Predică Duminica a XX-a după Rusalii- Învierea fiului văduvei din Nain (Luca 7, 11-17)

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!

Iubiți credincioși, astăzi în Duminica a XX-a după Rusalii, Biserica noastră ne pune
înainte una dintre minunile săvârșite de Mântuitorul Iisus Hristos, mai bine spus, una din cele trei
învieri săvârșite de către Acesta. De aici noi trebuie să întelegem în primul rând milostivirea lui
Dumnezeu față de oamenii îndurerați și față de cei morți. Minunea învierii fiului văduvei din
Nain ne arată, că Domnul Iisus Hristos cunoaște suferința fiecărui om, dar și măsura răbdării
lui.

Această minune nu s-a săvârșit la cererea cuiva. Nimeni nu L-a invitat pe Iisus să vină în
cetatea Nain, și totuși acesta vine din proprie inițiativă, având iubire milostivă față de oamenii
îndurerați ca urmare a morții celor dragi ai lor.

La singurătatea văduvei, s-a adăugat și durerea morții unicului său copil. Sărmana femeie
spera ca acest unic fiu al ei să fie reazem sau ajutor la bătrânețe, dar iată speranța ei era
spulberată. Murind unicul ei copil, ea a trăit cea mai intensă și mai puternică durere, si anume
durerea mamei care își înmormântează unicul ei copil.

Nu știm cum o chema pe văduva din Nain, nici care era numele Fiului ei, pentru că
Evanghelia nu spune numele lor. Aceasta înseamnă că mama îndurerată care își duce spre cimitir
pe unicul său fiu reprezintă pe toate mamele îndoliate, iar tânărul mort purtat în sicriu
reprezintă pe toți tinerii care mor și lasă în urma lor multă durere părinților care i-au născut
și crescut.
 Domnul Iisus, ne spune Evanghelia se apropie de sicriul în care era așezat trupul
tânărului, arătând si de această dată că el este cel care a dat Legea. De precizat faptul că, potrivit
legii lui Moise nu era permis să se atingă cineva de mort, iar dacă se atingea acesta era considerat
necurat.

Evanghelia ne spune că „văzându-o Domnul, I s-a făcut milă de ea și i-a zis: Nu

plânge!” . Lacrimile sunt expresia unei dureri lăuntrice, sunt un mod de exteriorizare a întristării
dar și del dintâi mijloc de curățare a sufletului si a minții. El, Care va plânge pentru prietenul Său
Lazăr pentru că a murit; El care a zis: Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângia”, acum în mod
surprinzător, spune acestei mame îndurerate „Nu plânge!”sau „Nu mai plânge!”. Îi spune aceasta
pentru că El, Dumnezeu fiind, știa că femeia se afla la capătul puterilor ei, la limita răbdării,
arătând prin aceasta faptul că Dumnezeu intervine cu milostivirea Sa, sau cum spune noi că
Dumnezeu nu ne lasă să purtăm o Cruce peste puterile noastre.

Dragii mei, în Sfânta Scriptură, Dumnezeu ni se descoperă ca un Dumnezeu al milei, iar

cuvântul milă apare de peste 250 de ori în Biblie. Acest cuvânt este atât de frecvent utilizat încât
nu de puține ori mila I-a fost stârnită și de implorarea oamenilor care strigau „Iisuse,
învățătorule, fie-ți milă de noi”, sau Iisuse fiul lui David, miluiește-mă”. Mai mult decât atât,
majoritatea pildelor rostite de Mântuitorul evidențiază mila lui Dumnezeu față de oameni,
Samarineanul milostiv, de exemplu, dar se insistă și pe necesitatea de a cultiva și noi oamenii
acest sentiment pentru a putea accede la Împărăția lui Dumnezeu. Știm prea bine că la
judecata finală a omenirii criteriul de departajare va fi evaluarea milei pe care noi la rândul
nostru am avut-o sau nu față de semenii noștri.

Un alt aspect important este faptul că această mamă îndurerată era însoțită de un alai, de
prieteni, vecini, ceea ce arată faptul că prezența creștinilor lângă familiile indoliate este foarte
necesară și benefică pentru aceasta. De aceea Biserica a rânduit ca la anumite intervale de timp, 3
zile, 9 zile, 40 zile, 3 luni,etc, să se facă rugăciuni de pomenire a celor răposați, iar preotul și
credincioșii să fie prezenți alături de familiile îndoliate pentru a-i mângâia în întristarea lor.

Evanghelia de astăzi ne cheamă, așadar să aducem consolare părinților îndurerați care

plâng pe copii lor decedați, fie din cauza unei boli, fie din cauza unui accident, fie din altă cauză.
(despre Teodora)
 Nu cred că este întâmplător faptul că această evanghelie a fost rânduită de Biserica
săptămâna aceasta cu atât mai mult cu cât, chiar în fața noastră am avut, săptămâna care
tocmai s-a încheiat, o asemena familie îndurerată. Este vorba de familia părintelui Florin
Stamate, de la Parohia Șesuri, care asemenea mamei din evanghelie, a trebuit să își
conducă pe ultimul drum pămâtesc, după o lungă și grea suferință, pe fiica lor Teodora.

