IMPEDIMENTE LA HIROTONIE

Canonul 17 Apostolic: „Cel care s-a legat cu două căsătorii după Botez sau care a luat
concubină, nu poate să fie episcop sau preot sau diacon, sau peste orice altceva din rândul
clerului ”. Boala despre care vorbeste canonul este o boala destul de grea; pentru aceea, este mai
bine ca persoana aflata in aceasta stare sa nu se faca cleric, chiar daca s-ar insanatosi pentru un
timp, caci este posibil ca boala sa revina si atunci ar fi spre paguba si lezarea demnitatii
preotesti.1
Canonul 18 Apostolic: „ Cel ce a luat în căsătorie văduvă, sau lepădată, sau desfrânată,
sau sclavă, sau vreuna dintre cele de pe scenă, nu poate să fie episcop, preot sau diacon, sau peste
tot orice din rândul clerului ”. 2
Canonul 10 de la Sinodul I Ecumenic aduce cu sine un impediment canonic pentru
preoţie. Acest canon spune: „Oricâţi dintre cei căzuţi (de la credinţă) au fost înaintaţi (în cler)fie
din neştiinţă, fie cu ştiinţă mai dinainte (a stării lor) din partea celor ce i-au înaintat, aceastanu
aduce slăbire (prejudiciu) canonului bisericesc, pentru că după ce se vor cunoaşte, secaterisesc”.
Arhidiaconul Ioan Floca vine cu explicarea acestui canon, zicând: „Canonulprevede
măsura caterisirii pentru cei care au fost făcuţi clerici dintre cei ce căzuseră de lacredinţă în
timpul persecuţiilor. Măsura aceasta urmează a se aplica episcopilor hirotonisitoride îndată ce
vor fi descoperiţi astfel de clerici, hirotoniţi, fie cu ştiinţă, fie fără de ştiinţă3
Canonul 19 Apostolic: „ Cel ce a luat în căsătorie două surori, sau o nepoată de soră sau
de frate, nu poate să fie cleric ”.4
Canonul 21 Apostolic permite hirotonirea unui eunuc dacă acesta a devenit aşa fără voia
sa. „Dacă cineva a devenit eunuc (scopit, famen) din sila oamenilor, sau dacă în persecuţie afost
lipsit de cele ale bărbaţilor, sau dacă aşa s-a născut, şi este vrednic, acela să se facă (sădevie)
episcop.5
Canonul 22 Apostolic: „ Cel ce s-a castrat pe sine, să nu se facă cleric fiindcă ucigaş de
sine este şi vrăjmaş al zidirii lui Dumnezeu ”.6

1
Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe,... p. 18
2
Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe,... p. 19
3
Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe,... p. 66
4
Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe,... p. 19
5
Arhidiac. Profesor. Dr. Ioan N.Floca, Canoanele bisericii ortodoxe note si comentarii, Sibiu, 2005, p.20
6
http://comptepv.typepad.fr/canonice/2009/07/canoanele-apostolice.html, la data de 05.02.2019
 Canonul 2 al Sinodului I Ecumenic: „ Deoarece multe s-au făcut împotriva canonului
bisericesc, fie din nevoie, fie în alt chip la stăruinţa oamenilor încât, oamenii abia veniţi de la
viaţa păgânească la credinţă şi care în scurtă vreme au fost catehizaţi, se aduc îndată la baia
spirituală, şi deodată cu botezarea se înaintează la episcopat sau la preoţie, s-a socotit că este
bine, ca de acum înainte nimic de acest fel să nu se mai facă; pentru că îi trebuie timp de multă
ispitire celui care se catehizează şi după Botez. Căci este lămurită Scriptura apostolică ce zice:
„Nu neofit, ca nu mândrindu-se să cadă în osândă şi în laţul diavolului” ( Timotei, 3, 6 ). Iar dacă
cu trecerea vremii, s-ar afla vreo păcătuire sufletească cu privire la o persoană, şi s-ar dovedi de
către doi sau trei martori, unul ca acela să înceteze din cler. Iar cel ce ar proceda împotriva
acestora, acela se va primejdui în privinţa apartenenţei lui la cler, ca unul care a cutezat
împotriva marelui sinod ”. Canonul dă expresie legală unor recomandări pe care Sfântul Apostol
Pavel le-a făcut în Epistola I către Timotei, spunând că „ episcopul să nu fie botezat de curând ”
poruncindu-i chiar lui Timotei astfel: „ Mâinile degrabă pe nimeni să nu-ţi pui ” (I Timotei 5,
22 ).Canonul 3 al Sinodului al cincilea local, de la Laodiceea: „ Nu se cuvine ca cel de curând
luminat ( botezat ) să se aducă în tagma ierarhicească ” .
Sinodul IV ecumenic (451), prin canonul 6 care prevede în mod expres:
„Nimeni să nu fie hirotonit fără destinaţie (jurisdicţie), nici preotul, nici diaconul, nici oricare
altul din cler, ci cel ce se hirotoneşte va fi anume socotit pentru biserica unei cetăţi, sau unui sat,
sau altarului vreunui martir, sau vreunei mănăstiri. Iar în privinţa celor hirotoniţi fără destinaţie,
sfântul sinod a hotărât ca o astfel de hirotonie să fie fără de tărie şi, spre ocara celui ce l-a
hirotonit, să nu poată sluji nicăieri”.7
Canonul 78 apostolic ,,Iar fiind surd si orb, sa nu se faca episcop; nu pentru ca ar fi
spurcat, ci ca sa nu se impiedice cele bisericesti.,, Daca in canonul 77 apostolic întalnim o
exceptie de la regulă, acesta invoind ridicarea unei persoane vrednice la treapta de episcop, chiar
daca sufera de un defect fizic la ochi sau la picior, acest canon interzice cu desavarsire inaltarea
la demnitatea episcopala a unui candidat competent, daca acesta este surd si orb.Intr-adevar, daca
pana la un punct se pot face unele exceptii, in interesul Bisericii, ignorand principiul care
recomanda integritatea fizica si spirituala, o persoana cu deficiente de vedere si auz nu isi va

