Predică Sărbătoarea Sfintei „Cuvioase Parascheva”

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!

Iubiți frați creștini. Dumnezeu este minunat întru frumoasa și armonioasa lume pe care a
creat-o. Dumnezeu este minunat întru necunoascuta și desăvârșita lume nevăzută al cărei Creator
este. Dar poate, mai presus de toate Dumnezeu este minunat întru Sfinții Săi, cum spune
Psalmistul David. În fiecare zi a Bisericii întâlnim în Calendarul acesteia, unul sau mai mulți
sfinți. Și noi astăzi, într-un număr destul de mare ne-am întâlnit astăzi în Sfânta noastră Biserică,
unde am săvârșit o Liturghie specială, de laudă, mulțumire și de cerere adusă Bunului Dumnezeu
și Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea parohiei noastre.

Întâi de toate aș reaminti că Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit, la începutul veacului al

11-lea, deci aproape acum 1000 de ani. S-a născut într-o familie evlavioasă, fratele ei ajungând
episcop și sfânt al Bisericii. S-a născut în apropiere de Constantinopol, în localitatea Epivat. Încă
de tânără a fost chemată spre viață monahală, unde călugărindu-se a trăit mai mulți ani în
Mănăstirea Heracleea, apoi pe Valea Iordanului, revenind în cele din urmă în satul natal, unde s-
a mutat la Domnul, pe Care L-a slujit în cei aproape 27 de ani de viață. A fost descoperită ca
neputrezită, cu Sfinte moaște, în chip minunat, la scurtă vreme, fapt pentru care a fost trecută și
în calendar, fără a i se cunoaște data când s-a petrecut acest lucru.

Pentru viața ei, pentru minunile pe care ea le-a săvârșit, mai mulți teologi, ierarhi și sfinți
ai Bisericii, în decursul timpului i-au scris viața. Sfintele ei moaște, mai întâi au rămas în
Bisericuța din satul natal. Mai târziu, la începutul veacului 13-lea, moaștele ei au fost cerute, și
au fost oferite, ulterior așezate în capitala de atunci a imperiului vlaho-bulgar, Târnovo, unde au
rămas aproape 160 de ani. Căzând Bulgaria sub turci, în 1393, sfintele moaște au fost duse la
Constantinopol, și ulterior ele au fost oferite Bisericii Sârbe, la Belgrad unde au rămas aproape
125 de ani. Din cauza imperiului Otoman, când a căzut sub turci și Serbia, spre a fi păstrate și
cinstite, sfintele moaște ale Cuvioasei Parascheva au fost duse la Constantinopol, fiind așezate în
mai multe Biserici, pe rând, ultima dintre ele fiind Biserica Sfântul Gheorghe, actuala reședință a
Patriarhiei Ecumenice, de unde în anul 1641 au fost aduse la Iași. Dar cum au ajuns acestea în
Moldova?.

În vremea aceea Patriarhia Ecumenică, care se confrunta, ca aproape întreaga Biserică

Ortodoxă cu multe greutăți din partea Imperiului Otoman de altă credință. Doar Țările Române
se bucurau de o oarecare liniște. Această Patriarhie Ecumenică, condusă atunci de marele
Patriarh Partenie I se confrunta cu multe probleme de ordin material și financiar, riscând să fie
închisă deoarece datoră o sumă imensă de bani autorităților turcești de la Istanbul. Unde să alerge
patriarhul Partenie I? La cel mai evlavios domnitor ortodox de atunci care conducea o țară mică
dar relativ independentă, și anume domnitorul Vasile Lupu. La rugămintea Patriarhului
Ecumenic de a ajuta Biserica Ecumenică, de a plăti datoriile acesteia la Istambul, a răspus
pozitiv, plătind o datorie imensă, salvând Pariarhia de la închidere. Patriarhul în semn de
recunoștință a dorit să-i ofere ceva. Era domnitor, era bogat, avea de toate, dar știindu-l foarte
evlavios, i-a dăruit Sfinte Moaște, și anume Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva.