- Despre pacea pe care au simțit-o părinții,

- despre credința lor,
- despre efortul supraomenesc al Teodorei de a lupta cu viața!

Revenind la Evanghelia de astăzi, dragii mei, Sfântul Chiril al Alexandriei, tâlcuind

această evanghelie spune că „Iisus a atins cu mâna Sa proprie sicriul în care se afla trupul
tânărului mort, ca să arate că, prin Trupul Său, Fiul lui Dumnezeu întrupat poate dărui viață
oamenilor” întrucât El este „Învierea și viața”.

Dacă atingerea Mântuitorului este dătătoare de viață, de ce să nu credem adevărat și

faptul că Trupul lui Hristos, real și euharistic, adică Sfânta Împărtășanie, este dătătoare de
viață și de nemurire?. Prin Sfânta Împărtășanie omul își despovărează sufletul acesta care
devine, nesimțitor, devenind mort din punct de vedere duhovnicesc, asemeni tânărului din
Evanghelie. Să știți că a ne vedea propriile noastre păcate este un lucru mai mare decât a învia pe
cei morți, deoarece omul care a descoperit dragostea, bunătatea, și iubirea lui Dumnezeu nu mai
poate păcătui, își dă seama de veșnicia lui.

În timp ce S-a atins de sicriu Mântuitorul a rostit și cuvinetele „ Tinere, ție îți zic, scoală-
te”, arătând că el este stăpân peste viață și peste moarte, iar la auzul vocii lui sufletul tânărului s-
a întors întru cele din care a fost alcătuit. Aici Mântuitorul Hristos se descoperă pe Sine ca
Dumnezeu adevărat, și arată incă un lucru: după cum lumea, la începutul ei a fost creată prin
Cuvântul lui Dumnezeu, Să fie lumină!, tot așa tânărul a înviat prin cuvântul Mântuitorului, și tot
așa vom învia și noi la sfârșitul veacurilor, prin același cuvânt creator, dătătător de viață care ne-
a creat dintru început.

După ce a fost înviat, spune Evanghelia că tânărul a început să vorbească, adică era cu
adevărat înviat, nu era o închipuire, avusese loc un fapt real, Mântuitorul Hristos l-a dat mamei
sale. Acest gest arată faptul că, pruncii, copii sunt daruri ale lui Dumnezeu, iar ca orice dar, pe
care îl primim trebuie sa mulțumim în cele dintâi, iar mai apoi avemd această datorie de a-l păzi,
ocroti și de a-l înmulți.

Încă un lucru mai avem de precizat, și cu aceasta mă pregătesc să închei cuvântul meu de
astăzi, și anume că este semnificativ faptul că cele trei persoane pe care le-a Înviat din morți
Hristos Domnul au fost trei tineri, și anume: fiul văduvei din Nain, fiica lui Iair, si Lazăr din
Betania. Prin aceasta, Mântuitorul ne arată pe de-o parte faptul că, Dumnezeu nu risipește
darurile Sale, nu le dă oricui, nu se spune nicăieri că ar fi înviat o persoană bătrână,
arătând cât de mult prețuiește El tinerii, și tinerețea, iar pe de altă parte ne este arătat faptul
că tinerii sunt chemați la viață de comuniune cu părinții, frații și surorile lor, nu la
însingurare prin despărțirea de ei.

Această însingurare, chiar dacă nu este moarte fizică, poate deveni totuși o moaarte
spirituală, o existență egoistă pentru suflet. De aceea familia, Biserica, școala și întreaga
societate trebuie să-i ajute pe copii și pe tineri să nu confunde libertatea cu înstrăinarea de
propria familie.

Filozoful Epictet spunea că putem recunaște o monedă și pe cel căruia îi aparține după
cele imprimate pe ea; și tot așa recunoaștem că un om Îi aparține lui Dumnezeu când are
imprimat în sufletul său mila, blândețea, generozitatea, răbdarea și afecțiunea. Dintre toate,
dragii mei să știți că mila îl aseamănă cel mai mult pe om cu Dumnezeu. Cu aceste cuvinte să
mergem și noi la casele noastre, păstrând adânc întipărite în inimă aceste gânduri de astăzi.

De aceea iubiților, putem spune că este mare nevoie în vremurile acestea pe care le trăim,
să fim alături de familiile îndoliate, dar și să ajutăm tinerii să prețuiască mai mult viața de familie
și să cultive prietenia cu tineri credincioși, pentru a înțelege că viața cea adevărată este
binecuvântare de la Dumnezeu și bucurie a comuniunii între oameni, spre slava Preasfintei
Treimi și mântuirea lumii! AMIN!