7
https://www.crestinortodox.ro/drept-bisericesc/canoanele-sinodului-iv-ecumenic-69934.html, la data de
05.02.2019
putea indeplini atributiile misiunii episcopale.In aceasta situatie nu este vorba de aprecierea
Sfantului Sinod, ci acel candidat este ca si cum nu ar fi pentru membrii alegatori.8
Canonul 79 apostolic ,,Cel aflat sub stapanirea diavolului nu este vrednic de a fi cleric,
deoarece demonizatul este presupus un om rau, un om in care diavolul a intrat pentru pacatele
sale ca sa il munceasca. Un astfel de om nu merita sa fie vas ales, sa se numere intre cei care sunt
vase ale sfintirii.,,9
Tot un impediment la preoţie, care este arătat şi de Canonul 7 al lui Teofil al
Alexandriei,este acela pe care îl putem numi clandestinitatea hirotoniei. „În privinţa celor care
vor să sehirotonească, rânduiala să fie aceasta ca preoţimea întreagă sa consimţească şi să-i
aleagă, şiapoi episcopul să-i examineze şi, consimţind cu preoţimea, în mijlocul
bisericii să-lhirotonească, fiind de faţă poporul, iar episcopul se adresează poporului dacă poate
şi poporulsă mărturisească pentru dânsul. Iar hirotonie clandestină să nu se facă; căci dacă
biserica esteîn pace, se cuvine ca hirotoniile să se facă în biserică, sfinţii fiind de faţă. Iar în
enorie, dacăvor fi unii care au fost părtaşi cu părerile celor ce au fost în comuniune cu ereticii,
într-alt chipsă nu se hirotonească, decât dacă clericii cu adevărat ortodocşi îi vor cerceta, iarăşi
fiind defaţă episcopul, şi acesta adresându-se poporului celui de faţă, numai ca să nu se întâmple
vreoabatere”10. Prin acest canon se impune ca hirotonia să fie publică ş i se interzice
săvârşireaclandestină a acesteia. În istoria Bisericii s-au înregistrat cazuri de anulare a hirotoniei
care s-aadministrat în mod clandestin, în case sau în localuri, în secret, şi nu în public, pentru a
fimartoră toată biserica.
Un alt impediment moral pentru preoţie este şi viaţa imorală. Sunt mai multe canoanecare
interzic preoţia pentru un candidat dacă viaţa lui este sau a fost imorală. Unul dintre ele
estecanonul 36 al lui Nichifor Mărturisitorul care zice că „Cel ce a desfrânat măcar o dată nu
secuvine a se hirotoni, chiar dacă s-a lăsat de acea patimă; căci Vasile cel Mare zice: Unul
caacesta, chiar şi morţii de ar învia, nu se face preot”.11
Un alt canon este 61 Apostolic, care zice: „Dacă împotriva unui credincios se face
vreoînvinuire de desfrânare sau de adulter sau de o altă oarecare faptă oprită şi s-ar dovedi,

