelalte Liturghii, momentul
acesta inseamna procesiunea cu Cinstitele Daruri de la Proscomidiar, prin mijlocul bisericii, si punerea
inainte (sau oferirea) acestora lui Dumnezeu ca jertfa pe sfanta masa. In Liturghia Darurilor,
procesiunea se face cu Insusi Trupul si Sangele lui Hristos.
Ea este incadrata de cantarea heruvimica: "Acum Puterile ceresti impreuna cu noi nevazut slujesc, ca
iata intra Imparatul slavei. Iata Jertfa cea de taina savarsita se inconjura. Cu credinta si cu dragoste sa
ne apropiem, ca sa fim partasi vietii celei vesnice. Aliluia, aliluia, aliluia." Iesirea insasi se face in cea
mai profunda tacere.
Sfintele Daruri sunt asezate pe altar, apoi, pregatindu-ne pentru Sfanta Impartasanie, cerem:
"... sfinteste sufletele si trupurile noastre ale tuturor, cu sfintire nestearsa; ca in cuget curat, cu fata
neinfruntata, si cu inima luminata, impartasindu-ne cu aceste Dumnezeiesti si Sfinte Taine si printr-
insele vii facandu-ne sa ne unim cu Insusi Hristosul Tau... Care a zis: Cel ce mananca Trupul Meu si bea
Sangele Meu intru Mine ramane si Eu intru el;...sa ne facem Biserica a Preasfantului si inchinatului Tau
Duh, izbavindu-ne de toata uneltirea diavoleasca... si sa dobandim bunatatile cele fagaduite noua,
impreuna cu toti sfintii Tai..."
Dupa Rugaciunea Domneasca, are loc impartasirea credinciosilor, timp in care la strana se canta imnul:
"Gustati si vedeti ca bun este Domnul".
Ultima rugaciune rezuma sensul acestei slujbe, a acestei Sfinte Impartasanii de seara, a legaturii
acesteia cu nevointa noastra din timpul Postului.
"Stapane, Atottiitorule, Cel ce cu intelepciune ai zidit toata faptura si pentru nespusa Ta purtare de
grija si multa bunatate a Ta, ne-ai adus pe noi intru aceste preacinstite zile, spre curatirea sufletelor si
a trupurilor, spre infranarea poftelor si spre nadejdea invierii; care in patruzeci de zile ai dat in mana
slujitorului Tau Moise tablele cele cu dumnezeiesti slove, da-ne si noua, Bunule, lupta cea buna sa
luptam, calea postului sa o savarsim, credinta nedespartita sa o pazim, capetele nevaz