Vasile Lupu, de puțină vreme ridicase, la Iași Biserica închinată Sfinților Trei Ierarhi, și
după cum se vede și astăzi, undeva la intrare, în partea dreaptă este un loc special amenajat, pe
care Vasile Lupu, când a gândit proiectul acestei biserici, s-a gândit să aducă acolo cândva Sfinte
Moaște, pe care Dumnezeu le va trimite în ctitoria sa. Și astfel în anul 1641, la scurt timp după
sfințirea Bisericii, Sindodul Patriarhiei Ecumenice aprobă oferirea în dar a sfintelor moaște ale
Sfintei Parascheva, Domnitorului Vasile Lupu și Moldovei. Atunci s-a întocmit un document,
care se păstrează și astăzi, în care se arată ce mare ajutor a oferit Domnului Moldovei Vasile
Lupu, și în semnă de recunoștință oferea Sfintele moaște, și așa spune documentul „spre sfințirea
și binecuvântarea acelui ținut al Bogdaniei”, pentru că în vremea respectivă, în actele Patriarhiei
Ecumenice, Moldova se numea Bogdania, de la domnitorul ei întemeietor Bogdan I dar să fie și
„spre lauda și mulțumita lui Vasile Lupu”.

Sfintele Moaște ale Sfintei Parascheva au fost însoțite de la Constantinopol, de trei

mitropoliți greci. Ele au fost întâmpinate în anul 1641, luna iunie, ziua 13, la Galați, de către
Domnitorul Vasile Lupu, de Sfântul Mitropolit de atunci, Varlaam al Moldovei și de episcopul
Evloghie al Romanului și Gheorghe al Hușilor, și au fost aduse în procesiune și așezate în
Biserica cu Hramul Sfintii trei Ierarhi, unde au fost adăpostite și de unde au revărsat minuni până
în anul 1884.
 În anul respectiv, Biserica intrând într-un proces de restaurare, Sfintele Moaște au fost
așezate, în sala alăturată, sala Gotică, unde este Muzeul astăzi, și au stat acolo 4 ani. În anul
acela, a doua zi de Crăciun, după o slujbă de priveghere, din greșeală o lumânare a rămas
nestinsă, peste noapte izbucnind un incendiu. Dis de dimineață, toate autoritățile vremii s-au
adunat acolo dis de dimineață, împreună cu mitropolitul Iosif cel Milostiv, și mare le-a fost
uimirea dar mai cu seamă bucuria, când au găsit mai cu seamă totul ars, iar racla din lemn a
Sfintei Parascheva, împreuă cu pânza în care erau acoperite dimpreună cu sigiliul Domnitorul
Vasile Lupu, total neatinsă, nici măcar mirosind a fum. În anul 1889 după terminarea Catedralei,
în data de 9 ianuarie, Moaștele Sfintei au fost aduse de la Trei Ierarhi, și așezate în locul în care
se află și astăzi spre închinare și cinstire.

Aceasta este semnificația zilei de astăzi, după cum ați auzit, și v-ați rugat pentru aceasta
împreună cu noi, fapt pentru care vă mulțumim. Iată dar, că anul acesta s-au împlint 378 de ani
de când cu voia lui Dumnezeu și a Sfintei Parascheva sfintele ei Moaște au petrecut în capitala
Moldovei, alături de înaintații noștri, de noi, nădăjduind și de urmașii noștri.

În decursul acestor ani au fost ridicate multe Biserici cu hramul Sfintei Parascheva, multe
persoane au primit numele de Botez sau la călugărie numele Cuvioasei Parascheva, chiar nume
de familie sunt cu numele Sfintei Parascheva. După cum auzim din Acatistul ei și știm din istoria
noastră, Sfânta Parascheva „ne-a izbăvit de multe greutăți”, întărind în credință și izbăvind din
toate primejdiile, pe cei care și astăzi se închină ei, cei care sunt în examene, care au necazuri,
cei care sunt cuprinși de boli, celor care sunt în judecăți, care se află în călătorie, pentru
căsătorie, pentru călugărie, pentru cei adormiți, încât Sfânta Parascheva este o mare
binecuvântare pentru Moldova, și pentru toți locuitorii ei, ea fiind numită, atât de frumos în
acatistul fiind „luminătoare casnică a Moldovei”, așa încât în final, mulțumim lui Dumnezeu care
este minunat întru sfinții săi, mulțumim înaintașilor care au avut evlavie la Sfânta Parascheva și
au adus-o prin rugăciune, ocrotitoarea Parohiei noastre, și în mod deosebit aducându-i
mulțumire, cinste și laudă Sfintei Parascheva, o rugăm, ca după cum și pănă acum a vegheat la
bunul mers al Parohie, să ne octotească în continuare și să mijlocească la Dumnezeu pentru satul
acesta și întreaga Moldovă. Amin!