8
Arhidiac. Profesor. Dr. Ioan N.Floca, Canoanele bisericii ortodoxe note si comentarii, Sibiu, 2005
9
Arhidiac. Profesor. Dr. Ioan N.Floca, …,p.51
10
http://www.crestinortodox.ro/canoane/Canoane-sfinti/Canoanele-lui-Teofil-al-Alexandriei-412/alegerea-ispitirea-
clerului-teofil-89973.html, la data de 05.02.2019;
11
http://www.crestinortodox.ro/canoane/Canoane-sfinti/Canoanele-lui-Nichifor-Marturisitorul/desfraul-opreste-
preotie-nichifor-90654.html, la data de 05.02.2019
acelasă nu se înainteze în cler (să nu devină cleric)”10. Acest canon adevereşte cele spuse de
SfântulApostol Pavel în Epistola I către Timotei la capitolul 3 versetul 7, şi anume faptul că cel
careurmează a intra în cler trebuie să aibe şi recomandări bune din partea populaţiei. Dacă
aceştiadau mărturie împotriva candidatului, acesta se opreşte de la preoţie deoarece el nu poate
purta cuvrednicie slujirea aceasta şi nici nu poate servi ca pildă pentru credincioşi12
Sfântul Vasile cel Mare în canonul 89 spune despre candidaţii la preoţie cu viaţă
imorală.Conţinutul acestui canon este următorul. „Foarte mă mâhneşte că în timpul din urmă
canoanelePărinţilor au fost părăsite şi s-a scos din Biserică toată stricteţea; şi mă tem că
indiferenţaaceasta înaintând cu încetul pe calea sa, afacerile Bisericii să nu ajungă în deplină
tulburare Obiceiul încetăţenit în vechime în bisericile lui Dumnezeu, primea pe slujitorii Bisericii
după ceîi cercetă cu toată temeinicia; şi se cerceta cu de-amănuntul întregul lor mod de viaţă, de
nusunt bârfitori, de nu sunt beţivi, de nu sunt aplecaţi spre gâlcevi, de şi-au educat tinereţea lor
casă poată săvârşi cele sfinte, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. Şi aceasta o
cercetaupresbiterii şi diaconii, care vieţuiau împreună cu ei, apoi îi duceau la horepiscopi, care,
primindvoturile de la cei ce mărturiseau adevărat şi dând de ştire episcopului, aşa îl numărau
peslujitor în tagma celor ieraticeşti. Dar acum, înlăturându-ne întâi pe noi şi nici acceptând să-
iaduceţi la noi spre hotărâre, v-aţi însuşit toată puterea. Apoi, chiar neglijând cu totul
aceastăchestiune, aţi îngăduit presbiterilor şi diaconilor să introducă în biserică pe nevrednici,
peoricare ar voi, fără a li se cerceta viaţa, cu pătimire, sau în urma înrudirii, sau în urma
oricăreialte prietenii. Din cauza aceasta, într-adevăr mulţi slujitori se numără în fiecare sat;
darniciunul nu este vrednic de slujirea altarului, precum înşivă mărturisiţi, fiind lipsiţi de bărbaţi
laalegeri. Deci, de vreme ce lucrul a ajuns deja să fie fără leac, iar mai ales acum cei mai
mulţi,de frica înrolării la armată, se introduc pe sine în slujbă bisericească, din necesitate am
ajunssă se înnoiască canoanele Părinţilor, şi scriu vouă să-mi trimiteţi mie consemnarea
slujitorilorbisericeşti din fiecare sat, şi fiecare de către cine să introdus în slujbă, şi care este
modul lui devieţuire. Dar să aveţi şi la voi consemnarea, încât cele scrise, care se păstrează la
noi, să sepotrivească cu ale voastre, şi nimănui să-i fie cu putinţă a se înscrie când vrea. Aşadar,
dacăoarecare s-a introdus de către presbiteri după primul indicţion, se vor arunca între mireni,
şidin nou să se facă de voi cercetarea înprivinţa lor; şi de vor fi vrednici, să se primească
prinhotărârea voastră; şi curăţiţi Biserica, izgonind pe cei nevrednici din ea. Decişi în viitor să-

12
Arhidiac. Profesor. Dr. Ioan N.Floca, Canoanele bisericii ortodoxe note si comentarii, Sibiu, 2005,p.42
icercetaţi pe cei vrednici şi să-i primiţi; dar să nu-i număraţi în cler înainte de a-i aduce la noi
-altcum să ştiţi că mirean va fi cel ce va fi primit în slujba Bisericii fără de socotinţa noastră”13
VÂRSTA CANONICĂ PENTRU HIROTONIRE
Canonul 14 Trulan: „ Canonul sfinţilor şi de Dumnezeu purtătorilor părinţilor noştri să
aibă tărie şi în aceea, ca să nu se hirotonească preot înainte de treizeci de ani, chiar dacă ar fi om
cu totul vrednic, ci să aştepte. Căci Iisus Hristos Domnul S-a botezat în al treizecilea an şi a
început să înveţe; aşişderea nici diacon înainte de douăzeci şi cinci de ani, sau diaconiţă înainte
de patruzeci de ani să nu se hirotonească, hirotesească ” . După cum se vede, canonul confirmă
hotărârile unor sinoade anterioare, prin care se stabileşte că preoţii nu pot fi hirotoniţi decât de la
vârsta de 30 de ani ( Canonul 11 Neocezarea ), iar diaconiţele de la vârsta de 40 de ani ( Canonul
15, Sinodul IV Ecumenic ). Pentru diaconi se fixează vârsta de 25 de ani. Vârsta canonică a
episcopilor a suferit în timp unele modificări, şi anume: potrivit Constituţiilor Apostolice ( 2, 1 )
această vârstă se fixează la 50 de ani, apoi în mod practic a fost redusă, stabilindu-se mai târziu
la 35 de ani printr-o Novelă a Împăratului Justinian din anul 546 ( Novela 123, 1 ), apoi la 30 de
ani, printr-o altă Nuvelă a aceluiaşi împărat din anul 564 ( Novela 137, 2 ).14

CONCLUZIE
Într-adevăr preotul ce încearcă să se asemene Mântuitorului Hristos în slujire jertfelnică,
prin smerenie, bunătate şi iubirea aproapelui, acela este bineplăcut în faţa lui Dumnezeu şi în
mod automat este în conformitate cu Sfintele Canoane şi prevederile Regulamentului Bisericii
Ortodoxe. Obligatia sfanta a propovaduirii, a slujirii cuvantului de catre preot, cum si porunceste
Sfantul Pavel ucenicului sau Timotei, si prin el noua : "Propovaduieste cuvantul... fa-te pilda
credinciosilor, cu cuvantul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinta..." (I Tim. IV, 12).
Iar drept incheiere aducem marturia Canonul 19 al Sinodului V-VI Ecumenic, prin care Sf.
Parinti hotarasc : "Inaintestatatorii bisericilor trebuie sa invete in toate zilele si mai ales in
duminici intreg clerul si poporul in cuvintele dreptei credinte, culegand ideile si judecatile
adevarului din dumnezeiasca Scriptura, si fara sa treaca peste hotarele puse deja peste Traditia de
Dumnezeu purtatorilor Parinti. Si daca s-ar intampla vreo controversa in privinta celor scrise,
aceasta sa nu se indrepteze altfel, decat precum au expus luminatorii si invatatorii Bisericii in

13
Ibidem,p.89
14
Dr. Nicodim Milaș, Canoanele Bisericii Ortodoxe însoțite de comentarii, volumul II, partea I, traducere de prot.
Uroș Kovincici și Dr. Nicolae Popovici, Editura Diecezană, Arad, 1934, pp. 320-323
scrierile lor ; si sa se laude mai bine acestea, decat alcatuind parerile lor ; ca nu cumva fiind
neexperti sa greseasca de la ceea ce se cuvine. Pentru ca poporul, cunoscand prin invatatura
suszisilor Parinti cele bune si de dorit, si cele nefolositoare si de lepadat, isi va indrepta viata
spre mai bine si nu va fi prins de patima ignorantei, ci luand aminte la invatatura, se va imbarbata
sa nu pateasca ceva rau si de frica muncilor iminente isi va pregati mantuirea sa".15

15
Vasile Mihoc, „Canonul şi inspiraţia Sfintei Scripturi văzute din punct de vedere ortodox”, în: Ortodoxia 1-
2/1997,P.37